Sermons

[11-18] < Exod 37:10-16 > Masa pentru punerea înainte a pâinilor



< Exod 37:10-16 >

„A făcut masa din lemn de salcâm; lungimea ei era de doi coţi, lăţimea de un cot şi înălţimea de un cot şi jumătate. A poleit-o cu aur curat, şi i-a făcut un chenar de jur împrejur. I-a făcut împrejur un pervaz de un lat de mână, pe care a făcut un chenar de jur împrejur. A turnat pentru masă patru verigi de aur, şi a pus verigile în cele patru colţuri, care erau la cele patru picioare ale ei. Verigile erau lângă pervaz, şi în ele erau vârâţi drugii pentru ducerea mesei. A făcut drugii de lemn de salcâm, şi i-a poleit cu aur; ei slujeau la ducerea mesei. A făcut apoi uneltele, care trebuiau puse pe masă, farfuriile, căţuile, potirele, şi ceştile ei, care slujeau la jertfele de băutură; le-a făcut de aur curat.”



Punând un pervaz în inimile noastre, trebuie să devenim cei care mănâncă pânea vieţii


Masa pentru punerea înainte, una din instrumentele găsite în Cort, era făcut din lemn de salcâm şi poleit cu aur pur. Măsurând doi coţi (90 cm: 3 feet) în lungime, un cot şi jumătate (67.5 cm: 2.2 feet) în înălţime şi un cot (45 cm: 1.5 feet) în lăţime. Pe masa punerii înainte a pâinilor erau aşezate întotdeauna 12 pâini iar această pâine putea fi consumată doar de preoţi. (Levitic 24:5-9).

Dintre caracteristicile mesei pentru punerea înainte a pâinilor: avea un pervaz de un lat de mână de jur împrejur; era în întregime poleit; erau puse patru verigi de aur pe cele patru colţuri; iar verigile ţineau drugii din lemn de salcâm poleiţi cu aur, ce erau erau folosiţi pentru trnsportul mesei. Uneltele de pe masă—erau de asemenea făcute din aur.

Exod 37:11-12 înregistrează: „A poleit-o cu aur curat, şi i-a făcut un chenar de jur împrejur. I-a făcut împrejur un pervaz de un lat de mână, pe care a făcut un chenar de jur împrejur.” Masa pentru punerea înainte din Locul Sfânt a Casei lui Dumnezeu avea un pervaz înalt de un lat de mână, şi era poleit de jur împrejur. De ce i-a poruncit Dumnezeu lui Moise să aşeze un astfel de pervaz? Acest pervaz de un lat de mână, ieşind în exterior aproximativ 10 cm, era pentru a preveni să nu cadă pâinea de pe masă.

Deoarece doar preoţii mâncau pâinea ce era aşezată pe masa puterii înainte, la fel şi noi trebuie să devenim cei care pot mânca această pâine în mod spiritual. Doar cei acre au fost mântuiţi de păcat şi au primit viaţa veşnică crezând în botezul lui Isus Hristos şi sângele Crucii—cu alte cuvinte, doar cei care cred în evanghelia apei şi a Duhului, ca mântuire a lor—pot mânca această pâine.

Fiind un pervaz cât un lat de mână aşezat în mod special de jur împrejurul mesei pentru punerea înainte, era sigur că pâinea nu va aluneca să cadă. Şi în fiecare sabat, se aşeza pe masă pâinea fierbinte, proaspăt făcută. Trebuie să fim atenţi în mod deosebit la faptul că un pervaz de un lat de mână era făcut în jrul mesei pentru punerea înainte şi că era poleit peste tot cu aur.

Pervazul mesei ne învaţă că trebuie să ţinem în inimile noastre Cuvântul adevărului care ne aduc mântuirea şi astfel să primim viaţă veşnică. Aceasta ne spune că putem avea viaţa spirituală a aţei albastre, purpurii şi roşii şi inul subţire răsucit, folosit pentru uşa Cortului doar când credem în botezul lui Isus Hristos şi sângele Crucii. Şi ajungem să realizăm prin această revelaţie că doar cei ce cred în acest adevăr manifestat în aţa albastră, purpurie şi roşie şi inul subţire răsucit, sunt făcuţi copii ai lui Dumnezeu.

Deoarece nu am avea nimic de-a face cu Domnului dacă nu credem în felul acesta, aceia dintre noi care caută să obţină pâinea vieţii, trebuie să aibă credinţa care crede în evanghelia apei şi a Duhului, manifestată în aţa albastră, purpurie şi roşie şi inul subţire răcucit. Noi trebuie să credem că doar evanghelia apei şi a Duhului este adevărul real al mântuirii. Pe scurt, Dumnezeu ne spune să ridicăm un pervaz al credinţei în inimile noastre, să nu alunece de la noi Cuvântul mântuirii.

Această evanghelie a apei şi a Duhului ne-a fost adusă din era Bisericii Primare. Din această eră a Bisericii Primare până în prezent, Dumnezeu a curăţat păcatele celor care cred în această evanghelie. Vedem că acum la fel ca înainte, Dumnezeu mântuieţte sufletele celor care cred îna devărul acestei evanghelii a apei şi a Duhului. Noi am fost mântuiţi, crezând în adevărul manifestat în uşa Cortului, iar Dumnezeu ne-a făcut capabili să trăim vieţi spirituale, ridicând un pervaz în inimile noastre.

Din credinţa noastră în evanghelia apei şi a Duhului dat de Domnul, am primit viaţa veşnică şi prin această evanghelie a adevărului, am putut împărtăşi pâinea vieţii cu alţii. Şi de asemenea am ajuns să slujim lucrările neprihănite ale lui Dumnezeu. Chiar şi când credem în evanghelia apei şi a Duhului, dacă nu ţinem strâns de adevărul acestei evanghelii odată cu trecerea timpului şi o pierdem, aceasta nu va însemna altceva decât chiar pierderea vieţii noastre. Astfel, trebuie să ridicăm pervazul credinţei în inimile noastre, insistând întotdeauna asupra evangheliei apei şi a Duhului, cu credinţă.



În inimile noastre trebuie să fie credinţa în evanghelia conţinută în aţa albastrăm purpurie şi roşie


Dacă oamenii nu au credinţa în acest adevăr, nu pot fi mântuiţi de păcatele lor. Ppoate că insistă singuri că au fost mântuiţi cu siguranţă, dar chiar acum, deoarece inimile lor nu ţin şi nu cred evanghelia apei şi a Duhului manifestată în aţa albastră, pururie şi roşie, această mântuire pe care o au este simplu una imperfectă.

Necrezând în evanghelia apei şi a Duhului ca adevăr, este acelaşi păcat cu a-L abandona singur pe Domnul. Pâinea vieţii nu este doar ceva ce avem nevoie să o posedăm, ci ceva ce trebuie să punem în gurile noastre, să o mestecăm şi astfel să facem ca adevărul său să fie al nostru. Când umblăm fără să credem în Cuvântul lui Dumnezeu şi să Îl ţinem în inimile noastre, adevărul mântuirii va dispărea imediat din inimile noastre.

Probabil te întrebi cum e posibil să pierzi o astfel de mântuire preţioasă când ai fost deja mântuit de păcat. Dar din nefericire, mulţi care nu ţin de Cuvântul lui Dumnezeu, deşi au primit la început adevărul în bucurie, vor sfârşi murind, deoarece nu au rădăcina credinţei adâncită în evanghelia adevărată.

Privind această problemă, Isus a vorbit despre patru feluri de soluri ale inimilor, în „pilda semănătorului” (Matei 13:3-9, 18-23). În această pildă, seminţele adevărului lui Dumnezeu au fost semănate pe patru feluri de soluri ale inimii oamenilor. Primul este lângă drum, cel de-al doilea într-un loc pietros, cel de-al treilea într-un loc spinos, iar cel de-al patrulea pe un sol bun. Dintre acestea, seminţele care au căzut pe cele trei soluri nu au produs fructe, cid oar cele care au căzut pe cel de-al patrulea sol, cel bun, a produs fructe. Aceasta înseamnă că mulţi oameni îşi pot pierde mântuirea chiar dacă au auzit odată şi au acceptat evanghelia apei şi a Duhului, evanghelia adevărată a mântuirii. Astfel, trebuie să ne amintim că, dacă solul inimilor noastre nu este bun, e posibil să ne pierdem mântuirea pe care ne-a dat-o Domnul.

Dacă în inimile noastre credem în mântuirea care a venit prin aţa albastră, purpurie şi roşie, solul inimilor noastre poate fi bun. Dar uneori vedem că unii oameni ăşi pierd mântuirea datorită incapabilităţii lor de a-şi apăra credinţa ca rezultat al faptului că nu au crezut profund în Cuvântul lui Dumnezeu. De aceea noi trebuie să stăm în Biserica lui Dumnezeu, să avem zilnic pâinea vieţii şi să creştem în credinţă. Cu adevărul manifestat în aţa albastră, purpurie şi roşie, Dumnezeu ne hrăneşte zilnic pentru ca credinţa noastră să crească.

Trebuie să afirmăm zilnic în inimile naostre ştergerea păcatului pe care am primit-o. Adevărul care trebuie să fie găsit în inimile noastre este mântuirea evangheliei apei şi a Duhului, manifestată în aţa albastră, purpurie şi roşie şi inul subţire răsucit. Acest adevăr al mântuirii se află în inimile celor care au primit ştergerea păcatului. Reînnoindu-ne credinţa în această evanghelie a apei şi a Duhului, putem continua să trăim zi de zi ca şi copii ai lui Dumnezeu.

Astfel, chiar şi cei care cred în evanghelia apei şi a Duhului trebuie să insiste zilnic asupra evangheliei neprihănirii lui Dumnezeu manifestată în aţa albastră, purpurie şi roşie şi inul subţire răsucit şi să-şi afirme zilnic credinţa. De ce? Deoarece dacă nu ţinem strâns întotdeauna şi nu o afirmăm de evanghelia apei şi a Duhului, o putem pierde oricând. Trebuie să ne amintim întotdeauna ce a spus scriitorul cărţii Evrei, diasporei evreieşti: „De aceea, cu atât mai mult trebuie să ne ţinem de lucrurile, pe care le-am auzit, ca să nu fim depărtaţi de ele” (Evrei 2:1).

Astăzi, chiar şi printre acei ce cunosc evanghelia apei şi a Duhului, vedem că sunt mulţi a căror credinţă în evanghelile dispare pe parcursul timpului. Aceasta deoarece ei, chair dacă crezuseră în evangheliaa pei şi a Duhului, nu au mâncat pâinea vieţii în mod continuu în Locul Sfânt şi drept rezultat, inimile lor nu au fost refiante cu credinţa adevărată.

De asemenea, sunt mulţi slujitori ai lui Satan în această lume care încearcă să-i omoare pe cei neprihăniţi, hrănindu-i cu pâine dospită, adică, învăţăturile cărnii lor. Dacă evanghelia falsă este introdusă în Biserica lui Dumnezeu, adevărul se amestecă cu minciuni, preschimbând credincioşii în cineva care nu pot fi acceptaţi de Domnul. Astfel de oameni cunosc adevărul dar nu cred datorită eşecului lor de a ridica pervazul credinţei şi astfel sfârşesc a fi cineva care nu mai este mântuit de păcat în întregime. Proverbe 22:28: „Nu muta hotarul cel vechi, pe care l-au aşezat părinţii tăi.”

De aceea, este critic de important pentru noi să nu mutăm hotarul credinţei noastre. Trebuie să avem graniţa clară a credineţi noastre adevărate şi să o apărăm până în ziua când Se întoarce Domnul nostru. Doar atunci ne putem hrăni cu pâinea vieţii, doar atunci Domnul poate locui în centrul inimilor nnaostre şi doar atunci putem avea viaţă veşnică. Indiferent cât de multă pâine ne dă Dumnezeu, dacă nu apreciem preţiozitatea sa şi nu o ţinem în inimile noastre, sau dacă îndepărtăm pervazul inimilor noastre şi lăsăm să alunece pâinea vieţii de pe masă, vom sfârşi în a ne preschimba în copii ai distrugerii.

Unii dintre noi tocmai am primit ştergerea păcatelor, în timp ce alţii, sunt zei de ani de când am auzit evanghelia apei şi a Duhului pentru prima dată şi ni s-au şters păcatele. Din moment ce, ceea ce auzim zilnic este despre Cuvântul evangheliei apei şi a Duhului, poate fi foarte posibil ca unii dintre noi să obosească imediat ce e menţionat cuvântul “apă” a evangheliei apei şi a Duhului. Dar totuşi, trebuie să continuăm să mâncăm pâinea adevăratei evanghelii. Cât timp trebuie să facem aceasta? Până când Se întoarce Domnul.

Unii dintre voi probabil vă plângeţi că predic întotdeauna şi în mod repetat evanghelia apei şi a Duhului, dar trebuie să realizaţi de ce trebuie să predict în felul acesta. Deoarece credinţa noastră trebuie să se întărească tot mai mult, insistând asupra evangheliei apei şi a Duhului, pentru ca noi să devenim lucrători ai lui Dumnezeu. Trebuie să împlinim rolul paznicului credincios şi de încredere, ale sufletelor acestei ere. Şi pentru sufletele născute din nou, această evanghelie a apei şi a Duhului este pâinea vieţii şi hrana adevărată a credinţei. Astfel, trebuie să avem zilnic această pâine şi nu doar aceasta—adică, nu ar trebui să o avem doar pentru noi—dar trebuie şi să o împărtăşim zilnic cu alţii, pentru ca şi ei să ajungă să primească ştergerea păcatului.

Pâinea celui neprihănit este de a răspândi Cuvântul evanghelic ale apei şi a Duhului şi astfel să-i elibereze pe oameni de puterea întunericului şi să-i ducă în Împărăţia Fiului dragostei Sale. (Ioan 4:34, Coloseni 1:13). Dacă neglijăm să avem pâinea evangheliei apei şi a Duhului, ne vom îmbolnăvi sau muri în mod inevitabil. Uneori, datorită slăbiciunii cărnii noastre, credinţa noastră în evanghelia apei şi a Duhului poate fi slăbită. Dar dacă ţinem de evanghelia apei şi a Duhului în timpuri de necazuri, se poate preschimba într-o fereastră de posibilităţi pentru sufletele noastre pentru a deveni şi mai puternici.

Când auzim şi insistăm asupra acestei evanghelii a adevărului, cu cât mai mult o auzim, cu atât mai multe suflete se întăresc, cu atât mai puternică se face credinţa noastră şi cu atât mai mult vedem că se reînnoieşte puterea în inimile noastre. Noi avem nevoie să auzim zilnic evanghelia apei şi a Duhului, să ne afirmăm şi să ne rafinăm credinţa în această evanghelie. După cum spune Dumnezeu: „Scoate zgura din argint, şi argintarul va face din el un vas ales” (Proverbe 25:4) şi avem nevoie de rafinamentul credinţei—adică, avem nevoie să auzim evanghelia apei şi a Duhului, să o conştientizăm în inimile noastre şi să insistăm mereu asupra ei —deoarece evanghelia apei şi a Duhului este pâinea noastră zilnică, Domnul nostru ne-a dat într-adevăr Cuvântul evangheliei apei şi a Duhului. De aceea, El ne-a spus să ne rugăm în felul acesta. 

Când e vorba de mântuirea ştergerii păcatului pe care ne-a dat-o Dumnezeu, trebuie să clarificăm cum fusese credinţa noastră înainte să fim mântuiţi de păcat. „Înainte să cunosc acest adevăr, nu fusesem mântui de păcat.” Trebuie să recunoaştem clar că în acel moment, deşi am crezut în Isus, nu am fost mântuit de păcat. „Atunci nu fusesem mântuit în întregime de păcat, dar când am continuat să aud această evanghelie a apei şi a Duhului, am ajuns cu timpul să o cred în inimă.

Deşi înainte crezusem în Isus ca Mântuitor al meu, mântuirea mea nu fusese perfectă până atunci când, auzind evanghelia adevărată a apei şi a Duhului, am fost complet mântuit. Acum pot crede cu adevărat în evanghelia apei şi a Duhului şi cred în ea cu adevărat.” Doar când realizaţi şi credeţi că Domnul v-a mântuit în întregime de păcat cu botezul şi sângele Său, darul mântuirii adevărate coboară din Cer în inimile voastre. Această credinţă în adevăr, este credinţa adevărată care te mântuieşte.

Evanghelia apei şi a Duhului revelată în Biblie este diferită de credinţa pe care am avut-o înainte. În acel timp noi am crezut doar în evanghelia sângelui de pe Cruce, în loc de această evanghelie perfectă a apei şi a Duhului. Credinţa doar în Cruce şi credinţa în evanghelia apei şi a Duhului pot părea similare la început, dar cele două sunt complet diferite în final. Înainte să ajungi să cunoşti această evanghelie a apei şi a Duhului, nu crezuseşi doar în sângele Crucii? Au fost şterse toate păcatele tale atunci? Bineînţeles că nu! Când crezi în sângele lui Isus de pe Cruce, încă ai avut păcate actuale în inima ta. Aceasta este diferenţa dintre credinţa care crede în evanghelia apei şi a Duhului şi credinţa în Cruce doar.

Diferenţa clară este că cei care cred în evanghelia apei şi a Duhului nu sunt mântuiţi, în timp ce acei care cred în evanghelia apei şi a Duhului sunt mântuiţi de toate păcatele lor. Astfel, duhurile sunt diferite fără vreo greşală. Dar oamenii obişnuiţi nu realizază aceasta. Deşi cele două evanghelii pot părea similare, există o prăpastie mare de credinţă între ele care nu poate fi unită. Când diferenţa mică dintre faptul dacă credem sau nu în botezul lui Isus, este ceea ce ne face să primim sau să pierdem viaţa veşnică, atunci putem conştientiza că există o diferenţă între aceste două credinţe, care nu poate fi împreunată niciodată.

Trebuie să ştim exact ce credinţă constituie graniţa mântuirii noastre de păcat. Pentru a fi mântuiţi de păcat, trebuie să credem în evanghelia apei şi a Duhului. Această evanghelie a apei şi a Duhului este adevărul ştergerii păcatului. Status-ul clar al mântuirii va fi al vostru când recunoaşteţi că nu sunteţi mântuiţi cu siguranţă înainte să credeţi în evanghelia apei şi a Duhului şi că acum credeţi cu adevărat în evanghelia adevărată din toată inima voastră.

Dacă credeţi în evanghelia apei şi a Duhului din adâncul inimii voastre, trebuie să recunoaşteţi clar aceasta înaintea lui Dumnezeu, că aţi primit ştergerea păcatelor voastre, auzind şi crezând în evanghelia apei şi a Duhului. Dacă aţi crezut acum în adevărul evangheliei apei şi a Duhului, puteţi găsi acum neîndoielnic evidenţa sa, în inimile voastre. 

Trebuie să ne examinăm cu grijă credinţa înaintea lui Dumnezeu. Nu este nici o ruşine să ne examinăm credinţa. Dacă ţi-ar lua cinci ani de când ai crezut pentru prima dată în Isus, să ajungi să crezi în evanghelia apei şi a Duhului din adâncul inimii voastre, nu este deloc nici o ruşine. Dacă ţi-ar lua 10 ani să fii mântuit, nu este nici o ruşine în aceasta şi dacă ţi-ar lua chiar 20 de anis ă fii mântuit, nu este absolut de loc nici o ruşine în aceasta. Din contră, este o binecuvântare.

Totuşi, realitatea este că sunt mulţi care pretind că sunt mântuiţi de păcat. Dar Duhul Sfânt, care cercetează toate lucrurile, nu le poate dovedi credinţa, deoarece nut rag o linie de demarcare a mântuirii, în mod sincer. Este mult mai înţelept chiar şi acum, să stabilim clar linia de demarcare a mântuirii noastre—nu să cunoaştem ziua exact când am fost mântuiţi, dar ceea ce e important aici este să distingem clar între înainte şi după ce am fost mântuiţi—şi să ne mărturisim credinţa în mod distinct.



Părinţii noştri ai credinţei au crezut de asemenea în aceeaşi evanghelie în care credem noi acum


Traversând Marea Roşie, când poporul Israel căuta să traverseze Râul Iordan pentru a intra în ţara Canaan, puteau face traversarea în siguranţă doar când îşi urmau preoţii ce cărau mai întâi chivotul Legământului al lui Dumnezeu. Dacă doar ne gândim la noi înşine: „Oh, deci aşa pot traversa Râul Iordan,” şi nu faci de fapt traversarea, nu poţi intra în ţara Canaan, deoarece încă am rămânea de partea cealalată a râului. Pentru a intra în ţara Canaan, trebuie absolut să traversăm Marea Roşie şi Râul Iordan, prin credinţa în Domnul.

Din punct de vedere spiritual, Râul Iordan este râul morţii şi a învierii. Credinţa care te-a mântuit, ce crede: „Trebuie să fiu aruncat în iad, dar Domnul a venit pe acest pământ şi m-a mântuit cu botezul Său în Râul Iordan şi Şi-a vărsat sângele pe Cruce.” Pentru a ne mântui perfect, Domnul nostru a fost botezat în Râul Iordan şi Şi-a vărsat sângele pe Cruce. În felul acesta El a luat asupra Sa păcatele noastre şi a plătit plata păcatului, dându-Şi propria viaţă în locul nostrum. Acum noi trebuie să credem în acest adevăr şi să tragem clar linia credinţei şi linia mântuirii, în inimile noastre.

În timp ce predic Cuvântul lui Dumnezeu, văd că sunt mulţi în Biserica Sa care nu au tras în mod clar linia mântuirii, din adâncul inimii lor şi de aceea nu-L pot urma pe Domnul. Ei se întreabă cum pot trage această linie între, înainte şi după mântuirea lor. Ei se scuză, zicând: „a fost cineva vreodată pe acest pământ care a tras această linie? Apostolul Pavel a tras-o? Dar Petru? Nimeni nu a făcut aceasta vreodată.” Dar apostolii credinţei cum ar fi Pavel sau Petru au tras cu toţii linia mântuirii.

În cazul lui Pavel, el a tras-o în drum spre Damasc. Astfel, el a menţionat frecvent cuvintele „cândva, în trecut, sau înainte”, în contrast cu cuvântul „acum.” Cât despre Petru, el a rostit de asemenea aceleaşi cuvinte de mai sus above (1 Petru 2:10, 14, 25). Vedem că şi el a tras această linie când ne uităm la mărturisirea sa: „Tu eşti Hristosul, Fiul Dumnezeului celui viu!” (Matei 16:16), şi „Icoana aceasta închipuitoare vă mântuieşte acum pe voi, şi anume botezul, care nu este o curăţire de întinăciunile trupeşti, ci mărturia unui cuget curat înaintea lui Dumnezeu, prin învierea lui Isus Hristos” (1 Petru 3:21). Atât Pavel, cât şi Petrua tras clar linia credinţei dintre înainte şi după, a mântuirii lor.

Astfel această întrebare dacă crezi sau nu în evanghelia apei şi a Duhului nu este problema altcuiva, ci este foarte mult o problemă a propriului tău suflet. Toţi slujitorii lui Dumnezeu din Biblie dezbat problemapăcatului. Deoarece aceasta este o problemă critic importantă pentru noi toţi, trebuieă să o rezolvăm prin credinţă. Când credem în evanghelia apei şi a Duhului şi astfel rezolvăm problema păcatului din adâncul inimii noastre, lui Dumnezeu Îi place foarte mult. Doreşti să-L mulţumeşti pe Dumnezeu? Atunci tot ceea ce ai de făcut este să crezi în evanghelia apei şi a Duhului. Dacă în tot acest timp nu ai fost mântuit încă, trebuie să mărturiseşti: „Dumnezeule, nu am fost încă mântui.”

Isus a spus: „Îţi voi da cheile Împărăţiei cerurilor, şi orice vei lega pe pământ, va fi legat în ceruri, şi orice vei dezlega pe pământ, va fi dezlegat în ceruri” (Matei 16:19). Pe demaltă parte, trebuie să recunoaştem mai întâi, „Dumnezeu m-a mântuit cu apă şi Duh. Chiar acum, din adâncul inimii mele,c red în adevărul evangheliei apei şi a Duhului. Nu este deloc nici o îndoială că Domnul m-a mântuit prin evanghelia apei şi a Duhului.”

Noi trebuie să acceptăm cu toţii evanghelia apei şi a Duhului în inimile noastre. „Cred în această evanghelie. Deoarece este adevărul, deorece Domnul mi-a şters păcatele mai mult decât destul, cred acum în această evanghelie. Nu am fost mântuit prin credinţă.” Când recunosc astfel şi cred în evanghelia dată de Domnul, Dumnezeu ne spune: „Îţi aprob credinţa.”

Când Dumnezeu ne-a dat adevărul apei şi a Duhului care ne poate mântui perfect, dacă noi, de partea noastră, nu tragem linia mântuirii şi acceptăm această mântuire, crezând în acest adevăr, atunci nici Dumnezeu de partea Sa, nu ne poate recunoaşte ca cei mântuiţi. Deoarece Dumnezeu ne tratează cu personalitate şi nu ne obligă, dacă nu credeţi în inimile voastre în evanghelia apei şi a Duhului din adâncul inimii voastre, nu vă poate da ştergerea păcatului. Cu alte cuvinte, dacă nu conştientizaţi evanghelia apei şi a Duhului în inimile voastre, Duhul Sfânt nu apote locui în inimile voastre.

Respingem noi toate celelalte evanghelii ca false în afara evangheliei apei şi a Duhului? Sau credem că, chiar şi astfel de evanghelii false sunt încă folositoare şi că nu e nevoie să le aruncăm? Avem nevoie să ne examinăm şi să vedem exact cum credem. Să presupunem pentru un moment că am ajuns în faţa unui morman de dispozitive şi aparate electronice. Să presupunem mai departe că pe unele le-am adus acasă, gândind că încă am putea salva, dar am aflat mai târziu că nu merge nici una din ele şi că nu sunt deloc utile. Să le ţinem atunci sau să le aruncăm? Odată ce ne decidem că sunt toate nefolositoare, bineînţeles că ar trebui să le aruncăm. Când ajungi la o concluzie că ceva nu este util niciodată pentru tine şi nu este deloc autentic, trebuie să mai ştii să decizi cum să arunci.

Dacă astfel ar trebuie să procedăm cu lururile de pe pământ, cum ar trebuie atunci să procedăm când vine vorba de cele spirituale? Trebuie să fim chiar şi mai decisive în respingerea minciunilor, în treburile noastre spirituale. Trebuie să tragem linia clară care ne distinge credinţa în evanghelia apei şi a Duhului, de credinţa falsă ce crede doar în sângele Crucii; trebuie să recunoaştem că credinţa doar în sângele Crucii nun e poate aduce niciodată mântuire; şi trebuie să aruncăm în mod decisive această dotrină greşită. Care este doctrina corectă din punct de vedere biblic? Este doar evanghelia sângelui de pe Cruce? Sau este evanghelia apei şi a Duhului? Credinţa t ace crede în evanghelia apei şi a Duhului şi care te-a mântuit de păcatele tale este ceea ce-I place lui Dumnezeu.

Pe scurt, există două feluri de creştini: cei care ştiu şi cred în evanghelia apei şi a Duhului şi cei care nu. Poate părea ca şi cum ambele duc o viaţă de credinţă, dar adevărul e că cele două sunt total diferite. Crezi cumva că evanghelia imperfectă în care ai crezut înainte încă mai e folositoare? Ai ţinut-o tot timpul, crezând că va fi utilă mai târziu?

O astfel de credinţă este o credinţă falsă, ceva ce a ieşit din gândurile făcute de om şi astfel trebuie să aruncaţi tot bagajul vechi al trecutului vostru. Deoarece încă nu aţi aruncat ce este neadevărat şi minciunile, aveţi probleme în adâncul inimii voastre. Vă sfătuiesc să vă amintiţi Cuvântul Său: „Să păziţi legile Mele. Să nu împreuni vite de două soiuri deosebite; să nu semeni în ogorul tău două feluri de seminţe; şi să nu porţi o haină ţesută din două feluri de fire” (Levitic 19:19).



Pentru a intra în Locul sfânt, trebuie să intrăm doar prin uşa sa


Cu ce material era făcută uşa Cortului? Era împletită din aţa albastră, purpurie şi roşie şi inul subţire răscuit. Cei care s-au născut din nou din apă şi Duh trebuie să deschidă această uşă a Cortului şi să intre în Locul Sfânt. Dedesubtul stâlpilor uşii Cortului, erau plasate copcii de bronz. Aceste copcii de bronz ne face să conştientizăm faptul că evanghelia apei şi a Duhului este adevărul mântuirii.

Ele ne învaţă că deşi nu avem altă alegere decât să fim condamnaţi de Dumnezeu şi să murim pentru păcatele noastre, primind binecuvântarea de a ne naşte din nou din apă şi Duh, am devenit poporul lui Dumnezeu. Noi putem intra în Cort daor când aruncăm noţiunea greşită că, dintre culorile celor patru aţe, folosite pentru uşa sa, noi am fost mântuiţi crezând doar în misiunea lui Isus manifestată doar în aţa roşie.

Dacă nu ne aruncăm gândurile egoiste şi credinţa, nu putem crede niciodată în mântuirea manifestată în aţa albastră, purpurie şi roşie. Trebuie să recunoaştem că adevărul manifestat în aţa albastră, purpurie şi roşie şi inul subţire răsucit este evanghelia apei şi a Duhului şi trebuie să recunoaştem falsitatea gândurilor noastre egoiste când am crezut înainte doar în sângele Crucii.

Dacă Dumnezeu doreşte, te va conduce la adevărul evangheliei apei şi a Duhului. Doar celor care cred în adevărul apei şi a Duhului li se pot şterge toate păcatele şi pot primi viaţa veşnică. Daor atunci putem deschide uşa mântuirii crezând în acest adevăr din adâncul inimii noastre şi să intrăm în Locul Sfânt. 

Dacă nu discernem falsitatea credinţei noastre vechi pe care ai avut-o înainte să ajungi să cunoşti evanghelia apei şi a Duhului, vei suferi pedeapsa păcatului, deoarece n-ai putea fi mântuit. Dacă se întâmplă aceasta, nu poţi intra nici măcar în Locul Sfânt şi să ai pâinea vieţii. Doar când intri în Locul Sfânt, crezând în evanghelia apei şi a Duhului, poţi avea pâinea vieţii care abureşte.

Trebuie să realizaţi că Domnul v-a făcut copiii ai lui Dumnezeu spălându-vă păcatele cu botezul Său, aţa albastră, purpurie şi roşie, purtând condamnarea păcatelor voastre cu vărsarea de sânge de pe Cruce, aţa roşie. Şi trebuie să realizaţi clar şi să credeţi că evanghelia apei şi a Duhului este adevărul absolut necesar pentru voi. Puteţi veni în Biserica lui Dumnezeu să împărtăşiţi pâinea vieţii cu cei neprihăniţi doar când cunoaşteţi că Dumnezeu este Cel care v-a dat evanghelia apei şi Duhului şi doar când credeţi în această evanghelie.



Carnea Domnului este pâinea vieţii şi a ştergerii păcatului 


Să ne întoarcem la Ioan 6:49-53: „‚Părinţii voştri au mâncat mană în pustie, şi au murit. Pâinea, care se pogoară din cer, este de aşa fel, ca cineva să mănânce din ea, şi să nu moară. Eu sunt Pâinea vie, care s-a pogorât din cer. Dacă mănâncă cineva din pâinea aceasta, va trăi în veac; şi pâinea, pe care o voi da Eu, este trupul Meu, pe care îl voi da pentru viaţa lumii.’ La auzul acestor cuvinte, Iudeii se certau între ei, şi ziceau: ‚Cum poate omul acesta să ne dea trupul Lui să-l mâncăm?’ Isus le-a zis: ‚Adevărat, adevărat, vă spun, că, dacă nu mâncaţi trupul Fiului omului, şi dacă nu beţi sângele Lui, n-aveţi viaţa în voi înşivă.’” Isus a spus că cei care mănâncă carnea S şi beau sângele Lui, au viaţa veşnică. Acest pasaj înseamnă că noi toţi trebuie să mâncăm carnea lui Isus şi să bem sângele Său.

Atunci cum putem mânca carnea lui Isus şi să mâncăm sângele Său? Crezând în evanghelia apei şi a Duhului noi putem mânca carnea lui Isus şi să bem sângele Său. Crezând că Isus a luat asupra Sa toate păcatele noastre cu botezul Său, putem mânca carnea Sa şi crezând că Isus a luat asupra umerilor Săi păcatele noastre şi a fost condamnat pe Cruce pentru ele, noi putem bea sângele Său.

De asemenea trebuie să credem că prin lucrările mântuirii manifestate în aţa albastră, purpurie şi roşie şi inul subţire răsucit, Isus ne-a şters păcatele şi ne-a făcut copiii lui Dumnezeu. Indiferent cum ai crezut înainte să crezi în evanghelia apei şi a Duhului, trebuie să conştientizezi că această credinţă veche a ta fusese greşită şi trebuie să ridici acum faima credinţei, având carnea şi sângele lui Isus şi să mănânci pâinea Cuvântul.

Ioan 6:53 afirmă: „Adevărat, adevărat, vă spun, că, dacă nu mâncaţi trupul Fiului omului, şi dacă nu beţi sângele Lui, n-aveţi viaţa în voi înşivă”. Chiar şi acum, unii oameni folosesc acest pasaj pentru a se certa cu privire la doctrina transubstanţierii. Această dotrină susţine că pâinea şi vinul folosite în timpul împărtăşaniei (a cinei), sunt preschimbate în carnea şi sângele lui Isus în mod literar, când fac ritualul, prin credinţă. Dar trebuie să realizăm şi să credem că acest pasaj din Ioan 6:53, departe de a vorbi despre transubstanţiere, vorbeşte de fapt despre evanghelia apei şi a Duhului.

În timpul împărtăşaniei sfinte, dacă aştepţi la rand, iar preotul pune o bucată de pâine în gura ta, s-ar transforma această pâine în trupul lui Isus? Nu! Noi putem mânca carnea lui Isus şi bea sângele Său crezând că Isus a venit pe acest pământ, a luat asupra Sa păcatele lumii şi le-a curăţit fiind botezat, ducând aceste păcate la Cruce şi murind pe ea şi astfel ne-a mântuit de moarte.

Cei care mănâncă carnea lui Isus şi-I bea trupul prin credinţă, sunt cei care cred în adevărul că Isus, cu aţa albastră, purpurie şi roşie, ne-a mântuit de păcat, luând asupra Sa păcatele noastre şi purtând condamnarea păcautlui asupra trupului Său. Noi trebuie să mâncăm carnea lui Isus şi să bem sângele Său cu credinţa noastră în botezul şi sângele lui Isus Hristos.

Pentru a ne accepta păcatele asupra Sa, Isus a fost botezat de Ioan Botezătorul în Râul Iordan. Să ne întoarcem la Matei 3:15-17: „Drept răspuns, Isus i-a zis: ‚Lasă-Mă acum, căci aşa se cade să împlinim tot ce trebuie împlinit.’ Atunci Ioan L-a lăsat. De îndată ce a fost botezat, Isus a ieşit afară din apă. Şi în clipa aceea cerurile s-au deschis, şi a văzut pe Duhul lui Dumnezeu pogorându-Se în chip de porumbel şi venind peste El. Şi din ceruri s-a auzit un glas, care zicea: ‚Acesta este Fiul Meu preaiubit, în care Îmi găsesc plăcerea.’” 

Deoarece Isus a luat asupra Sa toate păcatele când a fost botezat de Ioan şi a murit pe Cruce, El a împlinit toată neprihănirea lui Dumnezeu. Credinţa noastră în adevărul evangheliei, că toate păcatele lumii au fost trecute asupra lui Isus Hristos când a fost botezat de Ioan, este credinţa adevărată cu care noi putem mânca carnea lui Isus şi să bem sângele Său.

Dacă recunoaşteţi acest adevăr, aţi mâncat deja carnea lui Isus prin credinţă. Faptul că păcatele lumii au fost trecute asupra lui Isus Hristos odată pentru totdeauna, este adevărul şi de aceea este critic de important să credeţi aceasta în adâncul inimilor voastre. Această credinţă este credinţa care îţi face posibil să mănânci carnea lui Isus. Au fost trecute păcatele tale asupra lui Isus prin botezul Său? Doar când crezi aceasta poţi mânca carnea lui Isus. După ce L-a botezat pe Isus, Ioan Botezătorul a strigat: „Iată Mielul lui Dumnezeu, care ridică păcatul lumii!” (Ioan 1:29).

Şi deoarece Isus acceptase păcatele lumii prin botezul Său, El le.a dus pe toate pe trupul Său, a fost crucificat şi Şi-a vărsat sângele şi a murit. Fiind astfel crucificat, bătut în cuie în ambele picioare şi mâini şi vărsându-Şi sângele, Isus a strigat înainte de a muri: „S-a sfârşit!” Apoi a înviat din morţi în trei zile, a purtat mărturie timp de 40 de zile, S-a ridicat la Cer exact aşa cum arăta, iar acum stă la dreapta tronului Tatălui. Şi de asemenea a promis că Se va întoarce aşa cum S-a ridicat la Cer. Credeţi în acest adevăr din adâncul inimii voastre? Crezând în acest adevăr puteţi mânca carnea lui Isus şi să beţi sângele Său. Când credem cu adevărat din adâncul inimii noastre, putem mânca carnea lui Isus şi să bem sângele Său. Cu această credinţă putem mânca pâinea Locului Sfânt.

Domnul nostru ne-a poruncit să ne amintim întotdeauna de carnea şi sângele Său oridecâte ori ne adunăm (1 Corinteni 11:26). Astfel, de fiecare dată când ne adunăm, trebuie să comemorăm tot timpul carnea şi sângele lui Isus. Prin credinţă noi trebuie să mâncăm carnea lui Isus şi să bem sângele Său oridecâte ori ne adunăm, cum am putea ţine această împărtăşanie doar ca un ritual formal?

Deoarece credem în botezul prin care Isus a luat păcatele noastre asupra trupului Său şi în sângele Său sacrificial de pe Cruce, prin credinţă noi ne amintim carnea şi sângele Său, în fiecare zi. Deoarece credem în adevărul apei şi a Duhului, zilnic mâncăm carnea lui Isus şi Îi bem sângele. Aşa cum a spus Isus: „Cine mănâncă trupul Meu, şi bea sângele Meu, are viaţa veşnică; şi Eu îl voi învia în ziua de apoi (Ioan 6:54),” El îi va învia pe cei care mănâncă carnea Sa şi beau sângele Său, în ziua din urmă.

Trebuie să recunoaştem că, dacă credinţa noastră nu ne face capabili să mâncăm carnea lui Isus şi să-I bem sângele, atunci este o credinţă defectuoasă. Domnul nostru a spus: „Cine mănâncă trupul Meu, şi bea sângele Meu, are viaţa veşnică; şi Eu îl voi învia în ziua de apoi. Căci trupul Meu este cu adevărat o hrană, şi sângele Meu este cu adevărat o băutură. Cine mănâncă trupul Meu, şi bea sângele Meu, rămâne în Mine, şi Eu rămân în el. După cum Tatăl, care este viu, M-a trimis pe Mine, şi Eu trăiesc prin Tatăl, tot aşa, cine Mă mănâncă pe Mine, va trăi şi el prin Mine” (Ioan 6:54-57).

Cei care mănâncă carnea Domnului şi Îi beau sângele prin credinţă, vor trăi datorită Lui. Pe de altă parte, cei care nu mănâncă carnea Domnului şi Îi beau sângele, vor muri, deoarece nu crezuseră. Dar nu e dificil să mâncăm carnea lui Isus şi să bem sângele Său prin credinţă.

Să presupunem pentru un moment aici că există un examen de mântuire care trebuie să fie dat pentru a intra în Împărăţia lui Dumnezeu. Una din întrebările sale este: „care este credinţa ce te face capabil să mănânci carnea lui Isus şi să bei sângele Său?” Cum ar treui să răspundem la această întrebare? Când atât carnea, cât şi sângele lui Isus constituie adevărul, am putea spune că mâncăm atât carnea Sa, când de fapt I-am băut doar sângele? Trebuie să notăm atât botezul, cât şi Crucea lui Isus, ca răspuns. Putem intra în Împărăţia Cerului doar când mâncăm carnea lui Isus şi-I bem sângele. Chiar dacă am crezutşi am înţeles greşit înainte, dacă ne întoarcem inimile, mâncăm carnea lui Isus şi-I bem sângele, putem trece testul. Dacă credem în carnea şi sângele lui Isus chiar acum în acest moment, putem trece testul în mod suficient.

Oamenii se uită la apariţia exterioară, dar Dumnezeu Se uită în centrul inimii, astfel când credem atât în botezul lui Isus, cât şi sângele Crucii, mâncăm carnea lui Isus şi-I bem sângele. Dumnezeu Se uită în centrul inimilor noastre să vadă dacă avem credinţă cu adevărat în carnea şi sângele lui Isus. De aceea, dacă nu credem în carnea şi sângele lui Isus în adâncul inimilor noastre, nu am fost mântuiţi de păcat. Indiferent cum ai crezut înainte, dacă ai acum credinţa atât în carnea, cât şi sângele lui Isus, poţi intra în Împărăţia Cerului.

Mulţi oameni religioşi din această lume dezbat la nesfârşit veridicitatea doctrinei transubstanţierii. De ceea ce este nevoie de fapt, este crednţa care ne face capabili să mâncăm carnea lui Isus şi să-I bem sângele. Dar aceasta e posibil doar când credem în evanghelia apei şi a Duhului, în inimile noastre. Credinţa în Isus din adâncul inimilor noastre, prin evanghelia apei şi a Duhului, este mâncatul pâinii adevărate şi băutul băuturii adevărate.



Trebuie să credem în botezul şi sângele lui Isus, ca ştergere a păcatului nostru.


Domnul nostru a spus: „sângele Meu este cu adevărat o băutură” (Ioan 6:55). Domnul nostru a purtat condamnarea păcatului pe Cruce. Credinţa că Isus ne-a luat păcatele, fiind botezat şi că Şi-a vărsat sângele pe Cruce, este credinţa care ne face capabili să bem sângele lui Isus. Prin botezul pe care l-a primit de la Ioan, Isus a luat asupra Sa toate păcatele noastre, inclusive cele ale copiilor tăi, a părinţilor tăi şi a fiecăruia dintre noi, şi vărsându-Şi sângele pe Cruce, El a purtat condamnarea tuturor acestor păcate. Cu botezul şi sângele Său, Isus ne-a rezolvat toate problemele absolut pentru fiecare din întreaga lume. Crezând că Isus a luat astfel asupra Sa păcatele noastre, cu botezul Său şi a fost condamnat pentru păcatele noastre cu sângele Său de pe Cruce, este a bea sângele lui Isus prin credinţă.

În lumea din ziua de azi, sunt mulţi care spun că cred în evanghelia apei şi a Duhului doar cu cuvintele. Dar nu cred în întregime în carnea şi sângele lui Isus. Oricui nu are credinţa întreagă în carnea şi sângele lui Isus, nu i se poate şterge păcatul. Poate că tu ai crezut înainte că sângele Crucii era singurul adevăr, dar acum că ai găsit adevărul real, treuie să ai credinţa ce crede clar în carnea şi sângele lui Isus. Doar atunci Dumnezeu te va recunoaşte ca mântuit. Dar dacă pe de altă parte, nu tragic linia clară a mântuirii cu privire la această problemă—adică, cu privire la ştergerea păcatului, primită prin credinţa în carnea şi sângele lui Isus, în adâncul inimii tale—nu se poate ca Dumnezeu să-ţi aprobe credinţa.

Domnul nostru a spus: „Cine mănâncă trupul Meu, şi bea sângele Meu, rămâne în Mine, şi Eu rămân în el” (Ioan 6:56). Dar dacă mâncăm carnea lui Isus şi bem sângele Său prin credinţă, nu putem intra în prezenţa lui Dumnezeu. Şi oricine nu are această credinţă în carnea şi sângele lui Isus, nu poate rămâne în Domnul. Este speranţa mea sinceră ca nimeni dintre sfinţii, lucrătorii şi slujitorii lui Dumnezeu din Biserica noastră, să nu cadă de la această credinţă în carnea şi sângele lui Isus.

Când Sodoma şi Gomora au fost distruse de foc, ginerii lui Lot au privit Cuvântul vieţii lui Dumnezeu pe care Lot li-L spuseseră, ca drept glumă. Pentru cei care nu iau Cuvântul lui Dumnezeu în mod serios, judecata lui Dumnezeu va veni asupra lor, aşa cum este scris. Necredincioşii vor fi condamnaţi pentru păcatul necredeinţei lor. Ei vor fi distruşi pentru păcatele lor. Aceasta nu este o glumă peste care să treci cu vederea, cu câteva chicoteli.

Evanghelia apei şi a Duhului se referă la credinţa în carnea şi sângele lui Isus. Crezând în acest adevăr, ni s-au şters păcatele şi am primit viaţa veşnică. Deoarece credinţa cărnii şi a sângelui lui Isus, în care credem, este evanghelia adevărată şi adevărul real, trebuie să ţinem această credinţă în inimile noastre. Ridicând pervazul credinţei în inimile noastre, trebuie să ţinem strâns întregul Cuvânt al adevărului şi să nu-l lăsăm niciodată să alunece de la noi. Crezând în inimile noastre, trebuie să acceptăm adevărul că Dumnezeu a şters toate nelegiuirile păcătoşilor cu carnea şi sângele lui Isus.

Sper şi mă rog ca voi toţi să credeţi în evanghelia apei şi a Duhului, împlinită de Domnul, să mâncaţi pâinea mântuirii care vă mântuieşte de păcatele voastre şi astfel să primiţi viaţă veşnică.