Sermons

[11-11] < Ioan 13:1-11 > Noi nu suntem dintre aceia care se întorc înspre pierzare datorită păcatelor noastre



< Ioan 13:1-11 >

„Înainte de praznicul Paştelor, Isus, ca Cel care ştia că I-a sosit ceasul să plece din lumea aceasta la Tatăl şi fiindcă iubea pe ai Săi, care erau în lume, i-a iubit până la capăt.În timpul cinei, după ce diavolul pusese în inima lui Iuda Iscarioteanul, fiul lui Simon, gândul să-L vândă, Isus, fiindcă ştia că Tatăl Îi dăduse toate lucrurile în mâini, că de la Dumnezeu a venit şi la Dumnezeu Se duce, S-a sculat de la masă, S-a dezbrăcat de hainele Lui, a luat un ştergar, şi S-a încins cu el. Apoi a turnat apă într-un lighean şi a început să spele picioarele ucenicilor, şi să le şteargă cu ştergarul cu care era încins. A venit deci la Simon Petru. Şi Petru I-a zis: ‚Doamne, Tu să-mi speli mie picioarele?’ Drept răspuns, Isus i-a zis: ‚Ce fac Eu, tu nu pricepi acum, dar vei pricepe după aceea.’ Petru I-a zis: ‚Niciodată nu-mi vei spăla picioarele!’ Isus i-a răspuns: ‚Dacă nu te spăl Eu, nu vei avea parte deloc cu Mine.’ ‚Doamne’, I-a zis Simon Petru, ‚nu numai picioarele, dar şi mâinile şi capul!’ Isus i-a zis: ‚Cine s-a scăldat n-are trebuinţă să-şi spele decât picioarele, ca să fie curat de tot; şi voi sunteţi curaţi, dar nu toţi.’ Căci ştia pe cel ce avea să-l vândă; de aceea a zis: ‚Nu sunteţi toţi curaţi.’”



Întregul Cuvântul al Bibliei este un mister pentru învăţătorii falşi care încă nu s-au născut din nou. De aceea, ei încearcă să interpreteze Cuvântul lui Dumnezeu în felul lor, cu propriile lor gânduri omeneşti. Drept rezultat, chiar printre aceia care cred în Isus, nu sunt mulţi care să aibă convingerea mântuirii lor.

De ce? Deoarece ei zic că cred în Isus chiar dacă nu cunosc bine evanghelia apei şi a Duhului. Astfel de creştini cred că nu vor fi distruşi deoarece cred în Isus. Dar ei trebuie să realizeze că din perspectivă biblică, nu este decât un fapt realizat ca ei să fie distruşi dacă nu se nasc din apă şi Duh.

Se crede în general că, deşi oamenii nu cunosc adevărul, deoarece cred orbeşte în Isus, cred că cel puţin nu ar fi distruşi. Totuşi, deoarece ei nu cunosc în mod corect Cuvântul scriptural, nu pot realiza din Cuvânt că de fapt cred greşit, chiar dacă nu au fost mântuiţi în mod corect. 

Astfel, dacă oamenii interpretează Cuvântul Bibliei în mod literal şi vin cu doctrinele lor bazate pe propriile lor gânduri, atunci astfel de oameni, chiar dacă au crezut în Isus, nu pot primi ştergerea păcatului şi vor sfârşi în final în iad, datorită păcatelor lor. Astfel, Biblia nu e ceva ce trebuie descâlcit în felul nostrum, ci trebuie să aşteptăm ca Dumnezeu să ne aducă înţelegerea prin sfinţii Săi născuţi din nou, cu Cuvântul adevărului. De asemenea trebuie să realizăm întreg Cuvântul lui Dumnezeu este explicat în interiorul evangheliei apei şi a Duhului. 

Isus a zis: „Dacă nu se naşte cineva din apă şi din Duh, nu poate să intre în Împărăţia lui Dumnezeu” (Ioan 3:5). Cei care ştiu şi cred în mod corect acest pasaj pot fi cu adevărat eliberaţi de toate păcatele şi să intre în Împărăţia Cerurilor. Isus a spus că doar cei, ale căror inimi au fost curăţate de păcat, crezând în evanghelia apei şi a Duhului, pot intra în Cer. Dar dacă oamenii cred fără să înţeleagă evanghelia apei şi a Duhului dat—adică, adevărul manifestat în aţa albastră, purpurie şi roşie şi pânza fin împletită—vor fi distruşi pentru păcatele lor.

Cât de uimitor va fi dacă am fi distruşi pentru păcatele noastre deoarece am crezut în Isus? Mă întristează profund că deşi există atât de mulţi oameni în această lume care cred în Isus ca Mântuitor al lor, mulţi dintre ei nu pot răspunde cu încredere când sunt întrebaţi dacă sunt convinşi cu adevărat că au fost mântuiţi de toate păcatele. Nu este o greşală să zici că toţi păcătoşii, indiferent dacă cred în Isus sau nu, trebuie să fie distruşi pentru păcatele lor Câţi oameni ar fi distruşi cu adevărat chiar dacă cred în Isus?

Matei 7 ne spune că deşi mulţi care cred în Domnul I-ar spune lui Isus că-L profeţiseră, au scos demoni şi au făcut multe minuni în numele Lui, ei tot vor fi uitaţi de El. Isus a spus că le va spune unor astfel de oameni: „Niciodată nu v-am cunoscut; depărtaţi-vă de la Mine, voi toţi care lucraţi fărădelege!” (Matei 7:23) Domnul nostru a spus că nu oricine Îi cheamă numele va intra în Cer. În felul acesta, Domnul îi va respinge pe cei care au înţeles greşit evanghelia apei şi a Duhului.

Totuşi mulţi oameni nici măcar nu realizează că au înţeles şi au crezut greşit în Isus, o situaţie care Îl întristează pe Domnul nostru. Sunt prea mulţi oameni care, uituci cu privire la faptul că Domnul îi respinge de fapt pentru credinţa lor defectă, înaintează înspre propria lor distrugere.

De aceea inimile noastre se plâng de creştinii nominali din ziua de azi. Ei cred în Isus doar vag, totuşi incapabili să ajungă la o definiţe clară şi biblică a ceea ce este evanghelia adevărată a apei şi a Duhului. De aceea este o lucrarea atât de important şi urgentă să predicăm tuturor evanghelia apei şi a Duhului.

Este critic de important ca noi toţi să cunoaştem şi să credem în adevărul evangheliei apei şi a Duhului. Atunci cum putem cunoaşte adevărul evangheliei apei şi a Duhului? Auzind, bineînţeles învăţăturile evangheliei apei şi a Duhului care se află în Cuvântul lui Dumnezeu. Noi trebuie cu adevărat să cunoaştem şi să credem în evanghelia adevărului şi să fim numiţi de Dumnezeu sfinţi ai Săi. Făcând astfel putem intra în Împărăţia lui Dumnezeu prin credinţă, să primim ştergerea păcatului prin credinţă şi să devenim copii Săi prin credinţă.

De aceea creştinisnul se focalizează pe mântuirea primită prin credinţă. Religiile lumii ăşi laudă unii altora propriile fapte. Dar adevărul real ne spune că mântuirea este darul lui Dumnezeu, nu a lucrărilor umane, pentru ca nimeni să nu se laude (Efeseni 2:8-9). Adevăratul creştinism arată calea de a fi mântuit de păcat şi de a intra în Cer doar cunoscând şi crezând în evanghelia apei şi a Duhului.

Principalul pasaj de azi din Ioan 13 este de asemenea despre evanghelia apei şi a Duhului. Ştiind că-I venise timpul să moară pe Cruce, Isus a căutat să spele picioarele ucenicilor Săi. Aceasta a fost chiar înainte de Sărbătoarea Paştelor. Sărbătoarea Paştelor este de o importanţă profundă pentru evrei. Deoarece a fost ziua când poporul Israel a scăpat de Egipt şi au fost salvaţi de sclavie, aceasta a devenit o sărbătoarea mare pentru evrei. Astfel poporul Israel a numit Sărbătoarea Paştelor din Vechiul Testament şi l-a ţinut pentru amintire, făcând împreună ritualuri de Paşte. 

În timpul cinei, Isus i-a adunat pe ucenicii Săi şi a căutat să le spună ceva ce avea o mare semnificaţie. Săplând picioarele ucenicilor Săi înainte ca El să moară pe Cruce, a dorit să-i înveţe adevărul care le-a spălat propriile lor păcate actuale. Odată cu apariţia Sărbătorii Paştelui, Isus a ştiut că va fi captural ca Miel de Paşte, va fi crucificat, va muri şi va învia din morţi. Astfel Isus a dorit să-i înveţe pe ucenicii Săi că El ca Miel de sacrificiu, le-a spălat propriile lor păcate actuale. Altfel spus, El le-a spălat picioarele ucenicilor pentru a le da o învăţătură foarte importantă înainte să moară pe Cruce.



Motivul pentru care Domnul i-a spălat picioarele lui Petru


Să vedem ce a spus Isus când a spălat picioarele ucenicilor iar Petru a refuzat. „Dacă nu te spăl Eu, nu vei avea parte deloc cu Mine” (Ioan 13:8). Cât de critică şi înfricoşătoare este aceasta? Totuşi Isus a dorit cu adevărat să-i înveţe pe ucenicii Săi ce fel de credinţă trebuia pentru a spăla păcatele lor actuale şi cât de importantă a fost aceasta pentru ucenicii Săi şi El Însuşi ca El să le spele picioarele înainte să moară pe Cruce.

Astfel Isus s-a ridicat de la masă, Şi-a pus deoparte hainele, a luat un prosop şi s-a încins cu el, apoi a turnat apă într-un bazin şi a început să spele picioarele ucenicilor. Apoi a venit rândul lui Simon Petru, dar Petru a refuzat. El i-a spus lui Isus: „Doamne, Tu să-mi speli mie picioarele?” Pentru a fost şocat ca Isus să-i spele piciocarele. Deoarece crezuse în Isus şi I-a slujit ca Fiului lui Dumnezeu, era greu pentru el să accepte o astfel de situaţie absurdă. De aceea Petru a întrebat cum adică Domnul să-i spele picioarelele, gândind că dacă e ca cineva să spele picioarele, ar trbuie să fie Petru însuşi spălând picioarele lui Isus şi că nu numai că era nepotrivit, dar nici politicos ca el să-L lase pe Domnul să-i spele picioarele. Astfel, şocat de aceasta în adevăratul sens al cuvântului, Pentru a spus: „Doamne, Tu să-mi speli mie picioarele?” şi a refuzat să fie spălat.

Atunci Isus a spus în versetul 7: „Ce fac Eu, tu nu pricepi acum, dar vei pricepe după aceea.” Aceasta a vrut să însemne, „Tu nu înţelegi acum de ce fac aceasta. Dar după ce mor pe Cruce, învii şi mă ridic la Cer, vei realiza atunci motivul pentru care ţi-am spălat picioarele” Apoi Isus a spus cu tărie: „Dacă nu te spăl Eu, nu vei avea parte deloc cu Mine” Dacă Isus nu-i spăla picioarele lui Petru, Petru şi Isus nu ar avea nimic de-a face unul cu altul. Să nu ai parte cu Isus înseamnă a nu avea relaţie cu El şi astfel Petru nu a avut altă alegere dacât să-ţi pună picioarele înaintea lui Isus. Atunci Isus a pus picioarele lui Petru în lighean, le-a spălat, apoi i-a şters picioarele cu prosopul.

Când Domnul i-a spus lui Petru: „Dacă nu te spăl Eu, nu vei avea parte deloc cu Mine”, Petru, şocat de aceasta a spus: „Doamne, nu numai picioarele, dar şi mâinile şi capul!” Auzind aceasta, Isus a spus: „Cine s-a scăldat n-are trebuinţă să-şi spele decât picioarele, ca să fie curat de tot; şi voi sunteţi curaţi, dar nu toţi.”

Isus a menţionat adesea ceea ce i-a făcut pe oameni să rămână perplexi şi confuzi. Neputând înţelege ceea ce spune Isus, oamenii au tendinţa să înţeleagă, să creadă greşit şi să facă unele lucruri bizare. Cei care nu au primit ştergerea pcăatului, necrezând în evanghelia apei şi a Duhului, nu poate înţelege bine ceea ce i-a spus aici Isus lui Petru. De ce? Deoarece cei care nu au Duhul Sfânt, nu pot înţelege însemnătatea corectă a Cuvântului lui Dumnezeu.

Nu toată lumea poate realiza adevârul revelat din Biblie, chiar dacă este înzestrat ca un geniu, cu inteligenţă lumească enormă. În timp ce astfel de oameni înţeleg clar Cuvântul Scripturii în sensul său literar, dacă nu cunosc adevărul apei şi al Duhului, nu pot pune problema cap la cap şi nu pot afla cu ce fel de credinţă îşi pot spăla păcatele actuale, indiferent cât de greu ar încerca.

Domnul a spus: „Cine s-a scăldat n-are trebuinţă să-şi spele decât picioarele, ca să fie curat de tot; şi voi sunteţi curaţi, dar nu toţi” (Ioan 13:10). Acest pasaj este foarte dificil de înţeles pentru mulţi creştini din ziua de azi, deoarece nu sepot convinge cu acest pasaj dacă li s-au şters păcatele sau nu. De fapt, ei se ţin de acest pasaj ca bază a doctrinei rugăciunilor de pocăinţă, una a aşa-numitor dotrine ortodoxe din creştinism.

Ei interpretează acest pasaj în felul acesta: „odată ce credem în Isus ca Mântuitor al nostru, suntem iertaţi de toate păcatele, inclusive păcatul original. Dar, deoarece suntem prea insuficienţi pentru a nu păcătui în fiecare zi şi astfel să devenim păcătoşi din nou, trebuie să cerem iertarea lui Dumnezeu pentru a ni se şterge aceste păcate. Făcând astfel, putem fi curăţiţi de păcatele noastre şi să ne restaurăm relaţia cu El.” 

Nonsens! Poţi să-ţi cureţi păcatele actuale rugându-te rugăciuni de pocăinţă? Dar cum rămâne cu păcatele pentru care nu ţi-ai cerut iertare, din nepăsare? Cum au putut ca aceste păcate să fie iertate, atunci? 

Biserica, trupul lui Dumnezeu, este de fapt adunarea celor care cred în evanghelia apei şi a Duhului, date de Domnul nostrum. Deci când Isus a spus că trupul este complet curat, dar nu toţi ucenicii sunt curaţi, a zis aceasta cu referire la Iuda care nu a crezut în El. Deoarece El ştia că Iuda nu credea în El, a zis: „nu toţi dintre voi”.

Trebuie să credem că Domnul ne-a spălat toate păcatele, odată pentru totdeauna, cu evanghelia apei şi a Duhului, adevărul pivotal al Bibliei. Deci dacă nu cunoaştem punctele cheie ale Adevărului şi încercăm să înţelegem Cuvântul lui Dumnezeu în felul nostru, putem cădea în mari erori. Chiar şi acum mulţi oameni, căzând în mari erori, renunţă la posesiunile lor şi chiar sunt martirizaţi când nici măcar nu cred corect în Isus, dar în final vor fi distruşi pentru păcatele lor. 



Motivul pentru care Isus trebuie să ne spele picioarele


De ce Petru a putut avea de-a face cu Isus doar dacă Isus îi spală picioarele. Motivul era deoarece Isus a putut deveni Mântuitorul adevărat al lui Petru doar dacă îi şterge toate păcatele din tot timpul vieţii lui. Isus a venit pe acest pământ, a luat asupra Sa păcatele omenirii prin botezul pe care la- primit de la Ioan, a murit pe Cruce, a înviat din morţi şi astfel a spălat păcatele lui Petru şi toate păcatele ucenicilor, odată pentru totdeauna. Isus a dorit să întipărească în minţile lor acest adevăr. Dar deoarece ucenicii au considerat spălarea picioarelor lor doar ca o problemă de etică, ei nu au cunoscut motivul pentru care Isus le-a spălat picioarele.

Ei au trebuit să realizeze că nu doar păcatele lor prezente, dar şi păcatele viitoare pe care le vor comite mai târziu, îi vor ameninţa să-i ucidă spiritual. Astfel ei trebuiau să realizeze că, chiar şi păcatele pe care le vor comite în viitor au fost deja trecute asupra lui Isus, prin credinţă. Deoarece Petru nu ar fi avut nici o parte cu Isus, dacă n-ar fi făcut ce i s-a spus, Petru trebuia să realizeze marea lecţie a lui Isus de a-i spăla picioarele, atât lui, cât şi ale celorlalţi ucenici. Isus trebuia să-l înveţe pe Petru adevărul că prin botez, El a „spălat fiecare păcat”, comis de Petru, datorită insuficienţelor şi a slăbiciunilor sale. De aceea Isus trebuia să spele picioarele lui Petru, iar Petru trebuia să-L lase pe Isus să-i spele picioarele. Petru putea avea parte cu Isus doar dacă credea că toate păcatele comise de el din timpul vieţii lui, datorită insuficienţelor şi a slăbiciunilor sale, au fost spălate odată pentru totdeauna, când Isus a fost botezat de Ioan.

Putem înţelege adevărul apei şi al Duhului, auzind Cuvântul lui Dumnezeu şi crezând în Cuvântul evangheliei apei şi a Duhului, care ne-a şters toate păcatele, putem fi curăţişide toate păcatele noastre actuale. Isus a spus: „Cine s-a scăldat n-are trebuinţă să-şi spele decât picioarele” Deoarece Isus ne-a spăalt deja toate păcatele şi ne-a curăţit, cei care cred în aceasta, sunt cei cărora li s-au şters toate păcatele.

Isus Hristos a spălat de fapt toate păcatele, fiind botezat în Râul Iordan şi luând asupra Sa toate păcatele noastre. Şi mergând la Cruce, fiind crucificat, vărsându-Şi sângele, murind şi înviind din morţi, El a devenit Mântuitorul nostru veşnic. Cu botezul pe care l-a primit şi sângele de pe Cruce, Domnul a devenit Mîntuitorul nostru perfect. În felul acesta, prin evanghelia apei şi a Duhului, Domnul nostru a făcut posibil tuturor celor care cred în El, să fie spălaţi de toate păcatele lor prin credinţă, odată pentru totdeauna.

Cei care cunosc acest adevăr şi cred în el, li se pot şterge în mod perfect şi păcatele actuale. Văzut din punctul de vedere al lui Dumnezeu, este adevărat că întreaga omenire a fost spălată de toate păcatele, prin faptele neprihănite ale lui Isus. Tot ceea ce trebuie să facem pentru a fi spălaţi de toate păcatele este de a primi acest har în mod gratuit, având credinţa în evanghelia apei şi a Duhului. Nu este acesta cazul? Bineînţeles că este! Prin credinţa noastră care crede în acest adevăr, am devenit cei care au fost deja spălaţi.

Isus a spus că cei care astfel s-au spălat, nu au nevoie decât să-şi spele picioarele, deoarece deşi păcătuim zilnic, Isus a luat deja asupra Sa toate păcatele când a fost botezat şi astfel ne-a mântuit în întregime. Fiind botezat, Isus a spălat toate păcatele din tot timpul vieţii noastre, iar noi afirmând aceasta, păcatele noastre actuale ni se pot rezolva.

Aceasta ne spune acest pasaj. Realitatea este că, chiar şi cei care au primit ştergerea păcatului, crezând în evanghelia apei şi a Duhului—adică, Isus le-a acceptat toate păcatele prin botezul pe care l-a primit de la Ioan, a murit pe Cruce, în timp ce a luat păcatele omenirii pe umerii Săi şi a înviat din morţi—încă îşi mai trăiesc vieţile în păcat, pentru că şi ei sunt din carne. Totuşi, Dumnezeu a luat deja asupra Sa toate păcatele actuale, pecare oamenii le comit mereu, după ce cred în Isus, deoarece El este atotputernic.

Transcendând timpul, din veşnici în veşnicii, Dumnezeu a împlinit această lucrare o singură dată, care a şters toate pcăatele omenirii. În felul acesta, Isus a acceptat toate păcatele întregii noastre vieţi, prin Ioan, după ce a fost botezat, a murit pe Cruce în timp ce le-a dus, a înviat din morţi şi astfel ne-a spălat toate păcatele. Totşi, în ciuda acestui fapt, cum credem noi? Deşi credem în acest adevăr, zilnic încă avem probleme cu păcatele pe care le comitem în vieţile noastre şi cu insuficinţele noastre.

De aceea, zilnic trebuie să reafirmăm prin credinţă, adevărul că Isus a luat asupra Sa toate aceste păcate pe care le comitem în tot timpul vieţii noastre, pe acest pământ. Fiind botezat, Isus a spălat păcatele omenirii, odată pentru totdeauna, dar trebuie să afirmăm acest adevăr prin credinţă, zi de zi, de fiecare dată.

La fel cum Petru, pentru a rămânea unit cu Isus prin credinţă, trebuia să-şi aducă aminte că Isus îi spălase picioarele, ca noi să stăm în mântuirea Sa, şi noi trebuie să afirmăm zilnic adevărul că El ne-a şters toate păcatele cu botezul Său şi sângele de pe Cruce. Dar cei care nu cred în acest adevăr, nu-şi pot spăla nici un păcat, pentru totdeauna.Cei care nu şi-au spălat toate păcatele, necrezând în evanghelia apei şi a Duhului, sunt cei care nu au nici o parte cu Isus. Deşi zilnic încearcă necontenit să-şi spele păcatele, ele nu sunt spălate, deoarece păcatele pe care ei încearcă să le spele, rugându-se rugăciuni de pocăinţă, nu sunt păcate chiar atât de mici. Fiecare păcat este urmat de judecata înfricoşătoare a lui Dumnezeu.

Astfel, cei care încearcă să-şi spele păcatele cu propriile lor rugăciuni de pocăinţă, în loc de a le spăla, crezând în evanghelia apei şi a Duhului, vor experimenta şi realiza că nici măcar un păcat cât ar fi de mic, nu este spălat. Ne putem spăla păcatele rugându-ne zilnic astfel de rugăciuni de pocăinţă? Chiar dacă noi înşine credem că ne-am spălat păcatele cu rugăciuni de pocăinţă, aceste păcate de fapt încă rămân întregi.

Doar cei care şi-au spălat tot trupul, crezând în evanghelia apei şi a Duhului, sunt calificaţi să-şi spele picioarele, cât timp trăiesc şi doar ei sunt îmbrăcaţi în harul care le face posibil să-şi spele zilnic păcatele prin credinţa şi astfel se menţin curaţi pentru totdeauna.

Fiind botezat, Isus a luat asupra Sa toate păcatele noastre odată pentru totdeauna. De aceea, noi credem că prin botezul Său, Isus a mai luat asupra Sa toate pcăatele pe care le comitem datorită insuficienţelor noastre, în timp ce trăim şi că de asmenea a purtat întreaga condamnare.Cu alte cuvinte, Isus ne-a spus că nu există împiedicare sau moarte prin căderea în slăbiciunile noastre.

După ce Isus a spălat picioarele ucenicilor, tot ceea ce a rămas asupra Sa a fost să moară pe Cruce, să învieze din morţi şi să se ridice la Cer. Acum Isus nu va mai fi fost lângă ucenici, dar potrivit Cuvântului scris, va fi fost la dreapta tronului Dumnezeului Tată. Iar El va reveni.

Dar dacă Isus ar fi murit pe Cruce fără să-i înveţe pe ucenici despre aceasta, cum ar fi rămas pe pământ şi să răspândească evanghelia apei şi a Duhului? Ucenicii lui Isus ar fi trăit în timp ce comiteau păcate, deoarece erau slabi şi insificienţi, şi necunoscând ce trebuie să facă când comiteau păcatul jeloziei, avaritatea sau ura, nu ar fi putut tăi prin credinţă. Atunci cum ar fi răspândit altora evanghelia? Nu ar fi putut face aceasta. De aceea Isus a spălat chiar şi toate aceste păcate şi de aceea El le-a spălat picioarele.



La fel ca ştergerea păcatului manifestat în Cort


Când deschidem şi intrăm pe poarta curţii Cortului, vedem mai întâi altarul jertfei arse şi ligheanul de bronz. Prima lecţie pe care Cortul ne-o oferă pentru vieţile noastre de credinţă este că, dacă avem păcat înaintea lui Dumnezeu, ne aşteaptă condamnarea păcatului. Vieţile noastre de credinţă, după cum este indicat de altarul jertfei arse, începe în mod fundamental cu condamnarea păcatului şi moartea. Noi trebuie să fim condamnaţi înaintea lui Dumnezeu pentru păcatele noastre. Dar Domnul a venit pe acest pământ pentru a ne lua păcatele. 

Aşa cum jertfa de sacrificiu din Vechiul Testament au acceptat nelegiuirile păcătoşilor cu întinderea mâinilor, a vărsat sângele său şi a murit, iar carnea sa a fost pusă pe altarul jertfei arse şi arsă cu foc, astfel fiind condamnată în mod indirect pentru nelegiuirile păcătoşilor, purtând judecata focului, tot aşa a făcut Isus aceasta pentru noi. În loc să murim noi, Isus a primit întinderea mâinilor de la Ioan, a Şi-a vărsat sângele şi a murit pe Cruceşi astfel a plătit plata păcatelor noastre cu propria Sa moarte.

Noi păcătuim zilnic şi vom continua să păcătuim până în ziua în care murim. Tu şi eu am fost cei care nu se putea decât să murim pentru păcatele noastre. Dar pentru a mântui de păcate şi condamnare astfel de oameni ca noi, Domnul a lăsat tronul gloriei cereşti şi a venit pe acest pământ, a luat păcatele noastre, primind botezul de la Ioan pe trupul Său, a renunţat la trupul Său pe Cruce, a fost crucificat şi Şi-a vărsat sângele preţios, a înviat din morţi şi astfel a devenit adevăratul nostrum Mântuitor. Realizând şi recunoscând legea morţii, că trebuie să fim condamnaţişi să murim pentru păcatele noastre, este punctual de pornire al credinţei.

Doar cei care cunosc şi cred că treuie să mori pentru păcatele lor, pot deveni cei care îşi spală trupul de păcate şi primesc ştergerea păcatului, trecâd asupra lor toate păcatele asupra lui Isus, prin credinţă. Adevărata credinţă începe dintr-o astfel de credinţă. Iar noi cei care am început din această credinţă am devenit întregi, confirmându-ne credinţa că Isus Hristos a şters toate păcatele pe care le comitem la ordinea zilei şi că ne-a spălat chiar păcatele pe care le comitem în viitor.

Chiar şi Maerle Preot şi fiii săi arătaţi în Cort, au oferit jerfte de sacrificiu, şi-au întins mâinile pe capul său, i-au vărsat sângele şi l-au oferit lui Dumnezeu. De aceea, nu a existat nici un scaun în Cort. Cu alte cuvinte, au continuat să ofere jertfe tot timpul, încât nu era timp să se aşeze şi să se odihnească. În felul acesta, noi am fost astfel de oameni care am păcătuit neîncetat şi am putut evita judecata pentru acele păcate, dar Isus Hristos ne-a mântuit în întregime cu botezul pe care l-a primit şi prin vărsarea Sa de sânge.

Noi trebuie să ne începem credinţa crezând că nu putem decât să murim mereu pentru păcatele noastre. Pentru astfel de omani ca noi, Isus a venit pe acest pământ şi a luat asupra Sa păcatele odată pentru totdeauna, fiind botezat. Luând păcatele noastre cu botezul Său, Isus Hristos a purtat toate păcatele la Cruce şi a plătit plata păcatului cu vărsarea Sa de sânge, dându-Şi propria viaţa. Şi înviind, El a devenit Mântuitorul nostru veşnic.

Romani 6:23 afirmă: „Căci plata păcatului este moartea, dar darul lui Dumnezeu este moartea veşnică în isus Hristos, Domnul nostrum.” Noi am fost de fapt cei care trebuiau să moară pentru păcatele noastre, dar Isus Hristos ne-a mântuit în mod perfect. Cu alte cuvinte, fiind botezat, murind pe Cruce şi înviind din morţi, Domnul nostru ne-a dat ştergerea păcatului şi viaţa veşnică. Crezi aceasta? De aici începe acea credinţă.

Nu se întâmplă să te gândeşti: „Nu mai pot să-L urmez pe Isus deoarece sunt prea isuficient”? Probabil crezi că eşti prea mizerabil şi prea carnal şi în timp ce crezi în evanghelia apei şi a Duhului, este prea greu să înaintezi? Aceasta este credinţa care te trage înspre pierzare.

Să ne întoarcem la Evrei 10:36-39: „Căci aveţi nevoie de răbdare, ca, după ce aţi împlinit voia lui Dumnezeu, să puteţi căpăta ce v-a fost făgăduit. Încă puţină, foarte puţină vreme, şi Cel ce vine va veni, şi nu va zăbovi. Şi cel neprihănit va trăi prin credinţă: dar dacă dă înapoi, sufletul Meu nu găseşte plăcere în el. Noi însă nu suntem din aceia care dau înapoi ca să se piardă, ci din aceia care au credinţă pentru mântuirea sufletului.” Se spune că noi nu suntem dintre aceia care se întorc spre pierzare. Cei care cred în acest adevăr sunt foarte persecutaţi dispreţuiţi şi înzâmpină multe dificultăţi. Dar ne aşteaptă moştenirea Cerului, care nu piere niciodată. Toate lucrurile din Cer ne aşteaptă pe noi, stăpânii lor.

Evrei 10:34-35 spune: „În adevăr, aţi avut milă de cei din temniţă şi aţi primit cu bucurie răpirea averilor voastre, ca unii care ştiţi că aveţi în ceruri o avuţie mai bună, care dăinuieşte. Să nu vă părăsiţi dar încrederea voastră, pe care o aşteaptă o mare răsplătire!” Aşa-i. Căci pe mine şi pe tine care credem în evanghelia apei şi a Duhului, ne aşteaptă moştenirea Cerului. Dumnezeu a oferit Cerul în dar al Său de moştenire pentru cei care au primit ştergerea păcatului.

De aceea El ne-a spus să ne punem încrederea în promisiunea Sa. Ştiind că trebuie să primim marea răsplată pentru credinţa noastră, nu trebuie să ne întoarcem înspre pierzare, ci trebuie să ne întărim credinţa chiar şi mai mult şi să nun e aruncăm încrederea. Trebuie să avem credinţa care crede în evanghelia apei şi a Duhului, adevărul, să ne luptăm bătălia spirituală până la capăt, să mântuim suflete şi să învingem.

Noi sfinţii trebuie să avem cu siguranţă această credinţă care crede în evanghelia apei şi a Duhului. Trebuie să avem această credinţă, că, deşi suntem atât de insuficienţi, încât păcătuim zilnic atâtta timp cât trăim pe acest pământ, Dumnezeu totuşi ne-a mântuit, fiind botezat de Ioan şi Şi-a vărsat sângele pe Cruce pentru noi. Prin această credinţăputem avea o încredere mare şi să ne trăim vieţile în sfinţenie până la sfârşitul lumii. Trebuie să venim înaintea luiDumnezeu prin credinţă, să alergăm prin credinţă cu această evanghelie adevărată, să răspândim evanghelia şi să ne trăim vieţile, slujnd evanghelia. De aceea Biblia ne spune. „Căci aveţi nevoie de răbdare, ca, după ce aţi împlinit voia lui Dumnezeu, să puteţi căpăta ce v-a fost făgăduit” (Evrei 10:36). 

„‚Şi cel neprihănit va trăi prin credinţă: dar dacă dă înapoi, sufletul Meu nu găseşte plăcere în el.’ Noi însă nu suntem din aceia care dau înapoi ca să se piardă, ci din aceia care au credinţă pentru mântuirea sufletului” (Evrei 10:38-39). Noi cei care trăim cu credinţa în evanghelia apei şi a Duhului, suntem cei care putem să-i mântuim şi pe alţi oameni de toate păcatele. Când este acesta cazul, în ciuda faptului că avem credinţa care-i poate mântui pe alţii de toate păcatele, cum putem să ne întoarcem înspre pierzare? Dacă nu continuăm să ne uităm înspre evanghelia apei şi a Duhului, va cădea credinţa noastră şi vom sfârşi în a cădea într-o mlaştină a morţii pentru a muri complet. Primind ştergerea păcatului, lucrarea noastră trebuie să continue să large împreună cu credinţa, urmând voia lui Dumnezeu, pentru a nu cădea în slăbiciunile noastre, să rămânem unde suntem şi să sfârşim prin a muri.

Noi care credem în evanghelia apei şi a Duhului nu suntem dintre aceia care se întorc înspre pierzare. Noi suntem cei care au felul de credinţă care poate mântui şi sufletele oamenilor. Când noi suntem astfel de oameni, cum putem cădea şi muri datorită slăbiciunilor noastre? Niciodată nu putem face astfel. Cei cred în evanghelia apei şi a Duhului niciodată nu sunt cei care se întorc înspre pierzare. Indiferent cât esti tu sau eu de insuficient şi slab, noi suntem cei neprihăniţi care-şi trăiesc vieţile de credinţă cu amre convingere în evanghelia apei şi a Duhului.

Tu şi eu trebuie să ne gândim de unde începe credinţa noastră, să ieşim din pierzare şi să trăim prin credinţă. În mod fundamental, noi nu am fost decât cineva care nu am putut decât să murim pentru păcatele noastre, dar crezând în evanghelia apei şi a Duhului, evanghelia prin care Domnul nostru te-a mântuit pe tine şi pe mine de toate păcatele, am primit mântuirea noastră veşnică. 

Cu alte cuvinte, deoarece ne-am început credinţa, fiind complet conştienţi de slăbiciunile, insuficienţele, incapacitatea şi răul nostru 100%, când noi, primind ştergerea păcatului, umblăm pe acest pământ în timp ce păcătuim, nu vom învinge dacă nu ne trecem păcatele asupra lui Isus Hristos şi să le spălăm cu credinţa în botezul Său. De aceea trebuie să realizăm cu siguranţă că nu suntem dintre aceia care se întorc înspre pierzare şi să ne trăim vieţile cu adevărat.

Uneori, legaţi de circumstanţele şi situaţiile noastre, cădem în tot felul de încercări şi dificultăţi şi deoarece suntem slabi, vieţile noastre de credinţă cad de asemenea, incapabili de a continua să ne mişcăm. Dar nu suntem destinaţi să murim.El i-a spus lui Petru pentru a învăţa: „Dacă nu te spăl, nu ai parte cu Mine”. Isus a şters păcatele lui Petru. Aşa cum Domnul a fost botezat şi a luat asupra Sa toate păcatele comise de Petru în întreaga sa viaţă, a murit pe Cruce, a înviat din morţi şi astfel l-a mântuit, la fel Domnul nostru te-a mântuit pe tine şi pe mine de toate păcatele şi condamnarea noastră.

Dacă nu ar fi făcut astfel, cum ai fi putut tu şi avea ceva de-a face cu Isus? Dacă n-ar fi fost evanghelia apei şi a Duhului, cum am fi putut fi mântuiţi de toate păcatele şi să-i conducem şi pe alţii? Cum am fi putut să facem aceasta dacă nu ar fi fost evanghelia apei şi a Duhului. Acest adevăr este ceea ce a dorit Isus să-l înveţe pe Petru.

Tu şi eu am auzit şi am înţeles această învăţătură, dar cum suntem noi cu adevărat? Nu ne simţim adesea deprimaţi în duh, datorită insuficienţelor noastre? Cădem atunci în propriile noastre slăbiciuni sau nu? Deoarece vedem că suntem atât de insuficienţi şi slabi, avem tendinţa să cădem uşor în auto-mulţumire. Poate că-ţi spui: „Cum pot să-L urmez pe Isus până la sfârşit?. Mai bine mă opresc acum să-L mai urmez. Sunt sigur că şi Domnul crede că-i mai bine să renunţ la Biserica Sa.” Dacă n-ar fi evanghelia botezului pe care l-a primit Isus, am fi căzut în pierzarea veşnică.

Crede în adevărul că, deşi tu şi eu nu am avut în mod esenţial o altă alternativă decât să murim pentru păcatele noastre, Domnul nostru ne-a eliberat deja de păcatele şi condamnarea noastră. Deşi carnea noastră este prea slabă şi nu putem decât să păcătuim din nou chiar şi după ce am primit ştergerea, trebuie să fim conştienţi de mântuirea perfectă şi veşnică a lui Isus, completată de botezul pe care l-a primit şi vărsarea Sa de sânge.

Tu şi eu trebuie să ne mărturisim credinţa: „Vorbind în mod fundamental, nu pot decât să mor pentru păcatele mele. E adevărat. Dar n-a venit Domnul pentru mine pe acest pământ şi a luat toate păcatele mele asupra Sa, fiind botezat? Nu mi-a acceptat Isus toate păcatele asupra Sa prin botezul Său? Şi n-a murit El pe Cruce? Nu a înviat El din morţi şi nu trăieşte acum? Din moment ce păcatele mele au fost trecute asupra lui Isus Hristos, indiferent cât de insufficient sunt şi indiferent cum îmi sunt revelate insuficienţele mele, încă sunt fără păcat. De aceea, eu nu sunt dintre aceia care să întorc înspre pierzare şi mor.” Astfel crezând în felul acesta, trebuie să-ţi arunci slăbiciunile.

Chiar dacă avem insuficienţe din nou mâine, crezând în botezul pe care l-a primit Isus în evnaghelia apei şi a Duhului, putem să ne aruncăm întodeauna slăbiciunile noastre. Prin credinţa noastră, trebuie să ne aruncăm moartea spirituală şi blestemurile care apar datorită slăbiciunilor noastre.

Trebuie să rumegăm acest adevăr pe cât de des posibil, spunând: „Domnul m-a mântuit. Din moent ce toate păcatele mi-au fost trecute asupra Domnului, încă mai am păcat? Bineînţeles că nu!” Crezând astfel, putem să ne aruncăm slăbiciunile şi păcatele, putem reafirma evanghelia apei şi a Duhului şi să validăm faptul că am fost perfet mântuiţi prin credinţă. Astfel putem alerga către Dumnezeu în fiecare zi.



Toate păcatele au dispărut când Isus a fost botezat


Fraţi şi surori, cât de importat a fost acest Cuvânt pe care l-a vorbit Isus lui Petru şi ucenicilor Săi? El le-a spălat picioarele pentru a-i face să se ţină neclintiţi de evanghelia apei şi a Duhului chiar şi după moartea Sa, în special când vor cădea în slăbiciunile lor.Dacă Isus nu ar fi spălat picioarele lui Petru şi a celorlalţi ucenici, ce s-ar fi întâmplat ucenicilor, când Isus a murit pe Cruce, a înviat din morţi după trei zile şi S-a ridicat înspre Împărăţia lui Dumnezeu? Cum şi-ar fi rezolvat ucenicii slăbiciunile când apăreau? Ei truieu să le resolve prin credinţa care crede în botezul pe care l-a primit Isus şi dacă nu l-ar fi primit, ar fi fost foarte dificil să-şi resolve slăbiciunile.

Noi trebuie să rezolvăm problema slăbiciunilor noastre şi a păcatelor actuale cu credinţa care cunoaşte şi crede în adevărul manifestat în aţa albastră, purpurie şi roşie şi pânza fin împletită, misiunile lui Isus. Dacă Isus nu i-ar fi învăţat pe ucenicii Săi despre puterea botezului pe care l-a primit, şi ucenicii Săi ar fi fost dispersaţi şi ar fi murit din punct de vedere spiritual. N-ar fi avut puterea să aibă credinţa de a mântui sufletele altora şi în final chiar să fie martirizaţi, de aceea nu şi-ar fi putut apăra credinţa şi s-ar fi împrăştiat. 

Dar potrivit tradiţiei orale ajunsă până la noi, se spune că cei doisprezece ucenici ai lui Isus au predicat cu toţii evanghelia şi au fost cu toţii martirizaţi. Dintre cei doisprezece ucenici ai lui Isus, numele unui ucenic care era cel mai necredincios era Toma. Dar chiar şi acest Toma s-a dus în India şi a fost martirizat acolo.

Atunci, unde a fost această credinţă care i-a ajutat pe ucenicii lui Isus să fie martirizaţi? Această credinţă umplută cu încredere, că Isus a luat asupra Sa toate păcatele din întreaga viaţă, fiind botezat, că au devenit perfect curaţi deoarece toate păcatele lor au fost tercute asupra lui Isus şi că au deveni în întregime copiii lui Dumnezeu şi că vor moşteni Împărăţia—aceasta în mod precis deoarece au avut această credinţă cu care au putut răspândi evanghelia apei şi a Duhului pe acest pământ şi să meargă la Dumnezeu când îi cheamă. Cu alte cuvinte, toţi dintre noi pot fi şi martirizaţi cu această credinţă când astfel doreşte Dumnezeu.

Când Petru L-a negat pe Isus de trei ori în afara curţii lui Pilat, a ajuns să realizeze chiar şi mai profound ceea ce a vrut Isus să spună prin: „Dacă nut e spăl, nu ai parte cu Mine.” După ce Isus S-a ridicat la Cer, Petru şi ceilalţi ucenici ai lui Isus au ajuns să realizeze de ce Isus le spălaseră picioarele, să creadă şi să predice cu mare convingere evanghelia apei şi a Duhului.

Creştinii din ziua de azi, dacă nu cunosc acest adevăr ţinut în botezul lui Isus, le va fi greu să-ţi trăiască vieţile de credinţă şi eventual vor renunţa să mai creadă în El. Dacă suntem legaţi de propriile noastre slăbiciuni, conştiinţele noastre vor fi corupte de incapacitatea noastră de a rezolva această problemă şi datorită conştiinţelor noastre corupte, nu vom mai putea ieşi din biserică. Aceasta este adevărat pentru fiecare membru din biserica Sa, chiar şi pentru copiii noştri.

Fraţi şi surori, dacă sunteţi legaţi de păcat, aţi putea să-I slujiţi lui Dumnezeu? Azi, chiar şi cei care nu s-au născut din nou în biserică, se roagă rugăciuni de pocăinţă pentru păcatele lor şi I-au slujit lui Dumnezeu, şi fac aceasta deoarece cred în Isus, doar ca o problemă de religie.

Dar pentru cei care cred în evanghelia apei şi a Duhului, dacă simt că sufletele lor au păcat datorită slăbiciunilor lor şi pentru că sunt legaţi de ele, nu pot veni înaintea lui Dumnezeu şi să-I slujească. În astfel de vremuri, trebuie să ne curăţim sufletele, crezând în puterea botezului pe care l-a primit Isus, crezând că Isus ne-a acceptat toate păcatele, prin botezul Său. 

Acei creştini nominali care sunt ignoranţi la adevărul evangheliei apei şi a Duului nu cunosc nici calea înspre credinţăşi astfel încearcă orbeşte să li se şteargă păcatele prin rugăiunile lor de pocăinţă. Aşa ca cei care urmează religiile lumii în mod în mod orbeşte, îşi invocă dumnezeii, spunând: „Te implore, te rog să-mi ierţi păcatele şi binecuvântează-mi familia. Voi face orice; îţi voi oferi mai multe jertfe, voi face fapte bune, te rog să-mi ierţi păcatele,” astfel de creştini nominali simplu urmează o religie făcute de ei înşişi.

Isus i-a spus lui Petru: „Ceea ce fac nu înţelegi acum, dar vei înţelege după aceea. Dacă nu te spăl, nu ai parte cu Mine.” Dacă ucenicii lui Isus n-ar fi realizat adevărul ascuns din acest Cuvânt chiar şi după aceasta, nu ar fi putut să se nască din nou în această evanghelie a apei şi a Duhului dată de Isus şi să facă lucrările care i-a mântuit şi pe alţii de păcat. Dacă Isus, în timp ce îi spăla picioarele lui Petru, nu planta convingerea mântuirii perfecte prin puterea botezului pe care l-a primit, Petru nu ar fi putut să fie martirizat şi să-ţi împlinească rolul de lider al Bisericii lui Dumnezeu.

Dacă n-ar fi fost adevărul evangheliei apei şi a Duhului, nici noi nu am fi putut veni înaintea lui Dumnezeu şi să-I oferim slujirea credinţei datorită păcatului, datorită păcatelor pe care continuăm să le comitem. Cei care au fost curăţiţi de păcatele lor, crezând în evanghelia apei şi a Duhului, pot veni în Biserica Sa. Iar ei pot să-şi spele păcatele prin credinţă, oriunde se află. Aşa cum a spus Domnul că cei ale căror trupuri sunt curate, nu au nevoie decât să-şi spele picioarele, oridecâte ori păcătuim datorită slăbiciunilor noastre, trebuie să ne amintim şi să credem că astfel de păcatel ale noastre au fost de asemenea trecute asupra lui Isus, când El a fost botezat. 

Păcatele noastre au fost trecute asupra lui Isus când Isus a fost botezat (Matei 3:15). Dacă păcatele care au fost în inimile noastre au trecut asupra lui Isus, avem păcat sau nu? Nu avem nici un păcat. Deoarece păcatele noastre au fost trecute asupra lui Isus odată pentru totdeauna prin botezul Său, noi am fost curăţiţi, indiferent cât de insuficienţi putem fi, încă suntem preoţi înaintea lui Dumnezeu. De aceea, cei care cred în evanghelia apei şi a Duhului, pot ieşi curaţi din slăbiciunile lor şi să meargă la Dumnezeu prin credinţă, să facă lucrările Sale prin credinţă, să-I mulţumească pentru mântuirea pe care le-a dat-o, să-I ofere laudele care-L glorifică şi să răspândească şi altora evanghelia apei şi a Duhului.

„Ceea ce fac nu înţelegi acum, dar vei înţelege după aceea.” Ai cunoscut acest adevăr când ai primit pentru prima dată ştergerea de păcat? Poate că nu. Totuşi, am auzit cu toţii această învăţătură şi ajungem să o cunoaştem. Deşi eu şi tu păcătuim zilnic, iar insuficienţele noastre sunt revelate, aşa cum Isus spălase picioarele lui Petru, de asemenea El ne-a spălat picioarele, zilnic.

La început ne-am bucurat când am crezut pentru prima oară, că păcatele care fuseseră în inimile noastre de mult timp, iar păcatele pe care le comiseserăm recent au trecut toate asupra lui Isus, dar am văzut cum insuficienţele noastre sunt revelate şi cum suntem legaţi de slăbiciunile noastre chiar şi după ce am primit ştergerea păcatului. În astfel de timpuri, cunoscând şi crezând că Isus a luat asupra Sa chiar şi astfel de păcate, prin botezul Său, putem trece asupra Sa şi toate păcatele pe care le vom comite în viitor.

Atunci cei neprihăniţi păcătuiesc în mod liber datorită acestui lucru? Ei nu fac niciodată aşa ceva. Romani 1:17 spune: „Cel neprihănit va trăi prin credinţă.” Unii oameni au stat împotriva evangheliei apei şi a Duhului, spunând în mod absurd: „Să facem răul, căci va veni binele. (Romani 3:8)” Pot cei născuţi din nou să păcătuiască în mod mai liber, după ce au primit ştergerea păcatului? Absolut nu!

Când ne gândim, crezând în evanghelia apei şi a Duhului, fraţi şi surori, avem păcat sau nu? Bineînţeles că nu! De asemenea, chiar şi dacă avem insificienţe, suntem imperfecţi sau perfecţi prin credinţă? Suntem perfecţi. Când Isus ne-a spus că trupurile noastre întregi sunt curate, a vrut să spună că prin botezul, sângele şi învierea Sa, ne-a curăţit în mod perfect.

Şi noi am ajuns să cunoaştem puterea evangheliei apei şi a Duhului, după ce am crezut în Isus. Astfel, trebuie să aplicăm zilnic această putere a evangheliei apei şi a Duhului, în vieţile noastre. Când aplicăm zilnic această credinţă, probabil obosim mai târziu, întrebându-ne cât timp trebuie să facem aceasta. Dar chiar în acest moment unde trebuie să ne reîntoarcem? Trebuie să ne întoarcem la Domnul, crezând că, deşi nu am putut decât să murim pentru păcatele noastre, Domnul ne-a mântuit de toate păcatele, luând asupra Sa păcatele noaster, prin botezul Său, murind pe Cruce şi înviind din morţi.

Adu-ţi aminte că preoţii trebuiau să ofere zilnic jertfe arse în curtea Cortului şi să-şi spele mâinile la ligheanul de bronz de fiecare dată când treceau pe lângă el. La fel ca ei, trebuie să ne gândim la prima dragoste a Domnului şi să rumegăm asupra acesteia, prin credinţă. În mod fundamental, noi nu am putut decât să murim pentru păcatele noastre, dar Domnul a luat asupra Sa păcatele noastre şi le-a spălat, şi fiind condamnat pentru păcatele noastre pe Cruce, a adus condamnarea păcatului până la final. În felul acesta, cu botezul şi sângele Domnului, El n-a mântuit perfect de toate păcatele şi condamnarea noastră.

Zilnic trebuie să ne încrustăm în inimile noastre această dragoste care ne-a mântuit în întregime pe noi care nu se putea decât să murim şi să venim înaintea lui Dumnezeu prin credinţa care crede în aceasta. Noi nu am avut altă alegere decât să murim, dar datorită Domnului, am fost perfect mântuiţi şi am devenit copiii perfect neprihăniţi ai lui Dumnezeu. Când Domnul ne-a dat o astfel de credinţă, n-ar trebui să avem mereu această credinţă cu noi?

Noi suntem pelegrinii care trăiesc pe acest pământ pentru un timp, şi apoi plecăm. Cuvântul ‚pelegrin’ înseamnă călători. Călători înseamnă cei care se mută dintr-un loc în altul. Noi suntem călători care stau într-un loc doar pentru puţin timp şi apoi plecăm în alt loc când ne-am terminat misiunea aici. Noi suntem pelegrinii care trebuie să ne întoarcem în Împărăţia Cerurilor, după ce am trăit în această lume pentru puţin timp. În timp ce ne trăim vieţile ca pelegrini care trec pe acest pământ şi merg în Împărăţia Cerurilor, sunt momente când dorim să renunţăm şi să lăsăm totul în pământ. Vor fi momente când şi tu vei dori să laşi totul, atât din punct de vedere carnal, cât şi spiritual. Timpuri ca acestea pot veni deoarece în timp ce sunteţi întregi, circumstanţele voastre nu sunt tocmai ideale sau în timp ce circumstanţele sunt bune, continuă să se ridice gândurile rele ale cărnii.

Nouă celor care suntem în felul acesta, Domnul nostrum ne-a dat Cuvântul care este atât de necesar pentru noi. „Nu înţelegi acum, dar vei înţelege după aceea.” Da, acum ştim cu adevărat. În timp ce ne trăim vieţile de pelegrini, oridecâte ori multele noastre insuficienţe sunt revelate, şi oridecâte ori suntem legaţi de slăbiciunile noastre împiedicaţi de circumstanţele noastre, trebuie să ne amintim că am primit cu adevărat ştergerea păcatului, crezând în botezul lui Isus care a şters chiar şi aceste lucruri şi în sângele Crucii. Crezând în evanghelia apei şi a Duhului, m primit ştergerea păcatului în mod perfect.

Când ne uităm la Cort, descoperim cât este de complicat. După cum este manifestat şi în altarul jertfei arse, plata păcatului este moartea. Deoarece noi păcătuim zilnic, a trebuit să fim condamnaţi şi omorâţi în fiecare zi petnru aceste păcate ale noastre. În altarul jertfei arse este manifestat adevărul că Isus Hristos a venit ca Miel sacrificial, a primit întinderea mâinilor şi a murit în locul nostru. Dincolo de altarul jertfei arse, apare ligheanul de aramă, unde insistăm asupra evangheliei apei şi a Duhului pentru a ne curăţa păcatele pe care le comitem zilnic. Această evanghelie a apei şi a Duhului este adevărul perfect care ne-a mântuit de păcatele originale şi actuale. 

Care este darul lui Dumnezeu care se află în Isus Hristos, Domnul nostru? Nu este ştergerea de păcat şi viaţa veşnică? Domnul ne-a mântuit în mod perfect. Ne-a mântuit în întregime pe noi care trebuia să murim oricând pentru păcatele noastre. Toate păcatele pe care le comitem în întreaga noastră viaţă, au fost curăţite prin credinţa în apă şi sânge şi prin Cuvântul că Domnul ne-a spălat chiar şi picioarele. Deoarece Domnul a luat asupra Sa toate păcatele când a fost botezat şi toate păcatele pe care le comitem în întreaga noastră viaţă au fost trecute asupra Sa, Isus Hristos, purtându-ne păcatele a fost condamnat pentru ele pe Cruce şi a murit şi astfel a devenit Mântuitorul nostru perfect. Când credem în întregime în acest Isus Hristos, am devenit întregi. Şi deşi poate carnea noastră este insuficientă, deoarece avem credinţa perfectă, vom trăi vieţi binecuvântate din punct de vedere spiritual şi vom intra în Împărăţia veşnică a lui Dumnezeu.



Nu eşti ca Petru acum?


Aşa cum Isus spălase picioarele lui Petru, nu ţi-a spălat şi ţie picioarele? Este adevărat că Isus ţi-a spălat zilnic şi ţie piciorele. De aceea Isus a luat asupra Sa toate păcatele noastre, fiind botezat, iar pentru aceste păcate, a murit pe Cruce în locul nostru. Şi a înviat din morţi în trei zile. În felul acesta, prin botezul Său, Isus a devenit Mântuitorul nostrum perfect. Noi credem în acest Isus Hristos, în întergime.

Prin credinţă noi Îi slujim în întregime lui Dumnezeu şi prin credinţă facem în întregime lucrările Sale. Faptele noastre nu pot fi perfecte. Credinţa noastră ne face perfecţi. De aceea noi trebuie să trăim ca ucenici ai lui Isus, crezând în evanghelia apei şi a Duhului. Noi nu suntem cei care să ne întoarcem înspre pierzarea credinţei. Poate că deşi suntem insuficienţi, putem alerga prin credinţă şi trebuie să alergăm de faptchiar şi mai mult prin credinţă. „Cel neprihănit va trăi prin credinţă.” „Căutaţi mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu şi neprihănirea Sa.” Dat fiind faptul că am devenit drepţi prin credinţă şi astfel cei care mântuiesc sufletele altor oameni, dacă nu ne dedicăm misinii date de Dumnezeu de a-i mântui pe alţii, vom cădea în mlaştina pierzării şi a disperării şi vom sfârşi murind în păcatele noastre.

Cei fără de păcat se bucură în timp ce fac lucrările Sale neprihănite. Se bucură să răspândească evanghelia lui Dumnezeu care mântuieşte alte suflete. Dar cei păcătoşi nu se bucură să facă ceea ce este bine. Pentru cei care au primit ştergerea păcatului, a face ceea ce este bine devine pâinea lor spirituală. Răspândirea evanghelie în întreaga lume este lucurul bun de făcut pentru a mântui alte suflete, dar în acelaşi timp este de asemenea pâinea noastră a vieţii. Făcând ceea ce este bine, inimile noastre sunt umplute de Duhul şi sar noi puteri în noi. Deoarece duhurile noastre cresc şi se maturizează, noi devenim mai curajoşi. Astfel, pentru a trăi ca Avraam, pentru a fi binecuvântaţi de Dumnezeu şi pentru a împărtăşi aceste binecuvântări cu alţii, trebuie să iubim neprihănirea, să iubim ce este drept şi să iubim răspândirea evangheliei. Chiar dacă suntem slabi, dacă nu continuăm să facem aceste lucrări neprihănite, sufletele noastre vor muri. Noi cei neprihăniţi vom muri cu siguranţă din punct de vedere spiritual dacă neo prim să mai lucrăm pentru misiunea Sa neprihănită. De aceea a spus Isus: „Binecuvântaţi sunt cei cărora le este foame şi sete după neprihănire, căci ei vor fi umpluţi” (Matei 5:6).

Isus a mai spus: „Binecuvântaţi sunt cei cu inima curată, căci ei Îl vor vedea pe Dumnezeu” (Matei 5:8). Cei care au primit ştergerea păcatului şi cred că Domnul ne-a spălat în mod complet păcatele, vin să-L vadă pe Dumnezeu. Şi ajung să creadă în Dumnezeu, să-L urmeze şi astfel să răspândească binecuvântările cereşti în întreaga lume.

Noi am devenit perfecţi prin credinţă. Nu se putea decât să murim pentru păcatele noastre, dar Domnul a venit pe acest pământ, a fost botezat şi a murit pe Cruce în locul nostru şi astfel ne-a mântuit în mod perfect. Acesta este adevărul şi calea către Împărăţia Cerurilor. Realizând aceasta, este a realiza calea credinţei. Nu există o altă cale decât aceasta. Noi nu putem intra în Cer prin propriile fapte. Doar realizând şi crezând în ceea ce Domnul a făcut pentru noi, putem intra în Cer.

În mare, dacă am împărţi oamenii în două categorii, sunt cei care sunt obişnuiţi cu ceea ce este bine şi cei care sunt obişnuiţi cu ceea ce este rău. Cei care sunt obişnuiţi cu ceea ce e rău nu sunt cei care au primit în mod corect ştergerea păcatului. Crezând în ceea ce Domnul a făcut pentru noi, am devenit instrumentele neprihănirii, dar cei care nu au primit ştergerea păcatului, nu pot decât să rămână instrumentele Diavolului, indiferent de voinţa lor.

În această oră, îţi spun cu încredere că Dumnezeune-a dat mântuirea perfectă, credinţa perfectă şi ştergerea perfectă de păcat. Sunt faptele tale insuficiente chiar dacă crezi în această evanghelie şi din întâmplare se retrag inimile voastre de la aceasta? Nu e nevoie să faceţi aceasta, căci cei neprihăniţi pot trăi prin creidnţă. Nu a luat Domnul asupra Sa toate aceste lucruri cu botezul Său, nouă care nu putem fi ignoranţi la insuficienţele şi slăbiciunile noastre?

Să vă dau un exemplu de zi cu zi pentru a arăta cât de insuficienţi suntem. Uneori noi jucăm fotbal împreună. Când echipa mea a fost în încurcătură, mingea ce cobora de sus să înscrie un gol, adesea am aruncat-o sau am apucat-o cu mâinile. Am fost un portar? Bineînţeles că nu. Nu dorem decât să câştig. Poţi uita să mai mergi uşor; pentru a câştiga facem tot felul de jocuri murdare. Jocul este atât de fioros luptat încât fiecare face totul posibil doar pentru a câştiga, atât de mult încât se pare cănu mai este alt joc care să dezvăluie pe cel dezgolit, auto-portretul esenţial al comportamentului uman, mai bun decât fotbalul. Dacă echima noastră este în încurcătură, nu ezităm să facem mişcări murdare, să jucăm trucuri şi să insistăm în căile noastre.

Toate aceste lucruri ne sunt permisibile, dar dacă echipa opusă ne greşeşte, strigăm urât şi cerem arbitrului să le dea cartonaş galben, dar chiar şi regula arbitrului nu se aşteaptă să aibă vreun effect, absolut deloc. Aceştia suntem cu adevărat. Întotdeauna noi dorim ceea ce este avantajos pentru ceea ce e al nostru, pentru echipa noastră şi pentru noi înşine şi nu dorim decât ceea ce este în beneficiul nostru. Totuşi, Dumnezeu a mântuit astfel de oameni ca noi. Deşi suntem încă plini de fărădelege, cât priveşte credinţa noastră, am devenit cei care ne-am născut din nou, fără pată.

Domnul ne-a mântuit în întregime de toate păcatele. De aceea noi Îl numim pe Domnul, Dumnezeul mântuirii, iar Dumnezeul mântuirii, ca Domn. Domnul este Dumnezeul nostru al mântuirii. Petru a mârturisit: „Tu eşti Hristosul, Fiul Dumnezeului cel viu” (Matei 16:16). Iar Domnul a aprobat această credinţă binecuvântată ca dată de Dumnezeu. Aici cuvântul Hristos înseamnă Cel care ne-a luat păcatele asupra trupului Său şi le-a şters în întregime. Isus Hristos este Fiul Dumnezeului cel viu. Ca Fiu al lui Dumnezeu şi Mântuitorul nostrum, El ne-a mântuit în mod perfect. Astfel, fiţi îndrzneţ în inimile voastre totuşi, chiar dacă poate vă simţiţi insuficienţi şi slabi pentru a sluji evanghelia.

Sufletele, inimile şi trupurile voastre n-ar trebui să fie întoarse şi oprite; în schimb, să se întărească prin credinţă şi să deveniţi oameni îndrăzneţi, mari ai neprihănirii, care răspândesc în lung şi-n lat credinţa dată de Dumnezeu. Uită-te la mine. Eu nu am nimic de arâtat în carnea mea, darn u răspândesc evanghelia în întreaga lume? Nu eşti şi tu la fel? Să nu crezi că cei care par să nu aibă insuficienţe sunt cu adevărat liberi de greşeli. Păcătoşii nu sunt decât nişte ipocriţi. Şi ipocriţii sunt fiinţe umane cum eşti şi tu şi astfel cum ar putea carnea lor să fie atât de bună, demnă şi curată? Ceea ce este întotdeauna insufficient este carnea fiinţelor umane. Trebuie să realizezi că cei care îşi arată virtuozitatea, în mod special în comunităţile creştine, simplu îşi arată natural or ipocrită şi fraudulentă.

Dumnezeul nostru ne-a mântuit în mod perfect. De aceea, putem sluji evanghelia apei şi a Duhului prin credinţa noastră care ne-a făcut perfecţi, ne-a împuternicit prin această neprihănire a perfectă a lui Dumnezeu. Îi mulţumim lui Dumnezeu că ne-a făcut capabili să fim mântuiţi prin credinţă, prin adevărul mântuirii pe care îl planificase chiar înainte de crearea lumii. Toate păcatele tale au fost deja spălate când a fost Isus botezat şi Şi-a vărsat sângele pe Cruce. Sper ca voi toţi să credeţi în acest adevăr.