Sermons

[11-17] < Exod 25:10-22 > Jertfa ştergerii păcatului dată de capacul ispăşirii



< Exod 25:10-22 >

„Să facă un chivot de lemn de salcâm; lungimea lui să fie de două coturi şi jumătate, lăţimea de un cot şi jumătate, şi înălţimea de un cot şi jumătate. Să-l poleieşti cu aur curat, să-l poleieşti pe dinăuntru şi pe din afară, şi să-i faci un chenar de aur de jur împrejur. Să torni pentru el patru verigi de aur, şi să le pui la cele patru colţuri ale lui: două verigi deoparte şi două verigi de cealaltă parte. Să faci nişte drugi de lemn de salcâm, şi să-i poleieşti cu aur. Să vâri drugii în verigile de pe laturile chivotului, ca să slujească la ducerea chivotului; drugii vor rămâne în verigile chivotului, şi nu vor fi scoşi din ele. Să pui în chivot mărturia, pe care ţi-o voi da. Să faci un capac al ispăşirii de aur curat; lungimea lui să fie de doi coţi şi jumătate, şi lăţimea lui de un cot şi jumătate. Să faci doi heruvimi de aur, să-i faci de aur bătut, la cele două capete ale capacului ispăşirii; să faci un heruvim la un capăt şi un heruvim la celălalt capăt; să faceţi heruvimii aceştia ieşind din capacul ispăşirii la cele două capete ale lui. Heruvimii să fie cu aripile întinse pe deasupra, acoperind cu aripile lor capacul ispăşirii, şi cu feţele întoarse una spre alta; heruvimii să aibă faţa întoarsă spre capacul ispăşirii. Să pui capacul ispăşirii pe chivot, şi în chivot să pui mărturia, pe care ţi-o voi da. Acolo Mă voi întâlni cu tine; şi de la înălţimea capacului ispăşirii, dintre cei doi heruvimi aşezaţi pe chivotul mărturiei, îţi voi da toate poruncile Mele pentru copiii lui Israel.”



Capacul ispăşirii


Un cot este lungimea ce se întinde din vârful mâinii până la cor. În Biblie, un cot se estimează la 45 cm în sistemul de măsurare din ziua de azi. Lungimea capacului ispăşirii era de doi coţi şi jumătate, astfel calculat în sistemul metric, această lungime este de sproximativ 113 cm (3.7 feet). Iar lăţimea sa era de un cot şi jumătate, ce măsura aproximativ 67.5 cm (2.2 feet). Aceasta ne oferă un înţeles general al mărimii capacului ispăşirii.

Chivotul era mai întâi făcut din lemn de salcâm şi poleit cu aur în interior şi exterior. Dar capacul ispăşirii, care era plasat pe chivot, era făcut doar din aur pur. Pe ambele părţi, erau plasaţi heruvimi care-şi întindeau aripile în sus, acoperind capacul chivotului—adică capacul ispăşirii—iar heruvimii stăteau cu faţa înspre capac. Capacul este locul unde Dumnezeu Îşi acordă harul celor care vin la El prin credinţă.

Pe fiecare colţ al chivotului se aflau patru verigi. Câte două verigi pe fiecare parte, iar drugii eru trecuţi prin verigi, pentru ca să poată fi cărat chivotul. Aşti drugi eru făcuţi din lemn de salcâm şi poleiţi cu aur. Dar trecând drugii prin cele două verigi pe de-o parte, iar pe cealaltă alte două verigi, Dumnezeu se asigura că doi oameni puteau ridica şi căra chivotul. Şi Domnul nostrum a spus: „Acolo mă voi întâlni cu tine.”

Dumnezeu i-a făcut pe evrei să care chivotul împreună cu capacul ispăşirii, trecând drugi prin chivot. Aceasta înseamnă că Dumnezeu doreşte ca noi să răspândim evanghelia în întreaga lume. La fel era adevărat cu privire la altarul mirosului—adică inelele erau de asemenea tercute prin ambele părţi ale sale, drugii eru trecuţi prin aceste verigi şi doi oameni erau făcuţi să care altarul. Şi aceasta înseamnă că ar trebui să cerem ajutorul lui Dumnezeu oridecâte ori întâmpinăm dificultăţi şi de asemenea ar treui să ne rugăm pentru răspândirea evangheliei în întreaga lume, oriunde mergem.

În chivot erau puse trei obiecte: vasul de aur cu mană, toiagul înmugurit al lui Aaron şi tablele de piatră ale Legământului. Ce înseamnă aceastea? Mai întâi, vasul de aur cu mană înseamnă că Isus Hristos dă o viaţă nouă credincioşilor. El a proclamat odată: „Eu sunt Pâinea vieţii. Cine vine la Mine, nu va flămânzi niciodată; şi cine crede în Mine, nu va înseta niciodată” (Ioan 6:35).

Toiagul înmugurit al lui Aaron ne spune că Isus Hristos este Domnul învierii şi că ne dă viaţă veşnică. Tablele de piatră ale Legământului ne spun că suntem condamnaţi în mod inevitabil la moarte, înaintea Legii. Totuşi, mila lui Dumnezeu este atât de mare încât acoperă toate condamnările păcatelor noastre pe care le-a acuzat Legea. Capacul ispăşirii se potrivea perfect ca şi acoperământ al chivotului dacă nu ieşea blestemul Legii. Dumnezeu a completat capacul ispăşirii cu sacrificiul perfect al Fiului Său Isus. Fiecare credincios în evanghelia apei şi a Duhului poate de aceea să vină cu îndrăzneală la tronul harului, capacul ispăşirii.



Sângele preţios care era stropit pe capacul ispăşirii!


Trebuie să aflăm mai întâi care este misterul ascuns din capacul ispăşirii. Odată pe an, Marele Preot lua sângele jertfei sacrificiale şi intra în Sfânta Sfintelor. Apoi stropea acest sânge al jertfei sacrificiale pe capacul ispăşirii, exact de şapte ori. Dumnezeu a spus că îi va întâlni atunci pe evrei pe acest capac. Dumnezeu se întâlneşte cu oricine are aceeaşi credinţă ca cea a Marelui Preot, adică, credinţa în ştergerea păcatului revelat în sistemul sacrificial.

Sângele sacrificiului stropit pe capacul ispăşirii arată judecata dreapta a lui Dumnezeu şi mila Sa asupra omenirii. În Ziua Ispăşirii, cea de-a zecea zi din luna a şaptea, Aaron, Marele Preot îşi întindea mâinile asupra jertfei sacrificiale pentru a trece asupra sa toate păcatele anuale poporului Israel. Atunci îi tăia gâtul şi-I trăgea sângele şi apoi lua acest sânge după perdea şi-l stropea pe capacul ispăşirii (Levitic 16:11-16).

Prin sângele care era astfel stropit, Dumnezeu se întâlnea cu evreii şi le dădea binecuvântarea ştergerii păcatului. Era harul lui Dumnezeu asupra evreilor faptul că El stabilize sistemul sacrificial. Cu întinderea mâinilor peste animalul sacrificial şi sângele său, Dumnezeu le ştergea păcatele cu dreptate şi le dădea mila Sa, ştergerea păcatelor lor, prin har.

Atunci cum putem primi acest har? Cu ce Cuvânt ne-a şters Dumnezeu toate păcatele odată pentru totdeauna? Dumnezeu ne-a făcut capabili să realizăm că trebuie să avem credinţa care cunoaşte şi crede în adevărul manifestat în sistemul sacrificial pentru ca noi să putem primi darul care ni El ni l-a acordat. Dumnezeu a făcut posibil aceasta ca neprihănirea Sa să fie împlinită cu aceşti doi factori; întidnderea mâinilor pe capul sacrificiului şi sângele său. Acest sacrificiu din Vechiul Testament nu se referă la altceva decât botezul pe care l-a primit Isus Hristos şi sângele pe care l-a vărsat pe Cruce.

Pentru păcatele noastre, Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu a fost botezat de Ioan pentru a lua asupra Sa păcatele lumii, a devenit jertfa sacrificială de pe Cruce pentru a plăti plata acestor păcate, a murit pentru noi şi a înviat din morţi pentru a ne aduce viaţă. Botezul pe care l-a primit Isus şi vărsarea Sa de sânge de pe Cruce au fost pentru a ne da ştergerea păcatului şi ele sunt harul binecuvântărilor adevărate care face posibil celor care au o astfel de credinţă, să-L întâlnească pe Dumnezeu. Această credinţă este umbra evangheliei apei şi a Duhului. Evanghelia apei şi a Duhului este adevărul care a stability baza credinţei adevărate ce le face posibil păcătoşilor să primească ştergerea păcatului, de La Dumnezeu. Isus Hristos a devenit jertfa sacrificială pentru păcatele noastre. El a devenit podul adevărului care ne permite să merge la Dumnezeu, Tatăl Sfânt.

Din nou, găsim evidenţa conclusivă pentru acest adevăr în culorile celor patru aţe ce erau folosite pentru uşa Cortului, aţa albastră, purpurie şi roşie şi inul subţire răsucit. Cu alte cuvinte, cele patru aţe ale uşii Cortului, ne oferă dovezi ale evangheliei adevărate.

Prima dovadă este misterul aţei albastre, manifestată în uşa Cortului. Acest mister este că Isus Hristos a fost botezat de Ioan, ceea ce înseamnă că a luat asupra Sa păcatele noastre ale lumii. Cu alte cuvinte, Domnul nostru ne-a acceptat păcatele pe care Ioan le-a trecut asupra Sa. De aceea El l-a îndenmat pe Ioan să-L boteze, zicând: „Lasă-Mă acum, căci aşa se cade să împlinim tot ce trebuie împlinit” (Matei 3:15).

Cea de-a doua dovadă este aţa purpurie manifestată în Cort. Culoarea “purpurie” este culoarea regelui. Isus Hristos este Regele regilor care a venit pe acest pământ ca Mântuitor al omenirii pentru a-i elibera de păcat. El a părăsit gloria Cerului şi a venit pe acest pământ pentru a ne şterge păcatele. Isus Hristos este Dumnezeu Însuşi în esenţa Sa, dar pentru a ne mântuit de toate păcatele, a venit pe acest pământ şi a fost boteuat şi crucificat în ascultare de voia Tatălului. Cu alte cuvinte, pentru a ne şterge toate păcatele, Dumnezeu a părăsit tronul gloriei Cerului şi S-a născut în trupul Fecioarei Maria pe acest pământ, pentru a-i mântui pe păcătoşi. De aceea, trebuie să credem că Dumnezeu Însuşi trebuia să se nască din trupul unei fecioare, să fie botezat şi să-Şi verse sângele pe Cruce, totul potrivit promisiunii pe care o făcuse profetului Isaia cum peste 700 de ani în urmă.

Cea de-a treia dovadă este aţa roşie. Aceasta implică sângele lui Isus. Acest adevăr manifestă faptul că Isus a completat misiunea mântuirii lui Dumnezeu de a-Şi vărsa sângele pe Cruce. Vărsarea Sa de sânge de pe Cruce era o pedeapsă reuervată pentru cei mai răi criminali. Cu pedeapsa păcatelor pe care Isus a purtat-o prin acest botez, toate pcăatele lumii au fost judecate. Fiind crucificat şi vărsându-Şi sângele, El a purtat condamnarea tuturor păcatelor lumii şi astfel ne-a eliberat de păcat. Acceptându-ne păcatele de la Ioan, prin botezul Său şi ascultându-L pe Ttaăl până la moarte, Dumnezeu i-a mântuit pe toţi păcătoşii de nelegiuirile lor.

Realizezi tu că Isus a sfârşit toată condamnarea păcatului şi i-a făcut pe credicionşi copiii lui Dumnezeu, purtând indirect condamnarea noastră cu pedeapsa crucificării Sale? Dumnezeu a făcut toate aceste lucruri pentru ca noi să credem în acest adeăr şi să primim viaţă veşnică. Faptul că Isus a fost botezat şi apoi condamnat pe Cruce, înseamnă că El ne-a mântuit de păcat. De aceea El a strigat cu ultima Sa răsuflare: „S-a sfârşit!” (Ioan 19:30) Isus a proclamat cu amre bucurie şi uşurare că realizase mântuirea naostră de păcat, potrivit voii Dumnezeului Tată. 

În final, inul subţire răsucit semnifică faptul că Isus este Dumnezeul Cuvântului. El revelează voia lui Dumnezeu prin Cuvântul Său elaborat şi neprihănit. În tot Vechiul Testament, El a spus dinainte că va veni în această lume şi va mântui întreaga omenire cu botezul şi crucificarea Sa. Apoi El a împlinit toate promisiunile Sale în mod précis, în Noul Testament. De aceea Biblia afirmă: „La început era Cuvântul, şi Cuvântul era cu Dumnezeu, şi Cuvântul era Dumnezeu. Şi Cuvântul S-a făcut trup, şi a locuit printre noi, plin de har, şi de adevăr. Şi noi am privit slava Lui, o slavă întocmai ca slava singurului născut din Tatăl” (Ioan 1:1, 14).

Acest adevăr ne-a făcut capabili să fim spălaţi de toate păcatele, albi ca zăpada. Botezul pe care l-a primit Isus şi vărsarea Sa de sânge nu sunt alta decât întinderea mâinilor şi ispăşirea judecăţii sistemului sacrificial. Deoarece Isus a luat pe umerii Săi toate păcatele lumii, pe trupul Său, Şi-a vărsat sângele pe Cruce. Deoarece Isus a fost botezat pentru a ne duce păcatele în locul nostru şi S-a dus la Cruce şi Şi-a vărsat sângele pe ea, acest adevăr este ceea ce a a devenit ispăşirea care ne-a spălat păcatele.

Botezul pe care l-a primit Domnul când a venit pe acest pământ ca om şi sângele pe care l-a vărsat pe Cruce, sunt adevărul manifestat în aţa albastră, purpurie şi roşie. Isus S-a născut pe acest pământ acum 2000 de ani în urmă, a luat asupra Sa păcatele lumii, fiind botezat, a amurit pe Cruce, a înviat din morţi în trei zile, a purtat mărturie timp de 40 de zile după aceea şi apoi S-a ridicat la dreapta tronului lui Dumnezeu— acesta este adevărul manifestat în aţa albastră, purpurie şi roşie. Dumnezeu ne spune să credem în acest adevăr, că ne-a mântuit de toate păcatele, ştergându-ne păcatele.

Când credem în acest adevăr, Dumnezeu ne spune. „Acum aţi devenit copiii Mei. Nu sunteţi păcătoşi. Sunteţi poporul Meu şi nu mai sunteţi păcătoşi. V-am mântuit de toate păcatele, condamnarea şi blestemurile. V-am mântuit cu dragostea mea necondiţionată. Deoarece îmi sunteţi atât de dragi, v-am mântuit fără nici ocondiţie. Deoarece văiubesc, v-am mântuit Eu singur. Nu doar că v-am iubit, dar v-am demonstrat dragostea în acest fel. Uitaţi-vă la sângele sacrificiului Meu. Aceasta este evidenţa dragostei Mele pentru voi. V-am arătat această evidenţă.”

Când am mers la Domnul săraci în duhul, El ne-a arătat că ne-a mântuit cu aţa albstră, purpurie şi roşie. Domnul a venit pe acest pământ, a fost botezat, dispreţuit şi condamnat la moarte pe Cruce, a înviat din morţi şi S-a ridicat la Cer. Dumnezeu Se întâlneşte cu oricine crede în dragostea Sa a mântuirii.

Dumnezeu acordă harului mântuirii acelora care cred. Mântuirea Sa a preschimbat simple creature în copiii lui Dumnezeu. Dumnezeu ne spune. „Sunteţi acum copiii Mei. Sunteţi acum fiii şi fiicele Mele. Nu mai sunteţi copiii lui Satan, ci ai Mei. Nu mai sunteţi creature, ci poporul Meu. V-am răscumpărat toate păcatele, prin Fiul Meu Isus. V-am făcut acum poporul Meu, iar voi aţi devenit poporul Meu, prin credinţă.” Dumnezeu nu doar că i-a mântuit pe păcătoşi, dar de asemenea le-a acordat harul de a-i face copiii Săi.

Dumnezeu a numit acoperământul chivotului din cort, capacul ispăşirii.Doi heruvimi erau aşezaţi cu faţa în jos înspre el. De ce a spus Dumnezeu că se va întâlni cu poporul Israel deasupra capcaului ispăşirii? Motivul pentru aceasta a fost deoarece Dumnezeu a şters păcatele poporului Israel, acceptând sângele animalului sacrificial pe care toate păcatele lor erau trecute prin întindearea mâinilor.

Cu alte cuvinte, Dumnezeu a spus astfel deoarece dorea să dea în dar poporului Israel ştergerea păcatelor lor, făcând ca păcatele lor să treaacă asupra jertfei lor sacrificiale, prin întinderea mâinilor pe capul acesteia şi făcând ca această jertfă sacrificială să plătească plata acestor păcate în mod indirect în locul lor, totul pentru a şterge nelegiuirile poporului Său. Deoarece Dumnezeu nu-i putea întâlni pe păcătoşi fără jertfa ispăşirii, prin această jertfă sacrificială El le-a şters păcatele şi S-a întâlnit cu ei.

Fiecare se naşte în această lume cu păcat, ca descendent al lui Adam. De aceea, fiecare are păcat şi nimeni nu se poate întâlni cu Dumnezeu fără jertfa sacrificiului. De aceea Dumnezeu a spus că va accepta jertfa sacrificiului ce a răscumpărat păcatele evreilor şi se va întâlni cu ei deasupra capacului ispăşirii.

Dumnezeu a făcut pooprul Israel să stabilească ziua a zecea din luna a şaptea, Ziua Ispăşirii.A făcut ca Marele Preot să treacă păcatele anuale ale israeliţilor asupra jertfei sacrificiale şi să-I ofere acest sânge. Chiar în acea zi, păcatele poporului Israel erau şterse pentru tot anul şi aceasta era deoarece în această zi, Marele Preot a oferit jertfa de păcat, în numele lor.



Sistemul sacrificial din Vechiul Testament pentru eliberarea păcătoşilor de nelegiuirile lor


După cum spune Levitic 1:4: „Să-şi pună mâna pe capul dobitocului adus ca ardere de tot, şi va fi primit de Domnul, ca să facă ispăşire pentru el” toate păcatele unui păcătos erau de fapt trecute asupra dobitocului, întinzându-şi mâinile asupra capuli sacrificiului. Dumnezeu a acceptat cu plăcere felul de jertfe care se dă cu credinţa adevărată în Cuvântul Său. Aceasta a fost primul pas esenţial al sistemului sacrificial pe care Dumnezeu îl stabilise pentru poporul Său evreu.

Apoi persoana îi tăia gâtul, îi trăgea sângele şi oferea acest sânge preoţilor. Apoi preoţii puneau acest sânge pe coarnele altarului jertfei arse, îi puneau carne ape altar şi o ardeau şi de aceea o ofereau lui Dumnezeu ca şi jertfă sacrificală pentru păcatele păcătosului. Aceasta era legea mântuirii pe care Dumnezeu a stabilit-o pentru a şterge păcatele păcătosului.

Totuşi, în Ziua Ispăşirii, în ziua a zecea, luna a şaptea, Dumnezeu permitea poporului Său să ofere un sacrificiu ce putea şterge păcatele lor anuale. În ziua aceea, Marele Preot, reprezentantul tuturor evreilor, trebuia să pregătească două capre: „Aaron să arunce sorţi pentru cei doi ţapi: un sorţ pentru Domnul, şi un sorţ pentru Azazel. Aaron să ia ţapul care a ieşit la sorţi pentru Domnul, şi să-l aducă jertfă de ispăşire” (Levitic 16:8-9). Trebuia să-şi întindă mâinile pe capul primei capre pentru ca păcatele anuale ale tuturor evreilor să treacă asupra sacrificiului. Apoi îi trăgea sângele, omorându-l se ducea în Sfânta Sfintelor şi stropea sângele cu degetul său pe capacul ispăşirii de şapte ori. Acceptând acest sânge ca jertfă sacrificială, Dumnezeu le spăla păcatele şi îi aproba ca popor al Său.

După aceasta, Marele Preot ieşea apoi din Cort şi oferea cealaltă capră înaintea prezenţei pooprului Israel- Pentru a trece păcatele poporului său, îşi întindea din nou mâinile pe capul jertfei sacrificiale. Apoi mărturisea: „trec toate păcatele pe care le-a comis poporul meu, în timpul ultimului an, asupra acestei jertfe.” După aceasta, trimitea jertfa în pustie, prin mâna unui bărbat potrivit.

Această capră trebuia să fie aruncată în pustia aridă pentru a muri (Levitic 16:20-22). Aceasta ne spune că păcatele poporului Israel au fost şterse în întregime odată pentru totdeauna cu jertfele pentru păcat, care au fost date în Ziua Ispăşirii.

Aceste dobitoace simbolizau nu altul decât pe Isus. Această jertfă de păcat simbolizează adevărul mântuirii pe care a completat-o Isus Hristos, fiind botezat de Ioan şi fiind crucificat pentru a şterge păcatele fiecăruia din această lume. Dumnezeu a promis să întâlnească poporul Israel deasupra capacului ispăşirii când ăşi ofereau sacrificiul legii, prin Marele Preot. Poporul Israel considerau preţioşi pe Marele Preot şi capacul ispăşirii, deoarece Marele Preot era cel care oferea jertfa pentru păcat în fiecare an în numele lor şi la capacul ispăşirii nelegiuirile lor erau şterse.

La fel, Isus ne-a împăcat cu Dumnezeu, oferind un sacrificiu cu trupul Său pentru toate păcatele pentru totdeauna, prin botezul şi vărsarea Sa de sânge. De aceea noi nu putem să-I mulţumim îndeajuns Domnului Isus şi de aceea trebuie să credem în botezul Său împreună cu crucificarea Sa.



Capacul ispăşirii pecetluia cele două table de piatră cu cele zece porunci ce erau aşezate în chivot


Pe muntele Sinai, Dumnezeu i-a poruncit lui Moise să aşeze în chivot cele două table de piatră inscripţionate cu cele zece porunci şi să pecetluiască chivotul cu capacul ispăşirii. Dumnezeu a făcut astfel deoarece dorea să-Şi acorde dragostea milei asupra poporului Israel, deoarece ei nu puteau ţine Legea. Cu alte cuvinte, deoarece Dumnezeu nu putea ţine legătura cu poporul Israel care păcătuia zilnic, datorită Legii Sale drepte ce declara plata păcatului a fi moartea. Şi aceasta trebuia să ofere ştergerea păcatului, poporului Israel. 

Cu alte cuvinte, poporul Israel era prea insufficient înainte alui Dumnezeu pentru a ţine Legea Sa, cu faptele lor. Astfel, Dumnezeu le-a dat sistemul sacrificial cu Legea. A fost pentru a-i curăţi de toate păcatele prin jertfa sacrificială. Aceasta ne arată că pentru a şterge păcatele poporului Israel, Dumnezeu le cerea să-şi treacă păcatele asupra jertfei sacrificiale, întinzându-şi mâinile pe capul său şi-l omorau în locul lor, tăindu-i gâtul. Dumnezeu a dat legea dragostei Sale a mântuirii împreună cu Legea mâniei Sale asupra poporului Israel. Astfel, trebuie să credem de asemenea în cele două adevăruri pivotale ale mântuirii lui Dumnezeu; botezul pe care l-a primit Mesia de la Ioan şi a sângelui pe care l-a vărsat pe Cruce.

Animalul sacrificial pentru jertfa de păcat din Vechiul Testament a fost trupul lui Mesia din Noul Testament. Jertfele sacrificiale care ne-au fost date în Scripturi au fost dragostea milei lui Dumnezeu care ne şterge toate păcatele. Acum la fel ca înainte, pentru a ni se şterge păcatele, avem absolut nevoie de jertfa sacrificială a ispăşirii. De multă vreme, pentru a şterge ăpcatele omenirii, trebuia să fi fost judecata lui Dumnezeu şi dragsotea Sa a milei.

Deoarece dreptatea lui Dumnezeu trebuie să ne judece dacă avem păcat, noi trebuia să ne spălăm păcatele, trecându-le asupra jertfei de păcat. După cum zice un proverb în Coreea: „Urăşte păcatul, darn u urî pe păcătoşi,” Dumnezeu ne-a urât păcatele, dar nu ne-a urât sufletele. Pentru ca Dumnezeu să ne şteargă păcatele sufletelor noastre, avem nevoie să ne întindem mâinile asupra jertfei sacrificiale, să-i tragem sângele şi să-l oferim Lui. În Vechiul Testament, faptul că Dumnezeu a răscumpărat păcatele poporului Israel înseamnă că Dumnezeu le-a acceptat jertfa de sacificiu şi astfel le-a şters păcatele.

Pentru poporul Israel, singurul creator al Legii era Dumnezeu. Iehova, care S-a revelat înaintea poporului Israel, este Cel care există singur. Aşa cum Îl recunoaştem pe Dumnezeu ca singurul legislator al Legii, noi trebuie să recunoaştem că este Dumnezeul nostru al tuturor şi să acceptăm sistemul sacrificial pe care l-a stabilit pentru a ne şterge păcatele. Prin sistemul sacrificial pe care l-a stabilit Dumnezeu, putem realiza cât de mult ne-a iubit Dumnezeu şi cât de neprihănit ne-a iertat de păcat. Şi prin Legea lui Dumnezeu putem realiza de asemenea cum simplu nu pot putem ţine poruncile Sale. În mod fundamental, noi am fost idolatri înaintea lui Dumnezeu, comţând tot felul de nelegiuiri şi încălcări. De aceea, nu putem decât să recunoaştem că am fost oricând destinaţi iadului pentru păcatele noastre. De aceea Dumnezeu Însuşi a trebuit să vină la noi ca Mântuitor.

Isus Hristos Şi-a dat trupul ca sacrificiu pentru păcatele lumii, pentru totdeauna. S-a dat pe Sine Însuşi în acelaşi fel cum se oferrea jertfa de păcat din Vechiul Testament, în special cea arătată în pasajul din Ziua Ispăşirii: prin întinderea mâiilor pe capul sacrificiului şi vărsarea sa de sânge. Cele două table de piatră din chivotul legământului erau absolut necesare pentru poporul Israel pentru a primi ştergerea păcatelor lor, deoarece Dumnezeu le-a făcut posibil celor care au crezut în Legea dreaptă a lui Dumnezeu şi a promisiunii vieţii, să primească nouă viaţă. Astăzi, Legea care arată dreptatea lui Dumnezeu şi Cuvântul adevărului ce aduce mântuire veşnică de păcat ajută nu doar poporul Israel, dar şi pe noi toţi de a-L întâlni pe Dumnezeu şi să primească viaţa veşnică.

Tu şi eu care trăim în această eră trebuie să ştie şi să creadă cine este Dumnezeul nostru, ce ne spune El şi prin ce ne-a făcut să primim ştergerea păcatelor noastre. Prin adevărul aţei albastre, purpurii şi roşii şi inul subţire răsucit manifestat în uşa Vechiului Testament a Cortului, Dumnezeu te-a chemat pe tine şi pe mine, ne-a acceptat şi ne-a dat credinţa care crede în aceasta. 



Aţa albastră care implică exact botezul pe care l-a primit Isus


Să ne întoarcem la Matei 3:13-17: „Atunci a venit Isus din Galilea la Iordan, la Ioan, ca să fie botezat de el. Dar Ioan căuta să-l oprească. „Eu”, zicea el, „am trebuinţă să fiu botezat de Tine, şi Tu vii la mine?” Drept răspuns, Isus i-a zis: „Lasă-Mă acum, căci aşa se cade să împlinim tot ce trebuie împlinit.” Atunci Ioan L-a lăsat. De îndată ce a fost botezat, Isus a ieşit afară din apă. Şi în clipa aceea cerurile s-au deschis, şi a văzut pe Duhul lui Dumnezeu pogorându-Se în chip de porumbel şi venind peste El. Şi din ceruri s-a auzit un glas, care zicea: „Acesta este Fiul Meu preaiubit, în care Îmi găsesc plăcerea.”

Prin jertfele date sub sistemul sacrificial din Vechiul Testament, Dumnezeu Tatăl ne-a arătat de fapt că va trece toate păcatele lumii asupra Fiului Său preaiubit Isus Hristos. Ioan Botezătorul L-a botezat de fapt pe Isus pentru a împlini toată neprihănirea lui Dumnezeu. Deoarece păcatele lumii au fost trecute într-adevăr asupra lui Isus deoarece a fost botezat de Ioan, cei care cred în aceasta li s-au putut şterge toate păcatele din inima lor.

Acest botez pe care l-a primit Isus are un înţeles complet diferit de botezul cu apă pe care-l primesc de obicei oamenii ca ritual de a deveni creştini. Cu alte cuvinte, botezul cu apă pe care-l primesc oamenii din ziua de azi este simplu un semn exterior al convertirii lor la religia creştină. Isus a fost botezat în Râul Iordan pentru a lua asupra Sa toate păcatele lumii, prin întinderea mâinilor asupra Sa a lui Ioan Botezătorul, reprezentantul omenirii. Botezul pe care l-a primit Isus era botezul care a împlinit promisiunea lui Dumnezeu a mântuirii veşnice, a ştergerii păcatului pe care a stabilit-o Dumnezeu prin sistemul sacrificial din Levitic. Faptul că Isus a luat asupra Sa păcatele lumii, fiind botezat personal şi murind pe Cruce sângerând pentru a plăti plata acestor păcate, este dragostea lui Dumnezeu pentru omenire şi ştergerea perfectă a păcatului.

Pentru a ne mântui de toate păcatele lumii Dumnezeu Tatăl L-a făcut pe Fiul Său să fie botezat de Ioan: „Lasă-Mă acum, căci aşa se cade să împlinim tot ce trebuie împlinit” (Matei 3:15). „Căci aşa se cade” înseamnă aici că Isus va lua asupra Sa păcatele omenirii, fiind botezat. Deoarece Ioan L-a botezat pe Isus Hristos, păcatele noastre au fost trecute asupra Sa. Deoarece Isus Hristos a luat asupra Sa păcatele noastre cu botezul Său, Şi-a vărsat sângele şi a murit în locul nostru. Botezul pe care l-a primit Isus este dragsotea lui Dumnezeu a sacrificiului şi a ştergerii păcatului. După ce a acceptat toate păcatele asupra Sa, El S-a scufundat în apă. Acea scufundare înseamnă moartea Sa. Şi faptul că El a ieşit din apă mărturiseşte dijainte despre învierea Sa.



Isus este Creatorul şi Mântuitorul nostru


Este adevărat că Isus Hristos care a venit la noi este Dumnezeu Însuşi care a creat universul şi toate lucrurile din el. Geneza 1:1 spune: „La început Dumnezeu a creat cerurile şi pământul” iar Geneza 1:3 spune: „Dumnezeu a zis: „Să fie lumină!” Şi a fost lumină” De asemenea Ioan 1:3 afirmă: „Toate lucrurile au fost făcute prin El; şi nimic din ce a fost făcut, n-a fost făcut fără El” Isus Hristos a creat de fapt întregul univers cu Tatăl şi Duhul Sfânt.

Filipeni 2:5-8 afirmă: “Să aveţi în voi gândul acesta, care era şi în Hristos Isus: El, măcar că avea chipul lui Dumnezeu, totuşi n-a crezut ca un lucru de apucat să fie deopotrivă cu Dumnezeu, ci S-a dezbrăcat pe sine însuşi şi a luat un chip de rob, făcându-Se asemenea oamenilor. La înfăţişare a fost găsit ca un om, S-a smerit şi S-a făcut ascultător până la moarte, şi încă moarte de cruce.” El este actualul Creator care a făcut această lume şi a creat omenirea. Pentru a ne elibera de păcat, acest Domn Însuşi a venit la noi ca om, a laut asupra Sa păcatele lumii, fiind botezat de Ioan, Şi-a vărsat sângele datorită botezului Său şi astfel ne-a mântuit de toate păcatele.

Mesia i-a făcut pe evrei să facă toate uşile Cortului, împletind aţa albastră, purpurie şi roşie, în pânză finp albă. Faptul că i-a făcut să folosească aţă albastră, purpurie şi roşie pentru uşile Cortului, simbolizează intenţia Sa de a mântui întreaga omenire de păcatele lor: a lua asupra Sa păcatele omenirii cu botezul pe care l-a primit Isus de la Ioan şi a plăti plăţile lor cu sângele Său de pe Cruce.

În Vechiul Testament, păcătoşii îşi aducea jertfele sacrificiale la Cort şi îşi treceau păcatele asupra lor cu întinderea mâinilor lor, înaintea jertfei arse. Apoi îi trăgeau sângele, tăindu-i gâtul şi oferea preoţilor acest sânge. Atunci preoţii ofereau această jertfă lui Dumnezeu punând sângele pe cele patru coarne ale altarului jertfei arse, precum şi turnau restul acesteia pe pământ.

În Ziua Ispăşirii, când Marele Preot lua sângele jertfei sacrificiale pe capul căruia îşi întindea mâinile în Sfânta Sfintelor şi-l stropea pe capacul ispăşirii, Dumnezeu a acceptat acest sânge al jertfei sacrificiale ca judecată indirectă a poporului Său. De ce trebuia să fie omorât animalul sacrificial? Deoarece luase toate păcatele evreilor prin întinderea mâinilor a Marelui Preot, pe capul său. Cu alte cuvinte, sângele său era rezultatul acestei întinderii a mâinilor. Astfel, Dumnezeu accepta sângele animalului sacrificial şi mirosea aroma dulce a cărnii arse de pe altar şi astfel ştergea toate păcatele poporului Israel.

Şi în timpul Noului Testament, Isus a venit să facă exact aşa. Pentru alua asupra Sa păcatele şi condamnarea noastră a păcatului, Domnul nostru a trebuit să vină pe acest pământ prin trupul Fecioarei Maria şi a realizat mântuirea, fiind botezat de Ioan şi vărsându-Şi sângele pe Cruce. Aţa albastră, purpurie şi roşie este de fapt evanghelia ce manifestă adevărul că Isus, Dumnezeu Însuşi a fost botezat şi crucificat.

Deoarece Isus a luat asupra Sa păcatele noastre cu botezul Său, El a fost crucificat, Şia vărsat sângele, a murit, a înviat din morţi în trei zile şi astfel a devenit Mântuitorul nostru care credem, ce stă la dreapta tronului lui Dumnezeu. Isus Hristos le-a făcut posibil celor care cred de fapt în El ca Mântuitor al lor să-L numească Abba, Tată, fiindu-li-se şterse toate păcatele odată pentru totdeauna înaintea lui Dumnezeu, Tatăl. Acestea sunt misterele adevărului ascuns în aţa albastră purpurie şi roşie.

Prin botezul Său de pe Cruce şi sângele Crucii, Mesia a împlinit curpţarea păcatelor noastre şi a purtat condamnarea păcatelor noastre în locul nostrum. Acum, El a devenit Mântuitorul lumii. Astfel, noi trebuie să credem că uşa Cortului din Vechiul Testament era făcută din aţa albastră, purpurie şi roşie şi inul subţire răsucit şi trebuie de asemenea să credem că în Noul Testament, Mesia Mântuitorul nostru a venit pe acest pământ, a luat asupra Sa păcatele lumii cu botezul Său şi a purtat condamnarea tuturor păcatelor noastre pe Cruce—astfel, noi treuie să primim ştergerea păcatelor noastre.



Ca şi creştini, cât sunteţi de atenţi la Cuvântul Său?


Exod 25:22 afirmă: „Acolo Mă voi întâlni cu tine; şi de la înălţimea capacului ispăşirii, dintre cei doi heruvimi aşezaţi pe chivotul mărturiei, îţi voi da toate poruncile Mele pentru copiii lui Israel”. Cât eşti de aproape de evanghelia apei şi a Duhului, evanghelia ispăşirii, atunci? De unde a spus Domnul că le va vorbi acelora dintre voi care credeţi în Isus ca Mântuitor? În Exod 25:22, El a spus că vă va da toate poruncile Sale de deasupra chivotului legământului. Poporului Israel din Vechiul Testament, Dumnezeu le-a spus că le va vorbi despre totul, de la capacul ispăşirii.

Trebuie să realizaţii aceasta că aceasta este promisiunea lui Dzmnezeu că ne va conduce vieţile după ce vă va da ştergerea păcatelului, prin jertfa sacrificială a legii şi vă va face poporul Său. Dumnezeu ne spune că indiferent cât de mult acei dintre voi care credeţi în creştinism, încercaţi să fiţi conduşi de Domnul, dacă credeţi în Isus în timp ce sunteţi ignoranţi la adevărul evangheliei apei şi a Duhului, El nu vă poate conduce. Astfel, dacă doriţi cu adevărat să fiţi conduşi de Domnul, trebuie să cunoaşteţi mai întâi şi să acceptaţi adevărul ştergerii păcatului care v-a şters păcatele odată pentru totdeauna şi apoi să aşteptaţi călăuzirea Sa. 

Există un singur lucru care doresc să vi-l spun şi este faptul că, dacă doriţi să deveniţi copiii lui Dumnezeu şi dacă doriţi să deveniţi parte din Biserica Sa, trebuie mai întâi să vi se şteargă păcatele, crezând în evanghelia apei şi a Duhului, misterul aţei albastre, purpurii şi roşii. Doar după aceasta puţi primi şi poruncile Domnului vorbite vouă de deasupra chivotului legământului.

Trebuie să ne amintim şi să credem că Domnul ne-a poruncit întotdeauna şi ne-a condus vieţile când avem credinţă în evanghelia apei şi a Duhului care ne-a făcut capabili să primim ştergerea păcatului. Primeşti acum poruncile Domnului date ţie de deasupra chivotului? Sau Îl urmezi pe Domnul bazat pe sentimentele tale?

Sentimentele şi emoţiile tale nu-ţi pot construe credinţa, cid oar să te conducă înspre confuzie. Dacă cauţi să urmezi poruncile lui Dumnezeu vorbite ţie de deasupra chivotului legământului, trebuie atunci să realizezi şi să crezi că aţa albastră, purpurie şi roşie şi inul subţire răsucit spuse despre ele în Cort, sunt ştergerea păcatului pe care ni l-a dat Dumnezeu.

Aleluia! Îi mulţumesc lui Dumnezeu pentru botezul Domnului, sângele Cruciişi puterea şi dragostea Sa care ne-a mântuit de toate păcatele lumii.