Sermons

[11-16] Misterele spirituale ascunse în chivot



< Exod 25:10-22 >

„Să facă un chivot de lemn de salcâm; lungimea lui să fie de două coturi şi jumătate, lăţimea de un cot şi jumătate, şi înălţimea de un cot şi jumătate. Să-l poleieşti cu aur curat, să-l poleieşti pe dinăuntru şi pe din afară, şi să-i faci un chenar de aur de jur împrejur. Să torni pentru el patru verigi de aur, şi să le pui la cele patru colţuri ale lui: două verigi deoparte şi două verigi de cealaltă parte. Să faci nişte drugi de lemn de salcâm, şi să-i poleieşti cu aur. Să vâri drugii în verigile de pe laturile chivotului, ca să slujească la ducerea chivotului; drugii vor rămâne în verigile chivotului, şi nu vor fi scoşi din ele. Să pui în chivot mărturia, pe care ţi-o voi da. Să faci un capac al ispăşirii de aur curat; lungimea lui să fie de doi coţi şi jumătate, şi lăţimea lui de un cot şi jumătate. Să faci doi heruvimi de aur, să-i faci de aur bătut, la cele două capete ale capacului ispăşirii; să faci un heruvim la un capăt şi un heruvim la celălalt capăt; să faceţi heruvimii aceştia ieşind din capacul ispăşirii la cele două capete ale lui. Heruvimii să fie cu aripile întinse pe deasupra, acoperind cu aripile lor capacul ispăşirii, şi cu feţele întoarse una spre alta; heruvimii să aibă faţa întoarsă spre capacul ispăşirii. Să pui capacul ispăşirii pe chivot, şi în chivot să pui mărturia, pe care ţi-o voi da. Acolo Mă voi întâlni cu tine; şi de la înălţimea capacului ispăşirii, dintre cei doi heruvimi aşezaţi pe chivotul mărturiei, îţi voi da toate poruncile Mele pentru copiii lui Israel.”



Subiectul de azi este chivotul. Chivotul ce măsura 113 cm (3.7 feet) în lungime, 68 cm (2.2 feet) în lăţime, şi 68 cm (2.2 feet) în înălţime, era făcut din lemn de salcâm şi poleit cu aur pur. În interiorul acestui chivot erau două table de piatră gravate cu cele zece porunci şi un vas cu mană, iar mai încolo li se adăuga toiagul înflorit al lui Aaron. Ce ne spun aceste trei obiecte din chivot? Prina ceste obiecte, aş dori să ofer o explicaţie completă a celor trei misiuni ale lui Isus Hristos. Să examinăm acum adevărul spiritual simbolizat prin aceste trei obiecte aşezate în chivot.



Două table de piatră gravate cu Legea


Cele două table gravate cu Legea, care erau plasate în chivot ne spune că Dumnezeu este creatorul Legii care ne-a dat Legile Sale. Romani 8:1-2 ne spune că: „Acum dar nu este nici o osândire pentru cei ce sunt în Hristos Isus, care nu trăiesc după îndemnurile firii pământeşti, ci după îndemnurile Duhului. În adevăr, legea Duhului de viaţă în Hristos Isus, m-a izbăvit de Legea păcatului şi a morţii.” Din acest pasaj vedem că Dumnezeu a stabilit două legi în inimile noastre. legea vieţii şi legea condamnării.

Cu cele două legi, Domnul a adus condamnarea şi mântuirea tuturor fiinţelor umane. Mai înainte de toate, recunoaşte prin Lege că suntem păcătoşi inevitabil destinaţi iadului. Totuşi, pentru cei care îşi cunosc natura păcătoasă şi soarta destinată, Dumnezeu a dat legea Sa a mântuirii: „Legea Duhului de viaţă în Hristos Isus.” Dumnezeu a devenit adevăratul Mântuitor pentru toţi, dându-le aceste două legi.



Mana din vasul de aur


Vasul de aur care se găsea de asemenea în chivot avea mană. Când poporul Israel a petrecut timp de 40 de ani în pustie, Dumnezeu le-a adus hrană din cer, iar evreii trăiau din această mană, gătind-o în diverse chipuri. Era la fel ca sămânţa de coriandru alb şi gustul său era ca biscuitul făcut cu miere. Această mană care a dat-o Dumnezeu poporului Israel, le susţinea vieţile până când au intrat în ţara Canaan. Astfel, pentru a ţine această hrană în amintire, era pus într-un vas.

Aceasta ne spune nouă, credincioşilor din ziua de azi, că şi noi ar trebui să mâncăm pâinea vieţii, cu care trebuie să se hrănească copiii spirituali ai lui Dumnezeu, în această lume, până intră în Cer. Dar sunt timpuri când dorim să avem pâinea lumii, adică, învăţăturile acestei lumi, în loc de Cuvântul lui Dumnezeu. Totuşi, ceea ce trebuie copiii lui Dumnezeu să trăiască cu adevărat înainte să ajungă în ţara spirituală Canaam, este Cuvântul lui Dumnezeu, care este pâinea spirituală a vieţii adevărate ce coboară din Cer.

Nu se oboseşte niciodată să ai mereu pâinea vieţii adevărate. Cu cât mai mult ai această pâine spirituală, cu atât aceasta mai mult devine viaţa adevărată pentru suflete. Dar dacă ne hrănim cu pâinea învăţăturilor lumii în loc de Cuvântul Domnului, sufletele noastre vor muri în final.

Dumnezeu a poruncit poporului Israel să pună mana ce cobora într-un vas şi să o ţină. După cum este arătat în Exod 16:33, Dumnezeu a spus: „Şi Moise a zis lui Aaron: Ia un vas, pune în el un omer plin cu mană, şi aşează-l înaintea Domnului, ca să fie păstrat pentru urmaşii voştri.” Mana ce cobora din din Cer era pâinea vieţii adevărate pentru sufletele oamenilor „Astfel, te-a smerit, te-a lăsat să suferi de foame, şi te-a hrănit cu mană, pe care nici tu n-o cunoşteai şi nici părinţii tăi n-o cunoscuseră, ca să te înveţe că omul nu trăieşte numai cu pâine, ci cu orice lucru care iese din gura Domnului trăieşte omul” (Deuteronom 8:3).



Cine este atunci pâinea adevărată a vieţii pentru noi?


Botezul pe care l-a primit Isus Hristos pentru a ne lua păcatele asupra trupului Său şi crucificarea şi vărsarea Sa de sânge sunt pâinea noastră a vieţii adevărate. Dându-ne carnea şi sângele Său, Isus Hristos a devenit pâinea vieţii veşnice. După cum Ioan 6:48-58 ne spune: „‚Eu sunt Pâinea vieţii. Părinţii voştri au mâncat mană în pustie, şi au murit. Pâinea, care se pogoară din cer, este de aşa fel, ca cineva să mănânce din ea, şi să nu moară. Eu sunt Pâinea vie, care s-a pogorât din cer. Dacă mănâncă cineva din pâinea aceasta, va trăi în veac; şi pâinea, pe care o voi da Eu, este trupul Meu, pe care îl voi da pentru viaţa lumii.’ La auzul acestor cuvinte, Iudeii se certau între ei, şi ziceau: ‚Cum poate omul acesta să ne dea trupul Lui să-l mâncăm?’ Isus le-a zis: ‚Adevărat, adevărat, vă spun, că, dacă nu mâncaţi trupul Fiului omului, şi dacă nu beţi sângele Lui, n-aveţi viaţa în voi înşivă. Cine mănâncă trupul Meu, şi bea sângele Meu, are viaţa veşnică; şi Eu îl voi învia în ziua de apoi. Căci trupul Meu este cu adevărat o hrană, şi sângele Meu este cu adevărat o băutură. Cine mănâncă trupul Meu, şi bea sângele Meu, rămâne în Mine, şi Eu rămân în el. După cum Tatăl, care este viu, M-a trimis pe Mine, şi Eu trăiesc prin Tatăl, tot aşa, cine Mă mănâncă pe Mine, va trăi şi el prin Mine. Astfel este pâinea, care s-a pogorât din cer, nu ca mana, pe care au mâncat-o părinţii voştri, şi totuşi au murit: cine mănâncă pâinea aceasta, va trăi în veac.’”

Domnul nostru a spus: „Astfel este pâinea, care s-a pogorât din cer, nu ca mana, pe care au mâncat-o părinţii voştri, şi totuşi au murit: cine mănâncă pâinea aceasta, va trăi în veac.” Ce a fost „pâinea, care s-a pogorât din cer.” Aceasta a însemnat carnea şi sângele lui Isus. În Biblie, carnea lui Isus ne spune că Isus Hristos a luat asupra Sa păcatele lumii, fiind botezat de Ioan în Râul Iordan. Iar sângele lui Isus ne spune că isus Hristos a luat asupra Sa păcatele lumii, fiind botezat de Ioan în Râul Iordan. Iar sângele lui Isus ne spune că, deoarece Isus a fost botezat, El a purtat păcatele lumii şi a purtat condamnarea păcatului, fiind crucificat. 

Mana din vas aflat în interiorul chivotului era pâinea vieţii evreilor aflaţi în pustie, iar în timpul Noului Testament, înţelesul său spiritual se referă la trupul lui Isus Hristos. Acest adevăr ne arată botezul prin care Isus Hristos a luat asupra Sa nelegiuirile tuturor păcătoşilor şi sângele pe care l-a vărsat pe Cruce. Deoarece Isus Hristos a luat asupra trupului Său toate păcatele acestei lumi, prin botezul Său şi Şi-a vărsat sângele şi a murit pe Cruce, botezul şi vărsarea Sa de sânge au devenit piatra veşnică de căpătâi a noii vieţi care le face posibil credincioşilor să se nască din nou. 

Carnea la care a renunţat Isus pentru a lua asupra Sa nelegiuirile păcătoşilor prin botezul şi sângele Său care l-a vărsat pe Cruce, sunt pâinea vieţii care le face posibil păcătoşilor să primească ştergerea păcatului. De aceea trebuie să realizăm motivul pentru care a spus Isus: „dacă nu mâncaţi trupul Fiului omului, şi dacă nu beţi sângele Lui, n-aveţi viaţa în voi înşivă” (Ioan 6:53).



Cine este mai mare?


Când ne uităm la Ioan 6, vedem că cei mai mulţi evrei din acel timp l-a considerat pe Moise mai mare decât Isus. Când Isus a venit pe acest pământ, L-a întrebat: „Şti mai mare decât părintele nostru, Moise?” De fapt, ei l-au considerat pe Moise ca cel mai mare dintre toţi. Deoarece Isus nu L-au recunoscut pe Mesia, ei L-au văzut ca pe un spin în ochi. Astfel, L-au provocat, întrebându-L: „Eşti mai mare decât Moise?” Poporul Israel au crezut în Iehova Dumnezeu şi iată vine un tânăr doar de 30 de ani pretinzând: „Părinţii voştri au mâncat mană în pustie, şi au murit. Pâinea, care se pogoară din cer, este de aşa fel, ca cineva să mănânce din ea, şi să nu moară.”

De aceea au ajuns să compare puterea celor doi, Moise şi Isus.

După cum Isus a declarat mai târziu: „Înainte de Avraam, Eu sunt”. El este mai mare decât orice fiinţă umană din întreaga istorie a omenirii, căci este Creatorul Însuşi. Cum ar putea nişte simple creature să îndrăznească vreodată să-L provoace pe Cel care ar trebui să fie Creatorul lor? Chiar şi aşa, unii oameni încă spun că Isus nu este decât un mare învăţător, simplu unul dintre geniile din istoria umană. Ce blasfemie! Isus este Dumnezeu, Regele regilor şi Creatorul întregului univers. El este Dumnezeul omnipotent şi omniscient. Totuşi, El S-a umilit şi a venit pe acest pământ în carne de om pentru a te mântui pe tine şi pe mine de toate păcatele şi moartea veşnică, pentru a deveni Mântuitorul nostru adevărat.

Isus Hristos a spus: „Este scris în profeţi: şi vor fi învăţaţi cu toţii de către Dumnezeu. De aceea, oricine a auzit şi a învăţat de la Tatăl, vine de la Mine. Nu oricine L-a văzut pe Tatăl, cu excepţia Lui care este de la Dumnezeu, El L-a văzut pe Tatăl.” În final, Isus a spus că El este Hristosul pe care-L aşteptau evreii. Dar ei nu au reuşit să înţeleagă ceea ce spunea Isus, nici nu puteau crede sau să accepte aceast lucru, iar aceasta a rezultat într-o neînţelegere serioasă, căci se întrebau: „Cum poţi să ne dai carnea ta să o mâncăm? Vrei să spui că vom obţine viaţă veşnică dacă Îţi mâncăm de fapt carnea şi-ţi bem sângele? Crezi că suntem nişte canibali aici?”

Dar cei care mănâncă carnea lui Isus şi Îi bea sângele, vor trăi pentru totdeauna. Carnea lui Isus este pâinea vieţii. Substanţa reală a manei care a fost pusă în acest vas, pâinea vieţii, este carnea şi sângele lui Isus Hristos. Venind pe acest pământ şi renunţând la carnea şi sângele Său, Isus ne-a făcut capabili să mâncăm pâinea vieţii şi să primim viaţa veşnică.

Atunci cum poate oricine să mănânce carnea lui Isus şi să-I bea sângele? Singurul mod de a mânca carnea lui Isus şi a bea sângele Său este de a crede în botezul lui Isus şi sângele Său de pe Cruce. Noi trebuie să mâncăm carnea lui Isus şi să bem sângele Său prin credinţă. Pentru a-ţi da ţie şi mie ştergerea păcatului şi a ne face capabilil să trăim veşnic în Împărăţia Cerului, Domnul nostru ne-a şters păcatele odată pentru totdeauna, fiind botezat şi vărsându-Şi sângele şi de aceea a devenit hrană pentru sufletele noastre. Acum, crezând în Cuvântul lui Dumnezeu al apei şi a Duhului, trebuie să mâncăm această hrană spirituală şi să primim viaţa veşnică. 

Să mărturisesc mai detaliat cum putem mânca carnea lui Isus şi să bem sângele Său. Aşa cum tu şi eu ştim foarte bine, Isus Hristos a venit pe acest pământ şi a luat asupra Sa păcatele omenirii, fiind botezat de Ioan la vârsta de 30 de ani şi apoi a purtat toată condamnarea păcatelor noastre, sângerând pe Cruce până la moarte. Crezând chiar în acest adevăr putem mânca carnea Sa şi să bem sângele Său. Spălarea păcatului a fost împlinit când păcatele omenirii au fost trecute asupra trupului lui Isus, prin botezul pe care L-a primit. A bea sângele Său înseamnă că Isus a fost botezat şi Şi-a vărsat sângele pe Cruce, acest sânge pe care l-a vărsat a purtat condamnarea păcatelor noastre.

Astfel, cei care cred în sângele lui Isus în inimile lor sunt potoliţi în setea lor, căci condamnarea tuturor păcatelor lor s-au sfârşit complet cu pedeapsa Crucii pe care a purtat-o Isus. Noi trebuie să realizăm acest adevăr. Şi trebuie să credem în el. Deoarece Isus Hristos a venit pe acest pământ şi ne-a acceptat păcatele fiind botezat de Ioan, crezând îna cest adevăr am fost curăţaţi de toate păcatele odată petnru totdeauna.

Dumnezeu ne-a spus să mâncăm carnea lui Isus şi să-I bem sângele prin credinţă. Deoarece Isus a luat asupra Sa toate păcatele, prin botezul pe care l-a primit de la Ioan, nelăsând pe dinafară nelegiuirea nimănui şi deoarece a renunţat la trupul Său în pedeapsa de pe Cruce şi Şi-a vărsat sângele preţios, inimile celor care cred sunt acum curate şi fără sete, deoarece au fost spălaţi de toate păcatele lor şi a purtat toată condamnarea păcatului, prin credinţă. De aceea a spus Isus: „Căci trupul Meu este cu adevărat o hrană, şi sângele Meu este cu adevărat o băutură” (Ioan 6:55).

Cei mai sigur, acest Isus este într-adevăr Mântuitorul, Fiul lui Dumnezeu care ne-a spălat păcatele şi a purtat condamnarea păcatelor noastre. Pentru a ne elibera de legea care declară plata păcatului a fi moartea, pentru a ne spăla de toate păcatele şi a ne elibera de toată pedeapsă, Acesta, Mântuitorul şi Fiul lui Dumnezeu, a renunţat la trupul Său pe Cruce, Şi-a vărsat sângele şi astfel a curăţit inimile celor care cred şi le-a potolit setea. Acesta este efectul cărnii şi a sângelui lui Isus. 

Isus este Mântuitorul care a avut grijă de păcatele şi condamnarea omenirii. Isus este Mântuitorul care a acceptat păcatele omenirii prin botezul pe care l-a primit, care a fost crucificat şi Şi-a vărsat sângele pentru a purta condamnarea acestor păcate. Deoarece Isus aceptase ca păcatele lumii să treacă de la noi asupra Sa, pedeapsa păcatului pe care a purtat-o, fiind crucificat, putea deveni pedeapsa propriilor noastre păcate.

Crezând în adevărul apei şi a Duhului putem primi ştergerea păcatului. Noi trebuie cu toţii să credem în botezul lui Isus şi vărsarea Sa de sânge, ca ştergere a păcatului tău. Crezând în această evanghelie a adevărului că putem mânca şi bea carnea şi sângele lui Isus în mod spiritual. Cu alte cuvinte, crezând că Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu a venit pe acest pământ, a luat asupra Sa păcatele prin botezul Său şi a purtat toată condamnarea păcatelor noastre pe Cruce, noi putem deveni cei care pot să-I mănânce carnea, să-I bea sângele şi de aceea să primească viaţa veşnică. Crezând în botezul şi vărsarea Sa de sânge, putem mânca acum carnea şi sângele Său. Mâncând botezul lui Isus şi sângele pe care l-a vărsat pe Cruce ca hrană a noastră pentru ştergerea păcatului nostru, ni se pot şterge toate păcatele. Prin această credinţă am putut primi ştergerea păcatelor noastre, să devenim copiii lui Dumnezeu şi să trăim în Împărăţia lui Dumnezeu pentru totdeauna.



Aaron’s Rod That Budded Toiagul lui Aaron care a înflorit


Dintre obiectele aşezate în chivot, toiagul lui Aaron care a înflorit se referă la Isus Hristos, Marele Preot veşnic din Împărăţia Cerului. De asemenea ne spune că viaţa veşnică se găseşte în El. Pentru a ne facilita înţelegerea acestui lucru, să ne întoarcem la Numeri 16:1-2: „Core, fiul lui Iţehar, fiul lui Chehat, fiul lui Levi, s-a răsculat împreună cu Datan şi Abiram, fiii lui Eliab, şi On, fiul lui Pelet, câteşitrei fiii lui Ruben. S-au răsculat împotriva lui Moise, împreună cu două sute cincizeci de oameni din copiii lui Israel, din fruntaşii adunării, din cei ce erau chemaţi la sfat, şi care erau oameni cu nume.”

Pasajul de aici ne spune că printre leviţi, s-au adunat 250 de lideri renumiţi ai congregaţiei şi s-au ridicat împotriva lui Moise. Ei au zis: „Ce ai făcut pentru noi Moise şi Aaron, scoţându-ne din Egipt? Ne-ai dat viile? Ne-ai condus la o oază? Ce ai făcut pentru noi? Nun e-ai adus în pustie doar ca să murim în final pe nisipul deşertului? Cum te poţi numi slujitorul lui Dumnezeu? Lucrează Dumnezeu doar prin tine?” Cu alte cuvinte, s-a iscat o rebeliune împotriva conducerii lui Moise şi a lui Aaron.

În acel timp, Dumnezeu i-a spus lui Kora, Datan, On şi altor lideri ai congregaţiei care conduceau rebeliunea: „Vorbeşte copiilor lui Israel, şi ia de la ei un toiag, după casele părinţilor lor, adică douăsprezece toiege din partea căpeteniilor lor, după casele părinţilor lor. Să scrii numele fiecăruia pe toiagul lui; Să le pui în cortul întâlnirii, înaintea mărturiei, unde Mă întâlnesc cu voi.” Apoi Dumnezeu a spus: „Bărbatul pe care-l voi alege, va fi acela al cărui toiag va înflori, şi voi pune capăt dinaintea Mea cârtirilor pe care le ridică împotriva voastră copiii lui Israel” (Numberi 17:5). În versetul 8, vedem că „toiagul lui Aaron, care era pentru casa lui Levi, înverzise, făcuse muguri, înflorise, şi copsese migdale.”

Apoi în versetul 10 vedem: „Domnul a zis lui Moise: ‚Pune toiagul lui Aaron înapoi înaintea mărturiei, şi să fie păstrat ca un semn pentru cei răzvrătiţi, ca să pui astfel capăt înaintea Mea cârtirilor lor, şi să nu moară.’” Astfel toiagul lui Aaron care a înmugurit a juns să fie pus şi ţinut în chivot.

Aceasta arată că Aaron, un descendent al lui Levi, era uns ca Mare Preot a poporului Israel. Moise era profetul lui Dumnezeu, iar Aaron şi descendenţii săi erau Marele Preot a pooprului Israel. Dumnezeu Însuşi a încredinţa datoriile lui Aaron, Marelui Preot pământesc. Dumnezeu îi arătase lui Moise sistemul sacrificial, unde poporul Israel aducea jertfe sacrificiale şi le oferrea lui Dumnezeu, oridecâte ori păcătuiau şi îl făcuse pe Aaron să prevadă darea acestor jertfe potrivit cerinţelor sistemului sacrificial.

Deşi Dumnezeu îi încredinţase lui Aaron, Marele Preot, toate datoriile preoţeşti, încă mai erau oameni ce provocau împotriva preoţiei sale şi de aceea a adus toiagul lui Aaron pentru a înmuguri, demonstrând că preoţia sa a venit de la Dumnezeu. Atunci el a făcut poporul Israel să ţină acest toiag în chivot, în amintirea acestei lecţii. Astfel cele două table de piatră ale Legii, vasul cu mana şi toiagul lui Aaron înmugurit erau toate puse în chivot. La ce se referă aceste trei obiecte în mod spiritual? Ele se referă la misiunile lui Isus Hristos, Mântuitorul nostru.



Ce misiuni a împlinit Isus Hristos pentru a ne şterge toate păcatele? 


Mai întâi El a împlinit misiunea Profetului. El este Alfa şi Omega. El cunoaşte începutul şi sfârşitul şi ne-a învăţat pe toţi despre început şi sfârşit. Domnul nostru a ştiut ce s-ar fi întâmplat omenirii, ţie şi mie, dacă am fi rămas păcătoşi.

În al doilea rand, Isus a devenit Marele Preot veşnic al Împărăţiei Cerului. El a venit pe acest pământ deoarece a dorit să ne mântuiască de păcat, devenind Însuşi Mântuitorul, pentru a ne mântui în întregime, devenind Mrele nostrum Preot din Împărăţia Cerului. 

În al treilea rând, Isus Hristos este Regele nostru. Biblia declară: „Pe haină şi pe coapsă avea scris numele acesta: Împăratul împăraţilor şi Domnul domnilor” (Apocalipsa 19:16). El este chiar Creatorul întregului univers şi astfel are autoritatea de a conduce peste orice în el.

Noi ar trebui să realizăm că Isus Hristos, care este adevăratul nostru Rege ce ne-a învăţat adevărul mântuirii noastre de păcat şi Marele Preot Cerului a devenit acum Mântuitorul nostru adevărat.

Domnul nostru te-a eliberat pe tine şi pe mine de păcat, ne-a făcut poporul lui Dumnezeu, copiii Săi şi ne-a făcut capabili să facem lucrări bune. El făcut ca sufletele noastre să se nască din nou ca noi să ne trăim noile vieţile chiar pe acest pământ şi ne-a dat viaţă nouă pentru ca atunci când vine timpul, El să ne învieze trupurile şi să ne facă posibil să trăim veşnic cu El în Cer. Cine este Isus Hristos petnru tine şi pentru mine? El este Mântuitorul nostru veşnic. Isus Hristos este prefetul nostru, Marele Preot veşnic şi Regele nostrum.

Deşi noi nu dorim să nu ascultăm de voia lui Dumnezeu, suntem atât de insuficienţi şi slabi, încât nu putem decât să să păcătuim tot timpul. Dacă ne continuăm vieţile în felul acesta, murim astfel şi apoi stăm înaintea lui Dumnezeu, care va fi locul potrivit pentru noi să mergem? Ar fi Cerul sau Iadul? Dacă am fi judecaţi cu toţii potrivit Legii care declară „plata păcatului este moartea”, nu am fi distruşi cu toţii? El care i-a mântuit pe astfel de oameni ca noi, de păcat şi distrugere şi a devenit Mântuitorul nostru, este Isus Hristos. El Însuşi a venit pe acest pământ, ne-a eliberat de păcat, de aceea devenind Marele Păstor a turmei Sale.

Ioan 3:16 afirmă: „Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El, să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică.” Dumnezeu te-a iubit pe tine şi pe mine atât de mult, încât El Însuşi a venit pe acest pământ pentru noi, a fost botezat pentru a lua asupra Sa păcatele lumii, a fost crucificat şi a murit pe Cruce, a înviat din morţi şi astfel a devenit cu adevărat Mântuitorul nostru. De aceea, crezând în Isus Hristos care a devenit Mântuitorul în inimile noastre, am devenit cei care sunt curăţiţi de păcat, care am primit darul mântuirii ce ne-a făcut posibil să devenim copiii lui Dumnezeu şi să obţinem viaţă veşnică.

Există un singur lucru de care trebuie absolute să ne asigurăm că credem înaintea lui Dumnezeu. Este că, deoarece ne-a iubit Dunmezeu şi pentru a ne şterge păcatele, a venit pe acest pământ în carne de om, a fost botezat, a murit pe Cruce, a înviat din morţi şi astfel a devenit Mântuitorul nostru adevărat. Mâncând carnea lui Isus şi bându-I sângele prin credinţa în inimile noastre, ni se poate adăuga viaţa veşnică. Deoarece nimic nu poate fi mai clar decât acest fapt, noi nu putem decât să conştientizăm aceasta şi să credem.

Noi trebuie să mâncăm carnea lui Isus şi să-I bem sângele prin credinţă. Şi oricine poate avea aveastă credinţă ce recunoaşte şi crede în evanghelia apei şi a Duhului, împlinită de Isus aşa cum este. Ce altceva mai este să facem decât să credem? Noi nu putem face nimic altceva decât să stăm împotriva lui Dumnezeu. Noi suntem rapizi în neascultarea de Dumnezeu şi în păcătuire. Dar Dumnezeu tot te-a mântuit şi tine şi pe mine de toate păcatele odată pentru totdeauna, căci ne iubeşte pe toţi.



Cum a vorbit Dumnezeul despre mântuirea Sa în timpul Vechiului Testament?


Atunci prin această metodă te-a mântuit Domnul? În Vechiul Testament, a vorbit despre această mântuire prin culorile manifestate în uşa Cortului şi hainele purtate de Marele Preot. Culorile aţei albastre, purpurii şi roşii şi inul fin împletit manifestate în uşa Cortului sunt revelarea care ne arată mântuirea Sa perfectă. Iar pe îmbrăcămintea Marelui Preot, s-a adăugat aţa de aur.

Aţa albastră ne spune că Isus Hristos a venit pe acest pământ ca Mântuitor al nostru şi a luat asupra Sa păcatele noastre, fiind botezat. Aţa purpurie ne spune că Isus Hristos este Regele regilor şi Dumnezeul Creator care a făcut universul. Aţa roşie ne spune că, deoarece Isus Hristos ne-a luat păcatele prin botezul Său, El a purtat păcatele lumii şi a fost condamnat pentru ele pe Cruce, vărsându-Şi sângele şi murind, astfel dându-ne mântuirea care ne-a eliberat de condamnarea pentru toate păcatele noastre.

Inul subţire răsucit înseamnă Cuvântul complex din Vechiul şi Noul Testament care ne spune că Domnul nostrum a venit pe acest pământ, a fost botezat, a murit pe Cruce, a aînviat din morţi şi astfel a şters păcatele celor care cred cu adevărat, le-a curăţit duhurile albe ca zăpada şi –a mântuit. Aţa de aur semnifică credinţa în ceea ce ISUS Hristos, Dumnezeu Însuşi şi Fiul lui Dumnezeu a făcut pentru noi. Noi putem fi cu adevărat îmbrăcaţi în dragostea lui Dumnezeu, să primim binecuvântările Sale şi să fim preţuiţi de El, doar având credinţa în faptele neprihănite pe care El le-a făcut. Aceasta ne spune Dumnezeu prin Cort.

Noi treuie să realizăm ce ne spune Dumnezeu prin chivotul plasat în Cort. Trebuie să ştim şi să credem că Isus Hristos a venit pe acest pământ, a luat asupra Sa toate păcatele omenirii şi ale noastre, fiind botezat de Ioan Botezătorul, a apurtat condamnarea noastră de păcat, murind pe Cruce şi a înviat din morţi pentru a retrăi. Prin chivot, Dumnezeu face să simbolizeze că trebuie cu adevărat să credem în Isus Hristos ca Mântuitor al nostru, ca Dumnezeu nostrum propriu. Cei care cred în botezul lui Isus ca ceea ce le ia păcatele, în vărsarea de sânge de pe Cruce a lui Isus, ca şi condamnare a păcatelor lor, în moartea lui Isus Hristos ca şi moarte a lor, în învierea Sa ca şi înviere a lor-acestea sunt cei pe care i-a mântuit Dumnezeu.

Deci, la cine se referă acest Cort atunci? Se referă la Isus Hristos. Ne spune metoda de mântuire cu care Isus Hristos te-a mântuit pe tine şi pe mine de păcatele noastre. În Noul Testament, Isus Hristos a fost cel care a fost botezat şi a murit pe Cruce, astfel ştergându-ne toate păcatele, spălându-le, fiind condamnat pentru toate nelegiuirile noastre şi mântuindu-ne de toate păcatele, odată pentru totdeauna.

În Vechiul Testament, jertfa de sacrificiu îi mântuia pe păcătoşi, acceptându-le nelegiuirile când mâinile erau întinse pe capul său, vărsându-i sângele şi murind. Vechiul Testament descrie moartea jertfei sacrificiale care a luat asupra sa păcatele acestor păcătoşi prin întinderea mâinilor şi murea în locul lor, ca moarte de ispăşire. Sistemul sacrificial de ispăşire manifestat în Vechiul Testament, când e juxtapus cu Noul Testament, se referă la Isus Hristo, cel ce a realizat evanghelia apei şi a Duhului, care a venit prin botez şi apă.

Atunci cine a făcut şi a stabilit această lege a mântuirii? Dumnezeu, Mântuitorul nostru a stabilit-o. Dumnezeu a stabilit legea mântuirii care îi eliberează pe păcătoşi de păcat şi ne-a dat această lege. În chivot erau două table de piatră cu Legea, vasul cu mană şi toiagul înmugurit al lui Aaron şi toate aceste lucruri vorbesc despre atributele şi misiunile lui Isus Hristos.

Toiagul lui Aaron înmugurit ne spune că Dumnezeu ne mântuieşte când credem în Isus Hristos care a devenit Marele Preot spiritual al Împărăţiei Cerului şi Marele nostrum Păstor. Vasul cu mana ne mai spune despre sângele şi carnea lui Isus Hristos care a devenit pâinea noastră a vieţii. Tablele de piatră cu Legea ne mai spune că Dumnezeu este făcătorul Legii. Legile stabilite de Dumnezeu sunt legea păcatului şi a morţii şi legea şteregerii păcatului şi a mântuirii. Ca Dumnezeul nostru, Isus a stabilit legea vieţii şi legea condamnării pentru noi.

În felul acesta, chivotul şi totul din el ne vorbeşte despre Isus Hristos. Crezând în Isus Hristos ca Mântuitor al nostru, putem fi curăţiţi de toate păcatele şi să primim mântuirea noastră. Indiferent cât de insuficienţi şi slabi suntem, dacă acceptăm şi urmăm cele două legi pe care Isus Hristos le-a stabilit, putem deveni păcătoşi o singură dată şi apoi să devenim neprihăniţi, primind ştergerea tuturor păcatelor noastre o singură dată şi astfel să devenim propriul popor al lui Dumnezeu. Crezi?

Acum la timpul prezent, apropae toţi creştinii din întreaga lume au tendinţa să creadă în Isus în zadar, deaorece nu cunosc adevărul manifestat în Cort. Ei cred că pot primi ştergerea păcatului, crezând doar în sângele Crucii. Cu alte cuvinte, ei cred că Isus i-a mântuit doar cu sângele Crucii. Dar a murit pur şi simplu Isus pe Cruce pentru mântuirea noastră? Este aceasta tot ceea ce a făcut pentru răscumpărarea noastr? Din contră, nu a luat asupra Sa toate păcatele lumii odată pentru totdeauna, fiind botezat de Ioan (Matei 3:13-15, 1 Petru 3:21,1 Ioan 5:6)?

Totuşi, creştinii din ziua de azi cred doar în sângele lui Isus de pe Cruce, primind ştergerea păcatului doar pe jumătate. Astfel, ştergându-şi păcatul original, crezând în Isus Hristos ca Mântuitor, ei se roagă rugăciuni de pocăinţă zilnic, încercând să-şi spele singuri păcatele actuale. Cât de contradictorie este această mântuire? Este ca şi cum şi-ar spăla doar jumătate din păcate, prin credinţă şi apoi încercând să spele restul prin propriile lor eforturi.

Nu de mult timp, o femeie pe nume Valeria Jones din Statele Unite a primit ştergerea păcatului, după ce a citit primul volum din aceste serii asupra Cortului. Înainte să citească această carte, citise mai multe alte publicaţii. Deşi era de acord cu ceea ce spuneau cărţile noastre, nu putea fi total convinsă de evanghelia apei şi a Duhului. Ea ne-a spus că încă avea dubii, întrebându-se: „aceasta pare să fie adevărat, dar cum de atât de mulţi oameni nu o predică?”. Dar ea a mărturisit că, pe când să termine de citit primul volum din seriile asupra Cortului, a ajuns să aibă o credinţă clară a mântuirii, crezând că evanghelia apei şi a Duhului are bună, că este chiar adevărul manifestat în Cort.

Un cititor al aceleiaşi cărţi din Benin ne-a mai scris. „Aţi fi foarte surprinşi să şitţi că după ce am primit ştergerea păcatului, citindu-vă cartea, am părăsit acum biserica mea. De ce am lăsat biserica pe care o frecventam? Deoarece ei predicau doctrina sfinţirii incrementale, ceva ce nu este în Biblie. Această doctrină a sfinţirii incrementale, era complet nebiblică. Deoarece ei continuau să predice că trebuie şi pot fi sfinţit când de fapt carnea mea nu poate fi sfinţită niciodată, era insuportabil pentru mine să stau şi să ascult astfel de predici.

De aceea am ieşit din această biserică şi m-am separate de ea. Deoarece am primit ştergerea păcatelor mele, citindu-vă cartea, nu am avut altă alegere decât să părăsesc biserica biserica pe care o frecventam şi să mă separ de ea acum. Deoarece noi care am trecut prin toate acestea am devenit oameni ai credinţei şi uniţi cu Biserica lui Dumnezeu, şi toţi oamenii acestei lumi se pot schimba doar dacă cunosc adevărul, cupă cum spune Cuvântul: „Veţi cunoaşte adevărul, şi adevărul vă va face slobozi”. 

Chivotul Cortului Îl manifestă de asemenea pe Isus Hristos. Acest chivot era aşezat în partea cea mai din spate a Cortului. Se putea vedea doar dacă se ridica perdeaua Cortului intrând prin ea şi apoi se ridica perdeaua Sfântei Sfintelor şi se păşea în ea. Cu alte cuvinte, uşa Cortului era localizată la est, iar chivotul er aşezat departe în vestul Cortului.



Drugii nu vor fi scoşi din chivot


Exod 25:14-15 spune: „Să vâri drugii în verigile de pe laturile chivotului, ca să slujească la ducerea chivotului; drugii vor rămâne în verigile chivotului, şi nu vor fi scoşi din ele.” Ce înseamnă aceste versete? Cu aceste versete Dumnezeu ne spune că ar trebui să slujim evanghelia apei şi a Duhului, dedicându-I-ne Lui. Evanghelia se răspândeşte doar când ne dedicăm lucrării Sale. A sluji Domnului dedicându-ne evangheliei, este a urma calea Crucii pe care Domnul nostru a umblat înaintea noastră. De aceea El le-a spus ucenicilor Săi: „Dacă voieşte cineva să vină după Mine, să se lepede de sine însuşi, să-şi ia crucea, şi să Mă urmeze” (Marcu 8:34).

A răspândi evanghelia adevărată în întreaga lume, este nevoie de mult sacrificiu, muncă şi suferinţă. Putem găsi aceasta văzând cât de mult a suferit Apostolul Pavel pentru evanghelia apei şi a Duhului: „Sunt ei slujitori ai lui Hristos? – vorbesc ca un ieşit din minţi – eu sunt şi mai mult. În osteneli şi mai mult; în temniţe, şi mai mult; în lovituri, fără număr; de multe ori în primejdii de moarte! De cinci ori am căpătat de la Iudei patruzeci de lovituri fără una; de trei ori am fost bătut cu nuiele; odată am fost împroşcat cu pietre; de trei ori s-a sfărâmat corabia cu mine; o noapte şi o zi am fost în adâncul mării. Deseori am fost în călătorii, în primejdii pe râuri, în primejdii din partea tâlharilor, în primejdii din partea celor din neamul meu, în primejdii din partea păgânilor, în primejdii în cetăţi, în primejdii în pustie, în primejdii pe mare, în primejdii între fraţii mincinoşi. În osteneli şi necazuri, în priveghiuri adesea, în foame şi sete, în posturi adesea, în frig şi lipsă de îmbrăcăminte! Şi, pe lângă lucrurile de afară, în fiecare zi mă apasă grija pentru toate Bisericile” (2 Corinteni 11:23-28).

Totuşi, cei care se iubesc pe ei înşişi mai mult decât pe Domnul care S-a dat pe El însuşi pentru a-i elibera de întreaga condamnare, nu se pot sacrifice singuri pentru Împărăţia lui Dumnezeu. Nu există nici o cale uşoară de a sluji evanghelia apei şi a Duhului. Cum poate un fermier să se aştepte să aibă o recoltă bună fără vreun efort?

În felul acesta, chivotul ar trebui dus de sacrificiile noastre. Regele David a încercat cândva să aducă chivotul pe o caleaşcă nouă trasă de boi, în loc de a-l căra cu drugii de oamenii săi, aşa cum trebuia. Pe drum, boul s-a împiedicat şi un bărbat numit Uzah şi-a întins mâinile spre chivot şi l-a înşfăcat. Mânia Domnului s-a pornit atunci împotriva lui şi l-a lovit pe loc pentru greşala sa. Uzah a murit pe loc lângă chivot (2 Samuel 6:1-7). Aşa că David, îngrozit de aceasta şi fiindu-i frică de Domnul în acea zi, a luat chivotul de-o parte în casa lui Obed-Edom, gheditul. Doar purtând chivotul pe umerii bărbaţilor putea să-l aducă la castelul său, cu trei luni mai târziu. După cum ilustrează această poveste, noi trebuie să ducem chivotul legământului exact aşa cum Dumnezeu ne-a spus, cu transpiraţia şi sângele nostru, cu sacrificiile noastre, cu devotamentul nostru neobosit faţă de evanghelie.

Cei care au primit cu adevărat ştergerea păcatului cu o mare mulţumire sunt mai mult decât fericiţi să se dedice Domnului care S-a dedicat Însuşi pentru noi. Noi Îi mulţumim mereu Domnului, Mântuitorul şi Dumnezeul nostrum. Îi mulţumim că ne-a permis să slujim evangheliei pe acest pământ. 

Suntem uimiţi şi foarte fericiţi de acest fapt ca un vis, că ne-a ales Domnul pentru a ne face să slujim această evanghelie a adevărului, să-L urmăm şi să trăim felul de viaţă care Îi place Lui. Doar permiţându-ne să cunoaştem adevărul mântuirii ar fi fost sufficient pentru a ne copleşi cu bucurie şi totuşi Domnul ne-a permis chiar să slujim această evanghelie. Fiind date astfel de mari binecuvântări, cum am putea să nu-i mulţumim? Îi dăm toate mulţumirile lui Dumnezeu. De aceea dorim să ne sacrificăm pentru a răspândi evanghelia adevărată, fără să pierdem timpul, efortul sau vreo posesiune a noastră, aceste lucrări sfinte de evanghelizare globală. 

Faptul că am primit ştergerea păcatului este de fapt în sine ceva pentru care suntem infinit de mulţumitori. Dar Dumnezeu nu S-a oprit la aceasta, ci mai mult, ne-a făcut capabili să întâmpinăm şi să răspândim evanghelia adevărului, evanghelia apei şi a Duhului—ce este aceasta dacă nu o mare binecuvântare pentru noi? 

Cine poate măcar să îndrăznească să slujească această evanghelie a apei şi a Duhului? Nu oricine poate sluji această evanghelie. Pot politicienii să o slujească? Primarii? Preşedinţii? Regii? Indiferent cât de mari pot fi poziţiile sociale ale unor astfel de oameni, dacă nu cunosc şi nu cred în evanghelia apei şi a Duhului, nu pot sluji niciodată adevărata evanghelie. Totuşi Dumnezeu ne-a dat o astfel de oportunitate nemeritată şi de fapt ne-a făcut posibil să slujim această evanghelie. Ce binecuvântare mare este aceasta?

Îi mulumesc lui Dumnezeu pentru harul care ne-a mântuit, pentru că ne-a iubit. Fraţi şi surori, noi credem că Isus Hristos este Dumnezel şi Mântuitorul nostru. Noi suntem poporul lui Dumnezeu care mănâncă carnea lui Isus şi bem sângele Său, prin credinţă spirituală. Biblia spune că Isus nu este Dumnezeul morţilor, ci a celor vii (Luca 20:38), iar cei vii nu sunt alţii decât cei care au primit viaţa veşnică, crezând în evanghelia apei şi a Duhului. Oricine nu crede în adevărul acestei evanghelii este mort din punct de vedere spiritual şi oricine crede în ea, este viu spiritual. Dumnezeu este întra-devăr Dumnezeul celor care cred în evanghelia apei şi a Duhului.

Fraţi şi surori, Isus Însuşi ne-a dat ştergerea păcatului prin carnea şi sângele Său. Trebuie să realizezi că, dacă nu crezi în acest adevăr, nu vei avea nimic de-a face cu Isus. Isus Hristos îţi dă binecuvântări cereşti, viaţă veşnică şi ştergerea păcatelor tale. Cine este Cel care a devenit Păstorul care îţi acordă binecuvântări veşnice, care te conduce şi te susţine? Este Isus Hristos, Împlinitorul evangheliei apei şi a Duhului. Isus este acest Dumnezeu. Sper şi mă rog ca fiecare din voi să credeţi cu toţii în acest Isus, ca Dumnezeu al vostru.

Cât pentru mine, nu doar că cred în acest adevăr şi-L slujesc pe Dumnezeu acum, dar întotdeauna continui să fac astfel în viitor. Dar tu? Crezi în evanghelia apei şi a Duhului? Şi crezi că trebuie să locuieşti în Biserica lui Dumnezeu şi dragsotea lui Hristos, prin credinţa ta? Să ne trăim cu toţii vieţile, crezând în evanghelia apei şi a Duhului, până în ziua când Îl întâlnim pe Domnul nostru.