Sermons

[11-5] < Geneza 15:1-21 > Cum veneau israeliţii să ofere jertfe în Cort: fondul istoric



< Geneza 15:1-21 >

„După aceste întâmplări, Cuvântul Domnului a vorbit lui Avraam într-o vedenie, şi a zis, „Avraame, nu te teme; Eu sunt scutul tău, şi răsplata ta cea foarte mare”. Avraam a răspuns: „Doamne, Dumnezeule, ce-mi vei da?. Căci mor fără copii; şi moştenitorul casei mele este Eliezer din Damasc”. Şi Avraam a zis: „Iată că nu mi-ai dat sămânţă şi slujitorl născut în casa mea va fi moştenitorul meu”. Atunci Cuvântul Domnului i-a vorbit astfel: „Nu el va fi moştenitorul tău, ci cel ce va ieşi din tine, acela va fi moştenitorul tău”. Şi, după ce l-a dus afară, i-a zis: „Uită-te spre cer, şi numără stelele, dacă poţi să le numeri”. Şi i-a zis „Aşa va fi sămânţa ta”. Avram a crezut pe Domnul, şi Domnul i-a socotit lucrul acesta ca neprihănire. Domnul i-a mai zis: „Eu sunt Domnul, care te-am scos din Ur din Haldea, ca să-ţi dau în stăpânire ţara aceasta”. Avraam a răspuns: „Doamne Dumnezeule, prin ce voi cunoaşte că o voi stăpâni?”. Şi Domnul i-a zis: „Ia o juncană de trei ani, o capră de trei ani, un berbec de trei ani, o turturea şi un pui de porumbel”. Avraam a luat toate dobitoacele acestea, le-a despicat în două şi a pus fiecare bucată una în faţa alteia; dar pasările nu le-a despicat. Pasările răpitoare s-au năpustit peste stârvuri; dar Avraam le-a izgonit. La apusul soarelui, un somn adânc a căzut peste Avraam; şi iată că l-a apucat o groază şi un mare întuneric. Şi Domnul a zis lui Avraam: „Să ştii hotărât că sămânţa ta va fi străină într-o ţară, care nu va fi a ei; acolo va fi robită, şi o vor apăsa greu, timp de patru sute de ani. Dar pe neamul căruia îi va fi roabă, îl voi judeca Eu; şi pe urmă va ieşi deacolo cu mari bogăţii. Tu vei merge în pace la părinţii tăi; vei fi îngropat după o bătrâneţe fericită. În al patrulea neam, ea se va întoarce aici; căci nelegiuirea Amoriţilor nu şi-a atins încă vârful”. După ce a asfinţit soarele, s-a făcut un întuneric adânc; şi iată că a ieşit un fum ca dintr-un cuptor, şi nişte flăcări au trecut printre dobitoacele despicate. În ziua aceea, Domnul a făcut un legământ cu Avraam şi i-a zis: „Seminţei tale dau ţara aceasta, dela râul Egiptului până la râul cel mare, râul Eufrat, şi anume; ţara Cheniţilor, a Cheniziţilor, a Cadmoniţilor, a Hetiţilor, a Fereziţilor, a Refaimiţilor, a Amoriţilor, a Canaaniţilor, a Ghirgasiţilor, şi a Iebusiţilor””.



Credinţa lui Avram în Cuvântul lui Dumnezeu


Am un mare respect şi admiraţie pentru credinţa lui Avraam, arătată în Biblie. Când ne uităm la credinţa lui Avraam, putem vedea toate călătoriile credinţei sale, prin care el a urmat Cuvântul lui Iehova şi de aceea nu putem decât să admirăm această credinţă a lui Avraam. Dumnezeu l-a binecuvântat foarte mult, aşa cum este arătat în Geneza 12:3, unde Dumnezeu spune, „Voi binecuvânta pe cei ce te vor binecuvânta, şi voi blestema pe cei ce te vor blestema, şi vei fi o binecuvântare”. Această binecuvântare mare este de asemenea arătată în Geneza 15:1, unde Dumnezeu i-a declarat lui Avraam, „d upă aceste întâmplări, Cuvântul Domnului a vorbit lui Avraam într-o vedenie, şi a zis: „Avraame, nu te teme; Eu sunt scutul tău, şi răsplata ta cea foarte mare”. Dumnezeu a avut o astfel de dragoste specială pentru Avraam, încât a devenit propriul său Dumnezeu.

După ce l-a condus pe Avraam afară din Ur-ul caldeenilor, Dumnezeu S-a revelat înaintea sa, şi i-a spus: „Eu sunt scutul tău, şi răsplata ta cea foarte mare”. Când Dumnezeu i-a spus aceasta, Avraam l-a întrbat la rândul său, „Ce îmi vei da?”. Aceste cuvinte ale lui Avraam nu au fost cuvintele necredinţei, care vin dintr-o inimă sceptică, ce pune sub semnul întrebării ceea ce Dumnezeu a putut să-I dea, ci mai degrabă ele conţineau dorinţa cea mai sinceră a lui Avraam, de a fi binecuvântat de Dumnezeu. Care a fost atunci această binecuvântare pe care Avraam a căutat-o de la Dumnezeu?. Este revelat în ceea ce i-a spus Avraam lui Dumnezeu: „Ce îmi vei da?. Deoarece nu am copii, servitorul meu Eliezer din Damasc este moştenitorul meu, deoarece va deveni copilul meu adoptiv, care-mi va moşteni toate posesiunile mele! Ce îmi vei da?”.

Aici ar trebuie să înţelegem cât de sincer şi-a dorit propriul său fiu. Cei care în mod deliberat aleg să nu aibă nici un copil, probabil nu simpatizează cu dorinţa sinceră a lui Avraam, dar el cu adevărat şi-a dorit să aibă propriul său fiu ca moştenitor al său.

Aşa cum Dumnezeu Şi-a dat toate binecuvântările copiilor Săi care sunt făcuţi după asemănarea Sa, şi oamenii au dorinţa sinceră de a da ce e mai bun copiilor săi. Astfel, Avraam I-a spus lui Dumnezeu, „Servitorul meu va fi moştenitorul meu”, putem cu toţii realiza cât de mult şi-a dorit să fie binecuvântat de Dumnezeu, astfel ca el să-şi aibă propriul său copil ca moştenitor al său. Dumnezeu i-a spus lui Avraam, „Nu este adevărat. Cel care va veni din corpul tău, va fi moşteniorul tău” Cel care este născut din corpul sacrificiilor tale, Dumnezeu i-a apărut înainte şi i-a promis: „Şi Domnul i-a zis lui Avraam: „Să ştii hotărât că sămânţa ta va fi străină într-o ţară, care nu va fi a ei; acolo va fi robită, şi o vor apăsa greu, timp de patru sute de ani. Dar pe neamul căruia îi va fi roabă, îl voi judeca Eu; şi pe urmă va ieşi deacolo cu mari bogăţii. Tu vei merge în pace la părinţii tăi; vei fi îngropat după o bătrâneţe fericită. În al patrulea neam, ea se va întoarce aici” (Geneza 15:13-16).

Cu alte cuvinte, Dumnezeu a promis că va face poporul lui Israel să prospere în ţara Egiptului şi apoi îi va conduce în ţara Canaan, şi ca să facă astfel, a decis să-I facă să ofere jertfele care le spală păcatele în Cort. Pentru a-I arăta lui Avraam că Îşi va împlini promisiunea, Dumnezeu a făcut o torţă arzătoare pentru a o trece printre bucăţile de carne tăiate din jertfa sacrificială a lui Avraam.

În acest fel, promisiunea lui Dumnezeu pentru Avraam că îi va face lui şi descendenţilor săi, propriul său popor, a venit prin oferta ştergerii de păcat, implicată în jertfa sacrificială. De asemenea, Dumnezeu i-a promis lui Avraam, „Seminţei tale dau ţara aceasta, dela râul Egiptului până la râul cel mare, râul Eufrat, şi anume; ţara Cheniţilor, a Cheniziţilor, a Cadmoniţilor, a Hetiţilor, a Fereziţilor, a Refaimiţilor, a Amoriţilor, a Canaaniţilor, a Ghirgasiţilor, şi a Iebusiţilor”. Motivul pentru care Dumnezeu a promis că a aceasta a fost ca să arate că va spăla păcatele lui Avraam şi descendenţilor săi, prin oferirea de sacrificiu. Procesul prin care Dumnezeu Şi-a împlinit Cuvântul promis lui Avraam, este arătat în toată istoria Vechiului Testament.

Dumnezeu l-a făcut pe Iosif prim ministru al Egiptului şi a condus familia lui Iacob pe pământul Egiptului, pentru a-i înmulţi (Geneza 41:37-45; Geneza 47). Dar, cu trecerea timpului, s-a ridicat un nou Faraon, care nu a cunoscut serviciul public remarcabil al lui Iosif, şi a început să persecute poporul Israel care pe atunci prospera în ţară. Curând israeliţii au fost chiar luaţi în sclavie, forţaţi să muncească în robie pentru Egipt (Exod 1:8-14). Chiar şi aşa, poporul Israel a conrinuat să prospere şi astfel Faraon îi chiniua chiar cu mai multe poveri ale sclaviei. Atunci a fost când poporul Israel a suferit în Egipt cu sclavia lor timp de 400 de ani, în final au venit să caute Mântuitorul.

Prin Moise, Dumnezeu i-a condus în afara pământului Egiptului, pentru a scăpa de sclavia sa (Exod 14:21-25). Poporului Israel, care astfel a scăpat de pe pământul Egiptului, Dumnezeu a dat sistemul sacrificial al Cortului, prin Moise, şi i-a făcut să se curăţească de păcatele lor, oferindu-I sacrificiile lor. Poporul Israel astfel a primit Legea de la Dumnezeu (Exod 20) şi sistemul sacrificial al Cortului (Levitic 1-4). Prin Lege şi sistemul sacrificial, israeliţii au ajuns să cunoască jertfa sacrificială, care le vor ierta păcatele, iar Dumnezeu i-a făcut poporul Său pe cei care au crezut în acest adevărul, şi a binecuvântat Israelul pentru a deveni o împărăţie de preoţi şi o naţiune sfântă a lui Dumnezeu. (Eod 19:6)

La sfârşit, aflăm că prin jertfa sacrificială , Dumnezeu Şi-a împlinit promisiunea făcută lui Avraam, că ăi va da atâţia descendenţi, câte stele pe cer şi că le va da ţara Canaan. Când israeliţii au părăsit Egiptul, numărul bărbaţilor de peste 20 de ani şi capabili să lupte în războaie, a fost de peste 600.000. Dumnezeu Şi-a ţinut într-adevăr promisiunea făcută lui Avraam, cel mai sigur.

Uitându-ne la credinţa lui Avraam, că a crezut în Cuvântul Său al promisiunii, Dumnezeu a aprobat această credinţă a lui Avraam. Dumnezeu l-a binecuvântat pe Avraam datorită credinţei sale. Motivul pentru care Dumnezeu l-a iubit şi l-a binecuvântat pe Avraam, cu alte cuvinte, a fost datorită credinţei sale în Cuvântul lui Dumnezeu. Deoarece Avraam a crezut în Cuvântul Său, Dumnezeu a fost mulţumit de credinţa sa. De aceea, Dumnezeu a dorit să construiască naţiunea Israel de la Avraam şi prin jertfa sacrificială dată descendenţilor săi. Pentru a împlini promisiunea circumciziei.

Vedem că credinţa lui Avraam a fost aprobată de Dumnezeu când a oferit lui Dumnezeu jertfa sacrificială. Această credinţă ne-a permis ca de asemenea să fim iertaţi de toate păcatele noastre, nu prin faptele noastre, ci prin credinţa noastră în Cuvântul lui Dumnezeu. Celor care au primit circumcizia spirituală, care le şterge păcatele prin jertfa sacrificială, crezând în Cuvântul Său, aşa cum a făcut Avraam, Dumnezeu a permis ţara Canaan ca binecuvântarea Sa. Astfel, Dumnezeu doreşte de la noi aceeaşi credinţă pe care Avraam a avut-o. El doreşte astăzi ca eu şi tu, să primim ştergerea păcatului în inimile noastre, crezând în Cuvântul Său, la fel ca Avraam, şi astfel să moştenească Împărăţia lui Dumnezeu. Dumnezeu Tatăl a trecut păcatele noastre asupra lui Isus Hristos, prin botezul Său şi l-a făcut „Mielul lui Dumnezeu”, pentru toată omenirea. Şi Dumnezeu doreşte ca noi să credem în acest adevăr aşa cum a făcut Avraam. El doreşte să facă astfel de credincioşi, poporul Său pentru veşnicie.

Dumnezeu ne arată că, aşa cum Avraam a fost binecuvântat măreţ, datorită credinţei sale în Cuvântul lui Dumnezeu, chiar astăzi, tu şi eu putem primi binecuvântările lui Dumnezeu, având credinţa pe care Avraam a avut-o. Dunmezeu l-a chemat pe Moise la muntele Sinai, i-a dat Legea şi sistemul sacrificial şi i-a binecuvântat pe cei care cred în Cuvântul Său, pentru a deveni poporul Său.

De asemenea, Dumnezeu ne-a făcut poporul Său, prin ştergerea păcatelor implicate în Cort, chiar dacă am eşuat în ţinerea Legii Sale. Prin credinţa noastră în adevărul manifestat în Cort, Dumnezeu ne-a făcut capabili de a primi binecuvântările Sale veşnice. Astfel, trebuie cu toţii să devenim poporul lui Dumnezeu, crezând în acest adevăr manifestat în Cort. Doar când credem în inimile noastre că Dumnezeu ni L-a arătat pe Isus Hristos şi ne-a dat mântuirea, prin Cort, putem primi binecuvântările Sale ambundente.



Aşa cum Avraam a crezut în Cuvântul lui Dumnezeu, la fel trebuie să credem în Dumnezeu, bazaţi pe Cuvântul Său


Avraam a fost binecuvântat nu datorită faptelor sale bune, ci datorită credinţei sale în Cuvântul lui Dumnezeu. Prin Lege, Dumnezeu ne-a făcut capabili să ne cunoaştem păcatele şi prin sistemul sacrificial al Cortului, El ne-a făcut capabili să primim ştergerea tuturor păcatelor noastre, trecându-ne păcatele asupra jertfei sacrificiale fără vină şi dându-i sângele, lui Dumnezeu. În acelaşi fel, Isus Hristos, venind pe acest pământ, a luat asupra Sa toate păcatele noastre cu botezul Său, a fost judecat pentru aceste păcate ale noastre, cu moartea Sa de pe Cruce şi ne-a iertat de toate păcatele noastre, înviind din morţi. Toate păcatele noastre pot fi iertate şi putem deveni copiii lui Dumnezeu, doar crezând în acest adevăr. Biblia ne spune că doar cei care cred în acest adevăr cu inimile lor, pot primi toate binecuvântările lui Dumnezeu. Crezând în Cuvântul lui Dumnezeu, trebuie să facem Cuvântul Său al mântuirii, cea mai preţioasă binecuvântare, găsită nicăieri în întreaga lume, chiar a noastră.

De ce Avraam a primit de la Dumnezeu binecuvântări ambundente?. El a fost binecuvântat deoarece a crezut în ceea ce Dumnezeu i-a spus. Chiar astăzi, dacă tu şi eu credem în Cuvântul lui Dumnezeu scris în Biblie, putem avea cu toţii aceeaşi credinţă cu a lui Avraam şi să primim din cer multe binecuvântări. Acesta nu este un lucru greu de făcut. Dacă dorim să avem evidenţa care ne arată că suntem poorul lui Dumnezeu, ceea ce trebuie să facem nu este să încercăm să-L mulţumim pe Dumnezeu cu faptele noastre de devotament, ci să credem în Cuvântul Său, cu inimile noastre.

Dumnezeu i-a promis lui Avraam cu Cuvântul Său că îi va da ţara Canaan, descendenţilor săi. Noi toţi care trăim în ziua de astăzi, trebuie să credem că cele patru misiuni ale lui I sus, care au fost manifestate şi profeţite de aţa albastră, purpurie, şi cărămizie şi inul subţire răsucit, ne-a mântuit de toate păcatele noastre. Şi astfel crezând, trebui să primim ştergerea păcatelor noastre, să devenim copiii lui Dumnezeu şi să moştenim Împărăţia Cerurilor.

Trebuie să credem absolut în Cuvântul Său, deoarece nici un singut Cuvânt din Cuvântul lui Dumnezeu nu este în zadar şi deoarece tot Cuvântul Său este adevărat şi de importanţă critică pentru credinţa noastră. Trebuie cu siguranţă să Îi cunoaştem Cuvântul apei şi a Duhului, şi trebuie să credem în aceasta fără greşală. De ce? Deoarece este adevărul absolut!. Crezi acum?. Dacă credeţi adevărul cu inimile voastre şi-l mărturisiţi cu gurile voastre, veţi fi aprobaţi de Dumnezeu „Căci prin credinţa din inimă se capătă neprihănirea, şi prin mărturisirea cu gura se ajunge la mântuire” (Romani 10:10). De aceea credinţa este atât de importantă. Şi de asemenea este de importanţă maximă să credeţi în Cuvântul lui Dumnezeu cu toată inam voastră. Ceea ce este critic pentru noi nu este să crezi în ceea ce spun oamenii, ci în Cuvântul scris al lui Dumnezeu; şi ce este important pentru noi nu este să credem în Cuvânt cu propriile noastre gânduri sau emoţii, ci să îl credem aşa cum este, cu inimile noastre sincere. De aceea servitorii lui Dumnezeu şi cei care au fost mântuiţi înainte, predică Cuvântul lui Dumnezeu aşa cum este.

Cu marca circumciziei, Dumnezeu a făcut legământul Său cu Avraam şi descendenţii săi şi le-a dat sistemul sacrificial al Cortului, astfel ca ei să creadă în Isus Hristos, Mesia care va să vină, care le va ierta toate păcatele cu botezul şi sângele Său de pe Cruce, şi astfel ca, cu această credinţă să poată intra în Împărăţia lui Dumnezeu.

Cred în Cuvântul lui Dumnezeu al legământului. Nu doar Avraam a fost binecuvântat, crezând în Cuvântul lui Dumnezeu, ci toţi pot fi binecuvântaţi, la fel ca el, crezând în Cuvântul Său. Cred că Dumnezeu a construit Cortul pentru a ne mântui de toate păcatele noastre. De aceea Dumnezeu i-a condus pe toţi descendenţii lui Avraam tot drumul până la Muntele Sinai şi le-a dat Legea şi sistemul sacrificial al Cortului. Trebuie să realizăm că acest adevăr este providenţa lui Dumnezeu.