Sermons

[11-21] < Levitic 16:1-34 > Marele preot ce oferea jertfa în Ziua Ispăşirii



< Levitic 16:1-34 >

„Domnul a vorbit lui Moise, după moartea celor doi fii ai lui Aaron, morţi când s-au înfăţişat înaintea Domnului. Domnul a zis lui Moise: ‚Vorbeşte fratelui tău Aaron, şi spune-i să nu intre în tot timpul în sfântul locaş, dincolo de perdeaua dinăuntru, înaintea capacului ispăşirii, care este pe chivot, ca să nu moară; căci deasupra capacului ispăşirii Mă voi arăta în nor. Iată cum să intre Aaron în sfântul locaş. Să ia un viţel pentru jertfa de ispăşire şi un berbec pentru arderea de tot. Să se îmbrace cu tunica sfinţită de in, şi să-şi pună pe trup izmenele de in; să se încingă cu brâul de in, şi să-şi acopere capul cu mitra de in; acestea sunt veşmintele sfinţite, cu care se va îmbrăca el după ce îşi va spăla trupul în apă să ia, de la adunarea copiilor lui Israel, doi ţapi pentru jertfa de ispăşire, şi un berbec pentru arderea de tot. Aaron să-şi aducă viţelul lui pentru jertfa de ispăşire, şi să facă ispăşire, pentru el şi pentru casa lui. Să ia cei doi ţapi, şi să-i pună înaintea Domnului, la uşa cortului întâlnirii. Aaron să arunce sorţi pentru cei doi ţapi: un sorţ pentru Domnul, şi un sorţ pentru Azazel. Aaron să ia ţapul care a ieşit la sorţi pentru Domnul, şi să-l aducă jertfă de ispăşire. Iar ţapul care a ieşit la sorţi pentru Azazel, să fie pus viu înaintea Domnului, ca să slujească pentru facerea ispăşirii, şi să i se dea drumul în pustie pentru Azazel. Aaron să-şi aducă viţelul lui pentru jertfa de ispăşire, şi să facă ispăşire pentru el şi pentru casa lui. Să-şi junghie viţelul pentru jertfa lui de ispăşire. Să ia o cădelniţă plină cu cărbuni aprinşi de pe altarul dinaintea Domnului, şi doi pumni de tămâie mirositoare pisată mărunt; să ducă aceste lucruri dincolo de perdeaua dinăuntru; să pună tămâia pe foc înaintea Domnului, pentru ca norul de fum de tămâie să acopere capacul ispăşirii de pe chivotul mărturiei, şi astfel nu va muri. Să ia din sângele viţelului şi să stropească cu degetul pe partea dinainte a capacului ispăşirii spre răsărit; să stropească din sânge de şapte ori cu degetul lui înaintea capacului ispăşirii. Să junghie ţapul adus ca jertfă de ispăşire pentru popor, şi să-i ducă sângele dincolo de perdeaua dinăuntru. Cu sângele acesta să facă întocmai cum a făcut cu sângele viţelului, să stropească cu el spre capacul ispăşirii şi înaintea capacului ispăşirii. Astfel să facă ispăşire pentru sfântul locaş, pentru necurăţiile copiilor lui Israel şi pentru toate călcările de lege, prin care au păcătuit ei. Să facă la fel pentru cortul întâlnirii, care este cu ei în mijlocul necurăţiilor lor. Să nu fie nimeni în cortul întâlnirii când va intra Aaron să facă ispăşirea în sfântul locaş, până va ieşi din ei. Să facă ispăşire pentru el şi pentru casa lui, şi pentru toată adunarea lui Israel. După ce va ieşi, să se ducă la altarul care este înaintea Domnului, şi să facă ispăşire pentru altar; să ia din sângele viţelului şi ţapului, şi să pună pe coarnele altarului de jur împrejur. Să stropească pe altar cu degetul lui de şapte ori din sânge, şi astfel să-l cureţe şi să-l sfinţească de necurăţiile copiilor lui Israel. Când va isprăvi de făcut ispăşirea pentru sfântul locaş, pentru cortul întâlnirii şi pentru altar, să aducă ţapul cel viu. Aaron să-şi pună amândouă mâinile pe capul ţapului celui viu, şi să mărturisească peste el toate fărădelegile copiilor lui Israel şi toate călcările lor de lege cu care au păcătuit ei; să le pună pe capul ţapului, apoi să-l izgonească în pustie, printr-un om care va avea însărcinarea aceasta. Ţapul acela va duce asupra lui toate fărădelegile lor într-un pământ pustiit; în pustie, să-i dea drumul. Aaron să intre în cortul întâlnirii; să-şi lepede veşmintele de in, pe care le îmbrăcase la intrarea în sfântul locaş, şi să le pună acolo. Să-şi spele trupul cu apă într-un loc sfânt, şi să-şi ia din nou veşmintele. Apoi să iasă afară, să-şi aducă arderea lui de tot şi arderea de tot a poporului, şi să facă ispăşire pentru el şi pentru popor. Iar grăsimea jertfei de ispăşire s-o ardă pe altar. Cel ce va izgoni ţapul pentru Azazel, să-şi spele hainele, şi să-şi scalde trupul în apă; după aceea, să intre iarăşi în tabără. Să scoată afară din tabără viţelul ispăşitor şi ţapul ispăşitor, al căror sânge a fost dus în sfântul locaş pentru facerea ispăşirii, şi să le ardă în foc pieile, carnea şi balega. Cel ce le va arde, să-şi spele hainele şi să-şi scalde trupul în apă; după aceea, să intre iarăşi în tabără. Aceasta să vă fie o lege veşnică: în luna a şaptea, în a zecea zi a lunii, să vă smeriţi sufletele, să nu faceţi nici o lucrare, nici băştinaşul, nici străinul care locuieşte în mijlocul vostru. Căci în ziua aceasta se va face ispăşire pentru voi, ca să vă curăţiţi: veţi fi curăţiţi de toate păcatele voastre înaintea Domnului. Aceasta să fie pentru voi o zi de Sabat, o zi de odihnă, în care să vă smeriţi sufletele. Aceasta să fie o lege veşnică. Ispăşirea să fie făcută de preotul care a primit ungerea şi care a fost închinat în slujba Domnului, ca să urmeze tatălui său în slujba preoţiei; să se îmbrace cu veşmintele de in, cu veşmintele sfinţite. Să facă ispăşire pentru Locul prea sfânt, să facă ispăşire pentru cortul întâlnirii şi pentru altar, şi să facă ispăşire pentru preoţi şi pentru tot poporul adunării. Aceasta să fie pentru voi o lege veşnică: odată pe an să se facă ispăşire pentru copiii lui Israel, pentru păcatele lor.’ Aaron a făcut întocmai cum poruncise lui Moise Domnul.”



Marele Preot era cel care oferea jertfa Zilei Ispăşirii pentru poporul Israel. Această jertfă era dată odată pe an în cea de-a zecea zi din luna a şaptea, în calendarul evreu. În acea zi, când Marele Preot oferea jertfa în numele poporului Israel, toate nelegiuirile erau trecute de fapt asupra acestei jertfe sacrificiale şi curăţite. De aceea Ziua Ispăşirii a devenit un festival mare pentru poporul Israel. 

La fel ca alte jertfe, jertfa din Ziua Ispăşirii trebuie să fie de asemenea însoţită de de trei standarde fixe: animalele sacrificiale fără cusur, întinderea mâinilor şi vărsarea de sânge a animalelor sacrificale. Atunci Dumnezeu accepta cu plăcere jertfa care era oferită în felul acesta. Ceea ce era diferit de această jertfă de alte jertfe din Sfânta Sfintelor, era că Marele Preot trebuia să ia sângele jertfei sacrificiale în Sfânta Sfintelor.

După oferea jertfa pentru sine însuşi şi casa sa, Aaron Marele Preot Îi oferea lui Dumnezeu două capre, pentru poporul Israel. Mai întâi, oferea una din ele pentru Domnul Dumnezeu, asemănător jertfei de păcat pe care o oferea cu un taur. Şi apoi oferea cea de-a doua capră pentru ţapul ispăşitor. El trecea păcatele poporului Israel asupra ţapului ispăşitor, prin întinderea mâinilor asupra capului acestuia, înaintea prezenţei evreilor, şi această capră care accepta păcatele era apoi aruncată în pustie de mâna unui bărbat potrivit.



Jertfa zilei de ispăşire curăţea toate păcatele poporului Israel


În Ziua Ispăşirii, Marele Preot ce reprezenta poporul Israel, ăşi trecea păcatele asupra capului jertfei sacrificiale, întinzându-şi mâinile asupra sa. El aducea două capre vii, arunca multe din ele—una pentru Dumnezeu şi alta pentru poporul Israel.

Întinderea mâinilor înseamnă aici trecerea tuturor păcatelor asupra jertfei sacrificiale, punând mâinile asupra capului său. Această întindere a mâinilor era metoda spălării păcatului stabilită de Dumnezeu, iar în timpul Noului Testament de asemenea aceeaşi metodă într-o formă de întindere a mâinilor trebuia să fie aplicată pentru Isus pentru a spăla toate păcatele omenirii. Pentru a şterge păcatele Marelui Preot, păcatele casei sale şi cele de un an, trebuie în mod absolute să-şi întindă mâinile asupra capului caprei şi să treacă toate aceste păcate asupra sa. Deoarece Marele Preot trecea păcatele poporului Israel, asupra jertfei sacrificiale, prin întinderea mâinilor sale asupra capului său, prin jertfa din Ziua Ispăşirii, poporul Israel Îi mulţumea lui Dumnezeu că îi mântuia de toate păcatele lor.

Fiecare care are păcat, trebuie să fie condamnat în inevitabil. Pentru ca o jertfă sacrificială să fie condamnată în mod indirect pentru păcatele poporului, trebuia mai întâi să accepte păcatel lor. Dacă Marele Preot oferea o jertfă lui Dumnezeu fără întinderea mâinilor, această jertfă ar fi fost o blasfemie pentru Dumnezeu şi astfel trebuia să-l împidice să facă aceasta. Pentru a mântui întreaga omenire care se preschimbase în păcătoşi, Dumnezeu trebuia să-Şi stabilească planul de mântuire, împlinit prin metoda de întindere a mânilor. Pentru a şterge păcatele poporului Israel, Dumnezeu ridica pe Marele Preot şi-l făcea să treacă păcatele întregului său popor, prin întinderea mâinilor sale pe capul jertfei sacrificiale, ca reprezentant al lor. Astfel, toate animalele sacrificiale care trebuiau să fie oferite lui Dumnezeu în Cort, acceptau păcatele evreilor cu întinderea mâinilor iar ele purtau condamnarea păcatului în numele lor, vărsându-şi sângele şi murind.

Pentru a împlini neprihănirea şi dragostea lui Dumnezeu în întregime, evreii trebuiau să ofere sacrificiul Zilei Ispăşirii, prin întinderea mâinilor Marelui Preot asupra capului jertfei sacrificiale şi tăindu-i gâturile pentru a-şi vărsa sângele în mod indirect, odată pe an. Cu alte cuvinte, prina ceastă jertfă Dumnezeu dorea să spele toate păcatele de peste an a poporului Israel, odată pentru totdeauna. Aceasta a fost legea dragostei lui Dumnezeu ce mulţumea atât mila, cât şi dreptatea Sa. Deoarece Dumnezeu este drept, pentru a şterge păcatele poporului odată petnru totdeauna, potrivit legii Sale drepte, Dumnezeu L-a pregătit pe Isus Hristos, Mielul, L-a făcut să ia asupra Sa păcatele, prin întinderea mâinilor şi L-a făcut să sângereze pe Cruce.

Isus care S-a oferit ca jertfă veşnică, a luat asupra Sa păcatele fiecăruia odată pentru toteauna prin această metodă, Şi-a vărsat sângele odată şi astfel a conpletat mântuirea lor de păcat. Astfel şi noi trebuie să venim înaintea lui Dumnezeu cu credinţa în adevărul mântuirii, manifestat în aţa albastră, purpurie şi roşie şi inul subţire răsucit. Prin această credinţă pot fi şterse toate păcatele odată pentru totdeauna. De aceea, oricine doreşte să primească ştergerea păcatului odată pentru totdeauna, trebuie să vină la Dumnezeu cu credinţa ce crede cu adevărat în evanghelia apei şi a Duhului.



Înţelesul întinderii mâinilor


Întinderea mâinilor înseamnă: „a fi trecut, a fi transferat sau a fi ănmormântat” (Levitic 1:3-4). Când oricine dintre oamenii obişnuiţi din poporul Israel păcătuiau în mod neintenţionat şi apoi deveneau conştienţi de aceasta, trebuiau să ofere o jertfă arsă lui Dumnezeu (Levitic 4:27-29). Trebuia mai întâi să aducă un animal sacrificial fără cusur şi apoi să treacă asupra sa păcatele sale, prin întinderea mâinilor sale asupra capului său. Şi trebuia să-i taie gâtul, să-i tragă sângele şi apoi să ofere acest sânge unui preot. (Levitic 4:27-28). Apoi preotul treuia să ia puţin din sângele său cu degetul său, să-l pună pe coarnele altarului jertfei arse şi să toarne tot sângele care mai rămânea, la baza altarului. De asemenea trebuia să-i ardă grăsimea de pe altar, iar Dumnezeu mirosea mireasma dulce a grăsimii arse care era oferită în acestă jertfă.

Noi am învăţat deja că pentru a şterge păcatele poporului Israel, Dumnezeu pregătea jertfa Zilei Ispăşirii unde se întindeau mâinile asupra animalului sacrificial, iar sângele său era tras. Şi în acest caz, Dumnezeu nu putea spăla păcatele evreilor fără întinderea mâinilor pe jertfa sacrificială. În felul acesta, jertfa din Ziua Ispăşirii care era oferită în Vechiul Testament este strâns legată de botezul şi sângele lui Isus din timpul Noului Testament.

Aşa cum jertfa sacrificială din Vechiul Testament treuia să fie un animal fără cusur, şi în timpul Noului Testament Isus a venit ca Mile fără cusur al lui Dumnezeu, a fost botezat şi Şi-a vărsat sângele pe Cruce pentru a accepta nelegiuirile păcătoşilor. Deoarece animalul sacrificial trebuia să accepte nelegiuirile păcătoşilor cu întinderea mâinilor, în Vechiul Testament, toate păcatele lumii erau trecute asupra lui Isus când Ioan Botezătorul îşi întindea mâinile asupra capului lui Isus pentru a-L boteza în Râul Iordan (Matei 3:15). Jertfa sacrificială din Vechiul Testament, cât şi Isus din Noul Testament trebuia să primească întinderea mâinilor şi să sângereze până la moarte, în acelaşi fel. Jertfa de întindere a mâinilor şi vărsarea de sânge era aceeaşi jertfă pregătită atât pentru Vechiul, cât şi Noul Testament.



Păcatele omenirii sunt urmate în mod infailibil de mânia lui Dumnezeu


Înaintea lui Dumnezeu noi am fost păcătoşi care nu puteam decât să murim pentru păcatele noastre, la fel ca jertfa pentru păcat care trebuia să fie omorâtă pentru păcate. Când ne imaginăm această jertfă sacrificală tăiată în bucăţi şi rasă cu foc pe altarul jertfei arse, putem realiza că la fel şi noi am fost destinaţi să fim distruşi înaintea lui Dumnezeu şi totuşi Domnul ne-a mântuit, fiind botezat de Ioan şi vărsându-Şi sângele. 

Astfel, cei care nu s-au născut din nou trebuie să se conştientizeze ca păcătoşi ce întâmpină condamnare fioroasă pentru păcatele lor înaintea lui Dumnezeu şi să creadă în botezul şi sângele Domnului ca mântuire a lor. Pentru a ne mântui de păcatele noastre, în loc de a ne pedepsi pentru ele, Dumnezeu a pregătit jertfa mântuirii, ne-a trecut păcatele asupra acestei jertfe a sacrificiului veşnic, L-a făcut să sângereze şi astfel ne-a şters toate păcatele. (Levitic 16:1-34; Roman 8:3-4, Evrei 10:10-12). Încă mai aveţi păcat în inimile voastre? Atunci trebuie să recunoaşteţi înaintea lui Dumnezeu că sunteţi păcătoşi care întâmpină condamnarea lui Dumnezeu şi trebuie să credeţi că prin Isus Hristos, Dumnezeu a împlinit planul mântuirii voastre pe care l-a creat chiar înaintea de baza lumii. 

Păcatul nu poate fi şters fără să se plătească o răscumpărare potrivită. De aceea Dumnezeu i-a dat pooprului Israel sistemul sacrificial. În acest system sacrificial, doar jertfa ce era însoţită de întinderea mâinilor şi vărsarea de sânge era jertfa adevărată a credinţei ce putea spăla păcatele evreilor.

Prin credinţă, şi noi trebuie să oferim lui Dumnezeu această jertfă care are întinderea mâinilor şi vărsarea de sânge, totul potrivit sistemului sacrificial scris în Scripturi. Domnul Şi-a vărsat sângele deoarece ne-a luat păcatele prin botezul Său, a purtat condamnarea păcatului în mod indirect în locul nostru şi astfel a şters aceste păcate ale noastre (Matei 3:15; Ioan 1:29; Isaia 53:1-7). Când credem în Cuvântul apei şi a Duhului şi când ne punem mâinile asupra Domnului care a devenit jertfa noastră sacrificială şi astfel a trecut asupra Sa toate păcatele noastre, putem primi ştergerea păcatului, crezând că Domnul care ne-a luat păcatele a purtat şi condamnarea păcatului nostru, în locul nostru. Crezând în evanghelia apei şi a Duhului, ne putem trece toate păcatele asupra Domnului care a devenit jertfa sacrificială, putem muri şi învia cu El. (Romani 6:1-11, Galateni 3:27).

Lecţiile spirituale pe care trebuie să le realizăm din jertfa Zilei Ispăşirii sunt mai înainte de toate faptul că trebuie să ne recunoaştem păcatele şi condamnările păcatelor noastre şi că trebuie să oferim jertfa credinţei pe care doreşte Dumnezeu să o primească—adică, trebuie să avem credinţa în Isus care a împlinit mântuirea noastră cu botezul şi vărsarea Sa de sânge de pe Cruce. Trebuie să ne întindem mâinile asupra capului lui Isus, crezând în botezul Său. De ce? Deoarece doar când ne întindem mâinile pe jertfa de sacrificiu, prin credinţă şi îi tragem sângele, putem fi mântuiţi de toate păcatele.

În felul acesta, oricine doreşte să I se şteargă păcatele, înainte ca Dumnezeu să plătească răscumpărarea vieţii, căci plata păcatului este moartea. Indiferent că e bogată sau săracă, trebuie să existe jertfa sacrificială care plăteşte plata păcatelor şi preţul ispăşirii vieţii. Dacă nu este acesta cazul, nu poate primi ştergerea păcatului prin credinţă.



Jertfa Vechiului Testament a Zilei Ispăşirii


Să ne întoarcem la Levitic 16:6-10: „Aaron să-şi aducă viţelul lui pentru jertfa de ispăşire, şi să facă ispăşire, pentru el şi pentru casa lui. Să ia cei doi ţapi, şi să-i pună înaintea Domnului, la uşa cortului întâlnirii. Aaron să arunce sorţi pentru cei doi ţapi: un sorţ pentru Domnul, şi un sorţ pentru Azazel. Aaron să ia ţapul care a ieşit la sorţi pentru Domnul, şi să-l aducă jertfă de ispăşire. Iar ţapul care a ieşit la sorţi pentru Azazel, să fie pus viu înaintea Domnului, ca să slujească pentru facerea ispăşirii, şi să i se dea drumul în pustie pentru Azazel.”

Pentru a face posibil oamenilor să primească ştergerea păcatelor lor prin credinţă, Marele Preot oferea jertfa în numele lor care era însoţită de întinderea mâinilor şi vărsarea de sânge. Atunci cum este credinţa creştinilor din ziua de azi? Nu este o credinţă speculativă şi fără temei a cărei jertfă caută să înşele ştergerea păcatului, fără să treacă păcatele lor? Dacă credinţa tan u este felul de credinţă care ţi-a trecut păcatele asupra lui Isus Hristos, prin întinderea mâinilor, atunci ai o problemă la mână. Dacă credinţa tan u este credinţa ce crede în botezul lui Isus şi sângele de pe Cruce, nu poate fi credinţa adevărată.

Noi nu am putut decât să eşuăm în respectarea Legii înaintea lui Dumnezeu şi am comis tot felul de păcate în tot timpul anului trecut. Astfel, dacă am fi trăit în timpul Vechiuului Testament, ar fi fost nevoie să primim ştergerea păcatelor noastre, crezând în jertfa de păcat pe care Marele Preot l-ar fi oferit pentru noi. Pentru a oferi Domnului jertfa credinţei, treuie mai întâi să conştientizăm faptul că suntem destinaţi să fim distruşi pentru păcatele noastre şi trebuie să credem în întinderea mâinilor care ne trece toate păcatele asupra jertfei sacrificiale pe care a pregătit-o Dumnezeu pentru noi şi vărsarea de sânge a acestei jertfe.

Deoarece întinderea mâinilor asupra animalului sacrificial şi vărsarea sa de sânge avea puterea mântuirii, oamenii din Vechiul Testament putea primi ştergerea păcaetlor lor prin această jertfă pe care Marele Preot o oferea potrivit sistemului sacrificial, stabilit de Dumnezeu. Prin întinderea mâinilor asupra jertfei sacrificiale, Marele Preot trecea păcatele poporului său de peste an, îi tăia gâtul, îi trăgea sângele şi stropea acest sânge de şapte ori înaintea scaunului de milă şi pe partea sa estică. Făcând astfel, el nu înceta niciodată să ofere anual lui Dumnezeu jertfa potrivită. Astfel poporul Israel putea primi ştergerea păcatului în acele zile.

În felul acesta, prin jertfa de păcat pe care o oferea Marele Preot, poporul Israel credea şi îşi afirma în inimile sac ă toate păcatele lor au fost astfel şterse. Ceea ce ne arată jertfa Vechiului Testament din Ziua Ispăşirii este că în Noul Testament Isus Hristos a luat păcatele lumii, fiind botezat de Ioan, Şi-a vărsat sângele pe Cruce, că trebuie să credem în acest Isus Hristos ca Mântuitor al nostru şi să primim ştergerea veşnică a păcatului, prin credinţă. Toate sufletele din această lume ale căror inimi suferă şi îşi agonizează păcatele, trebuie să realizeze că pot primi ştergerea veşnică, crezând în evanghelia apei şi a Duhului şi trebuie să creadă aceasta în inimile lor. În felul acesta, jertfa ştergerii tuturor păcatelor fusese dinainte stabilită de Dumnezeu şi promisă de El să se împlinească, iar această promisiune a mântuirii este de asemenea manifestată în aţa albastră, purpurie şi roşie şi inul subţire răsucit ce erau folosite ca materiale al Cortului.



Jertfa Zilei Ispăşirii împlinită în Cort


În Ziua Ispăşirii, pentru a avea grijă de toate păcatele poporului Israel, Marele Preot îşi întindea mâinile asupra capului jertfei sacrificiale înaintea prezeţei tuturor evreilor (Levitic 16:1-23). Era absolut necesar să treacă păcatele lor asupra jertfei sacrificiale, prin întinderea mâinilor sale pe capul său, în numele lor. Când Marele Preot Aaron oferea jertfa Zilei de Ispăşire din Cort pentru poporul Israel, nimeni altcineva nu putea intra în Cort. Era un eveniment extraordinar, deoarece erau mulţi preoţi în curtea Cortului, cu excepţia Zilei de Ispăşire.

Marele Preot trecea păcatele pooprului Israel asupra jertfei sacrificiale, punându-şi mâinile pe capul său, lua sângele acestui sacrificiuîn Sfânta Sfintelor şi-l stropea cu degetul pe scaunul milei, pe partea de est; iar înaintea scaunului de milă stropea de şapte ori (Levitic 16:14).

În acest timp, erau ataşaţi clopoţei de aur la tivul tunicei Marelui Preot meniţi să sune, astfel de fiecare când stropea sângele înaintea scaunului milei şi pe partea de est, clopoţeii sunau iar poporul Israel care stătea în afara Cortului putea auzi sunetul clopoţeilor. Când evreii auzeau acest sunt al clopoţeilor, ei realizau că Marele Preot oferă acum lui Dumnezeu jertfa, în numele lor. Şi auzind sunetul clopoţeilor de şapte ori, răsuflau uşuraţi, deoarece ştiau că oferirea jertfei din Ziua Ispăşirii era terminată acum, confirmând completarea jertfei care le ierta păcatele de peste an.

După aceasta, Marele Preot Aaron ieşea din Cort, lua altă capră care mai rămânea şi oferea această jertfă în Ziua Ispăşirii înaintea prezenţei poporului Israel. Dumnezeu a poruncit pooprului Israel să nu facă nimic în Ziua Ispăşirii (Levitic 16:20-21, 29). Cu o mulţime uriaşă adunată de jur împrehur să vadă oferta acestei jertfe în afara Cortului, Marele Preot îşi întindea mâinile pe capul jertfei sacrificiale pentru a-şi împlini datoriile şi-l arunca în pustie, de mâna unui bărbat potrivit.

În Ziua Ispăşirii, Marele Preot aducea capra înaintea poporului Israel, îşi întindea mâinile pe capul său şi mărturisea toate nelegiuirile şi încălcările copiilor lui Israel, trecându-le asupra caprei. „Doamne, mărturisesc toate păcatele pe care le-a comis poporul Israel în timpul anului trecut. Nu am respectat Legea în întregime, am comis nenumărate păcate împotriva Ta şi a altora, nu am trăit viaţa pe care ne-ai poruncit să o trăim şi am făcut acele lucruri pe care ni le-ai poruncit să nu le facem. Am încălcat atât de multe porunci ale Tale în timpul anului trecut. Am minţit. Am ucis. Am comis adultery. Am furat.” În felul acesta, Marele Preot trecea toate păcatele poporului Israel asupra jertfei sacrificiale, punându-şi mâinile pe capul său înaintea lor şi apoi aruncat în pustie, de mâna unui bărbat potrivit. 

Deoarece plata păcatului este moartea, Dumnezeu nu putea lăsa capra sacrificială să trăiască după ce accepta păcatele poporului Israel. Ţapul ispăşitor ce era abandonat în pustie trebuia să sufere şi să moară în pustie, deoarece luase asupra umerilor săi toate nelegiuirile, greşelile şi încălcările poporului Israel. Acum, înterg poporul Israel începea să se bucure de Sărbătoarea Corturilor (Levitic 23:34) deoarece descărcaseră, prin jertfa Zilei Ispăşirii, păcatele care îi legaseră de anul trecut.

Întinderea mâinilor este calea prin care păcatele tuturor oamenilor sunt trecute asupra jertfei sacrificiale. Când Marele Preot îşi întindea mâinile asupra animalului sacrificial, toate păcatele poporului Israel care se acumulaseră timp de un an, erau trecute asupra sa, odată pentru totdeauna. Fiecare păcat al fiecărui evreu era trecut odată pentru totdeauna asupra jertfei sacrificiului, cu întinderea mâinilor a Marelui Preot.

Pot toate păcatele oamenilor din ziua de azi să fie trecute asupra jertfei sacrificiale cu întinderea mâinilor, la fel cum nelegiuirile poporului Israel erau trecute cu întinderea mâinilor Marelui Preot în Vechiul Testament? Dacă nu ar fi posibil aceasta, unde este calea prin care oamenii din ziua de azi să primească ştergerea păcatelor lor? Cine trece păcatele oamenilor din ziua de azi, cum şi prin cine? Potrivit sistemului sacrificial stability de Dumnezeu, Isus Hristos a luat asupra Sa păcatele lumii, fiind botezat de Ioan Botezătorul, în timpul Noului Testament. Aşa cum erau trecute păcatele anuale asupra caprei sacrificiale odată pentru totdeauna, prin jertfa Zilei de Ispăşire pe care o oferea Marele preot pentru poporului Israel, la fel şi păcatele noastre au fost trecute asupra lui Isus Hristos care a fost botezat de Ioan Botezătorul, ultimul Mare Preot. Unde atunci sunt toate păcatele oamenilor din ziua de azi? Ele sunt acum pe capul lui Isus Hristos.

Aşa cum ţapul ispăşitor accepta toate păcatele poporului Israel prin Marele Preot cu întinderea mâinilor, Isus a devenit jertfa sacrificială a ştergerii veşnice de păcat pentru noi toţi care trăim acum în era prezenta. Isus care a devenit şapul nostru ispăşitor S-a oferit pe Sine Însuşi lui Dumnezeu ca jertfa sacrificială pentru păcatele noastre. Cu alte cuvinte, Isus a fost botezat de Ioan şi S-a oferit să fie crucificat, aşa cum stabilise Dumnezeu în Vechiul Testament, jertfa de sacrificiu pentru poporul Israel şi îşi trecea păcatele asupra acestui animal sacrificial şi l-a condamnat în schimb. 

Ţapul ispăşitor care era aruncat în pustie, nu outea supravieţui, deoarece nu exista apă, ci doar lumina soarelui arzătoare în deşterul nisipos. La fel şi Isus nu putea decât să fie crucificat, deoarece luase asupra Sa păcatele omenirii prin botezul Său. Deoarece ara abandonat ţapul ispăşitor în pustia fără viaţă, Isus a luat asupra Sa păcatele lumii care era de asemenea urât şi dispreţuit de mulţi oameni. Dacă capra sacrificială ar fi fost trimisă în pustie şi abandonată în singurătate, pământul fără viaţă, nu s-ar fi învârtit prin jur, murind în final de sete?

În acelaşi fel, Isus care ne-a acceptat păcatele a fost respins de mulţi oameni şi trebuia să fie crucificat pentru a purta condamnarea păcatelor noastre, să sângereze şi să moară. Aceasta a fost mântuirea pe care a împlinit-o Isus Hristos pentru a ne da mântuirea Sa adevărată în evanghelia apei şi a Duhului.

Poporul Israel a văzut procesul ispăşirii ştergerii păcatului cu ochii lor şi au crezut în el, văzând, auzind şi crezând în lucrările neprihănite ale lui Isus Hristos, în inimile noastre. Aceasta ne spune că Isus Hristos va fi botezat de Ioan, va purta păcatele lumii, va fi crucificat, îşi va vărsa sângele, va învia din morţi şi că va fi mântuit văzând toate acestea cu ochii noştri spirituali şi crezând în ele din toată inima.

Aceată jertfă a Zilei Ispăşirii va continua atâta timp cât evreii cor continua să existe. Ei încă oferă jertfa Zilei Ispăşirii în ziua a zecea, luna a şaptea din calendarul lor, deoarece Dumnezeu le-a spus: „Aceasta să fie o lege veşnică pentru voi să faceţi ispăşirea pentru copii lui Israel, pentru toate păcatele lor, odată pe an” (Levitic 16:34). Făcând poporul Israel să ofere jertfa în Ziua Ispăşirii în felul acesta. Domnul le-a acordat mila pentru ca toate păcatele lor să fie spălate şi să fie eliberaţi de pedeapsa acestor păcate. 

În felul acesta, şi oamenilor din ziua de azi le-a făcut Dumnezeu posibil să realizeze că Isus a purtat toate păcatele lumii asupra trupului Său, fiind botezat de Ioan, a fost crucificat şi astfel a completat în întregime curăţirea veşnică de păcat. Isus Hristos a luat pe umerii Săi păcatele omenirii cu botezul Său şi a devenit Marele Preot veşnic al Cerului. Acum, nu ne mai rămâne altceva de făcut pentru mântuirea noastră, decât să credem în acest adevăr.



Jertfa Marii Ispăşiri pe care a oferit-o Mesia Dumnezeului Tată, cu propriul Său trup


De ce a poruncit Dumnezeu poporului Israel să-I ofere jertfa din Ziua Ispăşirii? Pentru ca ei să aştepte prin credinţă ziua când Dumnezeu Tatăl Îl va da pe Fiul Său Isus Hristos să ofere marea ispăşire pentru păcatele tuturor fiinţelor umane, cu botezul şi vărsarea Sa de sânge. De aceea Isus Hristos, singurul preaiubit Fiu al Dumnezeului Tată al umanităţii, a vneit pe acest pământ pentru a şterge toate păcatele fiecăruia, a împlinit totul cu dragostea lui Dumnezeu şi a revelat omenirii mântuirea. Fiind botezat de Ioan pentru a lua asupra Sa toate păcatele noastre, ale omenirii şi vărsându-Şi sângele pe Cruce, Isus a şters toate păcatele şi nelegiuirile lumii, a fost condamnat pentru ele şi astfel a devenit Mântuitorul nostru adevărat. 

Dumnezeu l-a chemat pe Moise şi i-a dat Legea mai întâi. Şi apoi i-a poruncit să construiască Cortul cu materiale ca aţa albastră, purpurie şi roşie şi inul fin împletit şi i-a dat sistemul sacrificial. Făcând astfel, Dumnezeu a făcut posibil poporului Israel să realizeze importanţa întinderii mâinilor şi vărsarea de sânge, iar în schimb le-a arătat pe Isus Hristos, uşa mântuirii profeţit în Cort, că va veni pe acest pământ, va la asupra Sa păcatele lumii, fiind botezat, va fi crucificat şi Îşi va vărsa sângele. Mântuirea spălării păcateului pe care ne-a dat-o Dumnezeu este manifestată clar în materialele ce erau folosite pentru uşa Cortului.

Dintre materialele folosite pentru uşa Cortului, înţelesul implicat de aţa albastră este că Isus a luat asupra Sa păcatele lumii odată pentru totdeauna, fiind botezat de Ioan, aţa purpurie arată că Isus este este Regele regilor şi Domnul domnilor, deoarece a creat universul; aţa roşie ne spune că, deoarece Isus fusese botezat, a purtat condamnarea păcatului pentru toţi păcătoşii, vărsându-Şi sângele pe Cruce: iar aţa fin împletită ne spune că Biblia descrie în mod elaborat aceste trei misiuni, manifestate în aţa albastră, purpurie şi roşie, iar Dumnezeu le-a dat ştergerea păcatului, celor care cred în Cuvântul Său.

Acum, trebuie să ne reamintim şi să credem că acest adevăr—adică, Isus Hristos este Mântuitorul lor şi El le-a spălat toate păcatele, fiind botezat de Ioan şi vărsându-Şi sângele pe Cruce—este de asemenea manifestat în aţa albastră, purpurie şi roşie şi inul subţire răsucit, folosite ca materiale ale Cortului şi trebuie astfel să primească ştergerea păcatelor lor. Prin Moise Dumnezeu a stabilit legea mântuirii, legea ştergerii păcatului pentru omenire, iar când a venit timpul, L-a trimis pe Isus Hristos pe acest pământ şi L-a făcut să fie botezat de Ioan şi Şi-a vărsat sângele pe Cruce, pentru ca Isus să devină jertfa sacrificiului care va spăla păcatele lumii. Şi făcând astfel, Dumnezeu a făcut posibil tuturor acelora care cred, să fie spălaţi de toate păcatele lor, prin credinţă.

De aceea, când credem în Isus Hristos ca Mântuitor, trebuie să credem cunoscând botezul pe care l-a primit Isus şi vărsarea Sa de sânge de pe Cruce. Aşa cum jertfa sacrificială din Vechiul Testament a acceptat nelegiuirile păcătoşilor cu întinderea mâinilor şi a fost condamnată în mod indirect, vărsându-şi sângele în locul lor, Isus Hristos a venit ca jertfă sacrificială de păcat, pentru oricine trăieşte pe acest pământ, a luat păcatele lumii fiind botezat, a fost crucificat şi Şi-a vărsat sângele preţios şi astfel a şters odată pentru totdeauna păcatele celor care cred.

Noi trebuie să credem în adevărul Cuvântului scris exact aşa cum este. Adevărul biblic este că, cu aceeaşi metodă ca jertfa pe care o oferea Marele Preot pentru poporul său din Vechiul Testament, Isus a venit pe acest pământ, a fost botezat şi crucificat şi Şi-a vărsat sângele pentru a ne mântui de toate păcatele lumii, odată pentru totdeauna. De aceea, trebuie să credem în Biblie exact aşa cum este scris. Noi nu am putut decât să fim condamnaţi pentru totdeauna pentru păcatele noastre, dar Isus Hristos a venit pe acest pământ şi ne-a mântuit de toate păcatele cu botezul şi sângele Său.

Necrezând aceasta, deşi Dumnezeu ţi-a iertat toate păcatele în felul acesta, este un păcat care nu poate fi iertat niciodată de Dumnezeu. El a şters toate păcatele omenirii, cu excepţia singurului păcat: „păcatul blasfemiei Duhului Sfânt.” (Marcu 3:28-29). Astfel cei care doresc cu adevărat să primească ştergerea păcatului, trebuie să creadă adevărul că Isus Hristos a fost botezat, Şi-a vărsat sângele, a înviat din morţi şi astfel ne-a eliberat de toate păcaetle lumii. Departe de o astfel de credinţă, ce fapte bune ar fi necesare vreodată pentru ştergerea păcatului nostru? Acum a venit timpul să cunoaştem ce este adevărul evangheliei apei şi a Duhului şi să credem în acest adevăr.

Fiecare trebuie să realizeze şi să creadă că adevărul manifestat în uşa Cortului împletit din aţa albastră, purpurie şi roşie şi inul subţire răsucit este evanghelia mântuirii adevărate şi umbra lui Isus Hristos care avea să vină. Cât priveşte credinţa în Isus Hristos, botezul pe care l-a primit şi sângele pe care l-a vărsat pe Cruce sunt esenţiale pentru mântuirea naostră şi de aceea trebuie să credem în ele. Adevărul indiscutabil şi cert este că Isus a oferit mântuirea celor care cred în botezul Său, vărsarea Sa de pe Cruce şi învierea din morţi şi că toate acestea au fost făcute pentru a ne mântui de păcatele lumii.



Sacrificiul Fiului pe care l-a dorit Dumnezeu Tatăl


Să ne întoarcem la Evrei 10:5-9: „De aceea, când intră în lume, El zice: ‚Tu n-ai voit nici jertfă, nici prinos; ci Mi-ai pregătit un trup; n-ai primit nici arderi de tot, nici jertfe pentru păcat. Atunci am zis: ‚Iată-Mă (în sulul cărţii este scris despre Mine), vin să fac voia Ta, Dumnezeule!’” După ce a zis întâi: ‚Tu n-ai voit şi n-ai primit nici jertfe, nici prinoase, nici arderi de tot, nici jertfe pentru păcat’, (lucruri aduse toate după Lege), apoi zice: ‚Iată-Mă, vin să fac voia Ta, Dumnezeule.’ El desfiinţează astfel pe cele dintâi, ca să pună în loc pe a doua.”

Ce vrea să spună pasajul de aici prin faptul că Dumnezeu nu doreşte sacrificiu sau jertfă? Acest pasaj citează din Psalmi 40:6-7. Înseamnă că toate păcatele lumii nu au putut fi complet şterse cu jertfele zilnice ale Vechiului Testament şi că, petnru a oferi jertfa veşnică de păcat, Isus Hristos a venit pe acest pământ, a fost botezat, Şi-a vărsat sângele, a înviat din morţi şi astfel a devenit Mântuitorul nostru al tuturor. Înţelesul Psalmilor 40:7, care spune: „Atunci am zis: ‚Iată-mă că vin! -în sulul cărţii este scris despre mine,’” este că Isus Hristos a venit pe acest pământ şi a spălat toate păcatele cu întinderea mâinilor şi a vărsării Sale de sânge, exact cum e scris în Vechiul Testament.

În era Vechiului Testament, păcatele poporului Israel au fost şterse deoarece era oferit lui Dumnezeu animalul sacrificial în Ziua Ispăşirii, cu întinderea mâinilor şi vărsarea de sânge a jertfei. La fel, Isus Hristos care a venit pe acest pământ pentru a deveni jertfa veşnică pentru întreaga omenire, a luat asupra Sa toate păcatele lumii, primind botezul, o formă de întidnere a mâinilor şi a purtat toată condamnarea pcăatelor întregii omeniri, ducând aceste păcate ale lumii la Cruce, fiind crucificat, vărsându-Şi sângele preţios şi murind. Făcând astfel, Isus a oferit mântuirea veşnică tuturor celor care cred.

Tot aşa cum Domnul promisese prin sistemul Cortului, în Noul Testament Isus a venit pe acest pământ şi astfel a îmlpinit mântuirea odată petnru totdeauna. De aceea, cei care cred au fost mântuiţi de toate păcatele. În Cort era promisiunea lui Dumnezeu că Isus va şterge pentru totdeauna păcatele tuturor oamenilor odată pentru totdeauna, fiind botezat şi vărsându-Şi sângele. Şi într-adevăr Isus a venit şi a împlinit mântuirea promisă, fiind botezat şi vărsându-Şi sângele şi astfel împlinind Cuvântul lui Dumnezeu, în mod perfect. Cu alte cuvinte, toate promisiunile lui Dumnezeu de mântuire, au fost într-adevăr împlinite în Isus Hristos.

Poporul Israel crede că Legea Vechiului Testament şi cuvintele profeţilor sunt Cuvântul lui Dumnezeu. Dar ei nu pot crede în Isus Hristos care a venit la noi în era Noului Testament, ca Mântuitor sau Dumnezeu. Toţi oamenii din această lume, inclusiv poporul Israel, trebuie să realizeze acum că Isus Hristos este Dumnezeul Însuşi li să accepte în inimile lor faptul că El este Mesia care avea să vină.



Pentru ce a venit Isus?


Deoarece Isus a venit pentru a împlini voia Dumnezeului Tată, El este Mântuitorul tuturor celor care astfel cred în El şi a venit în această lume pentru a le şterge păcatele pentru totdeauna. După cum afirmă Evrei 10:10: „Prin această voie am fost sfinţiţi noi, şi anume prin jertfirea trupului lui Isus Hristos, odată pentru totdeauna.” Trebuie să realizăm şi să credem clar că a fost voia Dumnezeului Tată ca Isus Hristos să Se nască pe acest pământ, că a fost botezat potrivit voii Tatălui şi prin această voie a fost crucificat, Şi-a vărsat sângele până la moarte pe Cruce, a înviat din morţi şi astfel a devenit Mântuitorul celor care cred. Pentru a ne şterge păcatele potrivit voii Dumnezeului Tată, Isus Hristos a trebuit să împlinească mântuirea omenirii, ştergând toate păcatele cu botezul pe care l-a primit şi vărsarea Sa de sânge. Astfel, El S-a dat de bună voie să fie crucificat, dându-ne astfel mântuirea perfectă.

Deoarece Isus Hristos S-a sacrificat pentru a şterge nu doar păcatele poporului Israel, dar şi păcatele întregii omeniri, putem fi mântuiţi doar dacă fiecare din nou crede în aceasta din toată inima. În cei 33 de ani ai Săi de viaţă, Isus a fost botezat o singură dată, S-a sacrificat o singură dată şi astfel i-a mântuit pe păcătoşii lumii odată pentru totdeauna. Aceasta este singura şi perfecta mântuire.

Aşa cum Isus a şters odată pentru totdeauna păcatele comise de omenire de la începutul, până la sfârşitul lumii, ne-a făcut de asemenea capabili să fim mântuiţi odată pentru totdeauna, prin credinţă. Oferindu-Şi trupul odată pentru totdeauna, Isus Hristos ne-a făcut perfecţi odată pentru totdeauna. Deoarece a fost botezat de Ioan şi a fost condamnat pentru toate păcatele, vărsându-Şi sângele, trebuie să credem cu bucurie acum în inimile noastre, în această evanghelie şi astfel să fim mântuiţi de toate păcatele noastre. Prin voia Dumnezeului Tată, Isus Hristos a venit pe acest pământ pentru a ne purta păcatele şi a plăti plata vieţii şi a revelat cu succes mântuirea Sa prin dragostea lui Dumnezeu, potrivit voii Tatăului.

Acest cuvânt este cu siguranţă adevărul pe care trebuie să-l credem, că tu şi eu trăim acum în această lume modernă. Trebuie să legăm botezul lui Isus de vărsarea Sa de sânge de pe Cruce şi să credem în ele ca un set singular al adevărului, care ne mântuieşte perfect. Dacă nu facem astfel, vom pierde atunci ştergerea veşnică a păcatului. Astfel, noi treuie să credem potrivit Cuvântului sscris al lui Dumnezeu, potrivit adevărului evangheliei apei şi a Duhului. Evanghelia apei şi a Duhului reflectează lumina mântuirii, dar dacă mai adăugăm ceva sau scoatem ceva esenţial din evanghelia adevărată când credem în Dumnezeu, sau dacă nu credem în adevăr aşa cum este el, atunci această lumină a evangheliei mântuirii se va pierde, doar pentru a fi ascunsă şi să dispară.

Nu trebuie să cădem sub iluzia că adevărul evangheliei apei şi a Duhului nu este decât una dintre doctrinele lumeşti, ca şi cum ar învăţa că putem primi cumva ştergerea păcatului prin rugăciunile noastre de pocăinţă, cerându-I zilnic lui Dumnezeu să ne ierte păcatele. Dumnezeu a spus clar în Evrei 10:11: „Şi, pe când orice preot face slujba în fiecare zi, şi aduce de multe ori aceleaşi jertfe, care niciodată nu pot şterge păcatele”. Cu alte uvinte, El ne-a spus, iar păcatele pe care le comitem zilnic nu pot fi şterse deoarece Îi cerem lui Dumnezeu să ne ierte păcatele zilnice, cu credinţa noastră în sângele Crucii.

Deoarece jertfa sacrificiului pe care Isus Hristos a oferit-o lui Dumnezeu Tatăl, fiind botezat de Ioan Botezătorul şi murind pe Cruce, a fost jertfa perfectă de mântuire, crezând în această jertfă,, noi am fost mântuiţi în întregime. Deoarece păcatele lumii au fost trecute asupra lui Isus Hristos odată pentru totdeauna, când a fost botezat de Ioan, Isus a putut să ne ducă păcatele la Cruce şi să moară pe ea pentru a sfârşi condamnarea păcatelor lor şi datorită acestui lucru, păcatele celor care cred în botezul Său şi vărsarea de sânge, au fost spălate.

Credinţa în botezul pe care l-a primit Isus Hristos şi sângele Crucii, am murit şi noi cu Isus Hristos şi am înviat cu El, prin credinţă. Romani 6:23 afirmă: „Căci palta păcatului este moartea, dar darul lui Dumnezeu este viaţa veşnică în Isus Hristos, Domnul nostru.” Plata păcatului este moartea, indiferent de ce este, şi de aceea plata sa trebuie să fie plătită cu viaţa. De aceea a fost necesar ca Isus Hristos să vină pe acest pământ în carne, să fie botezat de Ioan şi Şi-a vărsat sângele pe Cruce. Trecerea păcatelor tale asupra trupului lui Isus a fost realizată prin botezul Său şi luând asupra umerilor Săi aceste păcate, şi murind, Isus a plătit plata păcatelor tale şi astfel le-a şters odată pentru totdeauna. Totuşi, în ciuda acestui lucru, deşi Dumnezeu ne-a dat acest adevăr al evangheliei, există mulţi oameni care încă Îl imploră zilnic pe Dumnezeu să le ierte păcatele—Romani 6:23 ei ignoră pur şi simplu adevărul evangheliei apei şi a Duhului.

Când oamenii au păcat în inimile lor, nu pot decât să se îngrozească înaintea lui Dumnezeu pentru acest păcat. Este adevărat că există mulţi care, încă ignoranţi cu privire la evanghelia apei şi a Duhului şi totuşi spăalţi de păcatele lor, sunt cuprinşi de frică datorită păcatelor conştiinţelor lor. Totuşi, Isus a venit pe acest pământ pentru a-i elibera de toate păcatele, a fost botezat de Ioan, Şi-a vărsat sângele pe Cruce şi astfel i-a mântuit perfect. Din ce motiv trebuie să ne îngrijorăm atunci, când evanghelia apei şi a Duhului, evanghelia mântuirii lui Dumnezeu ne-a mântuit în mod perfect şi a avut grijă de condamnarea păcatului nostru?

Cei care cunosc şi cred cu adevărat că Isus a şters toate păcatele omenirii prin evanghelia apei şi a Duhului, pot fi într-adevăr mântuiţi prin cerdinţă, în mod perfect, aşa cum a promis Dumnezeu: „Veniţi totuşi să ne judecăm, zice Domnul. De vor fi păcatele voastre cum e cârmâzul, se vor face albe ca zăpada; de vor fi roşii ca purpura, se vor face ca lâna” (Isaia 1:18). Noi putem fi mântuiţi cu toţii, deoarece a fost botezul lui Isus care a acceptat păcatele acestei lumi, potrivit legii lui Dumnezeu stabilit în Noul Testament care a trecut toate păcatele asupra jertfei sacrificiale cu întinderea mâinilor. Deoarece Isus a luat asupra Sa păcatele lumii, fiind botezat de Ioan, a putut muri pe Cruce şi deoarece mântuirea despre care a vorbit Dumnezeu în Vechiul Testament, a fost împlinită, noi putem fi mântuiţi de toate păcatele noastre, doar prin credinţa noastră. 

Totuşi, în ciuda acesteui adevăr de neclintit, tot mai vedem oameni care cred în Isus ca şi cum ar fi un exerciţiu de empatie. Ei lăcrimează şi plând în fiecare zi pentru a-şi îmbunătăţi credinţa, deoarece baza credinţei lor este este de a simpatiza cu Isus pentru suferinţele mortale pe care le-a îndurat pe Cruce. Inimile unor astfel de oameni sunt complet greşite şi trebuie să-şi abandoneze această credinţă.

Tu şi eu suntem cei care avem nevoie de botezul şi sângele lui Isus, Mântuitorul nostru, nu Isus are nevoie de simpatia sau devotamentul nostru. Simplul adevăr este că noi suntem cei care avem nevoie disperată de Isus Hristos, Mântuitorul şi totuşi există mulţi aomeni care cred în Dumnezeu fără nici un motiv anume al lor, gândind că Dumnezeu este cel care Îi lipseşte ceva, ca şi cum El le cere să creadă în El. Dar o astfel de credinţă ce crede în mod poruncitor este felul de credinţă dispreţuită de Dumnezeu.

Inimile celor care Îi spun cu obrăznicie lui Isus că vor crede în El, ca şi cum Îi fac o favoare, sunt plasaţi mai sus chiar decât Dumnezeu şi astfel, în ignoranţa lor nu pot accepta în inimile lor evanghelia apei şi a Duhului, care-i mântuieşte perfect de păcat. Ei au o atât de mică consideraţie faţă de Cuvântul lui Dumnezeu, încât o consideră puţin mai diferită de ceea ce spun vecinii lor, dispreţuind-o şi patronând-o, ca şi cum a crede în ea este a face o favoare lui Dumnezeu, din simpatie.

În final, ei sunt cei care nu cred în botezul şi vărsarea de sânge a lui Isus, ca ştergere a păcatelor lor şi stau împotriva lui Dumnezeu. Ei cred că păcatele lor pot fi săplate prin rugăciunile lor de rigăciune agonizante, fără să creadă măcar în evanghelia apei şi a Duhului. Deoarece ei iau numele lui Dumnezeu în deşert, ei nici nu cunosc, nici nu cred că Isus Hristos Mântuitorul le-a şters complet păcatele şi de aceea nu pot fi mântuiţi.

Dumnezeu a spus. „Căci El a zis lui Moise: Voi avea milă de oricine-Mi va plăcea să am milă; şi Mă voi îndura de oricine-Mi va plăcea să Mă îndur” (Romani 9:15). Dacă Dumnezeu S-a decis să-i mântuiască din milă pe păcătoşi cu legea mântuirii, El va face exact aşa cum S-a decis. De aceea trebuie să credem în evanghelia apei şi a Duhului şi de aceea să primim mântuirea noastră adevărată.

Cei care nu cred în acest Cuvânt evanghelic al apei şi a Duhului, vor descopri în mod personal cât de mare este severitatea şi mânia lui Dumnezeu. Pe de altă parte, cei care cred în evanghelia apei şi a Duhului, vom vedea cât de mare şi minunată este dragsotea lui Dumnezeu. Oricine conştientizează păcatele sale înaintea lui Dumnezeu, evanghelia mântuirii perfecte a lui Dumnezeu, va fi eliberat(ă) de toate păcatele. 

Cei care cred că Isus Hristos a luat asupra Sa toate păcatele lor, fiind botezat, va fi eliberat de toate păcatele. În contrast, cei care dispreţuiesc acest adevăr, vor întâmpina condamnarea păcatului, pentru păcatele lor. Toţi oamenii din această lume trebuie de aceea să creadă în evanghelia apei şi a Duhului, adevărul real. Acei păcătoşi cărora nu le este teamă de judecata lui Dumnezeu şi nu cred în evanghelia apei şi a Duhului, vor fi condamnaţi cu siguranţă pentru păcatele lor. Dar cei ce cred în adevărul spălării lui Isus, vor fi mântuiţi de toate păcatele lor.

Oricine, a cărui conştiinţă are păcat, este bolnav şi astfel oamenii vin cu doctrine ale mântuirii, nefondate, fără temei, care sunt complet diferite de evanghelia apei şi a Duhului, încercând să-şi mângâie conştiinţele tulburate. Sunt şi cei care spun: „Din moment ce cred în Isus este în regulă să am păcat în inimă.” Dar nu trebuie să uităm că toţi cei care au păcat în inimile lor, vor întâmpina pedeapsa iadului, căci Dumnezeu va oferi în mod sigur judecata Sa unor astfel de oameni, pentru păcatele lor. Deoarece ei sunt de partea lui Satan, Dumnezeu nu-i poate pur şi simplu să-i lase în pace.

Dar cei ce cunosc dreptatea lui Dumnezeu, că va fi o judecată a păcatului, Îi cer lui Dumnezeu milă, doresc să fie mântuiţi de toate păcatele, caută adevărul şi doresc să stea de partea lui Dumnezeu. Pentru astfel de oameni, aici este adevărul că Isus Hristos a luat asupra Sa toate păcatele omenirii, fiind botezat. Fiecare păcătos trebuie să creadă în el şi să primească ştergerea păcatului. Prin botezul Său, Isus Hristos a acceptat toate păcatele întregii lumii odată pentru totdeauna, a murit pe Cruce o singură dată şi astfel a şters toate păcatele şi ne-a făcut neprihăniţi.

Prin Cuvântul evanghelic al apei şi a Duhului, toţi trebuie să realizăm acum care este mântuirea noastră adevărată, iar în inimile noastre trebuie să avem cu toţii credinţa ce crede cu adevărat în această evanghelie. Toţi care cred în acest adevăr în inimile lor, indiferent ce fel de păcate ar fi comis, vor fi spălaţi într-adevăr de toate păcatele, prin credinţă şi vor primi ştergerea adevărată a păcatului şi viaţa veşnică. Nu doriţi să credeţi în acest Cuvânt evanghelic şi să luaţi evanghelia apei şi a Duhului prin credinţă, evanghelia care face ca toate păcatele din inimile voastre să dispară? Cei care cred în evanghelia apei şi a Duhului înaintea lui Dumnezeu, vor primi cu siguranţă ştergerea păcatului.



Rugăciunile de pocăinţă nu te pot mântui


În ziua de azi, mulţi care cred în Isus se roagă zilnic rugăciuni de pocăinţă, cerându-I lui Dumnezeu să le ierte păcatele. Ei îşi trăiesc vieţile de credinţă oferind-I lui Dumnezeu jertfele lor sacrificiale, ca în timpul Vechiului Testament. Dar aceasta nu este viaţa de credinţă pe care ai dori s-o trăieşti. Şi-a vărsat Isus sângele pe Cruce pentru a-ţi spăla păcatele oridecâte ori te rogi rugăciuni de pocăinţă? Nu este acesta cazul. În schimb, trebuie să-ţi speli păcatele odată pentru totdeauna, crezând că puterea botezului şi vărsarea de sânge a lui Isus Hristos durează veşnic. Cei care încearcă să-şi spele, rugându-se zilnic rugăciuni de pocăinţă, nu pot primi ştergerea veşnică a păcatului, nici nu au credinţa care le face posibil să primească mântuirea adevărată.

Dacă păcatele fiecăruia ar putea fi iertate prin astfel de rugăciuni de pocăinţă sau prin ritualuri făcute de om, Dumnezeu n-ar fi stabilit legea ce declară plata păcatului a fi moartea. Pentru ca oamenilor să li se şteargă păcatele, trebuie să ofere de fapt jertfe care să le treacă păcatele asupra trupului lui Isus, prin credinţă. Ceea ce trebuie să avem nu este felul de credinţă care oferă rugăciuni zilnice de pocăinţă, ci de credinţa în evanghelia apei şi a Duhului manifestată în aţa albastră, purpurie şi roşie şi inul subţire răsucit folosit pentru uşa Cortului. Cu alte cuvinte, treuie să realizăm că doar credinţa în evanghelia apei şi a Duhului ne poate aduce spălarea adevărată de păcat şi trebuie să credem aceasta în inimile noastre.

Aşa cum păcătoşii din Vechiul Testament îşi treceau păcatele asupra animalului sacrificial prin întinderea mâinilor pe capul său când îşi ofereau jertfa de păcat, şi noi trebuie să ne trecem păcatele asupra lui Isus Hristos, crezând în botezul Său şi prin această credinţă ce crede în botezul şi vărsarea de sânge de pe Cruce, trebuie să venim la Dumnezeu şi să primim ştergerea veşnică de păcat. Dumnezeu a spus. „Căci prin credinţa din inimă se capătă neprihănirea, şi prin mărturisirea cu gura se ajunge la mântuire, astfel, credinţa vine în urma auzirii; iar auzirea vine prin Cuvântul lui Hristos” (Romani 10:10, 17).

Ioan 1:29 spune: „A doua zi, Ioan a văzut pe Isus venind la el, şi a zis: ‚Iată Mielul lui Dumnezeu, care ridică păcatul lumii!’” Acest pasaj descrie mărturia pe care Ioan Botezătorul a dat-o în ziua următoare în care-L botezase pe Isus. Când Ioan Botezătorul L-a văzut pe Isus că se aproapie de el, a spus: „Uitaţi-vă oameni! Vine Acela!” Aceasta a cauzat o mişcare în rândurile mulţumii adunate în jurul lui Ioan. Ioan a strigat: „Iată! Vine Mielul lui Dumnezeu! Nu este altul decât Fiul lui Dumnezeu, chiar Mielul lui Dumnezeu care ia asupra Sa păcatele omenirii prin mine. El este Mântuitorul nsotru. El este Isus Hristos, Mielul lui Dumnezeu. Iată! Mielul lui Dumnezeu care ia păcatele lumii!” 

Deoarece Ioan Botezătorul Îl botezase pe Isus Hristos şi a trecut păcatele lumii asupra Sa, Ioan însuşi a putut mărturisi în mod personal. Cu alte cuvinte, deoarece Ioan trecuse păcatele asupra lui Isus, botezându-L, Isus Hristos a devenit Mielul de sacrificiu care a luat asupra Sa păcatele noastre, potrivit voii lui Dumnezeu, Tatăl.

În Vechiul Testament, ştergerea păcatului era primită oferind lui Dumnezeu jertfele sacrificiale, dar în Noul Testament, doar prin credinţa ce crede în întregime în botezul lui Isus şi sângele Său de pe Cruce, ni se pot şterge păcatele. Deoarece Dumnezeu lua astfel de vietăţi cum erau taurii, oile şi caprele ca jertfe sacrificiale pentru a şterge păcatele poporului Israel, nenumărate animale sângerau, erau tăiate în bucăţi şi ardeau pe altarul jertfei arse. Miriade de animale sacrificiale au fost omorâte datorită păcatelor oamenilor. 

Dar în era Noului Testament, Isus nu a oferit astfel de animale sacrificiale, ci Şi-a oferit propriul Său trup pentru noi. Deoarece Isus Mielul lui Dumnezeu a venit pe acest pământ, a acceptat păcatele lumii asupra trupului Său prin botezul Său şi Şi-a vărsat sângele pe Cruce, El le-a făcut posibil celor care cred în aceasta, să fie mântuiţi de toate păcatele odată pentru totdeauna. Pentru a sfârşi pentru totdeauna păcatele noastre cu apa, sângele şi Duhul, Isus a venit la noi.

Dumnezeu îţi porunceşte acum ţie şi mie să credem în acest adevăr al mântuirii reale. El ne spune: „Ţi-am şters toate păcatele, pentru că te-am iubit. Te-am mântuit astfel. Aşa că, crede! Ţi-am şters păcatele, dându-L pe singurul Meu Fiu ca jertfă pentru tine. L-am lăsat pe Fiul Meu să trăiască pe acest pământ timp de 33 de ani din viaţa Sa, L-am botezat, L-am făcut să-Şi verse sângele pe Cruce de dragul vostru şi făcând astfel v-am eliberat în întregime de toate păcatele şi condamnarea voastră. Acum, crezând îna cest adevăr, puteţi deveni copiii Mei pe care Îi iubesc şi care pot fi îmbrăţişaţi în braţele Mele.” Cunoaşteţi şi credeţi aceasta în inimile voastre—că cei care cred în botezul pe care Isus Hristos l-a primit şi sângele pe care l-a vărsat, nu daor că vor fi mântuiţi de toate păcatele, dar vor primi şi dreptul de a deveni copii ai lui Dumnezeu.



A şters Isus într-adevăr toate păcatele acestei lumi?


Să ne întoarcem la Evrei 10:14-18: „Căci printr-o singură jertfă El a făcut desăvârşiţi pentru totdeauna pe cei ce sunt sfinţiţi. Lucrul acesta ni-l adevereşte şi Duhul sfânt. Căci, după ce a zis: ‚Iată legământul pe care-l voi face cu ei după acele zile, zice Domnul: voi pune legile Mele în inimile lor, şi le voi scrie în mintea lor’, adaugă: ‚Şi nu-Mi voi mai aduce aminte de păcatele lor, nici de fărădelegile lor.’ Dar acolo unde este iertare de păcate, nu mai este nevoie de jertfă pentru păcat.”

Pasajul este clar: „Dar acolo unde este iertare de păcate, nu mai este nevoie de jertfă pentru păcat” Ascultă acestea veste binecuvântată, că toate păcatele noastre au fost trecute asupra lui Isus prin botezul p e care l-a primit! Nu era doar că fiecare păcat pe care tu şi el îl comitem în întreaga noastră viaţă, a fost trecut asupra lui Isus, dar toate păcatele întergii omeniri au fost trecute asupra Sa, de asemenea. Pentru a împlini toată neprihănirea lui Dumnezeu, Isus a primit întinderea mâinilor, fiind botezat prin imersiunea în apă şi astfel a permis ca toate păcatele noastre să fie trecute asupra Sa.

Mai mult, luând pe umerii Săi toate păcatele, a fost crucificat şi astfel a purtat condamnarea tuturor păcatelor omenirii şi de aceea, cei care cred au fost eliberaţi de toată judecata lor. Aşa cum Marele Preot trecuse păcatele poporului Israel asupra animalului sacrificial, punându-şi mâinile pe capul său, Ioan Botezătorul ne-a trecut toate păcatele asupra lui Isus, botezându-L. În schimb, Isus a luat pe umerii Săi aceste păcate şi a fost crucificat şi astfel a eliberat de păcat pe fiecare care crede în El. De aceea, cei ce cred în aceasta, pot primi dreptul de a deveni copiii lui Dumnezeu.

Romani 10:10 afirmă: „Căci prin credinţa din inimă se capătă neprihănirea, şi prin mărturisirea cu gura se ajunge la mântuire.” Crezând în neprihănirea lui Dumnezeu cu inima, toţi pot fi justificaţi, crezând în adevărul mântuirii cu inima, ei pot primi ştergerea păcatului şi să intre în Cer. Fraţi şi surori, ai fost mântuit, crezând cu inima şi mărturisind cu limbile voastre că botezul şi sângele lui Isus sunt elementele esenţiale care constiuie „neprihănirea lui Dumnezeu”? Sub sistemul sacrificial din Vechiul Testament, păcatele evreilor nu au fost şterse doar omorând animalul sacrificial fără întinderea mâinilor care le treceau păcatele asupra jertfei. La fel, dacă credem doar în sângele Crucii şi lăsăm pe dinafară botezul pe care l-a primit Isus, toate păcatele noastre nu se pot spăla.

„Şi nu-Mi voi mai aduce aminte de păcatele lor, nici de fărădelegile lor. Dar acolo unde este iertare de păcate, nu mai este nevoie de jertfă pentru păcat” (Evrei 10:17-18). De ce spune Dumnezeu aici că nu-Şi va mai aduce aminte de păcatele noastre? Deşi noi nu putem decât să continuăm să păcătuim până în ziua în care murim, deoarece Isus a luat asupra Sa păcatele lumii, odată pentru totdeauna, fiind botezat, mântuirea noastră este acum realizată şi va dura veşnic, iar acei dintre noi care cred aceasta, sunt acum fără păcat. De aceea Dumnezeu nu-Şi mai aminteşte păcatele noastre.

Neprihănirea lui Dumnezeu înseamnă dreptatea Sa. Dreptatea Dumnezeului Tată dictează că aşa cum este El sfânt, cei ce cred în evanghelia apei şi a Duhului sunt de asemenea sfinţi şi fără păcat. De la început, Dumnezeu ne-a iubit şi a dorit să ne facă copiii Săi. Dar indiferent cât de mult a dorit să ne facă copiii Săi, nu a putut datorită păcatelor noastre. Astfel, Dumnezeu Tatăl a venit cu o soluţie pentru a rezolva această problemă.

Deoarece Dumnezeu pusese deoparte o jertfă fără cusur ce avea să fie sacrificată în mod indirect în numele nostru şi a decis să ne spele păcatele, trecând toate păcatele noastre asupra acestei jertfe sacrificiale, Isus nu a ezitat să fie botezat, să devină jertfa noastră de sacrificiu, să fie condamnat în mod indirect în locul nostru şi astfel să ofere jertfa veşcni de păcat. Şi prin această jertfă de păcat, Dumnezeu Şi-a împlinit providenţa de a-i cureţe de păcatele lor pe cei care cred şi să-i facă copiii Săi. Acum, celor care cred în această evanghelie a apei şi a Duhului, li se şterg toate păcatele înainte alui Dumnezeu. Deoarece Isus a spălat deja toate păcatele acestei lumii, fiind botezat, dacă noi credem în acest Isus care a curăţat păcatele omenirii, fiind condamnat în mod indirect, noi nu mai avem nevoie să mai oferim vreo jertfă, pentru păcatele noastre. Încă mai avem nevoie să oferim sacrificii pentru păcatele noastre, fraţi şi surori? Nu, absolut nu!

Ştii de ce Isus Hristos a fost crucificat, chiar dacă a fost fără păcat şi pur? Deşi Isus a fost crucificat, da fapt El nu făcuse nimic greşit deloc. Doar deoarece Isus acceptase toate păcatele omenirii, fiind botezat în Râul Iordan, El a trebuit să moară în locul nostru. Motivul pentru care El a trebuie să moară pe Cruce, a fost deoarece deja acceptase păcatele lumii să treacă asupra Sa prin acest botez şi a fost gata să împlinească toată neprihănirea. 

Când Fiul lui Dumnezeu a fost botezat pentru a împlini toată neprihănirea în felul acesta, cum am putea să nu-I mulţumim? Deoarece Isus luase asupra Sa păcatele noastre, El, ca un miel înaintea tăierii, a purtat tăcut suferinţa Crucii. Noi trebuie să ne amintim cu toţii de botezul şi Crucea Sa pentru totdeauna, căci dacă El nu ar fost crucificat şi condamnat, ar fi trebuit să fim noi înşine condamnaţi, cu siguranţă. 

Domnul nostru nu doar că a luat asupra Sa toate păcatele noastre, dar a şi purtat toată condamnarea păcatului. Spus altfel, Isus, Mântuitorul Însuşi, care luase asupra Sa păcatele noastre, a devenit jertfa noastră şi a purtat în tăcere pedeapsa Crucii, totul pentru a ne mântui de păcat şi astfel pentru a împlini voia lui Dumnezeu. De aceea Biblia spune: „‚Şi nu-Mi voi mai aduce aminte de păcatele lor, nici de fărădelegile lor.’ Dar acolo unde este iertare de păcate, nu mai este nevoie de jertfă pentru păcat. Astfel dar, fraţilor, fiindcă prin sângele lui Isus avem o intrare slobodă în Locul prea sfânt” (Evrei 10:17-19).

Înţelegi acum de ce Isus Hristos a fost crucificat? Nu trebuie să credem doar în sângele de pe Cruce ale lui Isus, ci trebuie să înţelegem motivul pentru care a trebuit să moară pe Cruce şi să înţelegem în mod corect şi să credem că acest motiv se află în botezul pe care l-a primit. Dacă tu şi eu dorim să cunoaştem şi să credem exact unde şi cum au fost spălate păcatele noastre, trebuie să realizăm şi să credem că deoarece păcatele noastre au fost trecute asupra lui Isus când a fost botezat de Ioan în Râul Iordan, noi am fost spălaţi de păcatele noastre prin credinţă.



Cunoscând şi crezând în adevărul evangheliei apei şi a Duhului, putem fi mântuiţi de toate păcatele


Ceea ce v-am spus până acum este adevărul evangheliei apei şi a Duhului despre care vorbeşte Biblia în detaliu elaborat. Şi acest adevăr este mântuirea care fusese planificcată chiar înainte de crearea lumii, iar această mântuire este de asemenea manifestată în aţa albastră, purpurie şi roşie, materiale folosite pentru uşa Cortului. Împreună cu colegii mei de lucru, eu predict acest adevăr manifestat în aţa aţa albastră, purpurie şi roşie, la nenumăraţi oameni din această lume. Chiar şi acum, chiar în această oră, această evanghelie este răspândită în întreaga lume, prin cărţile noastre.

Totuşi sunt şi cei care pretind să creadă în Isus chiar dacă sunt ignoranţi cu privire la evanghelia apei şi a Duhului. Pot îndrăzni să-i numesc nebuni pe astfel d eoameni, deoarece această evanghelie a apei şi a Duhului este adevărul de bază care ne spune despre sistemul adevărat sacrificial, împlinit prin Isus Hristos, substanţa actuală a umbrei mântuirii, manifestată în Cort. Acum este rândul tău. Dacă ai fi crezut fără să cunoşti adevărul real, este acum timpul să te schimbi, să crezi în evanghelia apei şi a Duhului şi să primeşti ştergerea păcatelor tale. 

Botezul lui Isus şi moartea Sa de pe Cruce fuseseră promise chair înaintea de crearea lumii şi au fost de asemenea manifestate în aţa albastră, purpurie şi roşie şi inul subţire răsucit. Pentru a împlini această promisiune, şi pentru a te mântui de fapt pe tine şi pe mine de păcatele noastre, Isus a fost botezat, a murit pe Cruce, a înviat din morţi, iar aum stă la derapta Dumnezeului Tată.

Încă încerci să crezi în Isus, urmându-ţi propriile experienţe sau emoţii, fără să cunoşti acest adevăr? Există mulţi astfel de oameni în această lume, dar trebuie să se schimbe din credinţa lor eronată şi să creadă din toată inima în adevărul evangheliei apei şi a Duhului, ascuns în aţa albastră, purpurie şi roşie şi inul subţire răsucit, manifestat în uşa Cortului.

Evrei 10:19-20 spune: „Astfel dar, fraţilor, fiindcă prin sângele lui Isus avem o intrare slobodă în Locul prea sfânt, pe calea cea nouă şi vie, pe care ne-a deschis-o El, prin perdeaua dinăuntru, adică trupul Său.” Când Isus Hristos, când a luat asupra Sa păcatele lumii fiind botezat, a fost crucificat, perdeaua Templului s-a rupt, iar păcatele omenirii au fost spălate cu botezul lui Isus şi sângele Său de pe Cruce. Perdeaua Templului, împletită din aţa albastră, purpurie şi roşie şi inul subţire răsucit, a fost atât de puternică, încât nu putea fi ruptă chiar şi când era trasă de patru cai de cele patru colţuri ale sale. 

Faptul că această perdea a Templului a fost totuşi ruptă de sus până jos, chiar dacă nu a fost atinsă de nimeni, revelează faptul că, chiar în momentul în care Isus Hristos Şi-a completat misiunea, porţile Cerului s-au deschis larg. Ruperea perdelei Templului de sus până jos înseamnă că toţi pereţii păcatului au fost daţi jos, arătându-ne că prin Isus Hristos, Dumnezeu a rupt aceşti pereţi ai păcatului.

Atunci ce înseamnă că pereţii păcatului s-au rupt? Înseamnă aceasta că oricui i se pot şterge toate păcatele, crezând în botezul pe care Isus Hrsitos l-a primit şi sângele Său de pe Cruce. Ceea a căutat Dumnezeu să semnifice prin uşa Cortului este că mântuirea omenirii a fost împlinită acum odată pentru totdeauna, prin misiunile lui Isus, arătate în aţa albastră, purpurie şi roşie şi inul subţire răsucit. Deoarece ispăşirea noastră veşnică promisă de Dumnezeu nouă tuturor, a fost împlinită, perdeaua Sfântei Sfintelor împletită din aţa albastră, purpurie şi roşie şi inul subţire răsucit s-a rupt de sus până jos, nu de mâna omului, ci de mâna lui Dumnezeu Însuşi.

Aceasta revelează că Isus Hristo care a devenit sacrificiul veşnic pentru păcatele omenirii, i-a mântuit perfect pe aceia dintre noi care cred în evanghelia apei şi a Duhului. Dumnezeu Tatăl a stabilit ca oricine crede în botezul pe care l-a primit Isus Hristos şi vărsarea Sa de sânge de pe Cruce, să poată primi ştergerea păcatului şi să stea înaintea prezenţei Sale. Vei crede în acest adevăr sau nu?

Aşa cum Dumnezeu te-a iubit, la fel şi Isus Hristos Fiul lui Dumnezeu te iubeşte şi ţi-a dat mântuirea perfectă, fiind botezat de Ioan şi crucificat. Primind această dragoste a lui Dumnezeu care ni s-a dat prin Isus Hristos şi crezând în adevărul care ne face posibil să intrăm în Împărăţia lui Dumnezeu, toate păcatele noastre au dispărut. Crezând în evanghelia apei şi a Duhului, chiar şi s-a avut grijă chiar şi de toate păcatele noastre actuale, căci toate păcatele şi condamnarea noastră au fost spălate cu botezul lui Isus şi sângele Său de pe Cruce.

Evrei 10:22 spune. „să ne apropiem cu o inimă curată, cu credinţă deplină, cu inimile stropite şi curăţite de un cuget rău, şi cu trupul spălat cu o apă curată.” Biblia continuă să vorbească despre spălarea păcatului. Noi putem fi mântuiţi de toate păcatele, crezând în adevărul că Isus Hristos a spălat toate păcatele pe care le comitem cu carnea şi minţile noastre, prin botezul Său.

Aşa cum Marele Preot spăla şi necurăţia sa la ligheanul de bronz, după ce oferea jertfe, după ce ne spălăm toate păcatele, crezând în botezul lui Isus, şi noi trebuie să ne amintim zilnic această credinţă. Aşa cum Marele Preot se spăla şi el la ligheanul de bronz, trebuie să ne spălăm păcatele actuale, amintindu-ne şi crezând zilnic că toate păcatele noastre au fost curăţite cu botezul lui Isus, deoarece cât trăim pe acest pământ, există timpuri când suntem expuşi mizeriei sale.

Toate păcatele, indiferent că sunt comise în trup, inimă sau gânduri, aparţin acestei lumi. Putem atunci să ne spălăm toate aceste păcate cu această credinţă? Cei care au devenit odată curaţi crezând în botezul lui Isus, trebuie să-ţi ţină inimile curate, şi oridecâte ori păcătuiesc, trebuie le spele din nou, prin credinţă. Cei care-şi amintesc zilnic botezul lui Isus şi spală hainele faptelor lor prin credinţă, sunt binecuvântaţi. Deoarece toate păcatele noastre au fost trecute asupra lui Isus Hristos prin botezul pe care l-a primit de la Ioan, insistând asupra acestui adevăr şi crezându-l zilnic, putem fi eliberaţi în întregime de toate păcatele, pentru totdeauna.

Trebuie să credeţi în evanghelia apei şi a Duhului, că păcatele voastre au fost trecute asupra lui Isus Hristos când a fost botezat de Ioan. Nu aveţi nimic de pierdut crezând în această evanghelie, deoarece Dumnezeul Omnipotent planificase aceasta chiar înainte de crearea lumii, înainte de era Vechiului Testament. Adevărul că Isus v-a acceptat păcatele, fiind botezat în Râul Iordan şi a purtat toată condamnarea păcatelor voastre, mergând la Cruce, v-a făcut posibil să atingeţi neprihănirea lui Dumnezeu şi mântuirea voastră. Adevărul care v-a făcut posibil să realizaţi că Isus Regele regilor v-a mântuit de păcat pentru totdeauna şi că v-a stropit inimile dintr-o conştiinţă rea şi v-a spălat trupurile cu apă curată, este chiar această evanghelie a apei şi a Duhului. Evanghelia apei şi a Duhului este Cuvântul indispensabil pentru viaţa voastră şi străluceşte chiar mai puternic atunci când credeţi.

În timpul celor 3 ani din viaţa Sa publică, primul lucru pe care l-a făcut Isus pentru a mântui omenirea de păcat, a fost de a se boteza. Cu alte cuvinte, Isus Hristos a trebuit să ia asupra Sa păcatele noastre şi pentru a face astfel a trebuit să Se ducă la Ioan şi să fie botezat de el. Astfel, toate cele Patru Evanghelii scriu acest incident critic, la început.

De fapt tu şi eu am fost cu toţii destinaţi să murim pentru păcatele noastre. Dar ce s-a întâmplat? Domnul nostru a venit pe acest pământ, a luat asupra Sa păcatele noastre, fiind botezat de Ioan, a devenit Mielul lui Dumnezeu, a dus la Cruce toate păcatele lumii, a fost bătut în cuie în ambele mâini şi picioare pentru păcatele noastre, a vărsat tot sângele care era în inima Sa, a murit şi apoi a înviat. De aceea Isus a spus: „S-a sfârşit!”, când a respirat ultima oară pe Cruce.

Tot ce Isus a spus şi a făcut, este cu totul adevărat. Isus a devenit jertfa noastră de ăpcat pentru a ne mântui şi a înviat din morţi în trei zile. Şi după ce a înviat, a mărturisit învierea Sa timp de 40 de zile, S-a ridicat la Cer, iar acuma stă la dreapta tronului Tatălui. Acest Isus Hristos va veni pe acest pământ pentru a ne lua. Isus a venit ca Mântuitor când a venit pentru prima dată pe acest pământ, dar când Se reîntoarce pentru a doua oară, va veni ca Judecător pentru a-i condamna pe toţi cei care nu cred.

Trebuie să realizaţi acum că Isus Hristos Se va reîntoarce pe acest pământ ca Judecător, pentru a chema şi primi ca copii ai lui Dumnezeu pe cei care cred în mântuirea apei, a sângelui şi a Duhului pe care a împlinit-o în cei 33 de ani ai Săi pe acest pământ şi le-a făcut posibil să să trăiască în Împărăţia de o mie de ani şi Cerul veşnic şi de a oferi judecata Sa veşnică celor care nu cred în evanghelia apei, a sângelui şi a Duhului, şi au respins dragostea lui Dumnezeu.

Acum trebuie să nu mai ignoraţi evanghelia apei şi a Duhului şi să pretindeţi că nu sunteţi conştienţi de ea, ci trebuie să credeţi în acest adevăr al mântuirii. Şi trebuie să realizaţi că aşa cum Dumnezeu a promis prin Cort şi sistemul sacrificial, Isus a venit pe acest pământ,a fost botezat printr-o formă de întindere a mâinilor, a fost crucificat şi astfel a mântuit toate naţiunile întregului pământ, de toate păcatele şi trebuie să primiţi ştergerea păcatelor voastre, crezând în acest adevăr din toată inima.

Chiar şi aşa, naţiunea Israel încă are spatele întors de la adevăr şi aşteaptă un alt Mesia. Dar evreii trebuie să realizeze că indiferent cât de ardent aşteaptă un Mesia, altul decât Isus, pur şi simplu nu există un alt Mesia în afară de Isus Hristos. Faptul că nu există ul alt Mesia, chiar şi poporul Israel nu sunt o excepţie când vine vorba de acest adevăr, şi nici nu este un alt Mântuitor pentru ei.

Astfel, poporul Israel trebuie să se pocăiască de păcatul său de a nu crede în Isus Hristos ca Fiu al lui Dumnezeu şi trebuie să creadă că Isus Hristos este într-adevăr Mesia al lor şi să accepte aceasta ca adevăr. Reafirmând şi crezând că Isus Hrostos este chiar Mântuitorul care avea să vină, naţiunea Israel trebuie să devinţă naţiunea adevărată, aleasă a lui Dumnezeu.

Chiar şi acum, poporul Israel încă aşteaptă un Mesia maiestuos, capabil şi puternic care îi poate mântui de suferinţele şi mizeriile acestei lumi. Dar Isus Hristos a venit deja pe acest pământ în carne de om ca Mesia şi i-a mântuit pe ei care nu pot decât să fie judecaţi prin foc, de toate păcatele lor. Astfel, ei trebuie să conştientizeze acest adevăr şi să creadă în el. Pentru sufletele lor Isus Hristos Însuşi a venit pe acest pământ ca jertfă a lor de păcat, promis în Vechiul Testament, i-a mântuit pentru totdeauna de toate păcatele şi i-a făcut poporul lui Dumnezeu.

Isus Hristos care a venit ca Mântuitor, ne-a mântuit pe toţi prin evanghelia apei şi a Duhului, adevărul manifestat în aţa albastră, purpurie şi roşie şi inul subţire răsucit. Şi cu siguranţă le va face posibil acelora dintre noi care credem aceasta, să domnim în Împărăţia de o mie de ani împreună cu El. După aceasta, El ne va permite de asemenea să facem parte din Împărăţia veşnică a lui Dumnezeu şi să trăim pentru totdeauna cu Dumnezeu Însuşi în fericire şi glorie.

Astfel, în timp ce suntem pe acest pământ, noi toţi trebuie să credem în evanghelia apei şi a Duhului cu inimile noastre şi să devenim proprii copii ai lui Dumnezeu. Doar cei ce cred în această evanghelie pot deveni copiii fără păcat ai lui Dumnezeu şi li se garantează că vor primi toate binecuvântările care îi aşteaptă în lumea viitoare.

Aleluia! Îi mulţumesc Domnului prin credinţă că ne-a dat binecuvântările spirituale ale Cerului. Domnul nostrum a promis că Se va întoarce în curând; chiar şi aşa, vino Doamne!