Sermons

[11-14] < Matei 27:50-53 > Perdeaua care a fost ruptă



< Matei 27:50-53 >

„Isus a strigat iarăşi cu glas tare, şi Şi-a dat duhul. Şi îndată perdeaua dinăuntrul Templului s-a rupt în două, de sus până jos, pământul s-a cutremurat, stâncile s-au despicat, mormintele s-au deschis şi multe trupuri ale sfinţilor care muriseră, au înviat. Ei au ieşit din morminte, după învierea lui, au intrat în sfânta cetate, şi s-au arătat multora.”



Sfânta Sfintelor era locul unde locuia Dumnezeu. Şi doar Marele preot putea intra în Sfânta Sfintelor odată pe an, în Ziua Ispăşirii, ducând sângele caprei sacrificiale pentru ispăşirea păcatelor evreilor. El a făcut astfel deoarece Sfânta Sfintelor din cort, casa lui Dumnezeu, era un loc sfânt unde nu putea intra dacă nu lua sângele sacrificiului, asupra cărui cap ăşi întindea mâinile petnru a şterge nelegiuirile păcătoşilor. Spus altfel, chiar şi Marele Preot nu putea evita condamnarea lui Dumnezeu dacă nu primea ştergerea păcatelor sale, oferind un sacrificiu înainte de a intra în prezenţa Sa.

Când s-a rupt perdeaua din Templu? S-a rupt când Isus Şi-a vărsat sângele şi a murit pe Cruce. De ce trebuia să sângereze pe Cruce până la moarte? Deoaree Isus, Fiul lui Dumnezeu, care a venit pe acest pământ în carne pe om, a luat asupra Sa nelegiuirile păcătoşilor, fiind botezat de Ioan la Râul Iordan. Deoarece Isus a luat asupra Sa păcatele lumii prin botezul Său, Isus putea pune capăt întregii condamnări ale păcatului, doar dacă Îşi vărsa sângele pe Cruce şi să moară. De aceea perdeaua care despărţea Sfânta Sfintelor de Locul Sfânt, din Casa lui Dumnezeu s-a rupt de sus până jos. Aceasta înseamnă peretele păcatului care la-separat pe Dumnezeu de omenire, a căzut odată pentru totdeauna.

Cu alte cuvinte, prin botezul pe care l-a primit Isus Hristos şi sângele care l-a vărsat pe Cruce, El a făcut ca toate păcatele să dispară. Cu botezul şi sângele lui Isus Hristos, Dumnezeu Tatăl ne-a şters toate păcatele odată pentru totdeauna şi a deschis calea către Cer, pentru ca fiecare să poată intra în Cer, crezând în botez şi vărsarea de sânge al lui Isus.

Când Isus a murit pe Cruce, s-a lăsat întunericul unde era, timp de trei ore. Luând asupra Sa toate păcatele lumii prin botezul Său în Râul Iordan, Isus, crucificat şi aproape de moarte, strigând: „Eli, Eli, lama sabachthani?”, care înseamnă: „Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai părăsit?” (Matei 27:46). Apoi a spus ultimele Sale cuvinte: „S-a sfârşit!” şi apoi a murit. Şi în trei zile a înviat din morţi, a mărturisit timp de 40 de zile şi apoi S-a ridicat pe Cer înaintea ochilor celor mulţi ucenici şi adepţi ai Săi.



L-a părăsit într-adevăr Tatăl pe Isus?


Durerea pe care a suferit-o Isus a fost atât de intensă încât a simţit ca şi cum Tatăl Său Îl uitase. Suferinţa condamnării păcatului era atât de mare. Deoarece Isus a luat asupra Sa păcatele lumii, fiind botezat de Ioan, este adevărat că momentan a fost evitat de Tatăl, când a purtat pe Cruce condamnarea păcatului. Dumnezeu Tatăl trebuia să pedepsească pe oricine avea păcat şi deoarece toate păcatele lumii fuseseră trecute asupra lui Isus, Isus trebuia să fie înjunghiat şi să-Şi verse sângele pe Cruce ca drept pedeapsă pentru aceste păcate.

Deoarece Isus, care este Dumnezeu Însuşi în esenţa Sa, a luat asupra Sa păcatele omenirii, fiind botezat, păcatele lumii au fost trecute asupra trupului Său sfânt. Astfel Isus, luând păcatele lumii, a trebuit să fie evitat de Dumnezeu Tatăl pentru un moment, să sufere moartea pe Cruce pentru a plăti plata tuturor păcatelor noastre şi astfel să mântuiască oemnirea de toate păcatele. De aceea Isus a trebuit să fie supus suferinţei extreme a condamnării păcatului şi de aceea Dumnezeu Tatăl nu putea decât să-Şi întoarcă faţa de la Fiul Său pentru un scurt timp.

Dar aceasta nu înseamnă că Isus a fost uitat de Tatăl pentru totdeauna. Ci mai degrabă, înseamnă că Isus trebuia să poarte condamnarea indirectă a păcatelor noastre şi de aceea trebuia să fie uitat de Tatăl doar momentan. Dar Isus a strigat în durerea Sa: „Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai părăsit?” deoarece a suferit o astfel de extremă agonie a păcatului. Noi am fost cei care trebuia să fim abandonaţi deDumnezeu pentru păcatele noastre, dar Isus a luat asupra Sa păcatele noastre, a suferit durerea condamnării păcatului pe Cruce şi mai mult, a fost chiar părăsit de Tatăl pentru un timp, de dragul nostru.

După cum ştii deja, după construirea Templului, în timpul domneiei Regelui Solomon, Cortul a fost substiuit de Templu. Dar baza sistemului Cortului a fost aplicat înainte de construcţia sa. Astfel mai era şi o perdea ce separa Locul Sfânt de Sfânta Sfintelor. Şi chiar înmomentul în care Domnul nostru a strigat pe Cruce: „Eli, Eli, lama sabachthani?”, această perdea din Templu s-a rupt de sus până jos. Adevărul vorbit prin acest eveniment este că, deoarece Domnul ne-a spălat păcatele cu botezul pe care l-a primit şi sângele preţios pe care l-a vărsat pe cruce, poarta Cerului s-a deschis acum, pentru ca toţi cei care cred să intre pe ea. Acum, crezând în evanghelia apei şi a Duhului, putem intra cu toţii în Cer, prin crednţă.

Prin revelaţia sistemului Cortului, şi oamenii din Vechiul Testament au crezut în Isus care avea să vină ca Mesia şi de aceea li s-au şters şi lor toate păcatele şi au devenit copiii lui Dumnezeu. În Noul Testament, toată neprihănirea lui Dumnezeu a ştergerii păcatului a fost împlinită o singură dată, când Domnul nostru a fost de fapt botezat în Râul Iordan şi a murit pe Cruce. Motivul pentru care avem inimi mulţumitoare, auzind şi crezând în evanghelia ştergerii păcatului pe care ne-a dat-o Domnul, este deoarece avem evanghelia apei şi a Duhului.

Noi nu puteam fi eliberaţi singuri de păcat, ci datorită adevărului mântuirii pe care ne-a dat-o Dumnezeu prin apă şi sânge, păcatele noastre au putut fi şterse, credzând în acest adevăr. Crezând în evanghelia apei şi a Duhului pe care ne-a dat-o Isus, păcatele noastre au dispărut iar noi putem acum să intrăm în Împărăţia Cerului, prin credinţă. Dar fiind acest fapt, cum am putea să nu-I mulţumim lui Dumnezeu? Putem doar să-I mulţumim, căci acum ştim că poarta Cerului a fost ruptă de sus până jos în momentul în care a murit Domnul nostrum. Aceasta este vestea îmbucurătoare care ne spune că Domnul noastru a luat asupra Sa toate păcatele omenirii, prin botezul pe care l-a primit în Râul Iordan, a purtat condamnarea păcatului cu sângele Său de pe Cruce şi astfel i-a eliberat de păcat pe toţi cei ce cred.

Faptul că perdeaua Templului s-a rupt de sus până jos când a murit Isus pe Cruce, ne învaţă adevărul că acum în această eră, cei care au fost curăţiţi de păcat, crezând în evanghelia apei şi a sângelui, pot intra cu toţii în Cer. Aceasta este evidenţa definitivă a adevărului pe care ne-a permis-o Domnul. Deoarece am fost păcătoşi, a existat un perete al păcatului care ne-a blocat, făcându-ne imposibil să mergem înaintea lui Dumnezeu, dar cu botezul şi sângele Său, Isus a făcut ca acest perete al păcatului să dispară odată pentru totdeauna. Faptul că Dumnezeu a rupt perdeaua Templului de sus până jos semnifică faptul că oricine crede în botezul prin care Fiul lui Dumnezeu a luat toate nelegiuirile păcătoşilor şi în sângele Crucii, poate fi acum perfect curăţat de zoate păcatele sale şi astfel să intre în Cer, fără piedici. Dumnezeu ne-a mântuit de păcat în felul acesta.

Isus a rupt perdeaua Templului de sus până jos ca evidenţă a lucrărilor de mântuire pe care el le-a împlinit. De aceea, Evrei 10:19-22 afirmă: „Astfel dar, fraţilor, fiindcă prin sângele lui Isus avem o intrare slobodă în Locul prea sfânt, pe calea cea nouă şi vie, pe care ne-a deschis-o El, prin perdeaua dinăuntru, adică trupul Său: – şi fiindcă avem un Mare preot pus peste casa lui Dumnezeu, să ne apropiem cu o inimă curată, cu credinţă deplină, cu inimile stropite şi curăţite de un cuget rău, şi cu trupul spălat cu o apă curată.” 

Când Isus a murit pe Cruce, intrarea în Sfânta Sfintelor s-a deschis larg deoarece s-a rupt perdeaua sa, iar această uşă deschisă a Sfântei Sfintelor aici este Cuvântul lui Dumnezeu a evangheliei care s-a deshis ca o cale nouă şi vie către Cer. Aici, Biblia ne spune din nou că toate păcatele inimilor şi a trupurilor noastre au fost şterse prin botezul Său (apa pură) şi a sângelui Său şi de aceea, putem fi curăţiţi prin deplina asigurare a credinţei în mântuirea Sa perfectă.

Pentru aceasta, Îi dau toate mulţumirile mele lui Dumnezeu. Noi nu am putea intra în Cer, indiferent cât de mult am încerca, dar pentru astfel de oameni ca noi, Isus ne-a mântuit de toate păcatele cu faptele Sale neprihănite ale botezului şi a vărsării Sale de sânge de pe Cruce şi deschis larg poarta Cerului, totul pentru ca doar cei care cred în evanghelia apei şi a Duhului, să poată intra în Cer. Acum a devenit posibil pentru noi să fim curăţiţi de păcatele noastre şi să intrăm în Cer prin credinţa în evanghelia apei şi a Duhului.

Deoarece Domnul nostrum a deshis poarta Cerului pentru ca noi să fom botezaţi şi crucificaţi, putem acum să ne spălăm păcatele şi să intrăm în Cer, crezând în acest adevăr. Atunci, cum putem să nu-I mulţumim lui Dumnezeu? Nu putem să-I mulţumim îndeajuns pentru dragostea sacrificiului Său. Perdeaua Sfântei Sfintelor s-a rupt de sus până jos, prin botezul pe care l-a primit Isus, pentru a lua asupra Sa păcatele noastre şi jertfa sacrificială a trupului Său pe care a făcut-o, de a fi condamnat în mod indirect pentru aceste păcate ale noastre. 



Nu este decât o singură cale de a intra în Cer


Deoarece credem în botezul lui Isus şi sângele Crucii, vom intra în Cer. Nu există altă cale de a intra în Cer, decât crezând în această evanghelie a adevărului. Doar crezând în ceea ce Isus a făcut pentru noi, putem intra în Cer, deoarece Dumnezeu a făcut astfel de lucrări pentru cei ce cred în evanghelia apei şi a sângelui lui Isus.

De aceea creştinii nu pot intra în Cer prin eforturile, devotamentul lor sau orice alte intenţii ipocrite. Dumnezeu a hotărât ca doar cei ce au fost curăţiţi de păcatele lor, crezând în botezul pe care l-a primit Isus şi vărsarea Sa de sânge, pot intra în Cer. Cei care cred în acest adevăr sunt cei care ced că Isus este Fiul lui Dumnezeu, Dumnezeu Însuşi şi Mântuitorul veşnic care i-a mântuit de păcat prin botezul şi vărsarea Sa de sânge. Unor astfel de aomeni Dumnezeu le-a permis spălarea de păcat. Doar prin botezul pe care l-a primit Isus şi suferinţa pe care a indurate-o pe Cruce, Dumnezeu Tatăl le-a făcut posibil acelora dintre noi care cred în aceste lucruri, să intre în Împărăţia Cerului, prin credinţă.

Avem nevoie de bani pentru a intra în Cer? Dacă ar fi aşa, ne-am obţine mântuirea plătind pentru ea şi astfel că aceasta nu paote fi mântuirea care a fost oferită gratuity de către Domnul. Pentru ca noi să intrăm în Cer, nu avem nevoie de altceva în afară de credinţa ce crede în evanghelia apei şi a Duhului. Cu alte cuvinte, pentru a intra înCer, nu e nevoie vreodată de nici o plată, fapt sau efort. Nimic ce are character uman nu este necesar pentru a intra în Cer. Pentru ca noi să fim calificaţi de a intra în Cer, Dumnezeu nun e cere nici in effort, fapt, voinţă, compensaţie sau bunătate de la noi.

Nu este decât un singur lucru absolut necesar ca noi să intrăm în Cer şi acesta este credinţa în botezul spălării păcatului pe care l-a primit Isus în Râul Iordan şi sacrificiul pe care El l-a făcut vărsându-Şi sângelepe Cruce ca ştergere a noastră de păcat. Nu există altă cale. Singurul lucru de care avem nevoie este credinţa în evanghelia botezului şi a sângelui lui Isus. De aceea, pentru ca noi să primim ştergerea păcatului şi să intrăm în Cer, trebuie să credem în evanghelia apei şi a Duhului, pe care a împlinit-o Isus.

Isus, Domnul iubirii, a împlinit mântuirea naostră perfectă prin evanghelia apei şi a Duhului. Deoarece Isus a completat deja mântuirea ştergerii păcatului, dacă păcătoşii ar crede doar în această evanghelie din toată inima, pot fi mântuiţi de toate păcatele lor. Domnul nostrum ne-a şters toate păcatele indiferent dacă avem multe sau câteva păcate şi a făcut capabili oricui să intre în Cer, doar prin credinţă.

Faptul că Isus a deschis poarta Cerului, pentru ca păcătoşii să poată intra pe ea, crezând în evanghelia apei şi a Duhului, este harul mântuirii care este special cu adevărat. „Domnul a fost botezat pentru a purta toate păcatele mele şi a murit pe Cruce în locul meu! El mi-a spălat păcatele şi a deschis poarta Cerului pentru mine! El m-a iubit atât de mult încât a fost botezat, Şi-a vărsat sângele şi a împlinit ştergerea păcatului meu în felul acesta!” Astfel, când crezi aşa în adevărul mântuirii, vei intra în Cer prin această credinţă.

Pentru ca oamenii să creadă în Isus ca Mântuitor al lor nu este chiar atâtâ de dificil, ci este de fapt mai degrabă uşor căci tot ceea ce au de făcuteste să accepte în inimile lor faptele deja realizate de către Isus când a venit pe acest pământ şi să creadă în ele. Deoarece Isus ne-a şters toate păcatele şi ne-a eliberat de ele prin botezul Său în Râul Iordan pe care l-a primit de la Ioan Botezătorul şi prin sângele pe care l-a vărsat pe Cruce şi prin Duhul, când credem în acest Isus în inimile noastre, vom fi mântuiţi cu toţii.

„Veţi cunoaşte adevărul, şi adevărul vă va face slobozi” (Ioan 8:32). Indiferent că păcatele noastre sunt mari sau mici, fiind botezat şi vărsându-Şi sângele, Isus a făcut ca ele să dispară. Crezând în această evanghelie a apei şi a Duhului, adevărul care ne eliberează de păcat, putem primi mântuirea noastră veşnică şi să întâmpinăm libertatea acestei mântuiri adevărate.

Împlinind evanghelia apei şi a Duhului, Domnul nostru a deschis larg poarta Cerului. Domnul nostru a venit pe acest pământ, a fost botezat, a murit pe Cruce şi a înviat din morţi în trei zile-acest adevăr, evanghelia apei şi a Duhului, ne-a strămutat aproape de Dumnezeu şi ne-a făcut posibil să facem cerul să fie al nostrum pe viitor. Acum, dacă doriţi să intraţi în Cer, precum şi să fiţi eliberaţi de păcat şi să deveniţi copiii lui Dumnezeu, trebuie să primiţi ştergerea ta de păcat, crezând în botezul lui Isus şi sângele de pe Cruce. Această credinţă vă va face posibil să primiţi ştergerea păcatului şi să vă conducă prin poarta Cerului.

Domnul nostru cunoaşte totul despre noi. El ştie când ne-am născut şi ştie totul despre păcatele noastre pe care le-am comis şi le vom comite. Şi de asemenea ştie foarte bine că, indiferent cât de greu încercă,, nu ne putem face păcatele să dispară singure. Deoarece Domnul ne cunoaşte atât de bine, El Însuşi ne-a şters toate păcatele cu botezul şi sângele Crucii.



De ce a venit Isus pe acest pământ?


Numele Isus înseamnă Mântuitorul. Isus S-a născut pe acest pământ deoarece mântuirea noastră de păcat nu se realizează prin nici o putere umană, ci cade doar în responsabilitatea puterii divine. În felul acesta, naşterea lui Isus, necesită un scop clar. De aceea, pentru a mântui omenirea de toate păcatele, Isus S-a născut pe acest pământ prin corpul unei fecioare. Cu alte cuvinte, Isus s-a născut prin trupul unei femei de dragul păcătoşilor care au moştenit păcatul datorită încălcării lui Adam şi Eva. Pentru a deveni Mântuitorul care îi mântuieşte pe toţi păcătoşii din această lume, de toate nelegiuirile lor, Domnul a venit pe acest pământ, conceput în trupulunei virgine, prin puterea lui Dumnezeu.

Domnul nostru S-a născut pe acest pământ prin trupul creaţiei Sale proprii, pentru ca El Însuşi să devină jertfa noastră fără pată. Şi când a sosit timpul, pas cu pas El Şi-a început planul de a ne aduce mântuirea. Când Domnul nostru a împlinit 30 de ani, a fost botezat în Râul Iordan. Pentru a realiza scopul naşterii Sale pe acest pământ, Isus a trebuit să accepte păcatele lumii, fiind botezat şi astfel a trebuit să împlinească această lucrare, de a fi botezat de Ioan (Matei 3:13-17). 

Când trecuseră trei ani de când astfel Isus a aceptat păcatele lumii prin botezul Său, El a fost crucificat. Deoarece Domnul nostru a fost botezat şi a luat asupra Sa toate păcatele lumii, El a fost condamnat în mod indirect pentru păcatele noastre. Prin botezul dat de Ioan Botezătorul şi sângele Său de pe Cruce, Domnul a făcut ca toate păcatele să dispară şi astfel le-a făcut posibil celor care cred, să fie mântuiţi de păcatele lor.

Dumnezeu ne-a făcut posibil nouă credincioşilor în evanghelia apei şi a Duhului, să intrăm în Cer, Împărăţia Domnului. Pentru a plăti plata păcatului, Isus a fost botezat în Râul Iordan şi Şi-a vărsat sângele pe Cruce. Datorită mântuirii pe care a împlinit-o Isus, plătând plata păcatelor noastre şi sacrificându-Se, acei dintre noi care cred, putem acum să fim spălaţi de păcatele noastre doar prin crednţa noastră în evanghelia apei şi a Duhului. Acesta este adevărul fundamental şi baza ştergerii păcatului.

Domnul a venit în această lume pentru a deveni Mântuitorul tuturor păcătoşilor acestei lumi. Domnul ne-a mântuit de fapt pe toţi de păcat. Domnul nostru le-a făcut posibil tuturor păcătoşilor, indiferent cine ar fi, să intre în Cer, crezând în lucrările Sale. 

Aceasta este dragostea Domnului. Deoarece Domnul nostru ne-a iubit atât de mult, a fost botezat şi Şi-a vărsat sângele pentru a ne mântui. Pentru a ne mântui de păcat pe noi, care ne-a iubit atât de mult ca pe propriul Său trup, Domnul nostrum a împlinit mântuirea, fiind botezat şi vărsându-Şi sângele. Noi am fost păcătoşi care vom continua să păcătuim până în ziua când murim. Chinuiţi de păcatele noastre, noi am continuat să ne îndepărtăm de Dumnezeu chiar şi mai departe. Pentru a-i mântui pe astfel de oameni ca noi, Domnul a trebuit să realizeze lucrările mântuirii care ne fac capabili să devenim uniţi cu El.

Domnul nostru ne-a mântuit pe noi care am fost păcătoşi, cu dragostea lui Dumnezeu. Pentru a ne mântui pe noi păcătoşii de nelegiunirile noastre, El a completat neprihănirea şi dragostea lui Dumnezeu, primindu-Şi botezul şi vărsându-Şi sângele. No cei ce credem în această evanghelie suntem atât de mulţumitori pentru ceea ce a făcut Domnul pentru noi, încât cuvintele noastre pur şi simplu nu pot să ne exprime mulţumirile credinţei când ne închinăm înaintea Sa. Adevărul ştergerii păcatului pe care ne-a dat-o Domnul, este o dragoste atât de nobilă şi absolută, încât nici un cuvânt logic, nici cuvinte dulci nu o pot descrie.

Acum peste 2000 de ani, nici unul dintre noi nu era născut în acel timp. Acum 2000 de ani în urmă perdeaua Templului pământesc şi a celui Ceresc din Împărăţia lui Dumnezeu, s-a dat la o parte. Noi nu am fost nici măcar în pântecele mamei noastre la acel timp, dar Domnul nostru a ştiut deja totul despre noi. El a ştiut că vă veţi naşte şi că vă veţi trăi cu toţii vieţile, potrivit felului vostru unic. Domnul m-a iubit—nu doar pe mine, dar te-a iubit şi pe tine şi pe oricine altcineva în acelaşi fel. Domnul ne-a iubit atât de mult, că le-a făcut posibil tuturor păcătoşilor să intre în Cer, crezând în evanghelia apei, a sângelui şi a Duhului, pe care le-a împlinit Isus pentru noi. Prin apă şi Duh (botezul lui Isus şi sângele Său de pe Cruce), Isus a completat mântuirea noastră de păcat.

Faptul că perdeaua Templului s-a rupt de sus până jos, este un eveniment uimitor. Cum aputut această perdea din Sfânta Sfintelor să se rupă, doar pentru că Isus a murit pe Cruce? Această perdea era ca şi covoarele din ziua de azi. Era împletită foarte gros şi viguros. În Palestina, chiar şi acum mai întâlnim astfel de perdele împletite ca şi covoarele. Ele sunt împletite atât de strâns încât se spune că trebuie să tragă patru cai în direcţii opuse, pentru a le rupe. Cât de puternic este un cal? Totuşi perdeaua care era atât de puternică încât ar fi trebuit patru cai să o rupă, s-a rupt de sus până jos când a murit Isus pe Cruce.

De ce s-a rupt perdeaua? Deoarece Isus spălase toate păcatele care eau în inimile omenirii. Deoarece împlinise toate lucrările Sale neprihănite, fiind botezat şi crucificat până la moarte. Acceptând păcatele lumii prin botezul Său şi fiind condamnat pe Cruce, Isus a deschis calea pentru cei ce cred, să intre în Cer. Tot ceea ce trebuie să faci acum este de a crede daor. Domnul a deschis poarta Cerului, pentru ca tu să intri pe ea, daor crezând.



Sunt botezul, precum şi sângele lui Isus esenţiale pentru mântuirea noastră?


Potrivit metodei de mântuire, planificat chiar înainte de timpul Vechiului Testament, mâinile erau întinse peste capul lui isus, un ritual ce era rezervat doar pentru jertfele sacrificiale. Deoarece era legea de mântuire stabilită de Dumnezeu pentru jertfa sacrificială, de a accepta toate păcatele, cu întinderea mâinilor şi să moară, Isus, venind ca jertfă a noastră sacrificială pentru a ne mântui pentru totdeauna, ne-a putut şterge toate păcatele, doar primind botezul Său, o formă de întindere a mâinilor. De aceea, pentru a intra în Sfânta Sfintelor, chiar şi Marele Preot trebuia să se asigure că ia cu el sângele jertfei sacrificiale, care luase păcatele, cu întinderea mâinilor.

Atunci de ce Marele Preot trebuia să intre în acest loc cu sânge? Pentru că viaţa cărnii este în sânge, Dumnezeu îi dăduse aceasta Marelui Preot pentru a face ispăşirea pentru sufletul său înainte de a veni în prezenţa Sa (Levitic 17:11). Toţi oamenii trebuiau să moară pentru păcatele lor, dar deoarece Isus a luat asupra Sa toate păcatele omenirii, fiind botezat în Râul Iordan (toate păcatele au fost trecute asupra lui Isus cu botezul Său) şi le-a luat pe toate pe umerii Săi, Isus a fost crucificat şi astfel ne-a mântuit cu sângele pe care l-a vărsat, cu propria Sa viaţă. Aceasta ne spune că, atunci când păcătoşii vin înaintea lui Dumnezeu, trebuie să ia cu siguranţă cu ei credinţa ce crede în apă şi sânge. Doar când credem din toată inima în apa botezului lui Isus şi sângele pe care l-a vărsat, putem scăpa de a fi condamnaţi pentru păcatele noastre.

Acum, Isus a spălat toate păcatele, pentru ca nimeni să nu se roage rugăciuni de pocăinţă, să postească sau să ofere jertfe pentru ştergerea păcatului său. Nu trebuie să ne rugăm rugăciuni de pocăinţă, nici să fim pedepsiţi pentru păcatele noastre, căci Isus a luat deja jertfa ştergerii păcatului şi condamnarea. Tot ceea ce trebuie să facem este să credem cu inimile noastre în mântuirea manifestată în aţa albastră, purpurie şi roşie.

Tot ceea ce trebuie să facă oricine este să creadă în botezul pe care l-a primit Isus ca aţă albastră ce a fost folistă pentru Cortul Vechiului Testament şi să creadă în sângele pe care l-a vărsat Isus pe Cruce, ca aţă roşie. Iar adevărul că Isus este Rege în esenţa Sa, este simbolizat prin aţa purpurie, folosită pentru uşa Cortului. Astfel, dacă suntem spălaţi de păcatele noastre, crezând în ştergerea păcatului, simbolizat prin aţa albastră, purpurie şi roşie, şi credem că s-a sfârşit toată condamnarea noastră, oricine dinter noi poate intra acum în Împărăţia Cerului. Această evanghelie este chiar evanghelia apei şi a Duhului.



De ce s-a rupt perdeaua Templului când a murit Isus pe Cruce? Să mai luăm încă odată aceasta în considerare


Aţa albastră, purpurie şi roşie simbolizată în Vechiul Testament, este evanghelia ce aduce binecuvântările de a primi ştergerea păcatului şi de a intra în Împărăţia Cerului, celor care cred. De aceea s-a rupt perdeaua când Isus, fiind botezat, a murit pe Cruce. Pentru cei care cred în Isus, acesta este adevărul evangheliei apei şi a Duhului dat de Dumnezeu Însuşi. „Ah, deoarece Isus a fost botezat de Ioan în locul meu, El Şi-a vărsat sângele şi a murit pe Cruce şi astfel a plătit plata morţii, plata păcatului.” Murind pe Cruce, Isus a spus: „S-a sfârşit” şi chiar în acel moment El ne-a deshis calea ca noi să intrăm în Împărăţia Cerului.

Isus a venit pe acest pământ pentru a-i mântui pe cei care au fost separaţi de Dumnezeu de peretele păcatelor pe care nu puteau decât să-l tot ridice. Aceasta a fost propria voie a lui Dumnezeu, dar în acelaşi timp a fost porunca Dumnezeului Tată şi dragostea Sa pentru noi. Respectând voia Tatălui, Isus a primit botezul care a trecut păcatele lumii asupra propriului Său trup. Deoarece Isus a luat pe umrii Săi păcatele lumii, prin botezul Său, El S-a dus la Cruce, a fost crucificat, Şi-a vărsat sângele şi a murit, a înviat din morţi în trei zile şi astfel Şi-a completat lucrările de mântuire. Acestea sunt misiunile simbolizate prin aţa albastră, purpurie şi roşie, ştergerea păcatului ce-i eliberează pe păcătoşi de nelegiuirile lor şi completarea sistemului sacrificial.

Deoarece Isus a împlinit mântuirea cu misiunile Sale, poarta Cerului, prin care nici un om nu putea intra până atunci, s-a deschis acum. Aceasta demostrează că uşa mântuirii nu mai este deschisă prin întinderea mâinilor şi sângele animalului care era folosit pentru jertfa sacrificială din Vechiul Testament, ci este acum deschisă cu credinţa în botezul pe care l-a primit Isus şi sângele pe care l-a vărsat pe Cruce. Faptul că perdeaua s-a rupt simbolizează completarea mântuirii, că Dumnezeu a făcut posibil oricui cunoaşte şi crede în evanghelia apei şi a Duhului, împlinite de Domnul, să intre în Cer. De aceea perdeaua Templului trebuia să se rupă.

Tu trebuie să intri în Împărăţia Cerului cu credinţa ce crede în botezul lui Isus şi sângele Crucii. Isus care nu avea nici un păcat deloc, a venit pe acest pământ în carne şi a fost botezat de Ioan pentru a ne accepta toate păcatele. (Matei 3:15). Mai mult, Domnul nostru a renunţat la viaţa trupului Său ca plată a păcatelor noastre şi a devenit jertfa veşnică de ispăşire pe care trebuie să o luăm cu noi când mergem înainte lui Dumnezeu. De aceea, cu toţii trebuie să credem în acest sânge pe care l-a vărsat Isus, după ce a fost botezat ca mântuire a noastră. Pentru a elibera mântuirea de păcat şi a o face poporul lui Dumnezeu, Isus a deschis poarta Cerului, rupându-Şi trupul.

Când e vorba că ne-a mântuit Isus, trebuie să ştim că nu doar că a sângerat pe Cruce. Trei ani înainte de a muri pe Cruce, El deja luase păcatele noastre, fiind botezat în Râul IOrdan. Astfel Isus a fost botezat de Ioan de dragul întregii omeniri şi apoi crucificat de soldaţii romani. Chiar înainte ca tu şi eu să ne naştem în această lume, Isus ne curăţise deja păcatele, fiind botezat şi vărsându-Şi sângele.

Faptul că Isus a fost botezat de Ioan a fost metoda de mântuire pe care El a împlinit-o cu siguranţă, pentru a lua dinainte asupra Sa păcatele noastre, odată pentru totdeauna.Şi sângele pe care l-a vărsat afost plata tuturor acelor păcate. Deoarece Isus este Dumnezeu Însuşi, botezul pe care El l-a primit şi sângele pe care l-a vărsat pe Cruce ar putea substitui cu siguranţă mântuirea noastră de păcat. A fost sacrificiul perfect al Domnului, ceea ce a făcut pentru mântuirea întregii omeniri. Crezi că Cuvântul evanghelic al apei şi al Duhului ne-a curăţit păcatele şi ne-a eliberat de toate păcatele şi de condamnare?



Prin botezul lui Isus şi sângele Crucii, toate păcatele omenirii au fost acum spălate


Pentru a spăla păcatele omenirii Isus a fost botezat de Ioan. Dacă ne uităm la misiunile lui Isus de mântuire, lăsând pe dinafară acest botez al lui Isus din viaţa Sa publică, mântuirea omenirii planificată în Isus Hristos de dinaintea creaţiei lumii s-ar preschimba toată în minciuni. Chiar înainte de creaţia lumii, Isus a pregătit deja să fie botezat pentru a lua asupra Sa păcatele omenirii şi a-Şi vărsa sângele.

De aceea Isus a fost botezat de Ioan Botezătorul, reprezentantul întregii omeniri şi astfel a acceptat toate păcatele (Matei 11:11-12; Matei 3:15). Faptul că Isus să spele nelegiuirile păcătoşilor, fiind botezat, a fost metoda mântuirii. Isus a acceptat nelegiuirile păcătoşilor şi le-a curăţat şi în loc ca noi să murim pentru păcatele noastre, a murit El în mod indirect în locul nostru şi făcând astfelEl i-a eliberat pe cei ce cred în aceasta, de toate păcatele şi condamnarea lor. Prin această metodă (metoda de a fi botezat), Isus a putut accepta toate păcatele omenirii asupra Sa şi să poarte întreaga condamnare a păcatului, vârsându-Şi sângele pe Cruce. „Lasă-Mă acum, căci aşa se cade să împlinim tot ce trebuie împlinit” (Matei 3:15). Faptul că Isus a fost botezat în Râul Iordan a însemnat că a acceptat toate păcatele noastre, ale păcătoşilor.

Fraţi şi surori, nu puteţi crede că Isus a venit pe acest pământ acum peste 2000 de ani, că a fost botezat când a împlinit 30 de ani şi că Şi-a vărsat sângele pentru tine, doar pentru că nu aţi văzut aceasta cu proprii voştri ochi? Dar cunoscând totul depsre insuficienţele noastre, Dumnezeu a planificat deja mântuirea noastră cu apă şi sânge, chiar înainte de creaţia lumii şi trimiţându-L pe Isus Hristos şi Ioan Botezătorul pe acest pământ, potrivit acestui plan, El a împlinit mântuirea noastră, a tuturor. Pentru a ne face capabili să realizăm şi să cunoaştem întreg acest adevăr, Dumnezeu i-a făcut pe slujitorii Săi să scrie Cuvântul Său. Prin Cuvântul Său scris Dumnezeu a revelat totul despre planul de mântuire şi împlinirea sa pentru întreaga omenire. Acum El a făcut posibil oricui să realizeze cuvântul scris al lui Dumnezeu, adevărul că Isus a fost botezat de către Ioan în Râul Iordan, pentru a lua asupra Sa toate păcatele noastre.

Noi toţi trebuie să credem în botezul pe care l-a primit Isus şi sângele pe care l-a vărsat pe Cruce, ca mântuire a noastră proprie. Deşi nu am văzut aceasta cu ochii noştri de carnem trebuie să credem în inimile noastre. Adevărata credinţă vine când credinţa noastră se bazează pe Cuvântul Său. Domnul i-a spus lui Toma: „Binecuântaţi sunt cei ce nu au văzut şi totuşi au crezut” (Ioan 20:29). Isus te-a mântuit pe tine şi pe mine cu botezul pe care l-a primit şi sângele pe care l-a vărsat. Dumnezeu a făcut posibil fiecăruia care crede în aceasta, să intre în Cer.

De aceea Dumnezeu a rupt perdeaua Templului când a murit Isus pe Cruce. Isus a distrus peretele păcatului care bloca omenirea de Dumnezeu. Cee ace a făcut Isus a fost mai mult decât suficient pentru a rupe întreg peretele al păcatului. El a făcut aceasta posibil oricui să intre în Cer absolut fără piedici, doar crezând în inimă în această evanghelie a apei şi a Duhului. Îi mulţumesc Domnului nostru că ne-a dat acest adevăr, ca să putem intra cu adevărat în Cer, doar dacă credem în inimile noastre.

Cât de mare este acest aeveniment, faptul că Isus s-a născut pe acest pământ în trupul unei simple creature, pentru a-i mântui pe păcătoşi? Este cu adevărat un eveniment remarcabil, chiar şi când comparăm aceasta cu creaţia lumii? Nu este decât o problemă de curs, faptul că Domnul, Creatorul carea făcut toate lucrurile, să creeze creaturile Sale, dar faptul că Creatorul a devenit ca o creatură, a luat asupra Sa păcatele lumii, fiind botezat şi a fost crucificat, nu poate fi altceva decât marele eveniment al mântuirii. 

Cum putea Creatorul Însuşi să devină ca una din creaturile Sale? Totuşi Isus, Dumnezeu Însuşi, S-a smerit atât de mult, încât a fost chiar botezat de Ioan Botezătorul, reprezentantul omenirii, în Râul Iordan. Ce eveniment uimitor este acesta? Dar aceasta nu este sfârşitul, deoarece Isus S-a smerit până jos, cedând chiar şi în faţa morţii, pentru a îndura nenumărate suferinţi crude pe Cruce, pentru a-şi vărsa sângele şi muri. Toate aceste lucruri nu pot fi altceva decât dragostea lui Dumnezeu, mila Sa şi marele Său har.

Toate păcatele omenirii au fost complet curăţite odată pentru totdeauna, cu botezul Domnului şi a sângelui Său de pe Cruce. Şi rupând perdeaua Templului, Isus a înviat din morţi în trei zile,iar acum doreşte să întâlnească adevărul în toţi cei care cred în acest adevăr. În felul acesta, lucrările Domnului care i-a mântuit pe păcătoşi sunt un eveniment mai mare dchiar decât lucrările Sale ale creaţiei care a făcut acest univers şi toate lucrururile din ea. Naşterea lui Isus, botezul Său, moartea Sa de pe Cruce, învierea Sa, ridicarea la Cer şi întoarcerea şi că ne-a făcut copiii Săi, sunt lucrările dragostei lui Dumnezeu.

Domnul nostru te-a mântuit pe tine şi pe mine de toate păcatele. Domnul nostru te-a eliberat pe tine şi pe mine de păcatele lumii, prin evanghelia apei şi a Duhului. De aceea noi putem deveni neprihăniţi prin credinţă şi să-I mulţumim lui Dumnezeu. Dumnezeu ne-a acordat binecuvântarea Sa în întregime. Crezi?

Fraţi şi surori, tu şi eu eram cineva care nu putema decât să fim aruncaţi în Iad. Am fost cineva care nu putea decât să fim distruşi pentru păcatele noastre şi să ne trăim vieţile în tristeţe, dar Domnul ne-a mântuit de păcat cu mântuirea pe care a planificat-o chiar înainte de creaţia lumii. Noi nu am avut altă alegere decât să ne trăim vieţile stand în mijlocul păcatelor noastre, jelindu-ne, urând şi blestemându-ne soarta, dar pentru a le face posibil oamenilor ca noi de a intra în Împărăţia Cerului, Domnul ne-a eliberat de toate păcatele. Domnul nostru a devenit astfel Domnul mântuirii noastre.

Isus ne-a dat evanghelia apei şi a Duhului şi ne-a mai garantat ştergerea păactului. Isus Însuşi a devenit Domnul mântuirii. A luat asupra Sa păcatele omenirii în locul nostru, a murit în locul nostru şi astfel a devenit Mântuitorul nostrum perfect. 



Crezi în botezul pe care l-a primit Isus şi sângele de pe Cruce pe care l-a vărsat?


Eliberarea naostră de păcate este împlinită prin credinţa în botezul pe care l-a primit Isus şi sângele Crucii. Pentru ca păcătoşii să fie mântuiţi, crezând în Isus ca Mântuitor, trebuie să se asigure că iau în considerare botezul şi Crucea Sa în ordine şi trebuie să creadă că prin unirea celor două, se împlineşte mântuirea perfectă.

Nu crezi că Isus a fost botezat şi a murit pe Cruce? Ignori botezul pe care l-a primit Isus şi refuzi să crezi în el? Neprihănirea lui Dumnezeu a fost împlinită deoarece botezul pe care l-a primit Isus a fost procesul prin care a luat toate nelegiuirile păcătoşilor şi moartea pe care a suferit-o, vărsându-Şi sângele preţios, a fost condamnarea păcatelor noastre. Astfel, când tu şi eu credem în Isus, trebuie să credem atât în botezul Său, cât şi sângele Său de pe Cruce, ca o singură mântuire.

Dumnezeu a scris necesitatea botezului şi a vărsării de sânge a lui Isus în Cuvântul Său şi totuşi în ciuda acestui lucru, mulţi oameni încă insistă că au nevoie să creadă doar în sângele Crucii, pentru a fi mântuiţi. Dacă nu faci astfel, ci crezi doar în sângele Crucii, vei sfârşi prin a preschimba în van misiunile sfinte din viaţa publică a Domnului. Dacă se întâmplă să ai o astfel de credinţă, trebuie să te întorci din această credinţă imperfectă şi să ai credinţa adevărată despre care se vorbeşte în întreaga Biblie. Fără botezul Său, ce relevanţă ar avea moartea Sa de pe Cruce pentru noi? Dacă Isus nu ar fi fost botezat de Ioan Botezătorul, moartea Sa nu ar fi avut nimic de-a face cu păcatele noastre. 

Fraţi şi surori, dacă v-aţi şterge numele de pe o factură, nu ar trebui să aduceţi banii pentru a-l plăti pe creditor? Datornicii trebuie să înmâneze banii pentru suma corespunzătoare datoriei lor şi doar atunci îşi pot şterge numele de pe listă. În felul acesta, pentru a plăti plata păcatelor noastre, Isus a acceptat astfel de păcate şi nelegiuiri ale noastre, prin botezul Său şi le-a şters vărsându-Şi sângele.

Prin botezul pe care l-a primit, Domnul a luat de fapt toate păcatele noastre şi de aceea a putut fi condamnat pentru toate păcatele noastre, vărsându-Şi sângele. Pentru a plăti o datorie, simţul comun ne dictează că ar trebui să se aducă o valoare ce corespunde acestei datorii. Dacă datornicii nu aduc banii ci pretind doar că şi-au plătit datoriile şi solicită ca numele lor să fie şterse de pe factură, ar fi şterse numele lor cu adevărat? Indiferent cât de serios cred că numele lor au fost şterse, faptul este că numele lor încă rămân înregistrate pe factură.

Aşa cum datornicii pot fi eliberaţi de datoriile lor doar când datoriile sunt plătite de fapt, pentru ca noi să primim ştergerea păcatului, trebuie să avem în inimile noastre credinţa că păcatele noastre au fost trecute asupra lui Isus, prin botezul pe care l-a primit. Noi înşine nu am renunţat la acest botez care ne-a trecut păcatele asupra capului lui Isus.

Dar printr-un intermediar, numit Ioan Botezătorul, noi ne-am putut trece păcatele asupra lui Isus. Isus care a fost botezat de Ioan Botezătorul, a laut asupra umerilor Săi pcăatele lumii, S-a dus la Cruce, Şi-a vărsat sângele şi a murit. Crezând în botezul Său, prototipul şi chitanţa mântuirii, prin care Isus a luat asupra Sa păcatele naostre şi ne-a mântuit, putem primi dovada mântuirii noastre. Crezând în ceea ce a făcut Domnul nostru pentru noi în inimile noastre, putem primi acum ştergerea păcatului. De ce? Deoarece prin botezul şi sângele Său, Domnul nostru ne-a dat viaţă nouă.

Când a murit Isus pe Cruce, perdeaua Sfântei Sfintelor s-a rupt în două bucăţi, s-a cutremurat pământul, s-au rostogolit pietrele, s-au deschis mormintele şi au înviat multe trupuri ale sfinţilor care adormiseră. Prina ceste evenimente, Dumnezeu a arătat că îi va învia pe cei care au crezut în Cuvântul Său, că Isus Hristos va veni şi va şterge toate păcatele omenirii. El a arătat că Isus a înviat într-adevăr din morţi şi că cei ce cred în Isus vor fi înviaţi într-adevăr. Isus nu doar ne-a mântuit de păcat, darn e-a dat şi nouă viaţă celor care au murit spiritual. Isus a fost botezat, a murit pe Cruce şi a retrăit pentru a ne da o nouă viaţă. Dumnezeu ne-a făcut posibil să intrăm în Oraşul Său Sfânt şi să trăim în el pentru totdeauna. Îi dau mulţumirile mele adevărate, prin credinţa mea.

Locul unde vor trăi cei care au primit ştergerea, este Cerul. Astfel, crede că cei ce au primit ştergerea păcatului pe acest pământ, vor intr aîn Cer şi vor trăi în el. Cerul aparţine celor care au primit ştergerea păcatului. Crezând în evanghelia apei şi a Duhului şi fiind născut din nou, nu sunt după lucruri separate, ci sunt ambele la fel.

Dacă oricine crede în Cuvântul evanghelic al apei şi al Duhului, această persoană se naşte din nou chiar în momentul în care crede. Când păcătoşii primesc ştergerea păcatului, devim copiii înşişi ai lui Dumnezeu, iar Dumnezeu dă Cerul în dar copiilor Săi. Chiar dacă în carnea noastră nu avem nici o lucrare care să fie a noastră, uitându-ne la un singur lucru credinţa noastră în Mântuitorul, Domnul nostru ne-a dat ştergerea păcatului şi Cer în dar pentru noi.

Faptul că Domnul nostru a venit pe acest pământ, că a fost botezat şi că Şi-a vărsat sângele, este totul adevărat. Când Isus a murit pe Cruce, El a luat deja păcatele lumii cu botezul Său. Înainte ca Isus să fie crucificat, fiind botezat dinainte de Ioan, El a purtat deja păcatele lumii. Astfel, deoarece Isus a luat pe umerii Săi toate păcatele lumii, fiind botezat, a trebuit să poarte pedeapsa legii, declarând plata păcatului a fi moartea. Pentru ca Isus să mântuiască de păcat omenirea, a trebuit să moară pe Cruce în timp ce a dus păcatele lumii, pe care le-a dus asupra Sa, cu botezul Său. 

Când Isus a fost crucificat, oamenii care L-au bătut în cuie nu au fost evrei, ci soldaţi romani. Isus a fost crucificat de soldaţii Neamurilor. Vărsându-Şi sângele de dragul păcatelor noastre, Isus a strigat cu ultima Sa respiraţie: „S-a sfârşit!”. Chiar în acel moment, perdeaua Templului s-a rupt în două de sus până jos. Mai mult, Biblia ne mai spune că pământul s-a cutremurat, munţii s-au despicat, iar mormintele s-au deschis şi de asemenea că au înviat multe trupuri ale sfinţilor care adormiseră. (Matei 27:51-52). Când centurionul şi soldaţii romani au văzut ce s-a întâmplat când Isus a murit pe Cruce, ei au mărturisit: „Cu adevărat acesta a fost Fiul lui Dumnezeu!” (Matei 27:54). Dumnezeu a făcut ca gurile acestor soldaţi dintre Neamuri să mărturisească: „Isus a fost Fiul Dumnezeului viu.”

Acum, cei care trebuie să mărturisească evanghelia adevărată în înteraga lume, nu sunt alţii decât noi, credincioşii evangheliei apei şi a Duhului. Prin evanghelia apei şi a Duhului fiecare este schimbat. Când oamenii primesc de la Isus ştergerea păcatului, ei sunt transformaţi spiritual fără chiar să încerce, căci Duhul Sfânt vine să locuiască în inimile lor. Iar inimile celor neprihăniţi născuţi din nou sunt reînnoite zilnic, căci aud în mod permanent în Biserica lui Dumnezeu Cuvântul evangheliei apei şi a Duhului. Ei ajung să audă Cuvântul, să-L laude pe Isus şi în timp ce-L laudă, experimentează faptul că cuvintele cântecelor sunt gravate în inimile lor, astfel reînnoindu-şi inimile zilnic. Cei neprihăniţi au inimile transformate în mod continuu şi simt astfel de schimbări tangibile în ei înşişi.

Şi văzându-ne schimbaţi pe noi înşine care am devenit neprihăniţi, necredincioşii ajung să mărturisească: „Sunt mântuiţi cu adevărat. Sunt creştini cu adevărat, poporul lui Dumnezeu”. În felul acesta, ştergerea păcatului nostru nu este felul de mântuire care este dovedit de noi singuri. Centurionul şi soldaţii romani mărturisesc şi ei acest adevăr, faptul că Isus Fiul lui Dumnezeu i-a mântuit pe păcătoşi de pcăatele lumii când a fost crucificat. În felul acesta, Dumnezeu a purtat mărturia celor care cred în adevărul că Isus ne-a mântuit de toate păcatele cu apă şi sânge.



Evanghelia apei şi a Duhului care face posibil să cedeze chiar şi diavolul


Evanghelia apei şi a Duhului este mântuirea în faţa căreia a cedat şi ciavolul. Când pe moarte a spus Isus: „S-a sfârşit!”, poate diavolul a spus: „Ah! E morbid, dar nu pot face nimic în această privinţă! Are dreptate. Nu mai este păcat în această lume. Toţi sunt acum complet fără păcat, fără excepţie! Îmi consumă inima, dar nu pot face nimic!”

Cu alte cuvinte, diavolul însuşi nu a putut decât să recunoască această mântuire pe care a împlinit-o Isus. Dar el încă încearcă să-i ascundă pe cei care au primit ştergerea păcatului, de a-şi mai trăi vieţile de credinţă. Deoarece cei ce încearcă să creadă în evanghelia apei şi a Duhului, împlinită de Isus, sunt copiii lui Dumnezeu, ei încearcă să trăiască pentru El. Dar pentru diavol, aceasta nu poate decât să însemne că vor mai puţini slujitori ai săi înrobiţi să păcătuiască şi astfel încearcă să-i prevină pe slujitorii lui Dumnezeu să mai răspândească aceast adevăr, în întreaga lume.

Dacă cei care au primit ştergerea păcatului continuă să răspândească evanghelia apei şi a Duhului, vor fi chiar şi mai mulţi oameni cărora li s-au şters păcatul. De aceea satan îşi înfinge dinţii în slăbiciunile oamenilor şi nu mai lasă, împiedicându-i pentru ca chiar şi o singură persoană să fie întoarsă dintre Isus.

Incitând inimile oamenilor spunându-le: „Omoară-L pe Isus!”, diavolul i-a făcut să-L omoare prin crucificare. Dar tocmai când diavolul credea că totul s-a sfârşit cu aceasta, Isus, crucificat şi murind, a striga tare: „S-a sfârşit!” Satan a fost şocat de aceasta. Departe de a fi zădărnicit, luând asupra Sa toate păcatele noastre prin botezul Său în Râul Iordan şi murind pe Cruce, Isus a împlinit în mod neprihănit mântuirea care eliberează omenirea de păcat şi condamnare. El crezuse că totul se va sfârşi doar dacă îl omoară pe Isus pe Cruce, dar nu a fost acesta cazul. După ce a luat asupra Sa păcatele lumii, prin botezul Său, Isus a completat ştergerea de păcat a păcătoşilor, renunţând la propriul Său trup pe Cruce şi murind.

Cu moartea trupului Său pe Cruce, Isus a plătit deja întreaga plată a păcatului. Astfel, păcatul nu mai poate fi găsit în oameni. De ce? Deoarece potrivit legii care declară plata păcatului a fi moartea, Isus a murit deja în locul păcătoşilor. Noi trebuie să credem că deoarece Isus a luat asupra Sa toate nelegiuirile păcătoşilor în Râul Iordan, a putut muri indirect în locul păcătoşilor.

„S-a sfârşit!”Aceasta a strigat Isus pe Cruce, cu ultima Sa respiraţie. Deoarece a murit Isus, diavolul nu ne mai poate spune: „Ai păcat, nu-i aşa?” Dtorită naşterii lui Isus, botezul, moartea Sa de pe Cruce şi sângele şi învierea Sa, diavolul a suferit o înfrângere zdrobitoare înaintea lui Isus. Deşi diavolul ne-a înstrăinat relaţia cu Dumnezeu, făcându-ne să păcătuim tot timpul, în final, datorită înţelepciunii lui Isus, Fiul lui Dumnezeu, spălarea Sa de păcat şi condamnare, în final nu a putut decât să fie învins.

Când crezi în botezul lui Isus şi sângele Crucii, încă mai ai păcat? Bineînţeles că nu! A spune că nu mai avem păcat este ceva ce nu poate fi spus cu conştiinţa cărnii. Dar crezând în botezul şi sângele lui Isus, putem declara acum îndrăzneţ că suntm fără păcat. Crezi adevărul că Isus a luat asupra Sa păcatele noastre, fiind botezat în Râul Iordan, a murit pe Cruce în locul nostrum şi astfel ne-a mântuit? Prin credinţa noastră în acest adevăr, putem spune acum că nu mai avem păcat. Şi de fapt nu mai poate fi păcat deloc în inimile noastre, nici măcar mic cât un bănuţ. De aceea inimi mulţumitoare sar în noi înaintea lui Dumnezeu, dând mulţumirile noastre, cu credinţă.

„Dumnezeule, poate credinţa mea nu este mare, dar chiar şi cu credinţa care este mică cât un bob de muştar, îţi dau mulţumiri. Am fost cineva care nici măcar nu putea suporta marea Ta dragoste, dar totuşi ai venit în inima mea şi astfel cu credinţa mea care crede în evanghelia apei şi a Duhului, Îţi ţin acum dragostea în inimă. Inima mea Îţi este mulţumitoare în fiecare zi, căci Domnul care locuieşte în inimă este cu mine. Pentru a-Ţi încredinţa această inimă, Îţi dau mulţumirile mele Ţie.” În felul acesta, Domnul nostrum ne-a dat inimi mulţumitoare. Şi Domnul nostru ne binecuvântează zilnic.

Astfel, nu doar eu, dar şi oricine altcineva care aude şi crede în adevărul acestei mântuiri perfecte, clar nu avem deloc nici un păcat în inimile noastre. Deoarece credem în adevărul apei şi a Duhului, noi am primit binecuvântarea mântuirii, de a deveni proprii copii ai lui Dumnezeu. Şi Dumnezeu doreşte din toată inima ca toţi să realizeze că nu este altă cale pentru ei să fie mântuiţi de toate păcatele lor, fără să creadă în naşterea lui Isus şi botezul şi sângele Său, să se întoarcă la El şi să creadă în acest adevăr.

Faptele Apostolilor declară: „În nimeni altul nu este mântuire: căci nu este sub cer nici un alt Nume dat oamenilor, în care trebuie să fim mântuiţi.” Noi credem în Isus ca Mântuitor al nostru. În cei care cred în aceasta, sar inimi mulţumitoare. De aceea, noi avem inimi mulţumitoare Domnului. Domnul nostru ne-a dat mântuirea şi de asemenea ne-a dat inimi mulţumitoare. Domnul ne-a dat viaţă veşnică. Nu putem decât să-L glorificăm pe Domnul cu mulţumirile noastre că ne-a dat toate aceste binecuvântări abundente.

Chiar dacă credinţa noastră este mică ca un bob de muştar, dacă credem în ceea ce Isus a făcut pentru noi în inimile noastre, putem fi mântuiţi cu toţii. Vă îndemn pe toţi să realizaţi că nu este altceva ce putem face pentru mântuirea noastră decât să credem, să cunoaşteţi această mântuire pe care Dumnezeu pe care ne-a dat-o Dumnezeu în mod liber şi să credeţi în ea. Deoarece ştergerea păcatului nu poate fi obţinută prin propriile noastre eforturile, Dumnezeu singur ne-a şters păcatele în mod unilateral şi a oferit mântuirea acelora dintre noi care credem. Acum tot ceea ce ne rămâne este doar de a primi prin credinţă această ştergere a păcatului.

Există o zicală în Coreea care zice: „Dacă-ţi plac gratuităţile atât de mult, vei ajunge chel.” În idiomul englez, echivalentul ar putea fi: „Nu există aşa ceva precum prânz gratuit” Este adevărat cu siguranţă, nimic în viaţă nu vine la noi în mod gratuit. Şi suntem apţi să-i ridiculizăm pe cei care aşteaptă să primească daruri fără să dea orice înapoi. Chelie din cauza faptului că ai primit prea multe gratuităţi poate fi nevăzută în carne, dar chelia spirituală de a primi darul lui Dumnezeu este o binecuvântare înaintea lui Dumnezeu. Mă rog ca toţi să realizaţi că Dumnezeu se bucură să ne vadă inimile fără păcat şi că, văzând aceasta, El ne îmbrăţişează în braţele Sale.

Noi suntem ataşaţi de harul gratuit al lui Dumnezeu. Şi noi nu putem decât să-I mulţumim Domnului: Domnul nostru a venit pe acest pământ, a primit botezul Său prin apă, Şi-a vărsat sângele pe Cruce şi astfel a deshis poarta Cerului. Rupând perdeaua Sfântei Sfintelor, de sus până jos, El a făcut posibil fiecăruia care se naşte din nou crezând în evanghelia apei şi a Duhului, să intre în Împărăţia Cerului. Şi tu trebuie să intri în Cer, crezând în această evanghelie a apei şi a Duhului, în inimile voastre.

Îi mulţumesc Domnului nostru că ne-a botezat, vărsându-Şi sângele, înviind din morţi, şi pentru harul care a deschis pentru noi astfel uşa ştergerii păcatului.