Sermons

[11-2] < Isaia 52:13-53:9 > Domnul nostru care a suferit pentru noi



< Isaia 52:13-53:9 >

„Iată, Robul Meu va propăşi; Se va sui, Se va ridica, Se va înălţa foarte sus. După cum pentru mulţi a fost o pricină de groază - atât de schimonosită Îi era faţa, şi atât de mult se deosebea înfăţişarea Lui de a fiilor oamenilor - tot aşa, pentru multe popoare va fi o pricină de bucurie; înaintea Lui împăraţii vor închide gura, căci vor vedea ce nu li se mai istorisise, şi vor auzi ce nu mai auziseră. Cine a crezut în ceea ce ni se vestise? Cine a cunoscut braţul Domnului? El a crescut înaintea Lui ca o odraslă slabă, ca un Lăstar care iese dintr-un pământ uscat. N-avea nici frumuseţe, nici strălucire ca să ne atragă privirile, şi înfăţişarea Lui n-avea nimic care să ne placă. Dispreţuit şi părăsit de oameni, om al durerii şi obişnuit cu suferinţa, era aşa de dispreţuit că îţi întorceai faţa de la El, şi noi nu L-am băgat în seamă. Totuşi, El suferinţele noastre le-a purtat, şi durerile noastre le-a luat asupra Lui, şi noi am crezut că este pedepsit, lovit de Dumnezeu, şi smerit. Dar El era străpuns pentru păcatele noastre, zdrobit pentru fărădelegile noastre. Pedeapsa, care ne dă pacea, a căzut peste El, şi prin rănile Lui suntem tămăduiţi. Noi rătăceam cu toţii ca nişte oi, fiecare îşi vedea de drumul lui; dar Domnul a făcut să cadă asupra Lui nelegiuirea noastră a tuturor. Când a fost chinuit şi asuprit, n-a deschis gura deloc, ca un miel pe care-l duci la măcelărie, şi ca o oaie mută înaintea celor ce o tund: n-a deschis gura. El a fost luat prin apăsare şi judecată; dar cine din cei de pe vremea Lui a crezut că El fusese şters de pe pământul celor vii şi lovit de moarte pentru păcatele poporului meu? Groapa Lui a fost pusă între cei răi, şi mormântul Lui la un loc cu cel bogat, măcar că nu săvârşise nici o nelegiuire şi nu se găsise nici un vicleşug în gura Lui”.



Evanghelia se răspândeşte acum în întreaga lume


Această eră înaintează într-adevăr spre sfârşit. De la politică la economie, totul fuge spre sfârşit. În mod particular, vântul războiului se iveşte în masă largă, în timp ce superputerile încă încearcă să-şi extindă influenţele lor peste restul lumii. Mai aproape de casa mea, Coreea de Nord a anunţat recent a dezvoltat arme nucleare, cauzând revoluţie în întreaga comunitate internaţională. Într-un astfel de timp al lumii în criză, pot doar să sper că fiecare implicat în aceste dispute, va putea rezolva toate aceste probleme, cu înţelepciune, nu în prostie şi să ajungă în relaţii bune unii cu alţii, astfel ca toţi să prospere împreună.

Trebuie să ne rugăm în fiecare zi, pentru ca Dumnezeu să ne dea mai mult timp, ca să ne permită încă să răspândim evanghelia mai mult şi mai departe. Nu este deoarece mi-e frică de moarte. Este deoarece încă sunt ţări unde evanghelia adevărată nu a fost predicată încă şi de asemenea sunt ţări unde evanghelia adevărată este acum în floare. Dorinţa mea este de a continua să răspândesc evanghelia originală chiar mai mult, când răsare şi înfloreşte, deoarece evanghelia încă are nevoie să fie predicată mai mult şi mai departe. 

Bineînţeles că Dumnezeu conduce inimile cu siguranţă, a tuturor conducătorilor lumii. Şi de asemenea cred că El ne va da pace.

În această eră, poporul lui Israel încă Îl aşteaptă pe Mesia cel promis lor. Ei trebuie să realizeze că Mesia al lor nu este altul decât Isus. Ei trebuie să-L recunoască pe Isus ca Mesia pe care ei Îl aşteaptă şi astfel să creadă în El. Nu într-un viitor apropiat, evanghelia care-L mulţumeşte pe Domnul nostru, va intra curând în Israel, precum şi alte ţări unde uşa evangheliei nu a fost deschisă încă. De fapt, evanghelia este răspândită în întreaga lume atât de bine, încât înfloreşte din plin în această eră a timpurilor din urmă.

Mi s-a spus că seminarul teologic din Bangladeş, a făcut publicaţiile noastre engleze, o citire solicitată, pentru studenţii săi. Pentru a-şi câştiga graduarea. Trecând prin evanghelia apei şi a Duhului pentru prima dată, studenţii de la acest seminar vor primi acum ştergerea păcatelor lor, înainte chiar de a avea şansa de a fi uimiţi. 

La fel, sper mai întâi de toate că teologii din lume vor primi ştergerea păcatului, cunoscând şi crezând în evanghelia apei şi a Duhului. Şi cei dintre noi, care au primit ştergerea păcatului mai înaintea lor, trebuie să se roage la nesfârşit ca aceasta să se întâmple. Nu doar trebuie să ne rugăm, dar şi trebuie să ne trăim vieţile prin redinţă.



Mesia a venit pe acest pământ acum aproximativ 700 de ani, după profeţia lui Isaia


Isaia a fost un profet care a trăit acum aproxomativ 700 de ani, înainte de naşterea lui Isus Hristos, pe acest pământ. Deşi de fapt el a precedat venirea lui Isus Hristos, prin 700 de ani, deoarece el a ştiut multe lucruri despre Mesia, Isaia a profeţit totul despre cum va veni Mesia şi cum îşi va face lucrarea de mântuire, de parcă L-ar fi văzut pe Mesia cu proprii lor ochi. De la Isaia 52:13 şi în capitolele 53 şi 54, Isaia a profeţit în mod continuu, în dataliu, cum Mesia va mântui omenirea de păcat. Este simplu minunat că a profeţit atât de corect că Isus va veni într-adevăr pe acest pământ, va lau toate păcatele cu botezul Său, Îşi va vărsa sângele pe Cruce şi astfel va aduce mântuirea tuturor. Şi după ce trecut 700 de ani, după ce a fost făcută profeţia lui Isaia, de fapt Isus Hristos a venit pe acest pământ şi a împlinit toate lucrările Sale, exact aşa cum e profeţit de Isaia.

Isaia a profeţit că Mesia va veni pe acest pământ şi acţionează în înţelepciune. Aşa cum e frpfeţit de Isaia 52:13, „Iată, Robul Meu va propăşi; Se va sui, Se va ridica, Se va înălţa foarte sus”. Deoarece Isus Hristos a venit pe acest pământ în carne de om şi de fapt El Însuşi a luat toate păcatele lumii cu botezul Său, a putut să renunţe la viaţa Sa pe Cruce, şi astfel să fie judecat pentru toate păcatele întregii omeniri. Aşa cum a profeţit Isaia, totul a fost într-adevăr tratat cu prudenţă. Datorită lui Isus Hristos, toate păcatele omenirii au dispărut într-adevăr, au fost tratate cu prudenţă, iar numele Său a devenit de fapt foarte mare, înălţat şi elogiat, toate potrivit cu ceea ce a fost profeţit înainte. Ce a profeţit Isaia despre Hristos, a devenit de fapt adevărat.

Totuşi, când Domnul nostru a venit pe acest pământ, poporul lui Israel nu L-a recunoscut în mod potrivit. Deşi Domnul nostru a venit pe acest pământ şi de fapt a luat păcatele lumii, inclusiv cele ale israeliţilor, a murit pe Cruce şi a înviat din morţi, poporul Israel nu a crezut nici măcar în botezul lui Mesia, nici în sângele Său. De fapt, israeliţii nu au recunoscut că acest Mesia a fost deja născut în naţiunea lor, şi că, cu botezul şi Crucea Sa, El a avut grijă nu doar de păcatele israeliţillor, ci de asemenea de păcatele întregii omeniri. Ei nu au realizat că acest Isus Hristos a fost de fapt Fiul lui Dumnezeu, actualul Mesia al poporului Israel. Israeliţii trebuie acum să realizeze în mod potrivit că Isus este într-adevăr Mesia pe care ei Îl aştepată în toţi aceşti ani.



Suferinţele lui Isus au fost pentru a face păcatele lumii să dispară


Când a venit Isus pe acest pământ, El a suferit de fapt un afront extrem, dincolo de orice descriere. Aşa cum e arătat în Isaia 53, Mesia a părut într-adevăr a fi un om al tristeţii. Luând asupra Sa atâtea păcate ale noastre, El a fost foarte chinuit-atât de mult încât Biblia ne spune El noi chiar ne-am ascuns feţele de El.

Dar câţiva de fapt L-au recunoscut pe Isus ca Mesia. Deoarece El a fost chinuit atât de mult de poporul de vârsta Sa, mulţi nu au recunoscut şi au crezut în Isus Hristos Mesia, ca Mântuitorul. Domnul nostru a venit într-adevăr pe acest pământ în ascultare de voia Tatălui, pentru a împlini lucrarea Sa de mântuire a omenirii, din păcatele lumii, şi pentru a face această lucrare, El a fost de fapt obidit foarte mult. Nu a fost destul ca El să vină în această lume a creaţiei Sale, în carne de om, pe care El Însuşi a făcut-o după chipul şi asemănarea Sa, dar a fost chiar dispreţuit, ridiculizat, lovit şi obidit, atât de mult, încât Scriptura spune că ne-am ascuns feţele de El, pentru că era prea mult de suportat. Departe de a fi venerat ca Mesia pe acest pământ, El a fost tratat şi obidit de parcă ar fi fost nebun, a cărui umilinţă, nu a putut nici măcar să înceapă a fi descris cu cuvinte. Cum ne întoarcem feţele când vedem pe cineva profund umilt şi jenat, Mesia a fost obidit înaintea ceaţiei Sale, atât de mult, încât pe atunci israeliţii şi-au ascuns feţele de El. 

Când Isus a venit pe acest pământ, cum a arătat El?. Când Mesia a venit a venit pe acest pământ, El de fapt a fost ca o odraslă slabă, ca un lăstar scos dintr-un pământ uscat. Cu alte cuvinte, nu a fost mult despre care să vorbeşti, în înfăţişarea Sa exterioară. De fapt, chiar când Îl comparăm pe Domnul nostru, cu noi înşine, puţin era frumos sau atrăgător în acest Mesia. În aspectul exterior al lui Mesia al nostru a fost astfel, că nu a fost nimic cu care să te lauzi.

Când Mesia a venit pe acest pământ, nu a fost într-adevăr nici o frumuseţe care am dori-o sau să-L venerăm. Dar, indiferent de aspectul Său, ca Mesia al nostru, El a tratat cu prudenţă, a primit întinderea mâinilor, de la Ioan, pentru a ne lua toate păcatele asupra Sa, potrivit sistemului sacrificial, a fost crucificat şi Şi-a vărsat sângele, a înviat din morţi şi astfel ne-a mântuit din toate păcatele noastre. Deoarece acest Mesia ne-a luat toate păcatele asupra Sa, fiind de fapt botezat de Ioan, El a putut fi crucificat şi Şi-a vărsat sângele pentru noi.

Aşa cum Isaia 53:3 spune, „Dispreţuit şi părăsit de oameni, om al durerii şi obişnuit cu suferinţa, era aşa de dispreţuit că îţi întorceai faţa de la El, şi noi nu L-am băgat în seamă”. Deoarece Mesia al nostru a trebuit să vină pe acest pământ şi să ne facă toate păcatele lumii să dispară, primind întinderea mâinilor şi vărsându-Şi sângele, El a trebuit să fie de fapt chinuit într-o astfel de manieră, de către poporul Israel şi sodaţii romani.



Asuprirea lui Mesia a fost profeţită acum 700 de ani


Că Mesia, de fapt, a trbuit să vină pe acest pământ, să fie botezat de Ioan, să-Şi verse sângele pe Cruce, şi să învie din morţi, a fost deja profeţit de profetul Isaia, acum 700 de ani, înaintea naşterii lui Hristos. Aşa cum profetul Isaia profeţise despre venirea lui Mesia, Isus Hristos a venit într-adevăr pe acest pământ, exact aşa cum a fost profeţit. Adică, Mesia Isus S-a născut dintr-o virgină, într-un staul în umilinţă, a luat păcatele lumii cu botezul Său primit de Ioan Botezătorul, a mers la Cruce, unde Şi-a vărsat sângele şi a murit pentru mântuirea noastră, iar în trei zile a învia din morţi.

Aşa cum mâinile au fost întinse asupra capului jertfei sacrificiale şi sângele său a fost vărsat în Ziua Ispăşirii (Levitic 16), când păcatele de un an au fost astfel ispăşite, Isus a laut într-adevăr asupra Sa toate păcatele noastre, cu botezul Său primit de la Ioan şi Şi-a vărsat sângele şi a murit pe Cruce, totul potrivit Cuvântului profeţiei actuale. După ce a purtat toate păcatele lumii cu botezul Său, de fapt, Isus a întâmpinat trei de suferinţă în timpul vieţii Sale publice. Motivul pentru care Isus, Mesia a fost crucificat este deoarece cu botezul Său de la Ioan Botezătorul, toate păcatele lumii au fost trecute asupra Sa, şi de aceea de asemenea a fost dispreţuit, persecutat şi asuprit de fiecare.

De fapt, oamenii nu doar au negat că Isus a fost Mesia, ci şi unii dintre evrei şi romani L-au urât şi L-au persecutat pe Isus, dincolo de descriere. El a fost urât şi respins de ei, la extrem.

Isus a luat de fapt toate păcatele omenirii asupra Sa, totul odată, primind botezul de la Ioan Botezătorul, la Râul Iordan, şi atunci Şi-a vărsat sângele pe Cruce. Mesia a fost botezat de Ioan şi Şi-a vărsat sângele, pentru a împlini voia Tatălui. El a fost dezbrăcat gol pe Cruce, şi a fost împroşcat. Pe atunci, toţi oamenii din jur L-au ridiculizat, L-au batjocorit, „Dacă eşti într-adevăr Fiul lui Dumnezeu, atunci coboară de pe Cruce şi salvează-te!”.

Când Isus a început viaţa Sa publică cu botezul Său, El de fapt a trebuit să treacă prin multe suferinţi aduse de omenire. Deşi Isus Hristos a purtat pe Cruce păcatele lumii, cu botezul Său de dragul omenirii, oamenii din acele zile, incapabili de a înţelege aceasta, 

L-au urât pe Isus, care a venit ca Mesia al lor, L-au persecutat în mod continuu, I-au adus mari suferinţi L-au denunţat şi insultat. De fapt, Isus Mesia a fost urât atât de mult, încât Scriptura ne spune că a fost tratat ca un vierme, cât a trăit pe acest pământ.

Într-adevăr, nu ai nici o idee cât de mult fariseii L-au urât pe Isus. Aceşti farisei nu-I dădeau pace lui Isus, care părea să le ameninţe conducerea şi popularitatea. Astfel ei L-au urât pe Mesia, întotdeauna încercând să-I găseasccă vine şi nu ezitau să arunce tot felul de atacuri personale împotriva Lui, de fiecare dată schemele lor eşuau. Mesia a fost supus la tot felul de insulte şi denunţări, umplute cu ură şi răutate. Astfel Isaia a profeţit cum a fost asuprit Mesia. De aceea, putem confirma, de la profeţiile detaliate ale profetului Isaia, făcute peste aproape 700 de ani, înaintea venirii lui Mesia, exact ce fel de tratament Isus va primi în această lume.



Au crezut oamenii în Isus Hristos, Mesia, care a venit prin apă şi sânge?


Totuşi, indiferent de asuprirea aceasta, Isus Mesia a făcut şi completat lucrările în linişte. Acum poporul Israel şi fiecare din întreaga lume, trebuie să realizeze şi să creadă că acest Mesia este Isus Hristos. Pentru a face păcatele israeliţilor şi a fiecăruia din întreaga lume să dispară, Mesia a priit într-adevăr botezul Său, sub formă de întindere a mâinilor, a fost de fapt crucificat şi astfel a suferit toate asupririle Sale până la extrem-şi făcând astfel, El i-a mântuit pe credincioşi perfect de toate păcatele lor, în misiunea Sa, şi a aprobat credinţa acestor credincioşi, în întregime. În ciuda faptului că Mesia a venit pe acest pământ în fomă umilă şi în ciuda faptului că a fost botezat, a murit pe Cruce şi a înviat din morţi, pentru a face toate păcatele fiecăruia să dispară, cei care au crezut în El, s-au numărat doar puţini.Pentru ca noi să trăim, trebuie să credem că Isus este într-adevăr adevăratul Mântuitor şi Mesia al nostru, Că El este Mesia, nu doar pentru israeliţi, ci şi pentru întreaga omenire.

Deşi Isus de fapt ne-a luat de fapt păcatele noastre cu botezul Său şi Şi-a asumat tristeţile noastre, bolile noastre şi blestemele noastre, unii oameni pot gândi, „Ce păcate a comis El pentru a întâmpina atâta asuprire?”. Dar de fapt Isus, Fiul fără păcat al lui Dumnezeu. Purtând păcatele noastre, Mesia a suferit indirect, în locul nostru, toate blestemele, tristeţile şi asupririle păcatelor noastre. Prin toate asupririle pe car Isus le-a avut în toţi cei 33 de ani ai Săi, de când a venit pe acest pământ, El ne-a mântuit din toate păcatele noastre.

Pe atunci, auzind de Cuvântul lui Dumnezeu vorbit prin profetul Isaia, au crezut oamenii din acele timpuri în Isus Hristos, Mesia, care a venit prin apă şi Duh?. Cine a crezut în această evanghelie a apei şi a Duhului, pe care o predicăm acum?. Chair acum, sunt mulţi oameni care nu au nici un interes în evanghelia apei şi a Duhului, deşi ei pretind că ei cred în Isus.

Aici, în pasajul principal, profetul Isaia profeţeşte acum, că Fiul lui Dumnezeu va veni pe acest pământ, va acţiona cu înţelepciune, va lau asupra Sa păcatele noastre şi va fi judecat pentru ele şi astfel ne va mântui. Dar nu mulţi au accceptat adevărul pe care El le-a realizat. Totuşi, sunt sigur că de acum încolo, toţi oamenii din toate naţiunile Îl va recunoaşte pe Isus Hristos ca Mesia a lor şi-L va înălţa. Realizezi că Isus Mesia a fost asuprit datorită păcatelor poporului Israel, datorită păcatelor mele şi ale tale şi datorită întregii omeniri?. Profetul Isaia, care a dorit ca tu să cunoşti şi să crezi în aceasta, astfel a profeţit misiunea lui Mesia, în acest fel.



Mesia a fost ca un Lăstar care iese dintr-un pământ uscat


Aşa a profeţit profetul Isaia despre venirea lui Isus Hristos, Mesia, că atunci cănd va veni pe acest pământ, El va veni într-o astfel de formă săracă. Isaia a spus că Mesia „a crescut înaintea Lui ca o odraslă slabă, ca un Lăstar care iese dintr-un pământ uscat” (Isaia 53:2). Când Isus Hritos a venit pe acest pământ în carne de om, El nu a fost cineva pe care oamenii L-ar vedea ca ceva de dorit. El nu a fost un bărbat muscular, înalt şi bine făcut, ca Arnold Shwarzenegger sau Sylvester Stalone. De fapt, El a fost atât de mic, încât dacă ne-am fi uitat la El, ne-ar fi părut rău pentru El, compătimindu-L şi simpatizând cu El. Totuşi, Cuvântul Său era ca o sabie cu două tăişuri.

Isus Mesia nu arăta doar foarte rău, ci şi era sărac material. Iosif, tatăl Său pământesc, era un simplu tâmplar. O familie ale cărei nevoi au fost suplinite de un tâmplar, atunci ca şi acum, nu era atât de bogat, departe de a trăi în ambundenţă. Doar cu multă muncă tâmplarii puteau cu greu să se descurce.

Mesia, care a venit pe acest pământ, nici la şcoală nu a mers. Astfel Fariseii au încercat să-L ia în râs pentru aceasta, dar nu au putut să facă astfel, din moment ce aceasta doar revela că Isus Hristos, Mesia, a fost într-adevăr Fiul lui Dumnezeu. Isus nu Şi-a pus piciorul în Şcoala lui Gamaliel niciodată, şcoala iudaică cea mai reputabilă a acelui timp, unde unul dintre cei mai mari scolastici ai Legii, Gamalieil, preda Legea. În această şcoală, studenţii puteau să înveţe de la marii învăţători ai Legii, pregătiţi nu doar în cunoaşterea acestei lumi, ci şi în Legea însăşi. Dar Isus nu a fost educat într-o astfel de şcoală. Oricum nu este nici o înregistrare că a urmat o şcoală. Totuşi, în ciuda acestui lucru, nu era nimic în legătura cu Legea din Vechiul Testament ce Mesia nu ştia, şi unde Vechiul Testament învăţa despre Mesia, El era chiar mai cunoscător şi avea mai mare credinţă decât vreun altul. Nu era nimic în ceea ce spunea, ce era vreodată nelogic sau depărtat de Legea lui Dumnezeu.



De ce Mesia a trebuit să fie asuprit, umilit şi dispreţuit?


Pentru a deveni adevăratul Mesia, pentru poporul Israel şi pentru a-i mântui de toate păcatele lor şi pentru a-I face poporul lui Dumnezeu, Mesia al nostru a venit pe acest pământ şi a îmbrăţişat cu voia Sa, toate suferinţele, insultele, derâderile şi dispreţurile Sale. Suferinţa şi dispreţul prin care Mesia a trecut, de dragul poporului Israel, au fost extrem de sacrificator şi asupritor. Asuprirea pe care Mesia a suferit-o de dragul nostru, a fost o aşa mare suferinţă, că ne-am fi ascuns faţa de El. Deoarece Isus a fost Mesia care ne-a mântuit din păcatele şi judecata noastră, El ne-a eliberat într-adevăr din păcatele noastre, fiind asuprit şi dispreţuit dincolo de orice descriere, înaintea a tot felul de oameni. Astfel Isus a fost asuprit în această lume.

Deoarece Isus Mesia a fost atât de mult asuprit şi dispreţuit, oamenii din acele zile nu-I puteau suporta vederea Sa. Nu trebuie niciodată să uităm că deşi Isus a venit ca Mesia al tău şi al tău, într-adevăr ca Mesia întregii omeniri, pentru a împlini şi completa rolul lucrărilor acestui Mesia, El a fost asuprit mult şi fiins astfel, El ne-a eliberat din păcatele noastre şi condamnarea păcatului.

Chiar când Mesia a fost crucificat, oamenii nu au încetat să-l dispreţuiască. „De ce nu cobori de acolo? Dacă eşti cu adevărat Fiul lui Dumnezeu, atunci cobori de pe Cruce. Cum poţi fi Fiul lui Dumnezeu?. Dacă eşti cu adevărat acest Fiu al lui Dumnezeu, atunci cobori şi mântuieşte-L pe hoţul care atârnă lângă Tine; Tu mai degrabă cobori şi mântuieşte-te!”. Ei au continuat ci ridiculizarea lor: „Oh, da de ce nu schimbi această piatră, în pâine?. Dacă nu eşti Fiul lui Dumnezeu, dovedeşte-ne! Arată-ne dovada ca noi să credem. Dacă nu poţi face nici măcar aceasta, ce fel de Mesia eşti?. Ce patetic!”.

Astfel oamenii L-au insultat pe Mesia, L-au denunţat şi L-au ridiculizat le nesfârşit. L-au dezbrăcat gol, L-au pălmuit şi L-au calomniat. Hristos a suferit această cea mai mare batjocură, umilinţă şi insultă, nevăzând niciodată înainte aşa ceva la fel, şi nici nu va vedea vreodată. De asemenea El a fost condamnat cu pedeapsă şi crucificare, o pedeapsă rezervată pentru cei mai răi criminali la acel timp. Mesia al nostru a fost biciuit de soldaţi, atât mâinile cât şi picioarele Sale au fost bătute în cuie, pe Cruce şi a curs tot sângele care erea în corpul Său.

Isus a purtat cu adevărat tot acest dispreţ, durere şi asuprire, astfel El a putut să-Şi împlinească misiunea Sa ca Mesia, de dragul nostru. Fiind crucificat, El ne-a luat toate păcatele, toate blestemele noastre, toate bolile noastre şi toată pedeapsa noastră a păcatului. El a luat în locul nostru toată asuprirea pe care tu şi eu a trebuit să le purtăm şi de dragul nostru, El chiar a renunţat la propria Sa viaţă. Acest Mesia care acum a devenit Mântuitorul pentru acei dintre noi care cred că Isus într-adevăr este Mântuitorul nostru. El a devenit benevol Mesia al nostru. El a venit pe acest pământ, potrivit voii lui Dumnezeu, şi ne-a luat păcatele şi pedeapsa păcatului, pe Cruce, de dragul nostru şi a înviat din morţi-totul ca să ne mântuiască!.

Fraţii şi surorile mele, credeţi că a fost uşor pentru Isus să treacă prin toată astfel de suferinţă şi umilinţă, înaintea tuturor acestor străini?. Dacă am fi în locul Său, dacă am fi fost noi care să întâmpinăm tot acest dispreţ, de a fi dezbrăcaţi goi, insultaţi, torturaţi şi crucificaţi, nu doar înaintea familiei noastre sau a soţilor sau soţiilor, sau chiar a celor iubiţi, ci înaintea duşmanilor noştri, am fi înnebunit înainte de a muri!. Hristos a fost crucificat, ca fiecare să-I vadă umilinţa, nu în vreun colţ obscur, ci deasupra înalt, ca fiecare să poată arăta cu degetele lor şi să-L scuipe.

Chiar mai multă suferinţă, tristeţe şi încercări au venit la Hristos, înaintea crucificării Sale. Înainte de a-L bate în cuie pe Isus pe Cruce, oamenii s-au asigurat că va trece prin tot felul de suferinţi. El a fost adus înaintea mulţimii şi judecat în prezenţa lor, a fost calomniat, iar faţa Sa a fost chiar pălmuită de către un servitor al marelui preot. A fost calomniat!. Oamenii I-au pălmuit faţa, L-au biciuit şi au aruncat cu pietre în El! Isus Mesia a trecut prin toată această asuprire, pentru nimeni altcineva decât de dragul nostru!.

Scriptura ne spune că astfel El a fost asuprit de dragul nostru, spunând, „Dar El era străpuns pentru păcatele noastre, zdrobit pentru fărădelegile noastre. Pedeapsa, care ne dă pacea, a căzut peste El, şi prin rănile Lui suntem tămăduiţi” (Isaia 53:5). Mesia a trecut prin astfel de suferinţi, ca să-I elibereze pe toţi oamenii, inclusiv israeliţii, din păcatele lor şi condamnarea lor. Mesia a avut grijă de păcatele lumii şi pedeapsa păcatului, primind botezul de la Ioan şi a completat misiunea Sa ca Mesia, fiind asuprit de propriul Său poopr, soldaţii romani şi poporul multor naţiuni.

Dumnezeu a profeţit că Mesia îi va mântui chiar pe aceşti oameni care au stat împotriva Sa de păcatele lor-într-adevăr, de toate păcatele comise vreodată de întreaga omenire-şi exact aşa cum a fost profeţit, Isus Hristos a venit într-adevăr pe acest pământ ca acest Mesia, a trecut de fapt prin toată această asuprire, şi te-a mântuit pe tine şi pe mine din păcatele noastre şi condamnarea păcatelor noastre, vărsându-Şi sângele preţios.

Că am fost mântuiţi din păcat şi condamnarea păcatului, crezând în Mesia, nu a vevnit de fapt fără să plătim preţul sacrificiului. Deoarece Isus Hristos a venit pe acest pământ şi a întâmpinat toată astfel de asuprire, că am putut deveni acum fără păcat şi deoarece acest Mesia a fost judecat pentru toate păcatele noastre, că am putut, doar crezând cu inimile noastre, să primim darul mântuirii şi a ştergerii de păcat şi să devenim copii ai lui Dumnezeu. Datorită Mesiei al nostru, am putut deveni astfel de oameni fericiţi.

Trebuie să-i mulţumim lui Mesia pentru că ne-a dat această fericire şi că ne-a acordat binecuvâtările Sale. Mântuirea pe care ne-a dat-o Mesia, a venit la noi doar prin credinţa noastră, pentru că, deşi nu I-am dat nici o jertfă a noastră proprie, El Însuşi Şi-a dat înaintea lui Dumnezeu Tatăl, jertfa Sa nepreţuită. Trebuie să credem că Însuşi Dumnezeu ne-a mântuit într-adevăr, suferind toată această asuprire şi trebuie să-I mulţumim pentru aceasta.



Auzi, o Israel, întoarce-te şi crede în Isus Hristos


Poporul Israel trebuie să se pocăiască şi să creadă în Isus Mesia, ca Mântuitor al lor. Chiar până în acest moment, israeliţii încă nu recunosc că Mesia al lor a venit deja. Exact aşa cum a fost totul profeţit de către profetul Isaia, că Mesia servitorul lui Dumnezeu, va veni pe acest pământ, eact aşa cum acest Cuvânt al profeţiei ne-a fost profeţit, că acest Mesia ne va mântui, venind pe acest pământ, luând asupra Sa toate păcatele omenirii, cu botezul Său şi fiind crucificat pe Cruce, Isus Hristos a împlinit într-adevăr toate lucrările Sale de mântuire. Poporul lui Israel trebuie acum să se întoarcă şi să cunoască şi să creadă în acest adevăr. Ei trebuie să recunoască păcatul pe care poporul său l-a comis, crucificându-L pe Isus. Şi trebuie să se recunoască pe ei înşişi, simplu ca o masă de păcat, de la naşterea lor, şi crezând în acest Mesia, acum trebuie să fie mântuiţi din toate păcatele lor şi condamnarea păcatului.

Acum nu este un alt Mesia. Deoarece Isus Hristos a venit deja ca Mesia, nu este un alt Mesia. Cum ar putea de fapt să fie un alt Mesia?. Cum ar putea fi un alt Mântuitor?. Când poporul Israel trec prin chiar mai multe dificultăţi în viitor, ar spera ei că vreun erou de acţiune de la Hollywood, ca Superman, va ieşi şi va deveni Mesia al lor?. 

Chiar de acum, israeliţii trebuie să-L recunoscă pe Isus Hristos ca Mesia al lor. Ei trebuie să creadă că Isus Hristos este într-adevăr Mesia al lor adevărat. Mesia al lor a venit deja pe acest pământ acum 2000 de ani şi a le lua păcatele şi a-i face copii adevăraţi ai lui Avraam, a fost botezat, aşa cum trebuiau să fie circumcişi şi a fost crucificat, totul ca ei să poată primi circumcizia spirituală. Mesia a devenit adevăratul Mântuitor al poporului Israel, luându-le păcatele cu botezul Său de la Ioan, purtând Crucea şi vărsându-Şi sângele, pentru a fi asuprit, şi înviind din morţi.

Israeliţii trebuie să se pocăiască pentru a crede în Mesia. Acum ei trebuie să creadă în Isus Hristos ca Mesia al lor. Tot ce rămâne de împlinit acum, este ca poporul lui Israel să creadă în Isus Hristos, ca Mântuitorul. Ei trebuie să realizeze căMesia profeţit de Isaia este chiar Isus Hristos. Ei trebuie să realizeze şi să creadă că Acest profeţit nu este altul decât Isus Însuşi. Profeţiile din Vechiul Testament au fost împlnite prin Isus Hristos, nelăsând pe dinafară nici cea mai mică literă, nici cea mai slabă scriere. În pasajul principal, este de asemenea spus că multe naţiuni vor fi împrăştiate

Isaia 52:14-15 afirmă, „După cum pentru mulţi a fost o pricină de groază - atât de schimonosită Îi era faţa, şi atât de mult se deosebea înfăţişarea Lui de a fiilor oamenilor - tot aşa, pentru multe popoare va fi o pricină de bucurie; înaintea Lui împăraţii vor închide gura, căci vor vedea ce nu li se mai istorisise, şi vor auzi ce nu mai auziseră”.

Venind pe acest pământ, Isus Hristos a întâmpinat multe suferinţi care au fost mult mai mari decât cele ale vreunui criminal din această lume, condamnat la moarte. El S-a sacrificat, luând asupra Sa mai multă durere şi asuprire decâât orice criminal din această lume, totul, pentru a fece întreaga omeniri poporul Său. El a mntuit poporul Său care primeşte ştergerea de păcat, crezând în El. Aşa i-a mântuit El.

Oamenii vor auzi veştile minunate despre mântuire, pe care nici nu le-au auzit, nici nu le-au văzut vreodată. Toţi cei care nu au auzit că Mesia a fost Isus Hristos, îl vor auzi într-adevăr şi vor crede eventual.



Isus este Mesia, Cel care a venit odată şi va reveni


Astăzi, ne apropiem de timpurile de sfârşit. Va fi o eră a morţii şi necazului. Totuşi, cei care cred în Mesia, de fapt, nu au nici o frică de moarte. Din contră, ei aşteaptă chiar mai multă fericire din Rai şi învierea lor car va urma moartea lor. Că întunericul se revarsă pe lume, nu înseamnă că noi, cei neprihăniţi, suntem de asemenea întunecaţi. Când această evanghelie este definitiv cu totul răspândită, Mesia Se va întoarce de fapt. 

Isus Hristos, Mesia al nostru, a venit în această lume, ca Miel al lui Dumnezeu, ca jertfă sacrificială şi Şi-a botezat corpul de către Ioan, Isus Mesia ne-a luat păcatele asupra Sa, a întâmpinat mari suferinţi, purtându-ne pe Cruce judecata păcatului, a înviat din morţi în trei zile şi astfel a devenit Mântuitorul nostru perfect, pentru cei care cred. 

Doar câţiva au cunoscut că Mesia, fiind născut în linişte acum 2000 de ani, mărturisind evanghelia Împărăţiei timp de trei ani, după botezul Său, murind pe Cruce şi înviind din morţi. Cei câţiva, care L-au căutat şi au crezut în Dumnezeu, au mărturisit că Domnul nostru este adevăratul Mesia care a împlinit în linişte toate lucrările.

Acei servitori ai lui Dumnezeu au răspândit noutăţile în întreaga lume, că Mesia ne-a mântuit din păcatele noastre, venind pe acest pământ şi fiind asuprit. Dumnezeu Însuşi, de fapt, răspândeşte evanghelia apei şi a Duhului, permiţând să tehnici de tipărire pentru a înainta, mişcând istoria lumii şi făcând naţiunile care predică această evanghelie, puternică şi bogată.

„Isus este Mesia. Isus este Mesia. Isus este Mesia!. Dacă crezi în Isus ca Mesia al tău, vei fi mântuit. Isus este Fiul lui Dumnezeu. Isus este Creatorulcare a făcut întregul univers. El este Dumnezeu. El este Mesia, Mântuitorul nostru”. Servitorii lui Dumnezeu au continuat să predice oamenilor că Isus este Mesia şi de asemenea despre botezul Său, moartea Sa pe Cruce şi învierea Sa.

Câţiva israeliţi au realizat că acum 2000 de ani, un tânăr numit Isus a venit pe acest pământ şi că atunci când ajuns la 30 de ani, El a luat păcatele omenirii, fiind botezat de Ioan. Pe atunci, doar proprii ucenici ai lui Isus au ştiut că El era Mesia şi această cunoaştere era împărtăşită doar cu o mână de oameni cărora le era frică de Dumnezeu-tot restul a rămas uituci la acest adevăr. Pe deasupra tuturor, erau doar 500 de sfinţi (1 Corinteni 15:6) în această naţiune a Israelului, care cunoştea că Mesia a purtat păcatele lumii la Cruce, că a murit pe ea şi ccă a înviat din morţi. Toţi ceilalţi nu aveau nici o idee.

În ziua a cincisprezecea, de la moartea lui Isus Hristos şi învierea Sa, Duhul Sfânt de fapt a coborât asupra ucenicilor Săi. Când ucenicii lui Hristos se rugau în camera de sus, Duhul Sfânt a coborât într-adevăr peste ei, făcându-i să vorbească în limbi şi să mărturisească că Mesia este Isus Hristos. Atunci, ucenicii Săi, nefiindu-le frică de moarte, au mărturisit cu îndrăzneală, „Isus este Mesia. Mesia este Mântuitorul nostru. Isus Cel înviat este Mesia al nostru”. Mulţi oameni de aceea au ajuns să creadă la acel moment.

Prin Isus Mesia, Dumnezeu te-a mântuit într-adevăr pe tine şi pe mine din păcatele naostre şi condamnarea de păcat. Deoarece El a suferit o astfel de asuprire pentru ca astfel să ne mântuiască din păcatele noastre şi judecată, noi trebuie să credem absolut în El; cei are nu cred, trebuie să se pocăiască, să se întoarcă şi de asemenea să creadă; şi trebuie ca toţi să răspândim acest adevăr cu credinţă.

Poporului lui Israel, de fapt, îi este teamă sub o astfel de situaţie tensionată. De aceea, ei trebuie să audă acest Cuvânt al Cortului pe care Dumnezeu de fapt l-a vorbit lor. De asemenea, intrăm în zilele din urmă. Evanghelia apei şi a Duhului, manifestată în sistemul sacrificial, va face de fapt, cu siguranţă, cale spre poporul lui Israel. Şi vor ajunge să creadă că Isus Hristos este într-adevăr Mesia despre care Dumnezeu le vorbise.

Dumnezeu deja a spus poporului lui Israel, despre sistemul sacrificial şi ei au crezut în el. De fapt, ei încă doresc să ofere jertfe lui Dumnezeu, potrivit acestui sistem sacrificial din Vechiul Testament. Printre israeliţi, sunt încă fundamentalişti care trăiesc în sălbăticiune. Chair acum, aceşti oameni trăiesc în sălbăticiune, în acest fel. Cu alte cuvinte, ei oferă tot de felul de jertfe, care cândva au fost oferite în Cort, înainte. Probabil că sunt descendenţii lui Aaron. Pentru a ţine tradiţiile în familiile lor, ei trăiesc în sălbăticiune în loc de oraşe. Deşi sunt israeliţi, ei trăiesc într-un trib retras, izolat de oamenii obişnuiţi. Acestor oameni de fapt trebuie să predicăm Cuvântul Cortului, că Mesia a venit deja la noi, potrivit credinţei noastre.

Trebuie să-I mulţumim lui Isus că a venit pe acest pământ, deoarece fiind astfel asuprit şi pentru că a fost judecat în locul nostru, totul pentru a te mânntui pe tine şi pe mine, ca Mântuitor al nostru, din păcatele noastre şi condamnarea de păcat.



„Dragostea este puternică ca şi moartea, gelozia, neînduplecată ca locuinţa morţilor”


Că am fost de fapt mântuiţi din păcatele noastre şi judecata păcatului nu a fost realizată de noroc, ca şi cum ar veni printr-o scrisoare accidentală. Mântuirea noastră nu este vreun fel de lanţ de scrisori, care continuă să ne spună că trebuie să le dăm mai departe la peste 20 de oameni, sau vom fi sortiţi. Mântuirea ştergerii păcatului noastru nu este nici una dintre acei mulţi zburători care face reclamă la afaceri cu pizza pentru două persoane, unde putem simplu da un telefon şi să ne umplem stomacul după pofta inimilor noastre. 

Mântuirea noastră, de fapt, a venit prin faptul că Dumnezeu L-a trimis pe Fiul Său la noi, trecând păcatele noastre asupra Sa şi făcându-L să sufere şi să fie asuprit pentru toate aceste păcate ale noastre. De aceea, tu şi eu trebuie să credem în El cu toată inima noastră şi să-I mulţumim. Ştiind cum mântuirea noastră a venit, cum ar putea cineva dintre noi să o arunce vreodată, ca o pereche de pantofi purtaţi, să o înlăture ca vreo unealtă stricată fără de folos, care stă în pod, sau să o ignorăm ca şi cum ar aparţine altcuiva?.

Este cineva printre voi care, deşi frecventează Biserica lui Dumnezeu, nu a primit totuşi ştergerea de păcat?. Este cineva care de fapt nu a crezut încă în evanghelia apei şi a Duhului?. Dacă sunt într-adevăr astfel de oameni, ei trebuie să se pocăiască şi să creadă în Mesia, înainte de a fi prea târziu. Dacă sunteţi pierduţi şi nu sunteţi siguri care drum să-l luaţi, credeţi doar în Cuvântul adevărului cu toată inima voastră. Cei care nu cred, resping dragostea Fiului lui Dumnezeu, dragoste cu care El i-a mântuit, trecând prin toate aceste suferinţi, pentru nimeni altcineva decât de dragul lor.

Cei care subapreciază valoarea acestei dragoste şi o resping, va fi urmat de blesteme. Scriptua ne spune, „căci dragostea este tare ca moartea, şi gelozia este neînduplecată ca locuinţa morţilor; jarul ei este jar de foc, o flacără a Domnului”. (Cântarea Cântărilor 8:6) Dragostea lui Dumnezeu este atât de puternică şi mare, încât aduce pedeapsa cea mai crudă oamenilor care o resping până la sfârşit. Ne spune, cu alte cuvinte, că, dacă cineva moare de fapt în timp ce rămâne păcătos, el/ea va suferi durerea nemiloasă a iadului, ca locuinţa morţilor. Ura este la fel de crudă ca locuinţa morţilor. Când Mesia te-a iubit atât de mult, când a fost astfel botezat, Şi-a vărsat sângele şi a suferit tot felul de asupriri, totul pentru a te mântui, dacă nu crezi în această dragoste şi o respingi, vei suferi cu siguranţă această durere crudă. Aceasta nu este alta decât iadul.

Astfel, Dumnezeu a spus, „Şi, după cum oamenilor le este rânduit să moară o singură dată, iar după aceea vine judecata” (Evrei 9:27). Când murim, carnea noastră poate să se sfârşească, dar înaintea lui Dumnezeu, nu este sfârşitul pentru noi. A tropăi cu cruzime peste cei care resping dragostea lui Dumnezeu, Dumnezeu i-a făcut să trăiască veşnic şi să nu moară niciodată şi le va aduce într-adevăr suferinţi fără milă. Cu alte cuvinte, El îi va arunca de fapt în focul care arde, pentru totdeauna şi-I va face să sufere toată durerea sa neîncetată, fără sfârşit şi pentru totdeauna. Această suferinţă crudă nu este alta decât ura crudă a lui Dumnezeu. Crezi că Dumnezeu n-ar putea niciodată să facă El Însuşi un astfel de lucru?. Nu uita că nimic nu este imposibil pentru Dumnezeu!

Marea şi extrema dragoste a lui Dumnezeu pentru noi, suferind El Însuşi de dragul nostru, ne-a mântuit din toate blestemele noastre, toate păcatele noastre şi toată condamnarea noastră. Ce poate rezolva toate problemele voastre, este această dragoste a lui Mesia. Într-adevăr, nu este nimic ce e mai măreţ decât dragostea lui Mesia. Fără credinţa în acest Mesia, dragostea luiDumnezeu nu poate a noastră. Această dragoste ne este dată doar de acest Dumnezeu, Singurul care a devenit Mesia al nostru şi este Tatăl Său care L-a trimis la noi., Dumnezeu triunic Cel Atotputernic ne-a iubit în accest fel şi astfel ne-a mântuit din păcatele şi condamnarea noastră. De aceea trebuie să credem în Mesia, de ce trebuie să-I mulţumim, de ce trebuie să-I dăm glorie şi de ce trebuie să fim mulţumiţi cu credinţa noastră în acest Mesia.

Cât de mulţumitor este că Mesia ne-a dat evanghelia apei şi a Duhului?. Dacă cinva nu cunoaşte doar cât de nepreţuită este această dragoste, cum nu poate fi niciodată schimbată pentru nimic altceva în această lume, el/ea trebuie să fie unul dintre cei mai ignoranţi şi stupizi oameni . Prin cât de teribile suferinţi şi dureri a trecut pentru noi Domnul nostru?. Deoarece suntem atât de recunoscători pentru dragostea Sa, deşi suntem insuficienţi, noi încă ne dedicăm toate puterile noastre care mai rămân, pentru răspândirea acestei dragoste, acelor care rămân ignoranţi la ea. 

Pentru a face astfel de lucrări lui Dumnezeu, trebuie de asemenea să întâmpinăm greutăţi şi suferinţi. Nu putem căuta să prosperăm doar pentru noi înşine. Dacă am fost într-adevăr mântuiţi, primind dragsotea Sa a sacrificiului şi fiind îmbrăcaţi în ea, trebuie de asemenea să împărtăşim această dragoste cu alţii. Aşa cum Isus Hristos a întâmpinat toate aceste suferinţi, pentru a face păcatele naostre să dispară, nu cu dragostea cărnii, ci cu dragostea Sa adevărată, trebuie de asemenea să facem lucrările Sale în credinţă, să îmbrăţişăm dornici greutăţi, asupriri, ură, suferinţă şi dispreţ, dacă acestea înseamnă că şi alţii vor primi ştergerea păcatelor lor. Trebuie să suferim o astfel de ură în numle dragsotei. Dacă tu şi eu am primit cu adevărat ştergerea păcatului, atunci crede că o astfel de dragoste este într-adevăr găsită în inimile noastre.

Iar cel născut din nou, care cunoaşte cu adevărat cine a fost înainte şi cât de mare şi puternică este dragostea lui Isus a mântuirii, poartă roade. Cei mântuiţi sunt copacii care poartă roadele mântuirii, „deoarece un copac se cunoaşte după roadele sale” (Matei 12:33). Înainte ca să fii mântuit, ai fost complet scufundat în păcatele tale şi astfel nu ai putut nici măcar să te plângi, dacă erai aruncat într-adevăr în iad. Totuşi, ai crezut că Dumnezeu a devenit Mântuitorul tău, venind pe acest pământ în carnea unui om, şi fiind asuprit de dragul tău şi că, prin suferinţa pe contul propriu, El te-a mântuit din păcatele şi judecata ta. Crezând astfel, ai fost mântuit. Dacă ai primit această dragoste, într-adevăr, atunci tu şi eu, trebuie cu siguranţă să avem inimi care doresc să trăiască pentru alţii.

Dacă oricine nu are o astfel de inimă, atunci el/ea nu a primit ştergerea păcatului. Să fiu exact, această persoană pretinde doar că a primit ştergerea păcatului.

Aşa cum Hristos a întâmpinat suferinţi şi ne-a mântuit din toate păcatele şi judecata noastră, deoarece ne-a iubit, dacă într-adevăr am fost mântuiţi, creazând în această dragoste, atunci această dragoste se găseşte în inimile noastre. De ce?. Deoarece acum Hristos trăieşte în inimile noastre. Aşa cum El a fost asuprit de dragul nostru şi ne-a iubit, noi trebui de asemenea să trăim pentru alţii şi să întâmpinăm greutăţi de dragul lor. Deoarece acei dintre noi care au primit ştergerea păcatului, nu mai au nici un păcat în inimile noastre, inimile noastre au fost toate transformate, devenind ca inima lui Isus Hristos.

Îi mulţumesc lui Isus Hristos că a venit pe acest pământ, că a fost botezat şi Şi-a vărsat sângele pe Cruce, pentru că a îmbrăţişat toate suferinţele de dragul nostru şi pentru că astfel a devenit Mesia al nostru care ne-a eliberat din toate păcatele noastre.