Cei care, crezând în evanghelia apei și a Duhului, au primit ștergerea păcatelor și au devenit fără păcat înaintea lui Dumnezeu, sunt chemați ca neprihăniți. Romani 4:7-8 spune: Ferice", zice el, de aceia ale căror fără de legi sînt iertate, și ale căror păcate sînt acoperite! Ferice de omul, căruia nu-i ține Domnul în seamă păcatul!" Ferice aici nu se referă la nimeni altcineva decât cei neprihăniți care au primit ștergerea păcatului. A fi iertați de faptele noastre de fărădele și a ne avea păcatele acoperite, este a deveni fără păcat și sfânt, crezând de fapt în Isus Hristos-adică, crezând că ne-am trecut păcatele asupra lui Isus, prin botezul Său, și că, cu moartea Sa de pe Cruce, Isus a plătit indirect plata păcatelor noastre pentru noi, pe Cruce.

Deoarece Dumnezeu nu poate minți, El niciodată nu îi aprobă ca neprihăniți pe cei care au păcat. Din contră, El îi condamnă și îi aruncă în focul iadului. A deveni fără păcat înaintea lui Dumnezeu, trebuie să credem în inimile noastre că toate păcatele noastre din trecut, prezent și viitor au fost trecute asupra lui Isus odată pentru totdeauna, când a fost botezat de Ioan Botezătorul, și de aceea, trebuie să ne îndepărtăm păcatele din inimile noastre. Astfel, cei neprihăniți înaintea lui Dumnezeu se referă la cei care au devenit fără păcat în inimile lor, crezând în botezul lui Isus și Crucea. Dacă unii oameni încă au păcat în inimile lor, chiar dacă ei cred în Isus și încă se roagă rugăciuni de pocăință, atunci astfel de oameni sunt păcătoși, nu copii ai lui Dumnezeu.

Dumnezeu nu îi justifică pe cei răi (Exod 23:7), deoarece El nu poate minți. De aceea, cei care lasă pe dinafară botezul lui Isus și cred doar în sângele lui Isus, nu pot deveni niciodată neprihăniți.