Sermons

[11-10] < Exod 30:17-21 > Credinţa manifestată în ligheanul de aramă



< Exod 30:17-21 >

„Domnul a vorbit lui Moise şi a zis: „Să faci un lighean de aramă, cu piciorul lui de aramă, pentru spălat; să-l aşezi între cortul întâlnirii şi altar, şi să torni apă în el, ca să-şi spele în el Aaron şi fiii lui mâinile şi picioarele. Când vor intra în cortul întâlnirii, se vor spăla cu apa aceasta, ca să nu moară; şi se vor spăla şi când se vor apropia de altar, ca să facă slujba şi să aducă Domnului jertfe arse de foc. Îşi vor spăla mâinile şi picioarele ca să nu moară. Aceasta va fi o lege necurmată pentru Aaron, pentru fiii lui şi pentru urmaşii lui””.



Ligheanul de aramă în curtea Cortului


Material: făcut din aramă, era întotdeauna umplut cu apă.

Înţelesul spiritual: arama înseamnă judecata tuturor păcatelor omenirii. A purta condamnarea tuturor păcatelor omenirii, Isus a luat păcatele lumii asupra Sa, fiind judecat de Ioan. Astfel, înţeleesul ligheanului de aramă este că putem fi spălaţi de toate păcatele noastre, crezând că toate aceste păcate ale noastre au trecut asupra lui Isus, cu botezul Său.

Preoţii care serveau în Cort îşi spălau de asemenea mâinile şi piciorele la ligheanul de aramă, înainte de a intra în Cort, şi astfel îşi evitau moartea. Arama se referă la judecata tuturor păcatelor, iar apa ligheanului, la botezul pe care Isus l-a primit de la Ioan şi prin care a luat toate păcatele lumii asupra Sa. Cu alte cuvinte, ligheanul ne spune că Isus a acceptat toate păcatele asupra Sa şi a purtat condamnarea acestor păcate. Apa din lighean înseamnă, în Vechiul Testament, aţa albastră a Cortului, iar în Noul Testament, botezul lui Isus pe care l-a primit de la Ioan (Matei 3:15, 1 Petru 3:21).

Astfel, ligheanul se referă la botezul lui Isus şi este locul unde ne confirmăm credinţa în faptul că Isus a purtat toate păcatele noastre, inclusiv păcatele noastre actuale, şi le-a spălat toate odată prin botezul pe care l-a primit de la Ioan Botezătorul, acum peste 2000 de ani în urmă.

Sunt cei neprihăniţi în această lume care au fost născuţi din nou, crezând în evanghelia apei şi a Duhului. Ei sunt acei care au primit ştergerea păcatelor lor, crezând că toate păcatele lor au fost iertate prin lucrările lui Isus, manifestate în aţa albastră, purpurie şi cărămizie şi inul subţire răsucit. Totuşi, deoarece chiar cei neprihăniţi, care au primit ştergerea păcatului, sunt insuficienţi în carnea lor, ei nu pot decât să păcătuiască în fiecare zi, şi astfel de păcate se numesc păcate actuale. Locul unde cel neprinhănit, care a primit ştergerea păcatului, vine să rezolve problema păcatelor lor actuale, nu este altul decât acest lighean. Oricând cel neprihănit comite păcate actuale, ei vin la ligheanul din curtea Cortului şi-şi spală mâinile şi picioarele şi de aceea pot să confirme faptul că Isus le-a iertat deja păcatele actuale, de asemenea crezând în Cuvântul scris al lui Dumnezeu.

În Biblie, apa uneori este folosită pentru a se referi la Cuvântul lui Dumnezeu, de asemenea, dar cel mai important înţeles al apei este botezul lui Isus. Efeseni 5:26 spune, „ca s-o sfinţească, după ce a curăţit-o cu apă prin Cuvânt”., şi Ioan 15:3 spune, „Acum voi sunteţi curaţi, din pricina cuvântului pe care vi l-am spus”. Ligheanul de aramă îi face capabili pe sfinţii care au primit ştergerea păcatelor lor, să aibă evidenţa că Domnul le-a iertat toate păcatele, cu apă, indiferent cât de insuficientă ar putea fi carnea lor. 

1 Petru 3:21 şi 22 afirmă, „Icoana aceasta închipuitoare vă mântuieşte acum pe voi, şi anume botezul, care nu este o curăţire de întinăciunile trupeşti, ci mărturia unui cuget curat înaintea lui Dumnezeu, prin învierea lui Isus Hristos, care stă la dreapta lui Dumnezeu, după ce S-a înălţat la cer, şi Şi-a supus îngerii, stăpânirile şi puterile”. Chiar înainte de aceste versete, Petr explică înţelesul spiritual al apei şi al Duhului, din zilele lui Noe. Chiar dacă Noe a avertizat păcătoşii, sufletele închise de păcat, cu alte cuvinte, a potopului care ar curăţi toată murdăria primei lumi, doar opt au fost salvaţi prin apă. La acel timp, apa potopului i-a distrus pe toţi cei care nu au crezut niciodată în Cuvântul lui Dumnezeu. Iar acum, Petru extrage din incidentul potopului, că botezul lui Isus este icoana închipuitoare a acestei ape. Astfel, ligheanul de aramă este locul unde ne confirmăm mântuirea, încă odată înaintea lui Dumnezeu, atât când suntem mântuiţi, cât şi după aceea.

Sfinţii care au fost mântuiţi din păcatele lor, prin credinţă, sunt îmbrăcaţi în harul lui Dumnezeu, crezând în apa ligheanului de aramă (botezul lui Isus), arama (judecata lui Dumnezeu a tuturor păcatelor), şi că Isus i-a eliberat de păcatele lor. Chiar dacă suntem atât de plini de slăbiciune şi defecte, că abia ne putem chiar recunoaşte ca neprihăniţi, putem confirma cu siguranţă că suntem neprihăniţi în întregime, reangajându-ne credinţa noastră în botezul lui Isus (purtarea păcatelor, apa) şi vărsarea de sânge de pe Cruce (condamnarea păcatelor, arama). Deoarece credem în Cuvântul lui Dumnezeu, care ne-a mântuit pe toţi deja de toate păcatele noastre şi condamnarea aceestor păcate, putem întotdeauna deveni neprihăniţii care nu au păcat. 

Cuvântul lui Dumnezeu în care credem, ne spune că Isus a luat păcatele noastre asupra Sa, prin botezul Său, primit de Ioan, Şi-a vărsat sângele de pe Cruce, ca să poarte toată condamnarea păcatelor în locul nostru, şi astfel ne-a mântuit în întregime de păcatele noastre. Dumnezeu a aranjat ligheanul de aramă din curtea Cortului astfel ca noi să confirmăm cu credinţa noastră, că suntem cei care au fost mântuiţi perfect de păcatele noastre, indiferent care ar fi circumstanţele.



Ai fost eliberat pe veşnicie de păcatele tale actuale


În timpul Cinei cea de taină, după ce a împărţit pâinea de Paşte şi băuturile cu discipolii Să, Isus, înainte de a muri pe Cruce, a dorit spele mâinile şi picioarele lui Petru şi a altora, cu apă. Deoarece Isus a luat deja toate păcatele dicipolilor Săi, prin botezul primit prin Ioan, a dorit să-i înveţe adevărul ligheanului de aramă. Isus a spus că, după ce se botează, El, ca Miel de Paşte, va plăti plata (moartea) păcatului, fiind agăţat de un copac. Astfel, cei doisprezece ucenici ai lui Isus nu au devenit niciodată păcătoşi, deşi au crezut că au rămas insuficienţi, după ce au crezut în El.

La fel, faptul că Isus le-a spălat picioarele, le-a confirmat că, Cuvântul adevărului a fost martor-că Isus le-a spălat deja toate păcatele lumii. Aşa ar putea predica ucenicii întotdeauna, poporului lumii, că Isus este Mântuitorul şi să răspândească evanghelia apei şi a Duhului pe care El deja a împlinit-o (Evrei 10:1-20). Astfel, ligheanul de aramă permite celor neprihăniţi, care au fost mântuiţi de toate păcatele lor, crezând în adevărul de a-şi aminti botezul lui Isus. De asemeanea, aceasta le dă convingerea mântuirii că Dumnezeu i-a eliberat.



Biblia nu înregistrează mărimea ligheanului de aramă


În timp ce este înregistrată mărimea oricărui lucru din Cort, mărimea ligheanului nu este. Aceasta ne arată faptul că Isus, Fiul lui Dumnezeu a luat păcatele noastre asupra Sa, cu botezul Său, este infinit de măreţ. Ne spune de asemenea că dragostea lui Isus, care ne-a mântuit de păcatele şi condamnările noastre, este nelimitată. Ligheanul manifestă dragostea mare a lui Dumnezeu, care este incomensurabilă. Fiinţele umane sunt înclinate să păcătuiască, atâta timp cât trăiesc. Dar, luând toate păcatele lumii asupra Sa, prin botezul Său, primit prin Ioan şi fiind crucificat şi vărsându-Şi sângele pe Cruce, Isus a vărsat sângele tuturor păcatelor, pentru totdeauna.

Ligheanul a fost făcut prin topirea oglinzilor de aramă a femeilor care serveau în Cort (Exod 38:8). Aceasta înseamnă că Cuvântul lui Dumnezeu străluceşte lumina mântuirii asupra păcătoşilor şi le ia întunecimea. Trebuie să realizăm că Dumnezeu a făcut ligheanul astfel ca El Însuşi să spele păcatele noastre. Acest Cuvânt al adevărului a strălucit lumina peste păcatele oamenilor ascunşi în adâncimea inimilor lor, le-a spălat păcatele pentru totdeauna şi le-a dat ştergerea păcatelor, astfel i-a schimbat în neprihăniţi. Cu alte cuvinte, ligheanul joacă rolul mărturisirii clare a adevărului că Isus Hristos ne-a mântuit pe noi păcătoşii în întregime cu Cuvântul lui Dumnezeu.



Ligheanul a fost făcut de asemenea din aramă


Ştii care este semnificaţia aramei care a fost folosită pentru a face ligheanul?. Bronzul nu se referă la altceva decât condamnarea păcatului la care trebuia să facem faţă. Mai precis, ne spune că Isus a dus toate păcatele noastre la Cruce, cu botezul Său şi a fost condamnat în locul nostru. Noi am fost cei care de fapt trebuia să fim condamnaţi pentru păcatele noastre, dar prin apa ligheanului, putem confirma încă odată că toate păcatele noastre au fost curăţite. Cei care cred în aceasta, devin cei care au fost judecaţi prin credinţa lor, şi de aceea, nu mai sunt judecaţi. 

Ligheanul de aramă umplut cu apă, ne spune, „Prin aţa albastră, purpurie şi cărămizie şi unul subţire răsucit, Isus ţi-a spălat deja păcatele noastre şi te-a mântuit în întregime de păcatele tale. El te-a făcut curat”. Cu alte cuvinte, ligheanul de aramă este dovada pozitivă pentru cel neprihănit care a primit ştergerea păcatului, că şi-au spălat păcatele şi au fost mântuiţi.

Altarul jertfei arse înseamnă judecata de păcat, în timp ce ligheanul, legat de aţa albastră dintre materialele Cortului, ne spune că Isus a luat păcatele noastre asupra Sa, cu botezul Său din Noul Testament.

Putem intra în Locul Sfânt doar când deschidem şi intrăm pe poarta curţii Cortului, trecem de altarul jertfei arse şi apoi trecem de următorul lighean. Cei care pot intra în Cortul unde locuieşte Dumnezeu, sunt doar cei care au trecut clar prin altarul jertfei arse şi ligheanul de aramă, prin credinţă. Doar cei care au primit ştergerea păcatului, crezând în adevărul ligheanului din curtea exterioară a Cortului, pot intra în Locul Sfânt.

Când cineva încearcă să intre în Locul Sfânt prin propria-i forţă, va izbucni foc din Locul Sfânt şi va devora această persoană. Chiar fiii lui Aaron nu au fost o excepţie, şi unii dintre ei, de fapt, a murit ca rezultat (Levitic 10:1-2). Cei care sunt ignoranţi de neprihănirea lui Dumnezeu, purtând păcatele şi judecata şi ignorând acest adevăr, va fi pus la moarte, datorită păcatelor lor. Oamenii care încearcă să intre în Împărăţia lui Dumnezeu, crezând potrivit gândurilor lor, în loc de a crede în, mântuirea Sa extrem de desăvârşită, din păcat, vor fi cu siguranţă judecaţi cu foc pentru păcatele lor. Datorită judecăţii inevitabile a păcatului, tot ce-i aşteaptă ca o consecinţă, este doar iadul. 

Isus a completat mântuirea noastră de păcat, cu aţa albastră, purpurie şi cărămizie şi inul subţire răsucit, ca noi să fim capabili să intrăm în Locul Sfânt. Este, crezând în acest adevăr, că suntem mântuiţi în întregime de toate păcatele noastre. Dumnezeu Şi-a stabilit planul pentru a mântui omenirea de păcat, chiar înainte de creaţie şi ne-a spus voia Sa în detaliu, prin adevărul aţei albastre (botezul lui Isus), aţa purpurie (moartea lui Isus pe Cruce), şi aţa cărămizie (Dumnezeu a devenit om), din Biblie. Şi, potrivit acestui plan, El i-a mântuit într-adevăr de păcătoşi din păcatele şi nelegiuirile lor, prin ucrările lui Isus, manifestate în aceste aţe albastre, purpurii şi cărămizii.

1Ioan 5:4 spune, „şi ceea ce câştigă biruinţa asupra lumii, este credinţa voastră”., şi aceasta este urmată de versetul 19, care spune, „cine crede în Fiul lui Dumnezeu, are mărturisirea aceasta în el”. Ce este această mărturisire a mântuirii?. Evanghelia adevărului care ne-a dat mântuirea prin apă, sânge şi Duhul, este martorul credinţei noastre, în Fiul lui Dumnezeu (1Ioan 5:6-8). Cu alte cuvinte, doar evanghelia apei şi a Duhului, în care credem, este evidenţa că Dumnezeu ne-a spălat de păcatele noastre şi ne-a făcut propriul Său popor. Singurul mod pentru noi de a fi mântuiţi de păcatele noastre, de a intra în Locul Sfânt, de a ne hrăni cu pâinea vieţii, dată de Dumnezeu şi să trăim în harul Său, este de a crede în nimic altceva decât această evanghelie a apei şi a Duhului. A crede în evanghelia apei şi a Duhului, care ne spală păcatele noastre, trebuie să fim acum mântuiţi şi să ne trăim vieţile noastre de credinţă, unindu-ne cu Biserica lui Dumnezeu.

Este prin adevărul evangheliei apei şi a Duhului, că putem să ne hrănim cu Cuvântul lui Dumnezeu din Biserica Sa, să fim uniţi cu ea, şi să trăim ca neprihăniţii, ai căror rugăciuni sunt auzite de Dumnezeu. Când credem în acest adevăr, putem deveni neprihăniţi care au credinţa aţei albastre, purpurii şi cărămizii şi care trăiesc îmbrăcaţi în harul lui Dumnezeu, înaintea prezenţei Sale. Viaţa de credinţă care poate fi trăită doar de poporul lui Dumnezeu, vine doar crezând în apa, sângele şi Duhul. Putem fi mânttuiţi de toate păcatele noastre, crezând cu inimile noastre în botezul lui Isus, vărsarea Sa de sânge şi moartea Sa şi că Dumnezeu este El Însuşi. Credinţa care ne-a făcut capabili să locuim în Biserica lui Dumnezeu este credinţa în aţa albastră, purpurie şi cărămizie şi inul subţire răsucit.

În ziua de azi, mulţi oameni spun, „Tot ce trebuie să facem este doar să credem în Isus; de ce ne-a complica?. Haide să nu ne pierdem timpul cu discuţii inutile şi să credem doar oricum credem că e potrivit”. Unor astfel de oameni, putem doar să părem scandalagii în creştinism, dar ce este absolut clar este că, dacă cineva crede în Isus, fără să fi primit ştergerea păcatului, el/ea trebuie să fie condamnat etern. Necrezând în evanghelia apei, a sângelui şi a Duhului, este o credinţă falsă şi defectă. Este, de fapt, să nu crezi în Isus ca Mântuitorul.

Dacă eu, pentru a câştiga favoarea vreunui străin, aş insista orbeşte la acesta, „Cred în tine”, ar fi convinsă această persoană, „Acest om trebuie că crede într-adevăr în mine”, şi ar fi fericit de aceasta?. Contrar, ar spune probabil, „mă cunoşti? Nu cred că te cunosc”. Dacă îi spun din nou, „Dar tot crede în tine, oricum”, şi mă uit la el cu ochi sinceri, încercând să-l fac să se simtă mai bine, ar fi fericit de aceasta?. Este mai probabil că mă va vedea doar ca pe un linguşitor fără şira spinării, care încearcă să-i citească mintea şi să-i tăbăcească favoarea. 

Dumnezeu nu este nici mulţumit de oameni care doar cred în El orbeşte, ca şi cum nu avem deloc caracter, apoi nu putem fi mântuiţi niciodată. Suntem mântuiţi doar când credem, în primul rând, cunoscând clar cum Isus a făcut să dispară păcatele noastre. Când spunem că credem în cineva, ne punem încrederea adevărată în această persoană, deoarece îl/o cunoaştem destul de bine şi considerăm această persoană a fi de încredere. Punându-ne încrederea în cineva pe care nu-l cunoaştem bine, poate doar însemnacă ori minţim, ori suntem nebuni acuzaţi de trădare. Astfel, când credem în Isus, trebuie să ştim exact cum Isus a făcut ca toate păcatele noastre să dispară. Doar atunci putem nu putem fi abandonaţi de Domnul nostru în ultimul moment şi să intrăm în Cer ca şi copii născuţi din nou ai lui Dumnezeu.

Adevărt credinţă care ne poate conduce la Cer, este credinţa în aţa albastră, purpurie şi cărămizie. Cu alte cuvinte, credinţa reală crede în evanghelia apei şi a Duhului care ne-a mântuit prin apă (botezul lui Isus), sângele (moartea lui Isus), şi Duhul Sfânt (Isus este Dumnezeu). Trebuie să cunoaştem doar cât de minunat este harul Domnului nostru care ne-a mântuit, şi să credem în el, deoarece, crezând în acest adevăr ne va conduce la mântuirea noastră.

Indiferent că credinţa cuiva este întreagă sau nu, este determinată doar dacă această persoană cunoaşte adevărul sau nu. Poţi crede în Isus ca Mântuitorul tău, doar când crezi cu inima în evanghelia apei şi a Duhului. Şi acestă credinţă în Isus, ca Mântuitorul tău, care ne-a dat ştergerea păcatului, prin evanghelia apei şi a Duhului, este adevărata credinţă care ne-a mântuit de toate păcatele noastre.



Ligheanul de aramă este afirmarea mântuirii care ne-a iertat păcatele 


Ligheanul de aramă a fost umplut cu apă. Era aşezat exact în faţa Locului Sfânt. Ligheanul este locul unde ne amintim că am primit ştergerea păcatului şi afirmăm primirea sa prin credinţă. Este afirmarea faptului că Dumnezeu a curăţit toate păcatele credincioşilor. Aşa cum preoţii care serveau în Locul Sfânt îşi spălau picioarele şi mâinile la lighean, oricând se pătau, cei care au primit ştergerea păcatului, oricând păcătuiesc, îşi spală de asemenea păcatele, amintindu-şi şi afirmând încă odată, prin Cuvântul lui Dumnezeu, că Isus a şters deja aceste păcate, care i-a pătat şi au ispăşit pentru ele, de asemenea, fiind condamnaţi indirect. 

Ne poluăm, deoarece nu putem decât să continuăm a păcătui, cât trăim pe acest pământ. Cu ce ar trebui să curăţim toate aceste păcate care ne poluează?. Le spălăm, crezând că Isus Hristos, Regele Regilor, a venit pe acest pământ acum peste 2000 de ni, în carne de om, pentru a mântui păcătoşii, le-a luat păcatele asupra Sa, prin botez, Şi-a vărsat sângele pe Cruce şi i-a iertat astfel pe păcătoşi de toate păcatele lor. Putem primi ştergerea păcatelor şi să ne spălăm actualele păcate, de asemenea, doar când credem în adevărul că Isus a luat toate păcatele asupra Sa, fiind botezat. Noi putem fi curăţiţi de păcatele noastre actuale,de asemenea, cu alte cuvinte, doar când credem în acest adevăr că Dumnezeu a spălat deja toate păcatele noastre prin aţa albastră, purpurie şi cărămizie.



Trebuie să avem credinţa care cunoaşte şi crede în adevărul ligheanului de aramă


Fără credinţa în lighean, nu putem niciodată intra în Locul Sfânt, unde locuieşte Dumnezeu. Faptele noastre nu pot fi întotdeauna perfecte. Deoarece avem defecte, păcătuim uneori. Dar mântuirea pe care Dumnezeu ne-a dat-o, este perfectă totuşi, deoarece Cuvântul lui Dumnezeu este perfect. Deoarece Dunmezeu ne-a spălat defectele cu mântuirea Sa perfectă, putem intra cu îndrăzneală în Locul Sfânt, prin credinţă. Cei care nu merg prin lighean, nu pot intra niciodată în Locul Sfânt.Suntem făcuţi eligibili să intrăm în Locul Sfânt, prin credinţa noastră în adevărul că Isus a venit pe acest pământ acum 2000 de ani şi a spălat toate păcatele lumii, cu evanghelia apei, sângelui şi a Duhului profeţit prin aţa albastră, purpurie şi cărămizie. Fără să crezi că Domnul a şters deja toate păcatele noastre şi ne-a făcut fără păcat, nu putem intra în Locul Sfânt.

Deoarece nu putem intra în Sanctuarul lui Dumnezeu, fără să credem în aţa albastră, purpurie şi cărămizie, dacă nu credem în evanghelia apei şi a Duhului, nici nu ne putem bucura de binecuvântările de a merge înainte spre tronul harului lui Dumnezeu, crezând în Cuvântul Său din Biserica Sa, de a ne ruga Lui şi primind harul Său şi locuind cu servitorii şi sfinţii Săi. Ne putem trăi vieţile în Biserica lui Dumnezeu, cu colegii noştri credincioşi, auzind şi crezând în Cuvântul Său şi rugându-ne Lui, doar când credem că Dumnezeu ne-a mântuit deja de toate păcatele noastre, prin aţa labastră, purpurie şi cărămizie.

Ligheanul este confirmarea finală a mântuirii noastre de păcat. Dumnezeu a plasat ligheanul exact în faţa Locului Sfânt şi l-a umplut cu apă, pentru a oferi afirmarea credinţei, acelor care cred în evanghelia ştergerii păcatului. Acest lighean curăţeşte conştiinţa pătată a celui neprihănit care crede. 

Să citim 1Ioan 1:1-2, „Copilaşilor, vă scriu aceste lucruri, ca să nu păcătuiţi. Dar dacă cineva a păcătuit, avem la Tatăl un milocitor, pe Isus Hristos, Cel neprihănit. El este jertfa de ispăşire pentru păcatele noastre; şi nu numa pentru ale noastre, ci pentru ale întregii lumi”. Amin.

Dacă păcătuim, avem un Avocat cu Tatăl, Isus Hristos, cel neprihănit. Isus a spălat cu apă inimile pătate ale celui neprihănit. Înainte cu o zi de a fi crucificat, în timpul Cinei cea de taină, Isus Şi-a adunat ucenicii împreună, a turnat apă într-un lighean şi a început să le spele piciorele. „Când am fost botezat, v-am purtat toate păcatele, inclusiv chiar păcatele pe carre lecomiteţi mai târziu şi voi fi condamnat pe Cruce în locul vostru. V-am luat chiar păcatele voastre viitoare asupra Mea, de asemenea, şi le-a şters. Am devenit Mântuitorul vostru”.

A fost ca să spună acesta că Isus a spălat picioarele în timpul Cinei cea de taină a Paştelui. Lui Petru, care L-a refuzat pe Isus să-i spele picioarele, i-a zis: „Drept răspuns Isus i-a zis:ce fac Eu, tu nu pricepi acum, dar vei pricepe după aceea” (Ioan 13:7). Isus a dorit să devină Mântuitorul perfect al acelor care cred cu adevărat în evanghelia apei şi a Duhului. Pentru cei care cred în aţa albastră, purpurie şi cărămizie, Isus a devenit Mântuitorul lor veşnic.



Folosirea ligheanului


Ligheanul a fost folosit pentru a spăla toată murdăria preoţilor când ei lucrau în Cort, dând jertfe lui Dumnezeu. A fost nevoie să spele murdăriile pe care preoţii le făceau, omorând jertfele sacrificiale, scoţându-i sângele şi tâind-o în bucăţi, pentru a da lui Dumnezeu jertfa care avea să ispăşească pentru păcatle poporului lui Israel. Când preoţii se murdăreau în timp ce dădeau jertfele, trebuiau să fie spălaţi cu apă, iar ligheanul era locul unde toată acestă murdărie era spălată. 

Oricând păcătuim, spiritual sau în carnea noastră, şi oricând ne pătăm, călcând poruncile lui Dumnezeu, trebuie să ne spălăm toată murdăria cu apa ligheanului. Preoţii, oricând îşi atingeau corpurile de orice necurat sau murdar, trebuiea să-şi spele părţile murdărite ale corpului, cu apă, indiferent dacă doreau sau nu. 

Astfel, oricând toţi cei care cred în Dumnezeu, vin în contact cu ceva murdar sau necurat, apa ligheanului este folosită pentru a spăla toată această murdărie. Pe scurt, apa ligheanului a fost dată pentru a fi folosită, de a spăla murdăria celui născut din nou. Astfel, ligheanul conţine mila lui Dumnezeu. Înţelesul ligheanului nu este un subiect opţional, pe care-l putem alege, indiferent dacă credem sau nu, dar este subiectul necesar, absolut esenţial celor care cred în Isus. 

Dumnezeu a stabilit mărimea pentru toate obiectele Cortului, specificând câţi cubi ar trebui să fie în înălţime, lungime şi lăţime. Dar el nu a specificat mărimea ligheanului. Aceasta este caracteristic, particular doar ligheanului. Aceasta reprezintă dragostea nesfârşită, pe care Mesia ne-a acordat-o, nouă celor care comit păcate actuale, în fiecare zi. În această dragoste a lui Mesia a fost găsit botezul Său, o formă a întinderii mâinilor care spală toate păcatele. Aşa cum trebuia să fie folosită multă apă, când preoţii se murdăreau în timp ce-şi performau datoriile, ligheanul trebuia să fie întotdeauna umplut cu apă. Astfel, mărimea ligheanului depindea de această nevoie. Deoarece ligheanul era făcut din aramă, oricând se spălau preoţii cu apa sa, ei se gândeau la judecata păcatului.

Preoţii care serveau în Cort trebuiau să-şi spele toată necurăţia mâinilor şi picioarelor lor, cu apa ligheanului. Dacă arama manifestă judecata lui Dumnezeu, atunci apa manifestă spălarea păcatului. Evrei 10:22 spune, „cu trupul spălat cu o apă curată”, iar Tit 3:5 spune, „spălarea naşteri din nou şi prin înnoirea făcută de Duhul Sfânt”. La fel ca aceste pasaje, Cuvântul Noului Testament ne spune de asemenea mult despre spălarea murdăriei cu apa botezului. 

Dacă preoţii îşi spălau murdăria rezultată din vieţile lor, cu apa ligheanului, noi, creştinii de azi născuţi din nou, putem să ne spălăm toate păcatele actuale, comise în vieţile noastre, crezând în botezul lui Isus. Apa ligheanului Vechiului Testament ne arată că Mesia a venit pe acest pământ şi a spălat toate păcatele lumii, cu botezul pe care l-a primit de la Ioan.

Prin Biblie, Dumnezeu ne spune că nu doar păcatele comise de poporul lui Israel, ci păcatele actuale comise de toţi oamenii întregii istorii umane, au fost toate trecute asupra lui Isus, cu botezul pe care l-a primit de la Ioan. Când Isus a fost botezat de Ioan, El a spus în Matei 3:15, „Lasă-Mă acum, căci aşa se cade să împlinim tot ce trebuie împlinit”. Primind botezul Său prin Ioan, aceeaşi formă de întindere a mâinilor, reprezentantul omenirii, Isus a acceptat toate păcatele omenirii asupra propriului Său corp.

De aceea, crezând în faptul că toate păcatele noastre au fost trecute asupra lui Isus, Mesia, prin botezul Său, putem fi toţi spălaţi de toată murdăria păcatelor inimilor noastre. Deoarece noi deja ne-am trecut toate păcatele asupra lui Isus, crezând în acest adevăr, tot ce avem de făcut, este doar să credem că Fiul lui Dumnezeu a purtat păcatele lumii la Cruce, a fost crucificat şi Şi-a vărsat sângele, a devenit jertfa sacrificială, perfectă, pentru toată omenirea şi astfel ne-a eliberat de toate păcatele noastre. Credeţi aceasta în inimile voastre?. Cei care cred cu adevărat că Mesia a devenit jertfa noastră sacrificială, sunt mântuiţi pe veşnicie.



Problema păcatelor actuale poate de asemenea să fie rezolvată, crezând în botezul lui Isus


Ne spune Biblia cum putem să ne spălăm păcatele noastre actuale? Aşa cum preoţii îşi spălau murdăria cu apa ligheanului din Vechiul Testament, în Noul Testament putem primi ştergerea păcatelor noastre actuale, crezând că Isus a împlinit neprihănirea lui Dumnezeu, luând păcatele lumii asupra Sa, prin botezul Său, primit de Ioan. La sfârşit, toate păcatele sunt spălate, crezând în adevăr. 

Când poporul lui Israel dădea jertfa de păcat lui Dumnezeu, ei aduceau la Cort un anima sacrificial fără cusur, ca o oaie sau o capră, îşi confesau păcatele şi le treceau asupra jertfei, punând-şi mâinile asupra capului său şi omorau această jertfă de sacrificiu, care le accepta păcatele. Atunci îi tăiau gâtul şi luau sângele, punându-l pe coarnele altarului jerfei arse, turnând restul pe jos (Levitic 4). Chiar păcatele lor de un an erau înlăturate odată, prin credinţă, prin jertf de păcat a Zilei de Ispăşire (Levitic 16). La sfârşit, ne primim ştergerea păcatului cu aceeaşi metodă ca jertfa de păcat din Vechiul Testament-care este, crezând în botezul lui Mesia care a venit să ne şteargă păcatele şi în sângele Crucii. 

Întinderea mâinilor din Vechiul Testament este la fel ca botezul pe care Isus l-a primit în Noul Testament. Mesia al nostru a avut grijă şi ne-a spălat toate păcatele noastre, fiind botezat de Ioan şi crucificat. Când este prin lucrările botezului lui Mesia şi sângele Său de pe Cruce, că Dumnezeu ne-a mântuit perfect de păcatele noastre, ce este mai mult pentru noi decât să fim iertaţi de păcatele noastre?. Ce trebuie să ne amintim şi să credem, este că, chiar când păcătuim zilnic în vieţile noastre, datorită slăbiciunii noastre, toate aceste păcate au fost de asemenea spălate de Isus Hristos care a venit cu apă şi sânge. Chiar dacă credem în Dumnezeu, datorită defectelor noastre, noi tot slabi suntem şi încălcăm. Dar Dumnezeul nostru care ne cunoaşte care cunoaşte aceasta, ne-a mântuit, trimiţându-L pe Mesia pe acest pământ, făcându-L să ia păcatele omenirii asupra Sa, prin botezul Său şi sacrificându-L.

Plasând altarul jertfei arse şi ligheanul, în curtea Cortului, Dumnezeu ne-a permis să ne spălăm toate păcatele actuale comise zilnic, înainte de a intra în Sanctuar, Casa lui Dumnezeu. Dar aceasta nu înseamnă că trebuie să ne spălăm păcatele actuale cu rugăciunile zilnice de pocăinţă. Din contră, este credinţa noastră în botezul lui Mesia şi sângele Său de pe Cruce care ne curăţeşte toate păcatele. Dumnezeu a stabilit ca, atunci când cel neprihănit face greşeli şi comite păcate şi nelegiuiri, după ce crede în Isus, ar trebui să fie spălaţi de toate astfel de păcate, crezând în botezul pe care Mesia, Domnul ligheanului de aramă, L-a primit.

Mulţi oameni sunt predispuşi să privească purtarea păcatelor lui Isus şi judecarea Sa pentru toate păcatele, ca acelaşi lucru, legându-le împreună orbeşte într-o singură legătură. Dar, deoarece noi comitem zilnic păcate actuale, datorită slăbiciunii noastre, spălarea şi judecarea păcatului trebuie să fie separate în două. Botezul pe care Isus L-a primit prin Ioan şi moartea Sa pe Cruce, trebuia să poarte toate păcatele noastre aspura Sa, să fie judecat pentru aceste păcate şi să ne mântuiască perfect de ele. În această credinţă astfel putem primi judecata păcatelor noastre, odată. Astfel, problema păcatelor actuale, comise zilnic, trebuie să fie rezolvate crezând în botezul lui Mesia. Unind aceste două componente, botezul şi Crucea, mântuirea perfectă, singură este completă. Acesta este adevărul ştergerii perfecte a păcatului. În ceea ce priveşte soluţia la problema păcatelor noastre, trebuie să ne gândim la aceasta şi să credem în ea, separând una de alta botezul lui Isus şi Crucea.

Când preoţii omorau animalele sacrificiale în Cort, ei unşi de murdăriile şi sângele care se îmrăştia. Nu putem nici măcar să începem să ne imaginăm doar cât se murdăreau. Preoţii trebuiau să-şi spele toată murdări, dar dacă nu era deloc apă în ligheanul curţiI Cortului, ei nu ar fi putut să facă astfel. Indiferent dacă era Marele Preot sau un preot obişnuit, care era iertat de păcatele de un an, fără să-şi spele murdăria de pe el, cu apa ligheanului, această persoană nu putea decât să trăiască cu murdăria pe el. 

Chiar dacă Marele Preot avea tot felul de murdărie pe el, deoarece era ligheanul în curtea Cortului, el putea fi curăţit întotdeauna. Chiar dacă un preot era iertat în întregime de păcatele de un an, această persoană era curăţită doar spălându-şi păcatele zilnice. Dumnezeu a stabilit ca preoţii care-I oferea jertfe, trebuia să fie astfel spălat de toată murdăria, la lighean. Atunci putem realiza de ce Dumnezeu a pus ligheanul de aramă în curtea Cortului. Putem de asemenea să ştim de ce acest lighean erea plasat între altarul jertfei arse şi Sanctuar.



De ce avem nevoie de ligheanul de aramă


Adevărul implicat în lighean este revelat în Ioan 13. În timpul Paştelui, după ce a avut Cina cea de taină cu ucenicii Săi, Isus a început săle spele păcatele, începând cu Petru. Când Isus a început să-i spele picioarelei-a cerut lui Petru să-şi pună piciorele în aşa fel ca El să le poată spăla. Totuşi, Petru a refuzat, spunând, „Eu ar trebuie să-Ţi spăl piciorele; cum poţi Tu, Domnul, să-mi speli picioarele?”

Petru a refuzat, doar pentru că a crezut că nu era potrivit pentru un învăţător să splele picioarele propriilor Lui ucenici. „Cum pot să îndrăznesc să cer învăţătorului meu să-mi spele picioarele?. Nu pot”.

Petru a continuat să refuze serviciul lui Isus. Ce i-a spus Isus atunci lui Petru aici, este de adâncă importanţă. 

„Ce fac Eu, tu nu pricepi acum, dar vei pricepe după aceea”. (Ioan 13:7). Aceasta a vrut să spună Isus: „Tu nu poţi pricepe acum de ce trebuie să-ţi spăl picioarele. Dar aceasta va fi cu siguranţă cheia de a rezolva problema păcatelor tale actuale. Vei comite multe păcate actuale de acum încolo, dar deja am luat asupra Mea chiar şi păcatele tale actuale din viitor, şi datorită acestor păcate, acum trebuie să-Mi vărs sângele pe Cruce. De aceea, trebuie să cunoşti şi să crezi că Eu sunt Mesia care a avut grijă chiar de păcatele tale actuale din viitor”.

În mintea lui Petru, părea simplu neetic ca Mesia să-i spele picioarele, de aceea a refuzat să fie spălat. Dar Isus i-a spus lui Petru, „Vei şti după aceasta”, şi i-a spălat picioarele. 

„Doar când îţi spăl picioarele poţi avea relaţie cu Mine. Nu înţelegi acum de ce îţi spăl picioarele. Dar după ce sunt crucificat şi Mă ridic în Împărăţia Cerurilor, vei şti de ce ţi-am spălat picioarele. Deoarece sunt Mesia, deja ţi-am purtat chiar şi păcatele din viitor, cu botezul Meu, şi devenind jertfa sacrificială pentru păcatele tale, am devenit Mântuitorul tău”.

Aşa cum a spus Domnul nostru, Petru nu a înţeles atunci nimic din aceasta, dar după ridicarea Domnului, a ajuns să realizeze aceasta. Cu adevărat, acesta a fost adevărul care a şters chiar şi păcatele sale actuale. 

„Deoarece nu pot decât să comit păcate actuale în lume, Domnul mi-a spălat picioarele, ca să pot crede că Isus Mesia a luat aceste păcate actuale asupra Sa, cu botezul Său, primit de la Ioan Botezătorul! Botezul lui Mesia a avut grijă chiar de aceste păcate actuale ale viitorului!. Isus a luat toate aceste păcate asupra Sa cu botezul Său, a purat păcatele lumii la Cruce şi a purtat condamnarea tuturor păcatelor, fiind crucificat!. Şi ridicându-Se din morţi din nou, ne-a mântuit cu adevărat şi în întregime de toate păcatele noastre!”.

Doar mai târziu, după ce chiar L-a lepădat pe Domnul de trei ori, Petru a realizat aceasta şi a crezut. De aceea el a spus în 1Petru 3:21, „Icoana aceasta închipuitoare vă mântuieşte pe voi, şi anume botezul,, care nu este o curăţire de întinăciunile trupeşti, ci mărturia unui cuget curat înaintea lui Dumnezeu, prin învierea lui Isus Hristos”. Aici, cuvântul „icoană închipuitoare” înseamnă „cineva care este umbrit de sau identificat cu un simbol sau tip de dinainte, cum ar fi figura din Noul Testament, care are un duplicat în Vechiul Testament”. Astfel, contextul precedent declară clar că botezul lui Isus este chiar icoana închipuitoare a „apei” din Vechiul Testament. 

În Vechiul Testament, când jertfa de păcat din Ziua Ispăşirii, era oferit lui Dumnezeu, pentru a primi ştergerea păcatelor de un an, Marele Preot, reprezentând poporul lui Israel, a trebuit să-şi întindă mâinile asupra jertfei sacrificiale şi să-şi mărturisească păcatele, pe care israeliţii au comis, pentru a-şi trece păcatele asupra jertfei. Această metodă a întinderii mâinilor era acelaşi format, ca botezul lui Isus. În Vechiul Testament, jertfa sacrificială a trebuit să sângereze până la moarte deoarece a trebuit a acceptat păcatele tuturor israeliţilor să treacă asupra sa. Gâtul său era tăiat, şi curând sângera tot sângele. Atunci preoţii îl despuiau de piele, îl tăiau în bucăţi şi îi oferea carnea lui Dumnezeu, arzând-o în foc.

Mesia, care este substanţa reală a jertfei sacrificiale din Vechiul Testament, a venit pe acest pământ, a acceptat păcatele noastre prin întinderea mâinilor, a sângerat pe Cruce şi a murit în locul nostru. Astăzi, tu şi eu, de aceea am primit ştergerea păcatelor, prin botezul lui Isus Hristos şi moartea Sa la Cruce. Şi trebuie să ne spălăm păcatele noastre actuale, comise în vieţile noastre de fiecare zi, de asemenea crezând că aceste păcate au fost deja curăţite prin botezul pe care Domnul nostru l-a primit şi sângele pe care l-a vărsat pe Cruce. Trebuie să ştim acest adevăr şi să-l credem. Putem fi eliberaţi de păcatele noastre actuale doar când am crezut că Isus a luat toate păcatele noastre asupra Sa şi le-a spălat în întregime prin botezul Său. Oridecâte ori comotem păcateactuale, cu alte cuvinte, trebuie să ne confirmăm credinţa în evanghelia apei şi a Duhului. Şi, rumegând asupra adevărului că, chiar şi aceste păcate actuale au fost deja spălate de Isus cu botezul şi Crucea Sa, nu ne putem pierde mânntuirea în nci un caz şi putem să o restabilim odată oricând inimile noastre sunt atacate de un simţ al vinovăţiei.

Deoarece Isus a spălat chiar şi păcatele zilnice, comise de celor neprihăniţi care au primit ştergerea păcatului din vieţile lor zilnice, Dumnezeu le-a permis ligheanul, astfel ca cei neprihăniţi, ai căror ştergere de păcat a venit prin apa, sânge şi Duh, să fie spălaţi de păcatele lor actuale, prin credinţa lor în evanghelia apei şi a Duhului

De aceea Dumnezeu a făcut ligheanul, adunând şi tpind oglinzile manuale, folosite de către femeile care serveau în Cortul întâlnirii, deoarece acele oglinzi oferă reflecţia sinelui. Oricând comitem păcate actuale şi cădem în disperare datorită slăbiciunii noastre, trebuie să mergem la lighean şi să ne spălăm mâinile şi picioarele. Rolul ligheanului este să ne amintească că Isus a luat păcatele omenirii asupra Sa, totul odată, când a fost botezat de Ioan. Pentru a învăţa acest adevăr pe cei neprihăniţi care au primit ştergerea de păcat Domnul nostru i-a determinat pe israeliţi să facă ligheanul, topind oglinzile manuale ale acestor femei, să-l umple cu apă şi să permită preoţilor să curăţească toată murdăria mâinilor şi picioarelor lor, cu această apă.

Noi credem că Isus este Fiul lui Dumnezeu, Creatorul şi Mântuitorul omenirii. Şi trebuie să ne amintim că Mesia a venit pe acest pământ în carne de om şi a acceptat toate păcatele noastre, trecute asupra propriului Său corp, prin botezul pe care L-a primit prin Ioan-care este, oridecâte ori comitem păcate actuale în această lume, cădem sub slăbiciunea noastră, sau slăbiciunile noastre sunt revelate, trebuie să ne amintim chiar mai mult că Mesia a venit în carne, a fost botezat şi crucificat şi de aceea a spălat deja toate păcatele noastre.

Dacă nu ne amintim aceasta şi credem în ea, chiar dacă am primit ştergerea de păcat, am fi din nou legaţi de păcatele noastre actuale şi ne-m întoarce la sinele nostru vechi şi păcătos. Astfel, trebuie să credem în fiecare zi că păcatele noastre comise datorită slăbiciunii şi defectelor noastre, au fost deja trecute asupra lui Isus prin botezul Său. În fiecare zi trebuie să ne amintim şi să afirmăm că Mesia ne-a luat păcatele asupra Sa cu botezul Său primit de la Ioan şi le-a spălat pe toate.

Nu este nimeni pe suprafaţa acestui pământ care poate primi ştergerea păcatului, crezând în Isus, fără să creadă că El a purtat păcatele lumii, fiind botezat de Ioan şi Şi-a vărsat sângele. Şi chiar dacă oamenii au primit ştergerea păcatului, nu este nici o singură persoană care nu comite păcate actuale. Astfel, fără să se creadă în botezul lui Isus, fiecare ar fi păcătos şi voia lui Dumnezeu nu ar fi fost niciodată împlinită de nimeni. De aceea Dumnezeu Şi-a dat unicul Său Fiu, L-a botezat prin Ioan şi L-a dat pe Cruce ca să sângereze.

Dacă credem în Isus Hristos ca a Mesia al nostru, trebuie să credem că toate păcatele noastre au fost trecute asupra Sa, prin botezul Său, primit de Ioan şi că El a purtat toată condamnarea noastră, ducând păcatele lumii la Cruce, fiind crucuficat şi vărsându-Şi sângele. Noi primi ştergerea de păcat, crezând în btezul lui Isus şi sângele Său. Toate păcatele noastre au fost şterse, crezând în acest adevăr. Am atins neprihănirea, crezând în dragostea lui Dumnezeu cu inimile noastre. Inimile noastre sunt acum fără păcat, curate şi fără pată. Dar încă sunt defecte în carnea noastră. De aceea trebuie să ne amintim de botezul lui Isus în fiecare zi şi să ne amintim de această credinţă întotdeauna. Oridecâte ori defectele şi slăbiciunile noastre sunt revelate, oridecâte ori gândurile noastre rele se ridică şi sunt pătate şi oricând acţiunile noastre se rătăcesc, Domnul nostru este încântat doar când ne amintim că Isus a luat toate aceste păcate asupra Sa cu botezul Său primit de Ioan şi că ne curăţim inimile, crezând în acest adevăr, încă odată. 

Oridecâte ori comitem păcat, trebuie să ne admitem păcatele înaintea lui Dumnezeu. Trebuie atunci să credem încă odată că toate aceste păcate au fost deja trecute asupra lui Isus, prin botezul Său.

Noi, cei care am fost curăţiţi de lucrarea botezului lui Isus, trebuie să ne curăţim păcatele actuale în fiecare zi, crezând în această lucrare. De aceea trebuie să ne amintim absolut şi să credem în faptul că ne putem spăla păcatele prin botezul lui Isus Hristos.

Acum am examinat de ce Dumnezeu a plasat ligheanul între altarul jertfei arse şi Cort, astfel că atunci când mergem înaintea Sa, să mergem cu corpuri şi inimi curate. Chiar după ce devenim cei neprihăniţi care au primit ştergerea perfectă a păcatului, prin botezul lui Isus la Cruce, inimile noastre sunt încă predispuse să fie pătate oridecâte ori păcătuim, indiferent dacă e cu voia sau fără voie. De aceea trebuie să ne curăţim murdăria la lighean, unde trecem de altarul jertfei arse şi mergem înaintea lui Dumnezeu. Deoarece nu putem să mergem înaintea lui Dumnezeu dacă avem chiar şi cea mai mică murdărie., Dumnezeu a plasat ligheanul între altarul jertfei arse şi Cort, astfel ca noi să putem intra în prezenţa lui Dumnezeu în curăţie, fiind spălaţi cu apa ligheanului.



Ce fel de cuget este un cuget curat înaintea lui Dumnezeu?


1 Petru 3:21 de asemenea defineşte botezul lui Isus a fi, „mărturia unui cuget curat înaintea lui Dumnezeu”. Aici, „un cuget curat” este cel care crede că Isus a spălat toate păcatele omeniriii, inclusiv toate păcatele actuale, comise zilnic, cu botezul pe care L-a primit prin Ioan şi de aceea a acceptat păcatele noastre asupra propriului Său corp. Deoarece Isus a purtat toate păcatele noastre asupra corpului Său, El a trebuie să moară pe Cruce. Dacă ignorăm şi nu credem în ceea ce a făcut, atunci cugetul nostru, nu poate fi decât rău. De aceea trebuie să credem în botezul Său. Trebui să avem un cuget curat înaintea lui Dumnezeu. Deşi în carnea noastră nu putem să trăim perfect 100%, cel puţin în cugetul nostru putem şi trebuie să avem un cuget curat înaintea lui Dumnezeu.

Aproximativ acum o jumătate de secol, când Coreea a pierdut totul în ruinele Războiului Coreean, a venit în ţară un potop de ajutoare străine pentru a uşura situiaţia grea.Chiar dacă orfelinatele trebuiau să primescă astfel de ajutoare mai întâi, în loc de a fi aşa, unii oameni fără scrupule le-au pus în propriile lor buzunare şi şi-au construit propria lor bogăţie. Ei nu au avut nici un cuget. Când ţările străine au dat lapte praf, făină, pături, pantofi, haine, şi alte ajutoare, suporterii le trimiteau, astfel ca oamenii dezbrăcaţi şi înfometaţi, în nevoi stringente să fie îmbrăcaţi şi hrăniţi potrivit; cu greu îşi puteau imagina că unii oficiali şi escroci publici luau aceste ajutoare.

Oamenii cu cugetul bun le-ar fi distribuit cinstit printre cei săraci. Cei care, în loc de a întoarce ajutoarele străine într-o oportunitate de a-şi construi bogăţia, le distribuiau sincer printre cei săraci care mureau de foame, nu ar fi avut nimic de ce să le fie ruşine înaintea lui Dumnezeu, deoarece ar fi trăit cu cugetul bun. Dar cei care nu au făcut aşa, ar fi fost acuzaţi ca hoţi de propriile lor cugete. Bineînţeles, aceşti hoţi pot fi încă spălaţi de toate păcatele lor, dacă se întorc şi cred chiar acum în botezul lui Isus.

Pentru a lua păcatele noastre asupra Sa şi a spăla toate păcatele noastre actuale, Isus a venit pe acest pământ şi a fost botezat. Fiind astfel botezat de Ioan, Isus a spălat toate păcatele noastre, totul odată. Mi-ar plăcea să le reproşez celor care nu cred în botezul Său, spunând, „Atunci, ce te face să fii atât de mândru încât să nu crezi în botezul Său? Cu ce încredere nu crezi? Eşti destul de bun să intri în Împărăţie fără credinţa în botezul Său?”.

Dacă dorim cu adevărat să fim poporul cu cugetul bun, trebuie să ne spălăm păcatele actuale cu botezul Său pe care L-a primit prin Ioan. Pentru a face aşa, trebuie să credem în inimile noastre că Isus a luat asupra Sa toate păcatele pe care le comitem în timpul întregii vieţii noastre şi că le-a spălat în întregime. De aceea Isus, Mesia al nostru a fost botezat de Ioan înainte de a merge la Cruce.

Isus a spus femeii care a fost prinsă în adulter, „Nici nu te condamn. Nici nu te judec”. De ce?. Pentru că Isus a luat deja asupra Sa păcatul de adulter al acestei femei şi deoarece Isus Însuşi avea să poarte acest păcat, de asemenea. El a spus, „Eu sunt Cel care va condamnat pentru păcatele tale. Dar fii spălată de toate păcatele tale, crezând în botezul Meu. De aceea, fii mântuită de toate păcatele tale, crezând în Mine. Fii mântuită de toată condamnarea păcatului, tot prin credinţă şi fii spălată de toate păcatele tale. Fii curăţită de păcatele cugetului tău şi bea apă de la Mine, care nu te lasă să-ţi mai fie sete niciodată”.

Astăzi, tu şi eu credem că Isus este Cel care ne-a mântuit de păcatele noastre. Crezi cu adevărat că Isus a luat într-adevăr păcatele noastre asupra Sa cu botezul Său şi le-a spălat? Domnul nostru ne-a curăţit păcatele, fiind botezat. Acum putem merge la Dumnezeu cu cugetul bun. De ce?. Deoarece Domnul nostru a luat toate păcatele noastre asupra Sa şi le-a spălat pe toate. Fiind botezat, a dus aceste păcate la Cruce, a fost condamnat în locul noastru, fiind crucificat şi S-a ridicat din morţi, din nou. Cu mult timp în urmă, Isus a venit pe acest pământ, şi prin cei 33 de ani ai Săi de viaţă, El a luat toate păcatele noastre asupra Sa şi le-a spălat pe toate cu botezul Său.

Luând chiar şi păcatele noastre actuale asupra Sa şi spălându-le, Domnul nostru ne-a făcut capabili să mergem la Dumnezeu şi să devenim neprihăniţi şi să fim judecaţide toate păcatele noastre, prin sacrificiul lui Isus Hristos. Crezând în acest Domn, cu alte cuvinte, putem să-L numim pe Dumnezeu Tatăl nostru şi să mergem înaintea prezenţei Sale. Astfel, cei care cred în lucrările lui Isus, ale apei, sângelui şi ale Duhului, sunt cei care au un cugete bune. Din contră, cu siguranţă este cugetul rău care nu crede în acţiunile Domnului, botezul şi crucificarea Sa. 



În ziua de azi, mulţi oameni nu iau în serios Cuvântul lui Dumnezeu, datorită credinţei lor superstiţioase


Mulţi mincinoşi, ignorând Cuvântul lui Dumnezeu ca şi cum ar fi doar un ornament, predică doar că noi ar trebui să facem bine cu credinţa noastră în Dumnezeu, pentru a intra în Împărăţia lui Dumnezeu. Şi când e vorba de mântuire, ei vorbesc doar de sângele de pe Cruce, şi cred greşit că trebuie să urce vreun munte, pentru a se ruga sau posti, pentru ca atunci să-L întâlnească pe Dumnezeu, prin experienţa lor a cărnii. Deşi nimic nu putea fi mai greşit, decât această credinţă, ei sunt absolut siguri de aceasta. Ei spun, „Am fost chinuit de păcatele mele şi astfel am stat treaz toată noaptea, rugându-mă, „Dumnezeule, am păcătuit că cred în Tine, Doamne”. În acea zi, am fost tot chinuit, seara, dar după ce am stat treaz toată noaptea, rugându-mă, când a răsărit soarele, deodată am simţit ca şi cum o pală de foc a fost arucată asupra mea, şi, chiar atunci, mintea mea a fost s-a clarificat complet-toate păcatele mele erau spălate, alb ca zăpada. Aşa a fost atunci când m-am născut din nou. Aleluia!”

Astfel de gânduri sunt doar făcute de om, ignorante şi prosteşti, care fac ca Cuvântul lui Dumnezeu să nu aibă folos. Trebuie să-ţi aminteşti că Dumnezeu va pedepsi, prin multe închideri, pe acei care spun astfel de non-sensuri mistice şi astfel îi duc în eroare pe oameni şi-i conduc pe alţii în focul iadului.

„Urechile m-au durut atât de mult. Dar am crezut în ceea ce a spus Dumnezeu, că vom fi vindecaţi, dacă credem şi astfel am cooperat cu durerea, spunând, „Doamne, cred!”. Când am crezut aşa, atuci durerea s-a dus!”.

„Am avut ulcer gastric, aşa că, de fiecare dată când mâncam ceva, aveam dureri de stomac teribile. Aşa că, înainte să mănânc, mă rugam, „Doamne, mă doare aici, dar Tu ai spus că vvei auzi tot ce mă voi ruga cu credinţă. Eu încă cred în Cuvântul Tău”. Bineînţeles, nu am mai avut nici o problemă cu digestia!”.

Ce sunt toate acestea?. Acestea sunt cazurile unde oamenii nu L-au întâlnit pe Domnul, prin Cuvânt. Ele demonstrează falsitatea credinţei lor, care nu crede Cuvântul. Acestea nu sunt răspunsurile la rugăciunile lor, primite prin Cuvânt, ci doar credinţa lor mistică. Ei cred în Dumnezeu, nu doar prin Cuvânt, ci în confuzia lor greşită, bazată pe propriile lor emoţii şi experienţe. Ce este atât de regretabil şi trist, este că sunt atât de mulţi mistici printre creştinii de azi.

La fel, dând la o parte Cuvântul lui Dumnezeu şi crezând orbeşte în Isus, bazaţi pe propriile lor emoţii sau experienţe, duc doar la o credinţă superstiţioasă. Oamenii care pretind să creadă în Isus, chiar dacă nu cred în Cuvânt, au nevoie să se examineze, pentru a vedea dacă sunt posedaţi sau nu de demoni. „L-am întâlnit pe Isus în timp ce mă rugam. Isus a apărut în visul meu. M-am rugat ardent şi boala mea a fost vindecată”. Oricine cu o gură pe jumătate intactă, poate să pretindă în acest fel, dar ce este clar este că aceasta nu e credinţa dată de Dumnezeu, ci este credinţa falsă dată de Satan.

Prin aţa albastră, purpurie şi cărămizie şi inul subţire răsucit, Domnul nostru ni S-a revelat. Ni se revelează Domnul nostru în feluri noi şi diferite, în era de azi?. Apare înaintea noastră cu adevărat într-o iluzie sau un vis?. El cară lanţuri uriaşe la picioarele Sale, sângerând peste tot, are o coroană de spini pe capul Său şi spune, „Vezi, aşa am suferit atât de mult pentru tine. Acum, tu ce vei face pentru Mine?”-aşa ni Se revelează Domnul nostru?. Aceasta este totul non-sens!.

Totuşi, încă există oameni care, după ce au acest fel de vis, să presupunem, fac un jurământ înaintea lui Dumnezeu. „Doamne, voi deveni servitorul Tău, şi Te voi servi cu toată inima mea, pentru restul vieţii mele. Voi construi o casă de rugăciune aici. Voi construi o biserică aici. Îmi voi duce crucea pe spate pentru restul vieţii mele şi Te voi mărturisi prin toată naţiunea şi în întrega lumi”.

De fapt, ajungem uşor la astfel de predici devoţionale, pe străzi sau în locuri publice. Fără nici o excepţie, ei sunt toţi mistici, care spun că s-au decis să trăiască aşa, după ce-L văd pe Isus în visele lor sau aud vocea Domnului în timp ce se roagă. Dar Domnul Se revelează doar prin Cuvântul Său; El nu ne vorbeşte într-un vis sau în timp ce ne rugăm, în special în această eră, când tot Cuvântul Său a fost dat complet omenirii. Visele vin doar din domeniile complicate ale subconştientului. Aceşti oameni au acest fel de vis, deoarece au tot felul de imaginaţii despre Isus în dragostea lor răsplătită şi doar gândesc prea mult.

Când mintea ta este adâncită în ceva,înainte de a merge la culcare, probabil te vezi luptându-te cu această situaţie, şi în vis.Astfel, visele sunt făcute în subconştientul tău. De aceea, dacă gândim prea mult, avem tot felul de vise ciudate. Ele nu au nimic de-a face cu credinţa, ci sunt simplu, o reflecţie a schimbărilor fizice şi subconştientului.

De aceea, dacă oamenii se gândesc mult la Isus sângerând pe Cruce, în visele lor El apare cu o coroană de spini pe capul Său. În sine însăşi, nu este nimic greşit cu un astfel de vis. Dar a lua acest vis prea în serios, este o gravă greşală. Dacă Isus apare înaintea lor, sângerând peste tot şi spunând, „Ce vei face pentru Mine?. Vei trăi restul vieţii tale ca un ascet. Pentru Mine, nu vei avea nci o posesie”?. Sunt oameni nebuni care de fapt renunţă la posesiunile lor, ca să poată trăi în felul acesta. Este cineva care a fost terifiat de un vis. Care l-a luat în serios, sau a cărui viaţă a fost schimbată din cauza acestuia?. Aceasta nu e altceva decât misticism.

Dumnezeu ne întâlneşte prin Cuvânt. El nu este cineva pe care Îl putem întâlni într-un vis sau o viziune în rugăciunea voastră. Cuvântul lui Dumnezeu este scris în Vechiul şi Noul Testament şi atunci când duhurile noastre auzim acest Cuvânt predicat nouă şi-l acceptăm în inimile noastre, duhurile noastre Îl pot întâlni prin Cuvânt. Cu alte, cuvinte, este prin Cuvânt şi doar prin Cuvânt, că duhurile noastre Îl pot întâlni pe Dumnezeu.

Este prin Cuvânt că putem şti că Isus a luat toate păcatele asupra Sa, cu botezul Său; auzind acest Cuvânt, ajungem să credem în inimile noastre. Răspunsul la întrebarea de ce Isus a trebuit să moară pe Cruce, este de asemenea găsit în Cuvânt. Deoarece Isus a luat păcatele noastre asupra Sa, fiind botezat, El a murit pe Cruce şi ne-a mântuit. Prin Cuvânt, ajungem să-L cunoaştem pe Dumnezeu şi prin Cuvânt ajungem să credem în El. Că Isus Hristos este Dumnezeul nostru este de asemenea cunoscut şi crezut de noi doar prin Cuvânt.



Cum am fi putut ajunge să credem în Dumnezeu? Nu datorită Cuvântului scris al lui Dumnezeu?


Dacă nu ar fi Cuvântul lui Dumnezeu, cum am fi ajuns să-L întâlnim şi să credem în Isus, care a făcut ca toate păcatele noastre să dispară?. Dacă n-ar fi Cuvântul lui Dumnezeu, credinţa noastră nu ar fi nimic. „Aceasta e ceea ce cred eu”- putem să ne spunem gândurile, dar aceasta nu e adevărul, şi când inimile noastre sunt umplute cu ceea ce nu e adevărat, atunci adevărul real nu poate intra în inimile noastre. Lucrul real de zis nu este, „Aceasta e ceea ce cred”, ci este, „Aceasta e ceea ce spune Biblia”. Când citim Biblia, adevărul vorbit de Dumnezeu vine din inimile noastre şi corectează erorile gândurilor noastre anterioare. 

Din ce este făcută credinţa ta în evanghelia apei şi a Duhului?. Este făcută din propriile tale gânduri?. Sau ai devenit născut din nou, ajungând să cunoşti şi să crezi în aceasta, auzind Cuvântul lui Dumnezeu? Prin Cuvânt este că am ajuns să credem şi să-L întâlnim pe Dumnezeu în inimile noastre. De aceea poartea curţii Cortului a fost împletită din aţa albastră, purpurie şi cărămizie şi inul subţire răsucit.

Apa ţinută în lighean înseamnă botezul prin care Isus Hristos a luat toate păcatele noastre asupra Sa. „Lasă-Mă acum, căci aşa se cade să împlinim tot ce trebuie împlinit” (Matei 3:15). Prin Cuvântul lui Dumnezeu am ajuns să cunoaştem botezul lui Isus, care a luat toate păcatele lumii asupra Sa. Deoarece prin Cuvânt ajuns să cunoaştem botezul lui Isus, care a luat asupra Sa toate păcatele pe care eu şi tu le comitem în întreaga noastră viaţă, acest Cuvânt ne-a făcut să avem credinţa botezului în inimile noastre. Este prin Cuvântul lui Dumnezeu că am ajuns să aflăm adevărul manifestat în lighean. 

De la Cuvântul lui Dumnezeu putem afla că ligheanul era făcut din aramă. În Biblie arama înseamnă judecată. Astfel, înţelesul ligheanului de aramă este că, atunci când ne uităm la noi înşine înaintea Legii, care joacă rolul unei oglinzi ale femeilor care servesc la Cort. Domnul ne-a mântuit, care nu a putut decât să fie condamnat datorită păcatelor noastre, venind pe acest pământ, fiind botezat şi murind pe Cruce. Prin Cuvântul scris al lui Dumnezeu, ajungem să cunoaştem că a fost, deoarece Isus a fost botezat, că a luat păcatele noastre asupra Sa, a mers la Cruce şi a purtat condamnarea păcatului. Şi aceasta este prin acceptarea în inimile noastre şi crezând în acest adevăr că am fost mântuit. Dar tu?. Ai fost mântuit?. 

Într-o anumită denominaţiune care urmează misticismul, ei pretind că membrii săi trebuie să cunoască data exactă a mântuirii lor, în ce zi şi lună au fost mântuiţi. Şi se spune că un pastor al acestei denominaţiuni a mărturisit înaintea multor credincioşi că crede în Isus şi că a fost mântuit când a urcat un anume munte ca să se roage, şi a realizat că el e un nimic. A pretins foarte mândru că nu a uitat niciodată data exactă şi timpul naşterii sale din nou. Aceasta cu siguranţă nu are nimic de a face cu inul subţire răsucit, ci este doar emoţional. Credinţa acestui pastor nu are nimic de a face cu aţa albastră, purpurie şi cărămizie şi inul subţire răsucit. Mântuirea învăţată de această denominaţiune nu are nimic de-a face cu mântuirea adevărată, făcută din Cuvântul lui Dumnezeu ci este doar prin lucrarea lor proprie. 

De fapt este uşor să hipnotizezi pe cineva. Dacă oamenii insistă că nu au păcat şi cred astfel mereu şi mereu, atunci ei sfârşesc fiind hipnotizaţi de ei înşişi şi devin fără păcat, după ei înşişi. Dacă ei ţin această vrajă pentru ei înşişi, atunci ei de fapt simt că într-adevăr au devenit fără păcat, dar astfel de sentimente nu pot dura pentru mult timp. Astfel, niciodată nu mai trebuie să se hipnotizeze, vrăjind, „Sunt fără păcat. Sunt fără păcat”. Cât de egoistă, neadevărată, ignorantă şi superstiţioasă este această credinţă!.

Inul subţire răsucit înseamnă Cuvântul lui Dumnezeu din Vechiul şi Noul Testament. Că poarta curţii Cortului, al Locului Sfânt şi al Sfintei Sfintelor, au fost toate aţa albastră, purpurie, cărămizie şi inul subţire răsucit, ne spune că Isus a devenit uşa mântuirii noastre şi a Mântuitorului nostru, aşa cum este scris în Vechiul şi Noul Testament. De aceea Îi mulţumesc lui Dumnezeu cu adevărat pentru cât de exact este această mântuire pe care Dumnezeu ne-a vorbit-o!

De aceea, când mă rog, nu încerc să apelez la emoţii sau să mă dau în spectacol. Mă rog doar, lăsând totul lui Dumnezeu şi încrezându-mă în El. „Tată, te rog ajută-ne. Fă-ne să predicăm evanghelia în toată lumea. Protejează şi ţine-i pe toţi colaboratorii mei misionari şi sfinţi. Dă-ne lucrătorii care pot servi evanghelia, care să răspândească evanghelia şi să-i facă pe credincioşi să realizeze şi să creaă în Cuvântul Tău”. Aceasta e tot ce spun când mă rog; nu mă rog, încercând să-mi amestec emoţiile şi să plâng, şi nici una din acest mumbo-jumbo nu este parte din rugăciunile mele. 

Unii oameni, când nu pot să-şi stârnească emoţiile, indiferent cât de greu încearcă, se gândesc chiar la taţii şi mamele lor de mult morţi, pentru a scoate lacrimi şi să-şi stimuleze rugăciunile pentru a fi luate în serios de alţii. Astfel de rugăciuni inventate sunt ca un gunoi care-L fac pe Dumnezeu să vomite. De asemenea, oamenii îşi amestecă emoţiile, gândindu-se la crucificarea lui Isus şi continuând să strige orbeşte: „Cred în Tine, Doamne!”.

Dar înseamnă aceasta cu adevărat că credinţa acestor oameni este puternică?. Dacă te gândeşti la păcatele tale şi încerci să-ţi amesteci emoţiile, spunând, „Doamne, am păcătuit. Ajută-mă să trăiesc neprihănit”, atunci este chiar posibil să stârneşti pe cineva emoţional. Deoarece, având aşa o experienţă emoţională şi o bună sesiune de plâns, poate provoca mult stress, mulţi oameni, simţindu-se împrospătaţi, cred că aşa e credinţa. Deşi vieţile lor sunt pline de probleme, astfel de experienţe emoţionale cel puţin îi face să se simtă mai bine pentru un timp, şi astfel îşi continuă vieţile religioase în acest fel. 



Trebuie să crezi că Domnul a venit la noi prin aţa albastră, purpurie şi cărămizie şi inul subţire răsucit


Domnul nostru a venit la noi prin Cuvânt. De aceea ar trebui să nu aştepţi simţurile tale, ci trebuie să asculţi la ceea ce îţi spune Cuvântul lui Dumnezeu. Ceea ce este important este dacă credeţi în inimile voastre sau nu în Cuvântul lui Dumnezeu. Când te rogi, nu încerca să te concentrezi asupra emoţiilor tale. Mai degrabă, ar trebui să le controlezi la un nivel potrivit. De ce?. Deoarece sunt mulţi mincinoşi în această lume care-i vor aborda pe cei cărora le place să fie stârniţi emoţional şi inspiraţi să profite de găurile lor emoţionale. Deoarece oamenii pierd de atâtea ori părţile intelectuale urmărindu-le sentimente, când se ţin întâlniri de trezire, sub stindardul „Marii treziri spirituale”, ades, scopul este nu doar să stârnească emoţiile participanţilor.

Totuşi, acum că m-am născut din nou, nu pot să ţin o astfel de trezire, chiar dacă aş încerca, deoarece predicând Cuvântul lui Dumnezeu nnu este să inciţi emoţiile oamenilor ca aceste treziri spirituale ale lumii. Deoarece m-am născut din nou din Cuvântul adevărului, am înlăturat aspectul emoţional care obişnuia să pătrundă în viaţa mea spirituală. 

Noi, cei neprihăniţi, care auzim Cuvântul lui Dumnezeu, ne folosim intelectul şi credem în inimile noastre, nu ne place niciodată să fim stârniţi emoţional. Credem în adevăr, realizând repede dacă cineva ne vorbeşte sau nu de la Cuvântul lui Dumnezeu aşa cum este El şi discernând repede dacă această persoană ne vorbeşte sau nu, crezând cu adevărat în aceasta. Deoarece, noi care ştim şi credem în adevărul aţei albastre, purpurii şi cărămizii şi inul subţire răsucit,avem pe Duhul Sfânt în inimile noastre, cu toţii realizăm că stârnirea emoţională este departe de adevăr şi acceptăm doar adevărul real în inimile noastre. 

Isus a venit la noi prin aţa albastră purpurie şi cărămizie şi inul subţire răsucit. Cât de minunat este acest adevăr?. Cât de minunată este dragostea Domnului nostru, care te-a mântuit?. Prin cele patru lucrări ale lui Isus, scrise în Cuvântul lui Dumnezeu, noi am ajuns cu toţii să credem că Isus a luat toate păcatele noastre asupra Sa, cu botezul Său, a murit pe Cruce şi astfel te-a mântuit cu împlinirea neprihănirii Sale. 

Credeţi acest adevăr în inimile voastre?. Cei care predică evanghelia, trebuie să o răspândească în inul subţire răsucit, care este Cuvântul lui Dumnezeu al Vechiului şi Noului Testament şi conţinutul său trebuie să fie aţa albastră, purpurie şi cărămizie. Şi acei care o aud, trebuie să o accepte în inimile lor şi să creadă în ea cu toată inima.



Apa ligheanului de aramă ne spală păcatele


Prin botezul Său, Isus a luat toate păcatele noastre asupra Sa şi le-a spălat. Botezul lui Isus se referă la apa ligheanului; ne-a spălat, pe cei care au fost legaţi de iad, datorită păcatelor şi ne-a făcut capabili să stăm înaintea lui Dumnezeu. Deoarece Isus ne-a acceptat toate păcatele asupra Sa prin botezul Său, El a putut merge la Cruce şi le-a spălat, fiind crucificat până la moarte. Atât botezul lui Isus, cât şi Crucea, mărturiseşte că Isus a purtat condamnarea păcatelor păcatelor noastre. Prin botezul şi Crucea, Isus a împlinit toată mântuirea noastră. 

Dând rugăciuni de pocăinţă, nu ne poate spăla niciodată păcatele. Deoarece Isus a luat deja păcatele noastre asupra Sa cu botezul Său, păcatele noastre toate au fost spălate. Auzind acest Cuvânt şi crezând în ceea ce Isus a făcut pentru noi, putem fi eliberaţi de toate păcatele noastre. Mulţumită condamnării pe care Isus a purtat-o, noi deja am purtat toată condamnarea noastră a păcatului, prin credinţa noastră în botezul Său. 



Departe de mântuirea împlinită de Dumnezeu, nu putem face nimic pentru a fi mântuiţi


Noi nu putem face absolut nimic pentru mântuirea noastră, dacă nu putem face pentru Dumnezeu. Deoarece Domnul nostru a decis să ne mântuiască în acest fel, chiar dacă înaintea creaţiei şi a împlinit mântuirea noastră, totul depinde de cum decide Dumnezeu. Dumnezeu Tatăl a decis să ne mântuiască prin Fiul Său şi Duhul Sfânt, şi când a venit timpul hotărât,El Şi-a trimis unicul Fiu Isus, pe acest pământ. Când Isus a împlinit 30 de ani, şi a venit timpul ca El să împlinească aceste lucrări de mântuire, atunci Tatăl L-a făcut să se boteze şi să moară pe Cruce, L-a înviat şi astfel ne-a mântuit. Suntem mântuiţi învăţând şi cunoscând ceea ce Domnul a făcut pentru noi, din Vechiul şi Noul Testament şi crezând în aceasta în inimile noastră. 

Crezi că acest Cuvânt al Bibliei este Cuvântul lui Dumnezeu?. Nimic decât acestă Biblieeste Dumnezeu Însuşicare a existat de la început şi Cuvântul Său. Prin Cuvântul Vechiului şi Noului Testament, Cuvântul lui Dumnezeu, putem să-L cunoasştem şi să-L întâlnim pe Dumnezeu. Şi prin Prin Cuvântul Vechiului şi Noului Testament putem realiza şi crede că ne-a mântuit prin aţa labastră, purpurie şi cărămizie şi inul subţire răsucit. De asemenea, cei care cred de fapt în acest adevăr, sunt mântuiţi, pot mărturisi că acest adevăr are putere cu siguranţă. Noi nu ar trebui să măsurăm şi să judecăm Cuvântul lui Dumnezeu cu gândurile noasre înguste, ci mai degrabă trebuie să realizăm din aceasta, cât de exact ne-a mântuit Dumnezeu.

Din Vechiul şi Noul Testament, sper şi mă rog ca toţi să auziţi şi să credeţi în Cuvântul aţei albastre (botezul lui Isus), purpurie (Isus este Regele regilor), şi cărămizie (Crucea), şi inul subţire răsucit (Cuvântul lui Dumnezeu din Vechiul şi Noul Testament). Dacă pui deoparte Cuvântul lui Dumnezeu, şi-L judeci cu propria-ţi frânghie de măsurat, tot restul vieţii tale, nu vei fi niciodată mântuit

Dacă tu însuţi recunoşti că nu cunoşti bine Cuvântul lui Dumnezeu, trebuie să aculţi cu grijă la ceea ce spun predecesorii de credinţă. Indiferent că sunt pastori, muncitori sau avocaţi, când asculţi Cuvântul lui Dumnezeu predicat de ei, şi când ceea ce predică este într-adevăr drept înaintea lui Dumnezeu, tot ceea ce trebuie să faceţi este să recunoaşteţi că este drept şi să credeţi aceasta în inimile voastre.

Cei care răspândesc Cuvântul, nu-L răspândesc deoarece este atât de simplu, ci fac aşa, deoarece ceea ce răspândesc este drept înaintea lui Dumnezeu. De aceea ei predică cunoaşterea dreaptă înaintea lui Dumnezeu-care este, evanghelia apei şi a Duhului, adevărul aţei albastre, purpurii şi cărămizii şi inului subţire răsucit. Indiferent de de la cine îl auzim, dacă este adevăratul Cuvânt al lui Dumnezeu, atunci nu este nimic altceva decât să-l acceptăm cu un da, deoarece nu este doar o iotă, nici un chicot, care greşeşte cu Cuvântul lui Dumnezeu. 

Noi trebuie să credem în Cuvântul lui Dumnezeu. Ce este „să credem”?. Este să acceptăm. Este să avem încredere. Cu alte cuvinte, deoarece Domnul nostru a fost botezat pentru noi, noi ne încredinţăm Lui toate infirmităţile noastre şi să ne sprijinim pe El: „M-a mântuit Domnul cu adevărat, făcând acesta? Am încrede şi cred în Tine”. Să crezi aastfel este adevărata credinţă.

Printre teologii din această lume este foarte greu să cunoşti şi să crezi corect. Chiar înainte de a ajunge la ligheanul de aramă, ei se împiedică de poarta curţii Cortului, incapabil chiar să intre în curte. Când ei presică despre cort, fac un efort conştient de a evita ager Poarta curţii sale şi când publică cărţile despre Cort, inserează ilustraţii care lasă în afară poarta care a luat peste 9 m din curtea Cortului.

Ocazional, sunt unii care predică cu îndrăzneală despre poarta Curţii, dar deoarece nu cunosc substanţa fundamentaşă a aţei albastre, ei spun doar, „albastru este culoarea cerului”. Astfel, ei pretind că aţa albastră este culoareacerului care manifestă că Isus este Dumnezeu Însuşi şi că aţa albastră se referă şa sângele pe care Isus l-a vărsat pe Cruce în timp ce a fost pe pământ, astfel evitând din nou, foarte ager adevărul porţii curţii cortului. Dar aţa purpurie? Aceasta ne spune că Isus este Regele regilor şi Dumnezeu Însuşi. Divinitatea lui Isus este deja susţinută prin aţa purpurie, astfel că nu e nevoie să repetăm adevărul cu altă culoare de aţă. 

Adevărul aţei albastre este că Isus a venit pe acest pământ şi a luat toate păcatele omenirii asupra Sa, totul odată, fiind botezat de Ioan. Dar teologii acestei lumi, deoarece nu recunosc acest botez al lui Isus, nici nu-l pot cunoaşte, nici nu-l predică, ci doar mărturisesc nonsensul lor. Cei care nu sunt născuţi din nou, crezând în Isus care a venit prin aţa albastră, purpurie, cărămizie şi inul subţire răsucit, nu ştiu că Isus a luat toate păcatele asupra Sa prin botez şi le-a purtat condamnarea. Astfel, au devenit orbiţi spiitual şi incapabili de a rezolva Cuvântul, şi de aceea au transformat Cuvântul lui Dumnezeu în religie, interpretându-l arbitrar, bazat pe propriile lor gânduri. Ei predică, „Crezi în Isus. Atunci vei fi mântuit. Şifiţi buni şi răbdători de acum încolo”. Ei au şi-transformat credinţa în Isus Hristos într-o simplă religie care doar înfăţişează feptele lor virtuoase. 

Deoarece oamenii ştiu că nu pot fi buni, indiferent cât de greu încearcă ei, ei sunt uşor păcăliţi de astfel de cuvinte, care invocă voia oamenirii de a încerca să fie buni. Religiile urmează acelaşi model vechi, „Dacă încerci, poţi”., sau „Încearcă cu toată puterea ta de a deveni sfânt”. Tema obişnuită, care trece prin toate religiile este că ei evaluează forate mult gândirile decente, eforturile şi voia omenirii. Dar budismul, de exemplu?. Budismul înfăţişează eforturile nesfârşite şi voia omenirii şi predică enoriaşilor lor de a încerca de a deveni sfinţi prin ei înşişi, spunând, „Nu ucide, caută adevărul şi fii bun”. În anumite feluri, învăţăturile lor sunt foarte asemănătoare cu doctrinele creştine. Motivul pentru care creştinismul şi budismul apar atât de aproape legate, deşi, faptul că sunt opuse este deoarece sunt ambele simple religii.

Religia şi credinţa sunt complet diferite una de alta. Credinţa devărată este să recunoşti şi să accepţi în inma ta, darul că Domnul nostru Isus Hristos, care ne-a mântuit doar prin neprihănirea lui Dumnezeu, ne-a dat-o. Credinţa este ştergerea păcatului, creznd în inimile voastre că Domnul a venit pe acest pământ şi a fost botezat pentru a lua păcatele noastre asupra Sa şi că El a purtat toată condamnarea păcatelor noastre, fiind crucificat. Crezând că Domnul ne-a eliberat din toate păcatele şi condamnarea noastă, mântuindu-ne prin apă şi Duh, este credinţă. Crezi?. Noi trebuie să credem cu adevărat în inimile noastre.



Dumnezeu ne-a mântuit deja pe tine şi pe mine de toate păcatele noastre


Astfel, tot ce trebuie să facem este doar să credem în inimile noastre şi să-l acceptăm. Aceasta trebuie să facă înaintea Sa adevăraţii copii ai lui Dumnezeu, ascultători, şi orice altceva nu este important. Deoarece Dumnezeu te-a mântuit, El Şi-a trimis singurul Său Fiu pe acest pământ, L-a făcut să-ţi ia păcatele asupra Sa, botezându-l, crucificându-L şi L-a trimis să moară, condamnându-L, înviindu-L şi de astfel te-a mântuit de toate păcatele.

Atunci, dacă ne crezi în acest adevăr, cum S-ar simţi Dumnezeu?. Chiar acum, dacă nu doreşti să deveniţi fiii şi fiicele Sale ascultători, care pot să-I mulţumească inima, atunci trebuie să crezi că Dumnezeu, prin Fiul Său, v-au spălat păcatele şi v-au mântuit de ele. Dacă credeţi în inimile voastre, în mulţumire, atunci trebuie să mărturisiţi cu gurile voastre. Doriţi de asemenea să credeţi în El, dar se pare că e prea dificil să crezi în inima ta?. Atunci, încearcă să-ţi mărturiseşti credinţa cu gura ta, clar. Astfel, când mărturiseşti că crezi, atunci credinţa va fi plantată şi va creşte puţin câte puţin. Credinţa aparţine acelor care a iau cu îndrăzneală. 

Să presupunem pentru un moment că am un inel de diamant real. Să mai presupunem că ţi l-aş da, dar unul dintre voi refuză să-l primească, spunând că nu poate crede că inelul este făcut din diamant real, ar ajunge să creadă aşa. Dumnezeu ne-a spus în detaliu prin Cuvântul Său scris că mântuirea pe care ne-a dat-o este adevărată. Şi cei care cred în mântuirea Sa, deoarece Cuvântul Său mărturiseşte aşa, sunt poporul de credinţă. „Este greu să cred că este de fapt adevărat, dar din moment ce Tu eşti Unicul Absolut care spune că e adevărat, atunci cred aşa”. Când popoporul crede astfel, atunci ei pot deveni poporul de credinţă şi darul cel mai preţios devine al lor, aşa cum e promis.

Pe de altă parte, există de asemenea un alt fel de credinţă. Să presupunem că un escroc a imitat un inel de diamant şi că cineva l-a cumpărat, inoxicat de culorile sale strălucitoare, convins să a fost unul autentic. Această persoană este total convinsă că a făcut o alegere înţeleaptă, dar de fapt, a fost păcălit. Când oamenii cred în martori falşi, care pretind că inelul este făcut din diamant, când nu este, atunci acest inel fals este la fel ca diamantul real pentru aceşti oameni, deoarece ei cred orbştecă inelul este făcut din diamant. Dar ceea ce ei au, desigur, este doar o falsitate. Astfel, există oameni care au credinţă falsă. Deşi sunt convinşi de credinţa lor, este fals, nefundamentată şi mistică, deoarece nu a venit de la Cuvântul lui Dumnezeu.

Dumnezeu a spus, „Nu te închina la idoli”. Cuvântul lui Dumnezeu este Dumnezeu Însuşi iar Cuvântul ne spune că dacă cineva nu este născut din apă şi Duh, nu poate vedea Împărăţia lui Dumnezeu (Ioan 3:5). Dumnezeu ne spune că fără să trecem mai întâi prin poarta curţii Cortului împletit din aţă albastră, purpurie şi cărămizie ţi in subţire răsucit, nu putem intra în curtea Cortului, iar cei care nu-şi spală mai întâi mâinile şi picioare în lighean, nu pot intra în Cort. Deoarece acest Cuvânt este adevărul, orice altceva este totul un fals. 

Doar credinţa în adevăr este credinţa adevărată, iar credinţa în orice altceva nu este Cuvântul lui Dumnezeu, până la sfârşit. Când Isus îţi spune că El a făcut ca toate păcatele să-ţi dispară cu botezul Său iar sângele Crucii, tot ce trebuie să facem este doar să credem. Din moment ce Unicul care spune că aşa a făcut astfel, este Dumnezeu, această credinţă în Cuvântul Său este reală. Dacă Domnul nostru nu a făcut cu adevărat, atunci aceasta este greşala Sa, iar credinţa ta însăşi nu este greşită.Pe de altă parte, dacă Domnul cu siguranţă a făcut astfel, şi totuşi nu ai crezut şi de aceea nu ai fost mântuit, atunci este clar toată responsabilitatea ta. De aceea, tot ce trebuie să facem este să credem. Noi trebuie să credem ce ne spune Dumnezeu, prin Biserica Sa. Crezi?.

Care este Cuvântul vorbit prin Biserică?. Este Cuvântul lui Isus Hristos, care a venit la noi prin aţa albastră, purpurie şi cărămizie şi inul subţire răsucit. Biserica răspândeşte tot Cuvântul luiDumnezeu, că Isus a luat toate păcatele noastre asupra Sa, fiind botezat, că Isus este Dumnezeu Însuşi şi că a purtat condamnarea tuturor păcatelor noastre pe Cruce. Credinţa în acest adevăr, că Isus astfel ne-a mântuit, este credinţa diamantului real, garantat de Dumnezeu. 

Când cunoaştem pentru prima dată voia lui Dumnezeu şi înţelesurile spirituale, manifestate în Cort şi apoi le vorbim, este atât de simplu. Dar dacă ar fi să urmărim, incapabili de a le cunoaştem, doar cunoaşterea superficială despre formatul extern al Cortului, cuvântul original evreu pentru acesta, sau fundamentul istoric la aceasta, atunci nu vom beneficia deloc, decât vom sfârşi cu o durere de cap. 

Crede în botezul lui Isus. Isus a primit botezul care curăţeşte toată întunecimea, păcatele murdare, care sunt constante în inimile noastre. Botezul înseamnă a spăla păcatul, a-l înlătura, a-l înmormânta, a-l transforma şi a-l acoperi. Este deoarece Isus a primit astfel de botez care a luat toate păcatele tale asupra Sa. Cei care nu cred în aceasta acum, vom puşi la moarte şi aruncaţi în iad. „Să faci un lighean de aramă, cu piciorul lui de aramă, pentru spălat; să-l aşezi între cortul întâlnirii şi altar, şi să torni apă în el... Îşi vor spăla mâinile şi picioarele ca să nu moară. Aceasta va fi o lege necurmată pentru Aaron, pentru fiii lui şi pentru urmaşii lor” (Exod 30:18, 21). A nu crede este a fi blestemat. A nu crede este a fi aruncat în iad. Dacă nu crezi, blestemul lui Iehova şi distrugerea va veni asupra ta şi vei fi aruncat în focul etern.

„Îşi vor spăla mâinile şi picioarele ca să nu moară”. Dumnezeu a spus aceasta Marelui Preot, spunând că este o lege eternă că el şi descendenţii săi din toate generaţiile, trebuie să suporte. Oricine doreşte să creadă în Isus ca Mântuitor său/sa, trebuie să creadă în botezul Său şi botezul de pe Cruce. Credinţa aparţine celor care o iau cu năvală. Nu este nici un obstacol la o inimă care este mai mare decât necredinţa. 

Dumnezeu a spus că atunci când preoţii au venit înaintea Sa, ei trebuiau mai întâi să-şi spele mâinile şi picioarele la lighanul de aramă, şi totuşi sunt mulţi oameni care nu acredinţqa de a-şi spăla mâinile şi picioarele la ligheanul de aramă. Oricine nu are această credinţă, manifestată în lighean, vor fi toţi daţi morţii înaintea lui Dumnezeu. Credeţi în evanghelia apei şi a Duhului în inimile voastre şi fiţi spălaţi şi astfel mergeţi înaintea lui Dumnezeu, evită-ţi moartea şi primeşte Împărăţia Sa ca şi cadoul tău. Indiferent cât de mult te cerţi şi insişti înaintea lui Dumnezeu, vei fi cel mai mult condamnat pentru ncredinţă când ţi-a fost dată o şansă. Sper şi mă rog ca nici unul dintre voi să nu dea faţă cu moartea, dearece nu crezut în adevăr. 

Dacă nu crezi în adevărul mântuirii care ţi-a spălat păcatele cu botezul lui Isus şi sângele Său pe Cruce, vei fi rănit deosebit de mult. Crezi?. Trebuie să ne dăm mulţimirile lui Dumnezeu pentru că ne-a mântuit de toate păcatele şi condamnarea prin lighean.

Partea care rămâne din Cort va fi discutată în secvenţele din acestă carte. Sper că toţi să aveţi privilegiul de a deveni copii ai lui Dumnezeu prin mesajele din aceste cărţi.