Sermons

[11-3] < Exod 34:1-8 > Iehova, Dumnezeu care trăieşte



< Exod 34:1-8 >

„Domnul a zis lui Moise: „Taie două table de piatră ca cele dintâi, şi Eu voi scrie pe ele cuvintele care erau pe tablele dintâi, pe care le-ai sfărmat. Fii gata disde dimineaţă şi suie-te de dimineaţă pe muntele Sinai, să stai acolo înaintea Mea, pe vârful muntelui. Nimeni să nu se suie cu tine şi nimeni să nu se arate pe tot muntele; şi nici boi, nici oi să nu se pască pe lângă muntele acesta”. Moise a tăiat două table de piatră ca şi cele dintâi; s-a sculat disdedimineaţă şi s-a suit pe muntele Sinai, după cum îi poruncise Domnul; şi a luat în mână cele două table de piatră. Domnul S-a pogorât într-un nor, a stătut acolo lângă lângă el; şi a rostit Numele Domnului. Şi Domnul a trecut pe dinaintea lui, şi a strigat: Domnul Dumnezeu este un Dumnezeu plin de îndurare şi milostiv, încet la mânie, plin de bunătate şi credincioşie. Care Îşi ţine dragostea până în mii de neamuri de oameni, iartă fărădelegea, răzvrătirea şi păcatul, dar nu socoteşte pe cel vinovat, drept nevinovat, şi pedepseşte fărădelegea părinţilor în copiii şi în copiii copiilor lor până la al treilea şi al patrulea neam!”



Avem nevoie să aflăm cine este cu adevărat acest Dumnezeu în care noi credem


Să începem întorcându-ne la Exod 3:13-16: „Atunci Moise a spus lui Dumnezeu, „Iată, când mă voi duce la copiii lui Israel, şi le voi spune: „Dumnezeul părinţilor voştri m-a trimes la voi”; şi mă vor întreba: „Care este Numele Lui?”. Ce le voi spune?” Dumnezeu a zis lui Moise: „Eu sunt Cel ce sunt”. Şi a adăugat: „Vei răspunde copiilor lui Israel astfel: Cel ce se numeşte „Eu sunt”, m-a trimes la voi”. Dumnezeu a mai zis lui Moise. „Aşa să vorbeşti copiilor lui Israel: „Domnul Dunmezeul părinţilor voştri, Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac şi Dumnezeul lui Iacov, m-a trimes la voi. Acesta este Numele Meu pentru veşnicie, acesta este Numele Meu din neam în neam. Du-te, strânge pe bătrânii lui Israel, şi spune-le: „Mi S-a arătat Domnul, Dumnezeul părinţilor voştri, Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac şi Dumnezeul lui Iacov. El a zis: V-am văzut, am văzut ce vi se face în Egipt””.



Cine este Iehova Dumnezeu?


Numele Domnului în limba ebraică este Yahweh sau Ihwa, tradiţional Iahova, iar Yahweh înseamnă Cel care există prin Sine Însuşi. Dumnezeu este, cu alte cuvinte, nu o creaţie, ci Cel care există prin Sine Însuşi, Creatorul care a făcut întregul univers şi tot ce este în el.

Să ne uităm la Exod 6:2-7: „Dumnezeu a mai vorbit lui Moise: Dumnezeu a mai vorbit lui Moise, şi i-a zis: „Eu sunt Domnul. Eu M-am arătat lui Avraam, lui Isaac şi lui Iacov, ca Dumnezeul Cel Atotputernic; dar n-am fost cunoscut de El subt Numele Meu ca „Domnul”. De asemenea Mi-am încheiat legământul Meu cu ei, ca să le dau ţara Canaan, ţara călătoriilor lor sfinte, în care au locuit ca străini. Acum însă am auzit gemetele copiilor lui Israel, pe care-i ţin egiptenii în robie, şi Mi-am adus aminte de legământul Meu. De aceea spune copiilor lui Israel: Eu sunt Domnul: Eu vă voi izbăvi din muncile cu care vă apasă egiptenii, vă voi izbăvi din robia lor, şi vă voi scăpa cu braţ întins şi cu mari judecăţi. Vă voi lua ca popor al Meu; Eu voi fi Dumnezeul vostru, şi veţi cunoaşte că Eu, Domnul, Dumnezeul vostru, vă izbăvesc de muncile cu care vă apasă egiptenii””. 

Versetul 3 de deasupra spune: „Eu M-am arătat lui Avraam, lui Isaac şi lui Iacov, ca Dumnezeul Cel Atotputernic; dar n-am fost cunoscut de el subt Num ele Meu ca „Domnul””. În versiunea King James, afirmaţia: „Subt Numele Meu ca Domnul, este scris: Subt Numele Meu ca Iehova”. Cuvântul ebraic Iehova înseamnă „Unicul care există” sau „Numele potrivit al singurului adevărat Dumnezeu. Dumnezeu înainte nu Şi-a făcut cunoscut omenirii Numele de Iehova. Aşa că oamenii în acele timpuri Îl numeau doar ca Dumnezeu. Dar acum, pentru a mântui poporul lui Israel, Dumnezeu a dorit să-şi lase cunoscut Numele de Iehova, tuturor oamenilor din această lume. „Eu sunt Iehova. Yahweh. Eu sunt cine sunt, Cel care există prin Sine Însuşi”. Dumnezeu a dorit ca astfel să Se lase cunoscut

Dumnezeu este Cel care există prin Sine, „Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac şi Dunezeul lui Iacov”. El a fost în viaţă chiar înainte de cele mai vechi timpuri, chiar înainte de chiar începutul oricărui lucru. Dumnezeu, cu alte cuvinte trăieşte şi există veşnic. Dumnezeu a permis ca poporul lui Israel, copiii lui Avraam, să fie luaţi în sclavie, în Egipt, timp de 430 de ani şi apoi El a promis că îi va elibera de sclavie şi îi va conduce n ţara Canaan. Aşa cum întocmai a promis, Iehova Dumnezeu a apărut după 430 de ani şi i-a poruncit lui Moise să elibereze poporul lui Israel de persecuţia lui Faraon. „Eu sunt Iehova. Eu sunt cine sunt, Dumnezeul tău. Lasă-Mi poporul să plece”. De dragul poporului Său, El S-a manifestat înaintea lui Moise şi i-a poruncit lui Faraon să-I lase poorul să plece, deoarece Dumnezeu a cunoscut suferinţele poporului lui Israel. Deoarece El a ştiut că poporul Său gemea sub suferinţele sale, Dumnezeu a spus că îi va elibera din sclavia lor. 

După 430 de ani, de când a făcut promisiunea lui Avraam, Dumnezeu a venit la poporul lui Israel şi li S-a manifestat. „Eu sunt Iehova. Eu sunt Dumnezeu. Am venit să împlinesc promisiunea, pe care am făcut-o lui Avrasam, tatăl vostru, că că îi voi scoate copii din Egipt, în ţara Canaan. De asemenea vă cunosc toate suferinţele. Acum du-te la Faraon şi spune-i aşa”. Aceasta a spus Iehova Dumnezeu

Trebuie să realizăm că Dumnezeu este de fapt Dumnezeul lui Avraam, Isaac şi iacov. Dunmezeu este de asemean propriul nostru Dumnezeu, al tău şi al meu. Care este atunci numele Său?. Numele Său este Yahweh, care ănseamnă Cel care există prin Sine. Dumnezeu a existat chiar înainte de creaţia universului, ca Cel care există prin Sine, a cărui fiinţă nu a venit prin altcineva, ci prin Sine.



Trebuie să înţelegem înţelesul numelui lui Dumnezeu


Este critic să realizăm şi să credem că Dumnezeu este de fapt Cel care există prin Sine, Unicul care ne-a făcut, care ne conduce şi care ne-a eliberat de păcatele noastre. Trebuie să credem în Yahweh Dumnezeu, ca Dumnezeul nostru absolut, deoarece acest Yahweh Dumnezeu a creat într-adevăr întregul univers şi continuă să existe chiar acum.

La fel ca poporul lui Israel, tu şi eu credem de asemenea în Dumnezeu şi am primit de asemenea poruncile Sale, înaintea prezenţei Sale. La fel cum poporul lui Israel a eşuat în ţinerea Legii, şi noi am eşuat să trăim după Lege. Astfel, datorită păcatelor noastre înaintea lui Dumnezeu, am fost de asemenea felul de fiinţe care nu au putut decât să fie destinaţi judecăţii înfricoşătoare ale păcatului. Datorită păcatelor noastre, cu alte cuvinte, noi de fapt nu putem scăpa de a fi condamnaţi de El pentru păcatele noastre. 

De aceea fiecare dintre noi ar trebui să plătească o răscumpărare lui Dumnezeu, pentru a-şi ispăşi păcatele sale proprii. Pentru a fi mântuiţi de păcatele noastre, a trebuit să dăm lui Dumnezeu Tatăl, plata ispăşirii, egală cu propria noastră viaţă, cu credinţa noastră. A trebuit să oferim de fapt jertfa sacrificială, echivalentă cu propria noastră viaţă, pentru mulţumi judecata Sa dreaptă şi pentru a revela dragostea plin de milă a lui Dumnezeu. Doar oferind ispăşirea actuală a vieţii, pentru păcatele noastre, ar putea fi restaurată pacea, între Dumnezeu şi noi, omenirea. Este doar prin credinţă faptul că putem fi eliberaţi de toate păcatele noastre şi condamnare. 

Deoarece aceasta este într-adevăr cazul, oridecâte ori mergem înaintea lui Dumnezeu, trebuie să admitem, datorită păcatelor pe care le-am comis înaintea Sa, nu putem decât să fim judecaţi şi pedepsiţi pentru aceste păcate. Când credem în Dumnezeu ca Mântuitorul nostru, trebuie să recunoaştem de fapt şi să admitem că suntem destinaţi iadului, datorită păcatelor noastre, şi să credem în Mesia, care a plătit plata păcatelor noastre şi ne-a eliberat de judecata păcatului, ca Mântuitor al nostru propriu. Când mergem înaintea lui Dumnezeu, trebuie să credem în botezul şi sângele lui Isus Hristos, jertfa sacrificială a păcatelor noastre, să credem în El ca Mesia, şi astfel să-L recunoaştem. Trebuie să admitem că noi toţi am devenit păcătoşi înaintea lui Dumnezeu, datorită eşecului de a-I ţine poruncile şi trebuie să credem că Isus Hristos, Mesia ne-a eliberat de păcatele noastre.

Trebuie să recunoaştem că nu am putut decât să fim destinaţi pedepsei pentru păcat. Astfel admiţându-ne păcătoşenia, am devenit calificaţi să primim binecuvântarea şteregerii păcatului pe care Dumnezeu ne-a dat-o şi am putut să construim fundamentul credinţei noastre care poate acumula mila lui Dumnezeu şi poate primi ştergerea Sa de păcat.

Pentru a ne face copiii Săi, Dumnezeu ne-a făcut după chipul Său, dar ne-a permis să ne neştem în slăbiciune. Ca descendenţi ai lui Adam, suntem toţi născuţi ca păcătoşi, dar aceasta este profunzimea lui Dumnezeu pentru a ne face copiii Săi. 

Noi suntem astfel de fiinţe care nu pot decât să fie judecaţi pentru păcatele noastre, dar ca să împlinim voia Sa, Dumnezeu Şi-a trimis la noi propriul Său Fiu şi ne-a iertat de toate păcatele noastre. Isus, Fiul lui Dumnezeu, a primit botezul Său şi a murit pe Cruce în ascultare de planul lui Dumnezeu. De aceea Iehova, Dumnezeu a dat nouă viaţă acelor dintre noi care cred că toate păcatele lumii au trecut asupra Fiului Său cu botezul Său de la Ioan, care ne-a mântuit de toate păcatele noastre cu sângele Său pe Cruce şi că astfel a purtat toată condamnarea păcatelor noastre.

Botezul lui Isus şi sângele Său au fost jertfa sacrificială care a fost mai mult decât suficient pentru a ne pemite, când credem, să primim nouă viaţă, să fim mântuiţi de toate păcatele noastre şi să devenim copii ai lui Dumnezeu. Trebuie să fim mântuiţi de toate păcatele noastre, crezând şi cu credinţa noastră în aţa albastră, purpurie şi cărămizie şi inul subţire răsucit, trebuie să avem felul de credinţă care ne permite să devenim poporul lui Dumnezeu. Este adevărul absolut, de fapt, că doar acei care au astfel de credinţă, pot să devină cu adevărat propriul popor al lui Dumnezeu.



Toate deităţile religiilor acestei lumi sunt simple creaturi ale propriei lucrări a omenirii


Departe de Iehova Dumnezeu, Isus Hristos şi Duhul Sfânt, toate celelalte deităţi sunt doar deităţi simple, făcute de omenirea însăşi. Cu excepţia lui Dumnezeu, nu este nimc în acestă lume care există prin Sine însuşi. De aceea Yahweh Demnezeu a spus, „Eu sunt Cel ce sunt”.

Este de fapt cineva care există prin sine însuşi?. Buddha s-a născut din pântecul mamei sale, şi astfel el este doar o creatură a lui Dumnezeu. La fel şi Confucius, Mohamed, deoarece toţi s-au născut din părinţii lor şi de aceea sunt simple creaturi făcute de Dumnezeu. Statuile lui Buddha pe care enoriaşii săi le-au format sau le-au sculptat, sunt simplu propria creaţie a omului, făcută cu pietre sau metal, pe care Dumnezeu Însuşi le-a creat. Totul, de la soare până la lună, stele, apă, aer şi galaxiile universului, a fost făcut de Dumnezeu. Chair îngerii, fiinţele spirituale, au fost de asemenea făcute de Dumnezeu. 

Doar Dumnezeul lui Avraam, Isaac şi Iacov, în care noi credem, este Yahweh Dumnezeu, Cel care există prin Sine Însuşi. Yahweh Dumnezeu nu a fost făcut de oricine altcineva. Doar El există prin Sine Însuşi, doar El este Creatorul întregului univers şi doar El este singurul care te-a făcut pe tine şi pe mine. Dar acest Yahweh Dumnezeu a planificat în voia Sa să ne mântuiască de toate păcatele noastre şi să ne facă propriul Său popor.

Este deoarece Dumnezeu a planificat astfel să ne facă să ne naştem în această lume, plângând şi întorcându-ne cu mâinile goale şi este datorită acestui plan că ne-a permis să suferim în această lume, aşa că noi nu am putut decât să-L căutăm pe Dumnezeu şi să-L întâlnim.

Când spunem că credem în Dumnezeu, trebuie de fapt să admitem că suntem felul de fiinţe care, datorită păcatelor şi eşecului nostru de a ţine poruncile lui Dumnezeu, nu putem decât să întâlnim moartea, iadul şi suferinţele înfricoşătoare, înaintea lui Dumnezeu. Înainte de a crede în Isus Hristos, Mesia, ca Mântuitor al nostru, trebuie să ne recunoaştem pe noi înşine ca păcătoşi care nu pot decât să întâlnească judecat înfricoşătoare a păcatului şi să fim aruncaţi în iad. 



Yahweh Dumnezeu este omniscient şi omnipotent


Doar Dumnezeu este omniscient şi omnipotent, Dumnezeu care ne-a făcut de asdeărat şi care conduce peste lume. După ce recunoaştem aceasta, trebuie să admitem atunci înaintea lui Dumnezeu, exact ce fel de păcătoşi suntem cu adevărat-care este, trebuie să admitem că datorită păcatelor noastre, nu putem decât să fim destinaţi mâniei înfricoşătoare a lui Dumnezeu. Şi trebuie să credem în adevărul că, crezând în Mielul lui Dumnezeu, care a venit să ne elibereze de toate păcatele noastre, şi trecându-ne păcatele asupra acestei jertfe sacrificiale, întinzându-ne mâinile asupra capului Său, toate problemele păcatelor noastre sunt rezolvate. De fapt, noi suntem cei care trebuie să judecat şi să murim pentru păcatele noastre, dar deoarece această jertfă sacrificială a luat toate păcatele noastre cu botezul Său, păcatele noastre au putut fi spălate. Trebuie să credem în acest adevăr. Trebuie să recunoaştem că, prin această jertfă sacrificială, Dumnezeu Cel Atotputernic, pentru care nimic nu este imposibil, ne-a mântuit cu adevărat de toate păcatele noastre, cei care nu a putut decât să fie destinaţi iadului.

Oamenii care cred astfel, sunt adevăraţi credincioşi ai lui Isus Hristos, Mesia.

Este de fapt greşit să credem arbitrar în Mesia. Când spunem că credem în Dumnezeu, credinţa noastră trebuie să fie stabilită biblic pe fundaţia puternică. Şi trebuie să stabilim chiar fundaţia puternică a adevărului, pe Cuvântul Său, care a spus, „Eu sunt Cel ce sunt. Eu sunt Iehova”.

Poporul lui Israel a eşuat să ţină Legea lui Dumnezeu pe care le-a poruncit Să o urmeze. Poruncile pe care Dumnezeu le-a dat Israeliţilor, au fost de fapt date acelor dintre noi care trăiesc în ziua de azi. Dacă doreşti să crezi cu adevărat în Dumnezeu şi dacă într-adevăr doriţi să deveniţi copiii lui Avraam, cu credinţa, trebuie să recunoaşteţi că Dumnezeu a dat cele 613 porunci nu doar israeliţilor, ci şi nouă, tuturor din această lume, şi întregului univers. Şi de fapt trebuie să recunoaştem că am eşuat în ţinerea poruncilor, la fel ca israeliţii, şi astfel suntem destinaţi la moarte, deoarece „plata păcatului este moartea” (Romani 6:23).

Trebuie să credem că Dunmezeu ne-a iertat păcatele cu adevărul aţei albastre, purpurii şi cărămizii. Pentru a face astfel, trebuie să mergem să căutăm adevărul mântuirii, prin care Domnul nostru ne.a eliberat de păcatele noastre şi condamnarea păcatelor noastre.

În ciuda faptului că am eşuat în a ţine strict poruncile lui Dumnezeu, dacă nu realizăm că suntem păcătoşi teribili şi dacă nu admitem că suntem destinaţi să fim judecaţi pentru păcatele noastre, atunci noi nu am putea niciodată fi capabili să credem în Mesia. Dacă oamenii ar crede că vor intra în Rai, chiar dacă rămân păcătoşi, când de fapt Dumnezeu deja le-a înregistrat păcatele în Cartea Judecăţii, atunci ar schimba Legea lui Dumnezeu, după voia lor, comiţând păcatul luării Numelui Domnului în deşert. Astfel de oameni nu vor putea fi niciodată mântuiţi de păcatele lor. Ei vor fi judecaţi de păcatele lor pe vşnicie şi vor fi condamnaţi cu pedeapsa iadului, deoarece, indiferentdacă crede în Dumnezeu sau nu, ei nu L-au recunoscut pe Dumnezeu. Aceşti oameni trebuie să se pocăiască odată şi să se întoarcă din necredinţa lor.

Chiar în acest moment, Dumnezeu este în inimile voastre şi există prin Sine, în toate aceste spaţii. Şi El cunoaşte totul despre noi.

Deşi Dumnezeu este viu, sunt oameni care nu cred în El, unii chiar reproşându-I. Dar noi cu toţii avem nevoia de jertfe sacrificiale pentru păcatele noastre. De aceea Dumnezeu i-a făcut pe israeliţi să oferta de ispăşire cu jertfele sacrificiale de ispăşire, pe altarul cortului de jertfă arsă, potrivit cu modul de mântuire pe care l-a stabilit Dumnezeu.

Dumnezeu este într-adevăr Cel care există prin Sine. El este Cel care a fost înainte şi este acum. El este Dumnezeul care a trăit, a apărut şi a vorbit înaintaşilor noştri cu mult înainte, Unicul care trăieşte, apare şi ne vorbeşte acum, El care lucrează printre noi, ne conduce şi condure vieţile noastre.



Adevărul pe care nu trebuie să-l uităm


Deşi am fost mântuiţi, este un lucru pe care nu trebuie să-l uităm. Este că, deşi nu am putut decât să fim judecaţi pe veşnicie, cu botezul Său şi vărsându-Şi sângele pe Cruce, Domnul nostru ne-a eliberat de astfel de judecată a păcatelor noastre. Până în ziua când stăm înaintea Domnului nostru, de fapt nu trebuie să uiăm niciodată acest adevăr şi întotdeauna să credem aceasta în inimile noastre. Noi trebuie să credem aceasta chiar când suntem în Împărăţia Cerurilor, lăudându-L pe Dumnezeu. Noi trebuie să Îi mulţumim lui Dumnezeu că ne permite, chiar noi oamenii care nu am putut decât să fim blestemaţi pe veşnicie, şi să fim judecaţi pentru păcatele lor, să credem în Domnul nostru ca Mântuitor şi că ne-a dat viaţă veşnică.

Noi trebuie să recunoaştem evanghelia apei şi a Duhului, pentru totdeauna. Ce s-ar întâmpla dacă noi nu am admite că suntem destinaţi să fim judecaţi pe veşnicie, datorită păcatelor noastre?. Nu ar fi nici un motiv ca noi să Îl lăudăm pe Dumnezeu. Dumnezeu de fapt ne-a mântuit, fiinţe muritoare care nu au putut decât să fie judecate pentru totdeauna, datorită păcatelor noastre. De aceea trebuie să credem şi să Îl lăudăm pe Domnul-deoarece Domnul nostru a primit botezul Său şi Şi-a vărsat sângele de dragul nostru. De aceea, şi tu trebuie să crezi şi de aceea trebuie să predicăm evanghelia apei şi a Duhului.

Cei care cred în botezul pe care Isus L-a primit şi sângele pe care l-au vărsat pentru păcatele lor, au inimi care Îl laudă pe Dumnezeu. Deoarece Domnul i-a mântuit de păcatele şi moartea lor, ei îl laudă în fiecare zi cu credinţa lor. 

Problema este că unii oameni L-au înţeles greşit pe Isus. Cunoştinţa lor despre El este parţială şi pe jumătate goală. Aceştia sunt felul de oameni a căror conştiinţă a fost coruptă, care nici măcar nu realizează că comit păcat, când, de fapt ei sunt într-adevăr înfundaţi în tot felul de păcate. Cei care păcătuiesc şi totuşi nici măcar nu-l recunosc ca păcat-nu sunt decât păcătoşi.

Deşi suntem de fapt fiinţe slabe, nu putem decât să păcătuim, trebuie să ne admitem păcatele de fiecare dată când le comitem şi trebuie să confirmăm botezul Domnului nostru şi sângele Său pe Cruce-care este, evanghelia apei şi a Duhului. De aceea, de fapt admitem că nu putem decât să fim păcătoşi înaintea lui Dumnezeu. Şi de fapt, crezând în evanghelia apei şi a Duhului, putem respira uşuraţi. Într-adevăr, crezând în evanghelia apei şi a Duhului, ne-am câştigat pacea minţii.

Când vorbesc de a fi fără păcat, aceasta nu înseamnă să nu ne recunoaştem păcatele, chiar dacă de fapt le comitem. Nu înseamnă că cei care cred în evanghelia apei şi a Duhului nu au nevoie să recunoască păcatul ca păcat. Deşi am fost eliberaţi, de fapt, de păcatele noastre, noi încă recunoaştem păcatele pe care le comitem, aşa cum sunt ele-ca păcatele noastre. Ceea ce niciodată nu trebuie să uităm este că, deşi nu am putut decât să fim judecaţi pe veşnicie, datorită păcatelor noastre, Domnul nostru ne-a mântuit de toate păcatele noastre şi condamnarea păcatului, cu botezul Său, sângele Său pe Cruce şi învierea Sa. Nu trebuie să uităm niciodată, vreodată să uităm că Domnul nostru ne-a mântuit cu aţa albastră, purpurie şi cărămizie, ci să credem în aceasta şi să-L lăudăm pentru aceasta. Trebuie să ne amintim cum am fost înainte. Aminteşte-ţi că, cândva am fost fiinţe atât de sărace, care nu au putut decât să fie judecate pe veşnicie pentru păcatele noastre. Şi trebuie să lăudăm mântuirea ştergerii de păcat, dată de Dumnezeu şi să-I mulţumim în fiecare zi pentru marele Su har al mântuiriI. Nici una decât aceasta este credinţa credincioşilor în evanghelia apei şi a Duhului.



Yahweh Dumnezeu este viu chiar acum


La fel cum Dumnezeu a fost Dumnezeu lui Avraam, Isaac şi Iacov, El este acum Dumnezeul meu şi al tău. „Căci Dumnezeu nu este un Dumnezeu al neorânduielii, ci al păcii, ca în toate bisericile sfinţilor” (1 Corinteni 14:33). El nu este Dumnezeul acelor creştini care fac fapte pretenţioase şi împopoţonate, ci El este Dumnezeul celor care cred în evanghelia apei şi a Duhului. Noi avem credinţa care cree în Cuvântul lui Dumnezeu şi care Îl ascultă cu „da”. Dumnezeu este Dumnezeul nostru. Când de fapt ne spune, „Eşti destinat iadului”, noi Îi spunem, „Da, ai dreptate”. Când ne spune, „Tu vei continua să păcătuieşti, ppână în ziua în care vei muri”, atunci noi spunem din nou, „Da, ai dreptate”. Şi când El ne spune, „Dar de fapt te-am mântuit cu aţa Mea albastră, purpurie şi cărămizie şi inul subţire răsucit”, noi putem doar spune, din nou, „Da, ai dreptate”. Astfel, am devenit poporul lui Dumnezeu care Îl ascultă întotdeuna cu”da”. Îi mulţumesc lui Dumnezeu pentru harul Său care ne-a mântuit cu evanghelia apei şi a Duhului.

Noi trebuie să credem şi să recunoaştem în inimile noastre că Domnul nostru ne-a mântuit cu adevărat de toate păcatele noastre, prin apă, sânge şi Duh şi de astfel ne-a făcut poporul Împărăţiei lui Dumnezeu. Dă mulţumiri Domnului, crezând că evanghelia apei şi a Duhului este darul mântuirii pe care Dumnezeu ţi-a dat-o.

Îl laud întotdeauna pe Dumnezeu cu credinţa mea, pentru că m-a mântuit pe veşnicie, pe mine, care de fapt nu am putut decât să fiu destinat iadului, datorită păcatelor mele, cu evanghelia apei şi a Duhului. Reamintindu-ne că am fost de fapt totul din bronz-ceea ce este, nu am putut să scăpăm de judecata lui Dumnezeu-şi de aceea nu am putut decât să-L lăudăm pe Dumnezeu pentru eliberarea noastră de păcat, pentru că ne-a mântuit cu aţa albastră, purpurie şi cărămizie şi inul subţire răsucit. Şi trebuie să-I mulţumim, crezând în adevărul evangheliei ascunse în aceste aţe albastre, purpurii şi cărămizii şi inul subţire răsucit.

Doar Yahweh Dumnezeu este Dumnezeul întregii omeniri. Şi El a devenit Dumneze, Mântuitorul întregii rase umane. Trebuie să credem cu toţii în Yahweh Dumnezeu, ca Dumnezeul nostru propriu.