Sermons

[11-22] < Exod 26:1-14 > Cele patru mistere ascunse în covoarele Cortului



< Exod 26:1-14 >

„Cortul să-l faci din zece covoare de in subţire răsucit, şi din materii vopsite în albastru, purpuriu şi cărămiziu; pe el să faci heruvimi lucraţi cu măiestrie. Lungimea unui covor să fie de două zeci şi opt de coţi, iar lăţimea unui covor să fie de patru coţi; toate covoarele să aibă aceeaşi măsură. Cinci din aceste covoare să fie prinse împreună, iar celelalte cinci covoare să fie de asemenea prinse împreună. La marginea covorului cu care se sfârşeşte cea dintâi împreunare de covoare, să faci nişte chiotori albastre; tot aşa să faci şi la marginea covorului cu care se sfârşeşte a doua împreunare de covoare. La cel dintâi covor să faci cincizeci de chiotori, iar la marginea covorului cu care se sfârşeşte a doua împreunare de covoare să faci tot cincizeci de chiotori. Chiotorile acestea să se potrivească unele cu altele şi să vină faţă în faţă. Apoi să faci cincizeci de copci de aur, şi cu copcile acestea să prinzi covoarele unul de altul, aşa încât cortul să alcătuiască un întreg. Să mai faci nişte covoare de păr de capră, ca să slujească de acoperiş peste cort; să faci unsprezece covoare de acestea. Lungimea fiecărui covor să fie de treizeci de coţi, şi lăţimea fiecărui covor să fie de patru coţi; toate cele unsprezece covoare să aibă aceeaşi măsură. Pe cinci din aceste covoare să le legi împreună deosebit, şi pe celelalte şase deosebit, iar pe al şaselea covor să-l îndoieşti în faţa cortului. Să pui apoi cincizeci de chiotori la marginea covorului cu care se sfârşeşte cea dintâi împreunare de covoare, şi cincizeci de chiotori la marginea covorului cu care se sfârşeşte a doua împreunare de covoare. Să faci cincizeci de copci de aramă, şi să pui copcile în chiotori. Să împreuni astfel acoperişul cortului, aşa încât să alcătuiască un întreg. Fiindcă va mai trece ceva din covoarele acoperişului cortului, jumătate din ce trece dintr-un covor, să acopere partea dinapoi a cortului; iar ce mai trece din lungimea celorlalte covoare ale acoperişului cortului, să cadă câte un cot deoparte, şi un cot de cealaltă parte, peste cele două laturi ale cortului, aşa încât să le acopere. Să mai faci apoi pentru acoperişul cortului o învelitoare de piei de berbeci vopsite în roşu, şi peste ea o învelitoare de piei de viţel de mare.”



Covoarele Cortului


Ne întoarcem acum atenţia asupra covoarelor Cortului. Covoarele Cortului erau făcute din patru straturi. Când i-a spus Dumnezeu lui Moise să construiască Cortului, El i-a dat instrucţiuni detaliate. În mod unic, primul covot putea fi văzut doar din interiosul Cortului, acoperind scândurile Cortului şi toate uneltele din interior. Acest covor acoperea scândurile Cortului, Locul Sfânt şi Sfânta Sfintelor, până la pământ. Şi era făcut din aţă albastră, purpurie şi roşie şi in subţire răsucit şi mai erau împletite în el imagini frumoase cu heruvimi.

Primul covor era făcut din două seturi principale de covoare ataşate una de alta, fiecăre fiind făcută din cuplarea a cinci covoare mai mici una de alta. Pentru a împreuna aceste două seturi principale de covoare, erau făcute cincizeci de chiotori din lână albastră la fiecare margine a covoarelor. Aceste chiotori din lână albastră, erau legate de copci de aur, ataşând cele două seturi de covoare pentru face un singur covor mare.

Primul covor al Cortului era făcut din altele zece, care erau ataşate în două seturi de covoare mai late. Lungimea sa era de 28 de coţi. Un cot era în jur de 45 cm (1.5 feet), şi astfel lungimea era în jur de 12.6 m (41.6 feet) în sistemul de măsurare din ziua de azi, în timp ce lăţimea fiecărui covor era de patru coţi, 1.8 m (5.9 feet). Mai întâi cinci covoare erau cuplate una de alta, pentru a face două seturi de covoare, apoi aceste seturi erau ataşate unele de altele cu cincizeci de chiotori din lână albastră şi cincizeci de copci de aur. Astfel era completat primul covor al Cortului. Primul covor al Cortului era făcut din covoare împletite cu modele artistice de heruvimi, din aţă albastră, purpurie şi roşie şi in subţire răsucit. 

Aceasta a fost pentru a ne arăta calea către Împărăţia Cerului. De exemplu, aţa albastră folosită pentru primul covor al Cortului se referee la botezul pe care l-a primit Isus de la Ioan pentru a lua asupra Sa păcatele lumii. Fiind botezat, Isus a luat supra Sa toate păcatele lumii (Matei 3:15). Deoarece Isus a luat asupra Sa păcatele lumii pe trupul Său, prin botezul Său, acest botez a devenit acum simbolul mântuirii (1 Petru 3:21).

Cel de-al doiea covor al Cortului era făcut din păr de capră (Exod 26:7). Lungimea sa era mai lungă decât cea a primului covor, cu 90 cm (3 feet). La 30 de coţi, lungimea era de 13.5 m (45 feet), iar la 4 coţi, lungimea era de 1.8 m (5.9 feet). Covorul era făcut din unsprezece covoare, cuplate unele de altele în două seturi de covoare, una cu cinci, iar alta cu şase covoare. Aceste două seturi erau apoi cuplate unele de altele cu copci de bronz.

Acest al doilea covor al Cortului, făcut din păr de capre ne spune că Isus ne-a făcut sfinţi cu neprihănire alui Dumnezeu. Venind pe acest pământ, când Domnul a împlinit 30 de ani, a fost botezat de Ioan de bună voie şi a acceptat păcatele lumii asupra Sa. Drept rezultat, Domnul a purtat păcatele lumii pe Cruce, a fost crucificat, ne-a şters păcatele odată pentru totdeauna şi astfel a devenit Mântuitorul nostru. De aceea cel de-al doilea covor, al doilea covor din păr de capre, ne spune că Isus Hristos care a devenit ţapul ispăşitor ne-a făcut fără păcat cu botezul şi sângele Său. 

Cel de-al treilea covor al Cortului era făcut din piei de berbece vopsite în roşu, ceea ce ne spune că Isus a luat pe umerii Săi păcatele noastre, fiind botezat, le-a cărat la Cruce, Şi-a vărsat sângele şi a fost condamnat şi astfel ne-a eliberat de toate păcatele. 

Cel de-al patrulea covor al Cortului era făcut din viţel de mare. Înţelesul pieilor acestui viţel este că Isus Hristos, când atunci când te uitai la aparenţele exterioare, nu avea nimic care să atragă. Dar de fapt a fost Dumnezeu Însuşi. Pieile din viţel de mare ne arată un portret al lui Isus Hristos care S-a umilit până la nivelul fiinţelor umane pentru a ne mântui de păcatele lumii.

Să examinăm acum aceste patru covoare ale Cortului, în mod mai detaliat.



Înţelesul spiritual al primului covor al Cortului


Materialele folosite pentru primul dintre cele patru covoare ale Cortului, erau aţa albastră, purpurie şi roşie şi inul subţire răsucit. Era făcut în aşa fel ca cele patru culori să fie vizibile din interiorul Cortului. De asemenea, împletite în el modele artistice ale îngerilor, care priveau de sus în jos înspre Cort. Înţelesul spiritual aflat în fiecare din aceste patru aţe sunt după cum urmează.

Misterul aţei albastre manifestat în materialele primului covor al Cortului este că Mesia, odată pentru totdeauna, a acceptat toate păcatele întregii lumi prin botezul Său. El a venit pe acest pământ şi a fost botezat de Ioan Botezătorul, reprezentantul omenirii, pentru a purta toate păcatele lumii, aşa cum jertfele sacrificiale din Vechiul Testament acceptase nelegiuirile păcătoşilor trecuste asupra lor, prin întinderea mâinilor. Şi aceasta ne ami spune despre adevărul că Isus a spălat toate păcatele lumii, purtând condamnarea acestor păcate totul o singură dată.

Pe de altă parte, aţa purpurie ne spune că Isus Hristos care a venit pe acest ăpmânt este Regele regilor şi Dumnezeul Însuşi absolut pentru noi. Aceasta ne spune că Isus Hristos este Dumnezeu Însuşi în esenţa Sa. Aţa roşie manifestată în Cort ne spune că Isus, acceptându-ne toate păcatele o singură dată prin botezul pe care l-a primit de la Ioan, Şi-a vărsat sângele pe Cruce şi astfel a purtat în mod indirect sacrificiul şi condamnarea păcatelor noastre, în locul nostru. 

Botezul lui Isus şi moartea Sa de pe Cruce au fost acelaşi system sacrificial din timpul Vechiului Testament, unde jertfele fără cusur acceptau nelegiuirile păcătoşilor prin întinderea mâinilor şi sângerau până la moarte pentru a purta condamnarea acestor păcate. În felul acesta, în Noul Testament, Isus a fost botezat, S-a dus la Cruce şi Şi-a vărsat sângele şi a murit pe el.

Biblia se referă la Isus Hristos ca jertfă sacrificială. Numele „Isus” înseamnă „Cel ce va mântui poporul de păcatele Sale” (Matei 1:21). Iar numele de „Hristos” înseamnă „Unsul”. În Vechiul Testament, trei feluri de persoane trebuieu să fie unse: regii, profeţii şi preoţii. De aceea, numele „Isus Hristos” semnifică faptul că este Mântuitorul, Dumnezeu Însuşi, Marele Preot al Împărăţiei Cerului şi Domnul adevărului veşnic. Vnind pe acest pământ, fiind botezat de Ioan şi vărsându-Şi sângele, a devenit Mântuitorul nostru adevărat.

În felul acesta, primul covor al Cortului revelează faptul că Mesia va veni prin aţa albastră, purpurie şi roşie şi inul subţire răsucit şi astfel îi va mântui pe toţi cei care cred în El, de păcatele şi condamnarea lor. Aceste misiuni nu sunt altele decât botezul lui Isus şi sângele Său de pe Cruce. Misterul mântuirii manifestat în primul covor făcut din patru culori, este că Mesia a venit pe acest pământ, a luat asupra Sa păcatele lumii, fiind botezat, a fost crucificat la moarte, a înviat din morţi

Cu aceste misiuni, Isus Hristos i-a mântuit de păcatele lor pe cei care cred în El şi i-a făcut poporul lui Dumnezeu. Isus Hristos este Regele regilor şi jertfa sacrificială care a şters nelegiuirile păcătăşilor şi i-a eliberat de toate păcatele şi condamnarea lor pe cei ce cred.



Înţelesul spiritual al celui de-al doilea covor al Cortului


Materialele folosite pentru cel de-al doilea covor al Cortului erau părul de capre. Aceasta ne spune că Mesia care avea să vină va justifica omenirea, eliberând-o de păcatele sale şi condamnarea acestor păcate. Cu alte cuvinte, aceasta ne arată că, pentru ca fiinţele umane să primească neprihănire alui Dumnezeu, este absolut necesar să creadă în evanghelia apei şi a Duhului. Neprihănire alui Dumnezeu ne-a spălat păcatele albe ca zăpada şi astfel ne-a făcut posibil să primim ştergerea păcatelor noastre. 



Înţelesul spiritual al celui de-al treilea covor al Cortului


Materialele folosite pentru cel de-al treilea covor al Cortului erau piei de berbece, vopsite în roşu. Aceasta simbolizează faptul că Mesia avea să vină pe acest pământ, că va lua păcatele lumii fiind botezat, crucificat şi astfel vav deveni jertfa sacrificială pentru păcatele poporului Său. Sângele pe care l-a vărsat Isus Hristos pe Cruce, a plătit plata păcatului pentru păcatele lumii. Cu alte cuvinte, ne spune că Isus Hristos Însuşi a devenit jertfa sacrificială şi astfel a mântuit poporul Său de toate păcatele sale (Levitic 16).

În Ziua Ispăşirii, erau pregătite două capre sacrificiale pentru a lua asupra lor toate păcatele poporului Israel. Una din ele era o jertfă sacrificială de ispăşire ce era oferită lui Dumnezeu pentru păcatele lor. Pe atunci, Marele Preot îşi întindea mâinile asupra capului primei capre sacrificiale, trecând toate păcatele poporului Său asupra sa, odată pentru totdeauna. Apoi îi lua sângele, stropindu-l pe partea de est a scaunului milei şi de şapte ori înaintea acestui scaun.Astfel era oferită lui Dumnezeu jertfa pentru răscumpărarea poporului Israel.

Apoi, înainte ca evreilor să se adune în jurul Cortului, Marele Preot îşi punea mâinile asupra celuilalt ţap ispăşitor şi trecea păcatele anuale asupra ale poporului Israel. Aceasta a fost pentru a da întregului Israel convingerea că păcatele lor de peste an au fost astfel luate de la ei prin întinderea mâinilor Marelui Preot. Acest ţap ispăşitor era apoi aruncat în pustie ca să moară, ducând cu el toate aceste păcate (Levitic 16:21-22). Aceasta a fost promisiunea lui Dumnezeu că Mesia va veni pe acest pământ, va lua păcatele lumii, fiind botezat de Ioan Botezătorul, reprezentantul omenirii (Matei 11:11-13, 3:13-17), va purta condamnarea acestor păcate, fiind crucificat de bună voie şi astfel va mântui poporul Său de toate păcatele lor.



Înţelesul spiritual al celui de-al patrulea covor al Cortului


Pieile viţelului de mare arată imaginea noastră, precum şi imaginea Domnului când a venit pe acest pământ. Domnul nostru a venit pe acest pământ în carne de om pentru a-i chema pe păcătoşi şi să-i facă neprihăniţi. Pieile din viţel de mare ne mai spune că Isus Hristos, nu S-a înălţat când a venit pe acest pământ, ci mai degrabă S-a umilit ca un om cu naştere umilă.

În timpul Vechiului Testament Dumnezeu a spus prin profeţii Săi că Mesia va veni şi-i va elibera pe păcătoşii acestui pământ, de nelegiuirile lor. Vedem că Dumnezeu a împlinit Cuvântul profeţiei, vorbit prin slujitorii Săi, cu botezul lui Isus Hristos şi sângele Crucii. Această promisiune a profeţiei este Cuvântul legământului că Mesia va purta nu doar păcatele poporului Israel, dar şi toate păcatele şi condamnarea fiecăruia din această lume şi că îi va mântui pe toţi credincioşii Săi şi îi va face poporul Său.

Exod 25 vorbeşte despre materialele folosite pentru a construe Cortul. Aceste materiale ale Cortului includeau aţa albastră, purpurie şi roşie, inul subţire răscuit, părul caprelor, pieile de berbece vopsite în roşu, pieile viţelului de mare, aur, argint, bronz, mirodenii, ulei şi pietre preţioase. Toate aceste materiale simbolizează faptul că Mesia va veni pe acest pământ şi îi va mântui pe oameni de păcatele lor prin botezul şi vărsarea Sa de sânge. Astfel, ascuns în covoarele Cortului este planul profound de mântuire pe care l-a făcut Dumnezeu pentru a-i mântui poporul Său de toate păcatele sale.

De ce a poruncit Dumnezeu ca aţa albastră, purpurie şi roşie să fie folosită ca materiale ale covoarelor Cortului? Şi de ce a porucit El să folosească păr de capre, piei de berbece şi de viţel de mare? Noi treuie să fim foarte atenţi la planul pe care l-a făcut Dumnezau de a ne elibera de păcatele lumii. Trebuie să credem în misiunile manifestate în aţa albastră, purpurie şi roşie, prin care Isus i-a mântuit pe oameni de păcatele lor, aşa cum sunt şi astfel trebuie să fim mântuiţi de păcatele noastre şi să devenim poporul lui Dumnezeu.Cu alte cuvinte, trebuie să cunoaştem şi să credem în planul lui Dumnezeu manifestat în covoarele Cortului.



Cele patru metode


Cele patru covoare ale Cortului ne spun despre modul în care Dumnezeu ne-a eliberat de păcatele noastre, în mod detaliat: Mesia va veni pe acest pământ în carne, va lua toate păcatele lumii cu botezul Său primit de la Ioan, va fi crucificat ca pedeapsă a acestor păcate şi va şterge păcatele poporului Său şi-i va mântui de păcatele lor, prin sângele Său. Totuşi, această mântuire este împlinită doar celor care cred în Mesia, ca Mântuitor al lor. Noi trebuie să credem cu toţii că Isus Hristos, aşa cum este manifestat în materialele covoarelor Cortului, a venit într-adevăr prin botezul şi Crucea Sa şi astfel ne-a mântuit odată pentru totdeauna, de toate păcatele. 

Potrivit profeţiilor aţei albstre, purpurii şi roşii, manifestate în covoarele Cortului, Fiul lui Dumnezeu a venit la noi ca jertfă sacrificială în timpul Noului Testament, a fost botezat şi Şi-a vărsat sângele crucificat pe Cruce. Mai mult, crezând în Mesia revelat în covoarele Cortului, putem să-i oferim lui Dumnezeu jerfa credinţei care ne mântuieşte. 

Astfel, trebuie să credem în adevărul manifestat în aţa albastră, purpurie şi roşie. Dacă nu vine nimeni înaintea lui Dumnezeu şi nu oferă jertfa credinţei, crezând în misiunile lui Isus, manifestate în aţa albastră, purpurie şi roşie, va fi distrus cu siguranţă pentru păcatele sale. Dar dacă crede cineva în acest adevăr prin credinţa sa în mântuire, poate merge înaintea lui Dumnezeu, tot timpul, ca şi copil al Său. Cortul ne arată că oricine nu crede în Isus Hristos care a devenit jertfă sacrificială şi a fost simbolizat prin aţa albastră, purpurie şi roşie, nu pote intra vreodată în Împărăţia lui Dumnezeu.

Covoarele Cortului ne arată astfel calea către Cer. Noi trebuie să aflăm calea de a intra în Împărăţia Cerului, crezând în adevărul revelat în aţa albastră, purpurie şi roşie. Oricine doreşte să intre în Împărăţia lui Dumnezeu trebuie mai întâi să-şi resolve problema păcatului său, crezând în adevărul ştergerii păcatului, manifestat în aţa albastră, purpurie şi roşie. Astfel, indiferent dacă oamenii intră în Biserica lui Dumnezeu, crezând în acest adevăr, sau sunt respinşi de Dumnezeu pentru că nu cred, este o alegere pe care ei trebuie să o facă.

Bineînţeles, conştiinţele noastre au liebertatea de a crede sau nu, de a crede în adevărul mântuirii revelat în covoarele Cortului. Dar ar trebui să realizezi că rezultatul necredinţei în acest adevăr, va fi prea catastrophic de indurate pentru oricine. Totuşi, ca să intrăm în Casa strălucitoare a lui Dumnezeu, potrivit voii Sale, trebuie să fim mântuiţi pentru totdeauna de păcatele noastre, crezând în botezul pe care l-a primit Mesia de la Ioan şi sângele Crucii. Toţi trebuie să accepte şi să creadă în inimile lor că acest botez al lui Mesia şi sângele Său de pe Cruce le-au şters toate păcatele. Doar când ei cred, pot primi şi ştergerea veşnică a păcatului şi să intre în gloria lui Dumnezeu.

Primul covor al Cortului era împletit din patru aţe diferite şi aşezat dedesubtul celei de-al doilea covor făcut din păr de capre. Aceasta ne arată că, faptul că am putut primi ştergerea păcatului se bazează pe misiunile lui Isus: botezul şi sângele Său. Astfel, ştergerea păcatului pe care l-am primit crezând în neprihănire alui Dumnezeu se bazează pe credinţa noastră în aţa albastră, purpurie şi roşie, manifestată în primul covor. Pentru a vedea ce sigur este acest fapt, să ne întoarcem la Cuvântul Bibliei dedesubt: 

Isaia 53:6 afirmă: „Domnul a făcut să cadă asupra Lui nelegiuirea noastră a tuturor.” Evrei 9:28 declară: „Hristos, după ce S-a adus jertfă o singură dată, ca să poarte păcatele multora” Şi 2 Corinteni 5:21: „El L-a făcut păcat pentru noi, ca noi să fim neprihănirea lui Dumnezeu în El.” De aceea toate aceste pasaje ne spune că mântuirea noastră a fost împlinită bazat pe misiunile lui Isus de mântuire, manifestate în inul subţire răsucit şi aţa albastră, purpurie şi roşie, folosite pentru primul covor al Cortului. Faptul că Isus Însuşi fost atârnat pe lemn şi a purtat în mod indirect condamnarea păcatelor noastre asupra trupului Său, a fost făcut posibil prin faptul că a luat mai întâi păcatele noastre, fiind botezat de Ioan şi nu doar pe Cruce a purtat păcatele lumii. 

Când Isus a luat tote păcatele lumii fiind botezat şi astfel a purtat suferinţele mortale pe Cruce pentru a le răscumpăra, nu i-a fost deloc teamă. Din contră, El S-a bucurat! De ce? Pentru acela a fost chiar momentul de a „împlini toată neprihănirea” (Matei 3:15). Pentru a ne elibera de păcatele noastre, Isus a fost botezat şi Şi-a vărsat sângele pe Cruce. El a făcut aceasta pentru că ne-a iubit. De aceea a venit pe acest pământ, a fost botezat de Ioan şi a băut de bună voie paharul sacrificiului. Deoarece Domnul a luat asupra Sa păcatele şi greşelile noastre prin botezul Său, El a putut să-Şi verse sângele pe Calvar şi a purtat în mod indirect condamnarea păcatelor noastre. 



Copcile care uneau primul covor al Cortului, erau făcute din aur


Acest prim covor al Cortului era făcut din două seturi de cinci covoare, care erau ataşate una e alta cu copci de aur. Aceasta ne arată de fapt că putem intra în Împărăţia Cerului doar când credem în adevărul ştergerii păcatului, manifestat în aţa albastră, purpurie şi roşie. Faptul că cele două seturi ce cinci covoare erau cuplate una de alta cu cincizeci de copci de aur, ne arată că putem fi mântuiţi de toate păcatele prin creidnţa în mântuirea Sa. În Biblie, aurul denotă adevărata credinţă ce crede în Cuvântul lui Dumnezeu.

Astfel, fiecare dintre noi trebuie să credem cu siguranţă în tot Cuvântul lui Dumnezeu. Este deosebit de important să avem credinţa în adevărul manifestat în aţa albastră. Doar crucificarea lui Isus în sine, nu are nici un effect asupra mântuirii noastre De ce? Deoarece înaintea crucificării Sale, trebuia mai întâi să fie un process al botezului lui Isus, prin care păcătoşii să-şi treacă păcatele asupra lui Isus Hristos. Crucea este efectivă pentru mântuirea noastră doar când credem că Dumnezeu Tatăl L-a făcut pe Isus Hristos să accepte păcatele lumii, fiind botezat.



Ce ne spune inul subţire răsucit din Cort?


Ne spune că Dumnezeu a lucrat printre noi toţi, potrivit Cuvântului Să elaborate al adevărului. Mesia a venit pe acest pământ şi ne-a purtat păcatele şi condamnarea prin botezul pe care l-a primit de la Ioan şi sângele Crucii. Şi aceasta ne spune că mântuirea Sa a fost împlinită deja după cum e promisă în Cuvântul Său.

În timpul Noului Testament, Domnul nostru a venit într-adevăr pe acest pământ, a luat păcatele noastre fiind botezat de Ioan, a sângerat pe Cruce, a purtat toată condamnarea păcatelor noastre şi astfel a ţinut toate promisiunile mântuirii. Fiind botezat de Ioan şi crucificat, Domnul nostru a completat şi împlinit voia Dumnezeului Tată. Legământul pe care l-a făcut Dumnezeu cu poporul Israel a fost în întregime împlinit prin Fiul Său Isus.

Atunci cine ar trebuie de fapt să fie atent la acest adevăr? Este doar poporul Israel? Sau eşti tu sau eu?

Faptul că primul covor al Cortului a fost cuplat cu cincizeci de copci de aur, cere de la noi credinţa reală. Aceasta ne arată că putem intra în Împărăţia lui Dumnezeu doar când ştim şi credem că Isus ne-a spălat toate păcatele prin misiunile manifestate în aţa albastră, purpurie şi roşie şi inul subţire răsucit folosit pentru primul covor al Cortului.

Cu alte cuvinte, ne arată că ştergerea păcatului este primită doar crezând în Cuvântul adevărului. Prin Cuvântul Vechiului şi a Noului Testament, Dumnezeu ne arată de fapt în mod detaliat că putem obţine mântuirea noastră adevărată, doar crezând că botez şi sângele Crucii ne-au mântuit de toate păcatele.

Dumnezeu ne-a făcut într-adevăr posibil să fim spălaţi de păcatele noastre şi să devenim albi ca zăpada, crezând în adevărul revelat în aţa albastr, purpurie şi roşie şi inul subţire răsucit, folosit în primul covor al Cortului. Iar Dumnezeu le-a permis doar celor care au această crednţă să intre în Împărăţia Sa. Trebuie să cunoaştem despre covoarele Cortului şi să credem în ele. Crezând în Isus Hristos care a venit la noi prin misiunile aţei albastre, purpurii şi roşii, putem obţine de fapt calificarea de a deveni copiii lui Dumnezeu şi să primim gloria de a intra în Împărăţia Sa. 

Când Mesia ne-a mântuit de toate păcatele prin lucrările Sale manifestate în aţa albastră, purpurie şi roşie, cum putem să nu credem în dragostea mântuirii profundă şi vastă a lui Dumnezeu şi să o respingem? Cum putem respinge ştergerea păcatelor noastre şi Împărăţia Cerului, care se pot obţine doar prin credinţă? Noi trebuie să credem cu toţii în Isus Hristos ca Mântuitor al nostru care ne-a mântuit de păcatele lumii, fiind botezat şi vărsându-Şi sângele pe Cruce. Doar atunci putem deveni poporul lui Dumnezeu.

Cei ce nu cred în adevărul aţei albastre, purpurii şi roşii manifestată în primul covor al Cortului, nu-şi pot spăla păcatele prin credinţă. Cei ce nu cred în acest adevăr al mântuirii nu pot deveni copiii lui Dumnezeu. De ceea trebuie să credem în adevărul mântuirii revelat în aţa albastră, purpurie şi roşie folosită în covoarele Cortului şi astfel trebuie să primim viaţa veşnică.



Covorul din păr de capre era făcut mai mare decât primul covor al Cortului


Cel de-al doilea covor făcut din păr de capre era mai mare decât primul covor al Cortului. Aceasta înseamnă că cei ce stau împotriva lui Dumnezeu nu pot vedea o parte din adevăr revelat în primul covor al Cortului. Aceasta a fost deoarece Dumnezeu a stabilit ca nu doar cei ce Îl cinstesc şi le este teamă de El pot intra în Împărăţia Sa, crezând în misiunile lui Isus manifestate în aţa albastră, purpurie şi roşie.

De asemenea de aceea Dumnezeu a plasat heruvimul la estul grădinii Eden şi o sabie arzătoare care se învârte în fiecare zi, pentru a păzi calea către pomul vieţii, după ce a scos omul care a căzut în păcat (Geneza 3:24). Adevărul care te face să intri în Împărăţia Cerului nu este permis să fie văzut de oricine fără să se creadă în Dumnezeu. De aceea Dumnezeu a făcut cel de-al doilea covor din păr de capre puţin mai mare decât primul covor al Cortului.

Cel de-al doilea covor al Cortului ne arată că putem deveni neprihăniţi doar când primim ştergerea păcatului manifestat în primul covor. Spus altfel, Dumnezeu a permis doar celor care cred în Cuvântul Său cu teamă şi reverenţă şi care astfel ţin evanghelia adevărului, să devină poporul Său. Deoarece astfel Dumnezeu a hotărât să fie, nu permite chiar oricui să devină copilul Său fără să creadă mai întâi în adevărul albastru, purpuriu şi roşu, stabilit de El. Voia lui Dumnezeu este ca cei ale căror inimi sunt rele, nu pot realiza niciodată nici măcar puţin din aţa albastră, purpurie şi roşie.



Cel de-al doilea covor al Cortului era făcut din păr de capre, iar copcile sale erau făcute din bronz


Înţelesul spiritual copcilor din bronz denotă judecata păcatelor oamenilor. Copcile de bronz ne spun că toate păcatele cer plata lor dreaptă. Astfel, copcile de bronz de bronz conţin adevărul că Mesia a trebuit să-Şi verse sângele pe Cruce deoarece a trebuit să vină pe acest pământ şi să ia asupra Sa păcatele lumii totul o singură dată, fiind botezat. Deoarece Mesia a trebuit să ia asupra Sa păcatele lumii prin botezul pe care l-a primit de la Ioan, a putut duce condamnarea acestor păcate ale lumii cu sângele pe care l-a vărsat pe Cruce. 

Din copcile de bronz descoperim că legea lui Dumnezeu ne spune că plata păcatului este moartea (Romani 6:23). De aceea, trebuie să recunoaştem că Dumnezeu a împlinit judecata păcatelor noastre prin Mesia. Din moment ce Isus Hristos a fost botezat de Ioan şi a sângerat pe Cruce până la moarte, judecata tuturor păcatelor omenirii a fost în întregime completată.

Când mergem înainte alui Dumnezeu, tu şi eu trebuie să ne gândim în conştiinţele noastre ce este adevărul. Noi trăim în această lume comiţând păcate în fiecare zi cu inimile, gândurile şi faptele noastre. Totuşi, Mesia a acceptat şi aceste păcate pe care le comitem zilnic, a plătit plat acestor păcate cu preţule propriei Sale vieţi şi astfel a completat mântuirea noastră. Conştiinţele noastre înaintea lui Dumnezeu sunt destinate să se vestejească şi să moară, dacă nu avem credinţă în adevărul Său. De aceea, noi toţi trebuie să credem în acest adevăr, pentru ca sufletele noastre muribunde să poată fi mântuire şi să trăiască din nou.

Doresc inimile voastre să creadă în adevărul manifestat în aceste copci de bronz? Adevărul pe care le spun copcile de bronz este că, în timp ce nu am putut decât să fim condamnaţi pentru păcatele noastre, Mesia a luat asupra Sa păcatele noastre, fiind botezat şi a fost condamnat în mod indirect pentru toate aceste păcate în numele noastru. Isus a purtat de fapt întreaga condamnare a păcatului, odată pentru totdeauna cu botezul Său şi sângele de pe Cruce. Făcând astfel, Isus Hristos ne-a dat credinţa şi ne-a făcut posibil să intrăm în Împărăţia lui Dumnezeu.

Când cineva are păcat în inima sa înaintea lui Dumnezeu, trebuie să fie arucat(ă) în iad. Datorită păcatelor noastre, tot ceea ce am meritat să primim a fost moartea noastră veşnică şi astfel ne-a mântuit de toate condamnările lr. Noi trebuia să fim pedepsiţi cu iadul pentru păcatele noastre, totuşi crezând că Mesia a fost pedepsit în schimb în mod indirect, putem intra în Împărăţia lui Dumnezeu.

Crezând în acest adevăr în inimile noastre, trebuie să ni se şteargă păcatele lumii şi să scăpăm de condamnarea păcatelor noastre. Pentru a face aceste lucrări ale mântuirii, Mesia a acceptat păcatele lumii, fiind botezat de Ioan şi a fost crucificat pentru aceste păcate ale lumii. Cunoscând şi crezând în acest adevăr, nu trebuie doar să primim ştergerea păcatului, dar de asemenea să fim mântuiţi de condamnarea păcatului.

Trebuie să credem că Mesia a putut să ne accepte păcatele asupra Sa şi să poarte condamnarea acestor păcate doar venind pe acest pământ şi primind mai întâi botezul sub forma de întindere a mâinilor. Dacă Mesia a luat asupra Sa toate păcatele lumii prin botezul pe care l-a primit de la Ioan şi dacă a fost crucificat pentru a plăti plata acestor păcate, trebuie astfel să credem. Celor care cred astfel, Dumnezeu oferă o nouă viaţă.

Deoarece am fost destinaţi iadului pentru păcatele noastre, Mesia ne-a acceptat păcatele şi a murit în locul nostru, astfel purtând condamnarea păcatelor noastre. Pentru noi care trebuia să murim pentru condamnarea păcatelor noastre, Domnul nostru a purtat această condamnare în locul nostru. Dacă Domnul a fost crucificat până la moarte pentru a ne mântui de judecata păcatelor noastre, trebuie să credem astfel. 

Noi trebuie să acceptăm mântuirea Domnului în sufletele noastre, în adâncul inimlor noastre, nu prin voia noastră carnală, ci prin credinţa noastră în Cuvântul Său. Fiecare dintre voi, care aţi auzit acest mesaj, trebuie să credeţi în acest adevăr în inimile voastre. Deoarece Mesia ne-a mântuit cu botezul şi vărsarea Sa de sânge, cei ce cred pot fi mântuiţi într-adevăr.

Dacă oamenii nu cred că sunt destinaţi iadului, nu ar vedea nici o nevoie să fie mântuiţi crezând în Mesia care a venit prin aţa albastră, purpurie şi roşie. Dar dacă oamenii cred că sunt într-adevăr destinaţi iadului, ar vedea clar nevoia lor de a fi mântuiţi, crezând în acest Mesia care a venit prin aţa albastră, purpurie şi roşie. De aceea Isus spune: „Isus, când a auzit acest lucru, le-a zis: Nu cei sănătoşi au trebuinţă de doctor, ci cei bolnavi. Eu am venit să chem la pocăinţă nu pe cei neprihăniţi, ci pe cei păcătoşi” (Marcu 2:17). Când astfel cred în acest adevăr în inimile lor, ei vor învăţa să primească ştergerea păcatului în inimile lor.

Dacă ne uităm la noi înşine măsuraţi de Lege înainte alui Dumnezeu, nu am putea nega că suntem vădit păcătoşi şi că trebuie să fim blestemaţi pentru totdeauna pentru păcatele noastre. Nu doar trebuie să recunoaştem că suntem destinaţi iadului datorită păcatelor noastre, dar trebuie să avem şi dorinţa sinceră de a evita o astfel de condamnare, pentru a putea fi spălaţi de păcatele noastre, crezând în acest mesaj. Aceasta este singura cale spre viaţă de a purta condamnarea dreaptă a tuturor păcatelor noastre, prin credinţă.

Fără credinţa noastră, în misiunile lui Isus manifestate în aţa albastră, purpurie şi roşie folosită pentru primul covor al Cortului, cel mai sigur am întâmpina acum iadul. Botezul pe care Mesia l-a primit şi sângele pe care l-a vărsat pe Cruce, sunt intim legate de mântuirea sufletelor noastre.

Deoarece ne-am născut ca descendenţi ai lui Adam şi de aceea păcătoşi, am fost destinaţi iadului. De aceea trebuie să recunoaştem înaintea lui Dumnezeu că suntem cu toţii păcătoşi ce înaintăm înspre iad, dar tu recunoşti aceasta? Când Dumnezeu Se uită la noi, vedem că am fost destinaţi iadului, şi când ne uităm la noi înintea lui Dumnezeu şi noi vedem că suntem destinaţi iadului. Deoarece tu şi eu am fost destinaţi iadului, Mântuitorul nostru a venit pe acest pământ pentru a ne mântui de păcatele noastre.

Fiind botezat şi vărsându-Şi sângele şi murind, Domnul nostru a împlinit lucrările Sale de mântuire a noastră. Dacă n-am fi fost în mod fundamental destinaţi iadului, nu ar fi fost nevoie ca Domnul să facă aceste lucrări de mântuire. Dar clar, deşi noi cei născuţi din nou nu mai avem acum păcat în inimile noastre, şi noi am fost înainte păcătoşi cu toţii.

Oricine este păcătos trebuie să meargă cu siguranţă în iad. Plata păcatului este moartea. Aceasta înseamnă că păcătoşii trebuie să fie aruncaţi cu siguranţă în iad. Dar cei care, prin credinţă, primesc darulştergerii păcatului dat de Domnul nostru Isus Hristos, obţin viaţa veşnică. Când tu şi eu am crezut în Isus Mesia ca Mântuitor al nsotru, Domnul ne-a mântuit de toată condamnarea păcatelor în dragostea Sa pentru noi. Amin! Aleluia!



Trebuie să ne examinăm şi să vedem dacă avem în inimile noastre adevărata credinţă, dată de Domnul


Să ne uităm la noi înşine. Ai crezut tu şi eu potrivit legii Cuvântului lui Dumnezeu? Dacă da, ce ni s-ar fi întâmplat înaintea lui Dumnezeu? Nu trebuie să fim condamnaţi de Dumnezeu pentru păcatele noastre? Dumnezeul nostru nu este un Dumnezeu nedrept care nu pedepseşte pe cel păcătos. Deoarece Dumnezeu este sfânt şi neprihănit, El nu tolerează pe cel păcătos. Dumnezeu ne-a spus că îi va arunca cu siguranţă în iad pe toţi cei care sunt păcătoşi înaintea Sa, dacă nu cred.

El ne-a spus că îi va arunca în iadul înfricoşător care arde cu foc şi pucioasă, unde nici viermii nu mor. Dumnezeu îi va arunca în iad pe toţi cei care încearcă singuri să-şi spele păcatele şi îşi alină singuri inimile. De aceea Domnul a spus unor astfel de oameni: „Niciodată nu v-am cunoscut; depărtaţi-vă de la Mine, voi toţi care lucraţi fărădelege!” (Matei 7:23).

Astfel, trebuie să credem în Mesia şi trebuie să credem în botezul pe care l-a primit când a venit pe acest pământ, în sângele Crucii şi în învierea Sa din morţi. De ce? Deoarece fundamental vorbind, noi suntem cu toţii păcătoşi înaintea lui Dumnezeu şi de aceea am fost destinţai iadului. De aceea Mesia a venit prin aţa albastră, purpurie şi roşie, a oferit jertfa sacrificală a mântuirii cu propriul Său trup şi astfel ne-a şters toate păcatele. De aceea trebuie să credem că Domnul a fost botezat şi sacrificat, totul de dragul nostru. Dacă nu putem realiza singuri că suntem cu toţii destinaţi iadului, nu avem nimic de-a face cu Domnul.

Totuşi, atât de mulţi oameni nu se consideră că sunt destinaţi iadului pentru păcatele lor. Ei cred că sunt prea bine să-şi consulte doctorul. Astfel de oameni sunt cei ce-L privesc pe Isus doar ca un om tandru şi bine crescut, un om de respect şi un învăţător şi de asemenea sunt cei ce cred în Isus doar pentru a pretinde că sunt oameni de caracter. Domnul nostru a spus unor astfel de oameni: „Nu cei sănătoşi au trebuinţă de doctor, ci cei bolnavi” (Matei 9:12). Ei trebuie să-şi examineze chiar acum inimile în întregime din punctul de vedere biblic, ca să nu sfârşească în iad.

Motivul pentru care noi credem în Mesia trebuie să fie determinat de păcatele noastre, crezând în El ca Mântuitor al nostru. Nu pentru a ne construi propria noastră virtute credem în Mesia. Ci mai degrabă, datorită păcatelor noastre este absolut necesar pentru tine şi pentru mine să credem în Mesia. De aceea noi credem: că Isus Mesia S-a născut pe acest pământ; că a fost botezat de Ioan la vârsta de 30 de ani; că a purtat păcatele lumii şi Şi-a vărsat sângele cu crucificarea Sa; că a înviat din morţi în trei zile; şi că stă acum la dreapta Dumnezeului Tată—toate aceste lucruri poartă mărturia ştergerii noastre de păcat. Deoarece toate aceste lucruri au fost lucrările Mântuitorului care ne-a eliberat de păcatele noastre, noi avem nevoie cu siguranţă să credem în toate, nelăsând ceva pe dinafară.

În gândurile noastre, poate părea în regulă să facem covoare ale Cortului, doar împletind ceva lână groasă, dar în Biblie Dumnezeu a oferit în mod explicativ specificările dataliate despre cum treuia să fie făcut, cum trebuiau să fie făcute nişte copci de aur, iar altele din bronz. De ce creză că Dumnezeu a poruncit astfel? El a poruncit astfel deoarece toate aceste lucruri au avut intenţia de a ne revela semnificaţia lor spirituală. De aceea nu putem trece cu vederea vreo una din ele.



Trebuie să credem cu siguranţă în botezul şi sângele lui Isus Hristos care a devenit Mesia


Datorită păcatelor noastre, noi trebuia să fim aruncaţi în iad, dar Isus Hristos, Mesia a venit pe acest pământ şi ne-a mântuit de păcatele noastre. De fapt Isus a fost botezat, crucificat şi Şi-a vărrsat sângele. Astfel, este o nelegiuirile să spunem doar că suntem fără păcat, fără să credem mai întâi în inimile noastre în botezul lui Isus şi sângele pe care l-a vărsat pe Cruce. Isus, care a devenit Mesia, a venit într-adevăr pe acest pământ pentru a ne mântui, a acceptat de fapt păcatele omenirii asupra trupului Său prin botez şi astfel a devenit Mântuitorul nostru adevărat şi veşnic. Isus ne-a mântuit în felul acesta deoarece doar atunci ni se pot şterge păcatele, crezând în acest Isus.

Pentru a completa lucrările de mântuire, Mesia a trebuit să fie botezat de Ioan Botezătorul şi apoi să moară pe Cruce. Aceasta înseamnă că de la început, trebuia să fim condamnaţi pentru păcatele noastre. Dar de fapt, noi nu mai avem nevoie să purtăm această condamnare. De ce? Deoarece Mesia, care a fost fără păcat şi de aceea nu trebuia să fie condamnat, ne-a acceptat păcatele trecute asupra Sa şi a fost condamnat în mod indirect pentru toate păcatele noastre. De aceea, crezând din toată inima în botezul lui Isus şi sângele Său de pe Cruce, noi am fost eliberaţi de toată condamnaera păcatelor noastre.

Putem vedea abţibilduri „Isus te iubeşte!” pe spatele multor maşini. Este aceasta tot ceea ce Isus doreşte ca tu să ştii? Mântuirea Domnului nostru nu a fost ceva ce putea fi făcut doar de astfel de cuvinte. El doreşte ca tu să ştii: „Vă iubesc atât de mult. De aceea v-am iertat păcatele. Doar credeţi doar în Mine şi vă voi face copiii Mei.” Mesia a fost botezat, crucificat, Şi-a vărsat sângele şi a murit, totul pentru a ne elibera de păcatele noastre. Domnul ne-a mântuit într-adevăr şi ne-a eliberat de judecata care ne aşteapta.

Domnul a devenit medical nostru pentru a vindeca boala păcatelor noastre. Venind pe acest pământ, El ne-a acceptat păcatele asupra trupului Său, fiind botezat, a fost crucificat şi a sângerat pănă la moarte, a înviat din morţi şi astfel ne-a mântuit. Când am fost cu siguranţă destinaţi iadului pentru păcatele noastre, Domnul ne-a vindecat deja de boala tuturor păcatelor noastre. Noi trebuie să fim vindecaţi de păcatele noastre prin credinţa adevărată.

Dacă n-ar fi trebuit ca oamenii să fie aruncaţi în iad chiar dacă sunt păcătoşi, n-ar fi fost nevoie ca Mesia să vină în această lume şi să-Şi verse sângele. Dar motivul pentru care oamenii trebuie să creadă în Isus, este deoarece au boala înfricoşătoare a păcatului ce-i conduce înspre iad. Într-adevăr, caer au această boală înfricoşătoare a păcatului nu pot decât să fie aruncaţi în iad şi de aceea fără îndoilaă trebuie să creadă în botezul şi sângele lui Isus care a devenit Mesia.

Toţi care au păcat în inimile lor trebuie să primească pedeapsa iadului cu siguranţă, deoarece când e vorba de legea lui Dumnezeu, pentru oricine plata păcatului este moartea. Simplu spus, dacă cineva are chair şi cel mai mic păcat în inima sa, va fi aruncat în foc. De aceea Isus a trebuit să vină la noi. Noi trebuie să credem în Isus ca Mântuitor al nostrum şi să credem exact potrivit cu ceea ce a făcut pentru noi.

Isus este într-adevăr Dumnezeu Însuşi. El este chiar Creatorul. Dar Şi-a pus deoparte gloria Sa divină şi S-a incarnate ca un om pentru un timp, totul pentru a te elibera pe tine şi pe mine, pe care ne-a iubit, de pedeapsa înfricoşătoare a pcăatului şi a iadului, distrugere şi blestemuri. Şi a fost botezat, crucificat şi apoi S-a înălţat la Cer. Acesta este adevărul Nu putem lua uşor acest adevăr, ca şi cum n-ar fi decât o glumă. A crede acest adevăr faptic nu este ceva opţional pentru tine. Trebuie să credem cu siguranţă în acest adevăr faptic în inimile noastre, şi trebuie să-l cunoaştem cu siguranţă.

Aveau vreun păcat miei şi caprele folosite ca jertfă sacrificală? Nici un animal nu are nici cea mai vagă idee ce este păcatul. Dar deoarece aceste animale acceptau păcatele poporului Israel din Vechiul Testament, prin întinderea mâinilor, trebuiau să fie omorâte în mod indirect, în locul lor. De ce? Deoarece plata păcatului este moartea şi aceasta a fost ceea ce hătărâse Dumnezeu. Astfel, jertfa sacrificiului din Ziua Ispăşirii care acceptase toate păcatele poporului Israel, treuiau să moară de asemenea, cu siguranţă. La fel pentru acelaşi motiv Isus Hristos trebuia să moară, deoarece El purtase deja toate păcatele lumii, prin botezul Său.

Pentru cine au fost de fapt făcute aceste lucrări? Ele erau de fapt făcute pentru tine şi pentru mine. Atunci este aceasta ceva ce putem crede sau să nu credem? Oamenii nu cred deoarece sunt complet incoştienţi de seriozitatea bolilor lor ale păcatului. Dar dacă ar fi ştiut faptul că trebuie să fie aruncaţi în iad chiar şi pentru cel mai mic păcat, ar fi putut privi mântuirea lui Isus Hristos, Mesia, ca ceva ce este opţional, ceva ce pot să creadă sau nu, fără vreo consecinţă.

Dacă oamenii au păcat, chiar mic cât un grăunte, vor fi aruncaţi în iad. Vor fi distruşi. Tot ceea ce fac ei pe acest pământ se va sfârşi cu blestemul lor veşnic. Cei ce cred că este în regulă să ai păcat, sunt profund halucinaţi. Consecinţa păcatului este moartea, indiscutabil. Bineînţeles, există mulţi oameni care aparent îşi trăiesc vieţile de success chiar dacă au păcat în inimile lor. Tinerii pot slăvi celebrităţile, să viseze că se întâlnesc cu ele într-o zi. Dar vor trăi vieţile lor aparent splendide pentru totdeauna? Multe din aceste vieţi devin mizerabile când dispar acele cincisprezece minute de slavă.

Sunt unii oameni pentru care tot ceea ce fac se preschimbă în rău. Şi tu erai probabil aşa, înainte de a-L întâlni pe Domnul când nimic nu mergea chiar atât de bine precum ai dorit. Ca şi cum ai trăi o viaţă blestemată, ceea ce ai crezut că e un lucru sigur, s-a dovedid a nu fi şi ceea ce ai crezut că merge bine, în final a eşuat. Poate că ai avut mari vise, dar nimic nu s-a materializat, iarul a continuat să se facă tot mai mic, până când în final a dispărut. Când ai realizat aceasta, chiar şi cea mai mică dintre toate visurile nu pote fi actualizată, visul tău s-a spulberat în final.

De ce s-a întâmplat aşa? Datorită păcatelor care erau în inimile voastre. Oamenii care au păcat în inimile lor, nu pot fi niciodată fericiţi. Dumnezeu nu-i binecuvântează niciodată, indiferent cât de mult încearcă. Dacă există unii oameni care par să aibă success deşi sunt păcătoşi, trebuie să realizezi că Dumnezeu i-a abandonat. Ar trebui să ştii că, deşi că vieţile lor prezente au success, Dumnezeu a renunţat la ei pentru a-i arunca în iad. Dacă lumea aceasta ar fi umplută doar cu cei fără păcat, n-ar mai fi nevoie de existenţa iadului. Dar Dumnezeu a făcut iadul şi l-a făcut de fapt pentru cei care au păcat în inimile lor.

Dumnezeu a poruncit să se facă primul covor al Cortului cu aţă albastră, purpurie şi roşie pentru a oferi ştergerea păcatului din inimile voastre. Şi de asemenea revelează că atunci când vine timpul Noului Testament, Isus Hristos va lua păcatele lumii asupra Sa, fiind botezat de Ioan şi că va fi crucificat până la moarte, pentru a purta condamnarea acestor păcate. Domnul nostrum a devenit într-adevăr Mântuitorul păcătoşilor. 

De aceea a oferit păcătoşilor ştergerea păcatului, prin lucrările Sale ale aţei albastre, purpurii şi roşii. Realizezi aceasta acum? Isus Hristos a fost de fapt botezat în Râul Iordan pentru a ne ierta păcatele şi a fost crucificat şi Şi-a vărsat sângele pentru a plăti plata acestor păcate. El a fost botezat pentru a purta păcatele noastre. Crezi că Isus a murit pe Cruce deoarece a luat mai întâi asupra Sa păcatele noastre prin botezul pe care l-a primit de la Ioan?



În carnea noastră, tu şi eu am fost ca pielile viţelului de mare


Cel de-al patrulea covor era făcut din piei de viţel de mare. Viţelul de mare este numele trades al unui mamifer numit „Tachash” în limba ebraică, în Vechiul Testament. A fost tradus în diferite tipuri de mamifere—de axemplu, „vacă de mare” (NIV), „Focă” (ASV), „piele fină de capră” (NLT), şi „delfin” (NASB). Nu putem identifica exact ce este acest mamifer. Filologii biblici afirmă că originea acestui cuvânt este probabil de derivare străină. În orice caz, mamiferul „Tachash” era mamiferul ale cărui piei erau folosite pentru a face cel de-al patrulea covor al Cortului. Şi este probabil în regulă să presupunem că acest covor nu era frumos şi nu oferea nici o calitate atractivă.

Cel de-al patrulea covor din piei de viţel de mare implică faptul că Isus Hristos a venit pe acest pământ în carne de om. Mai mult, El nu a avut nimic atractiv în aparenţa Sa. Biblia descrie aparenţa Sa spunând: „El a crescut înaintea Lui ca o odraslă slabă, ca un Lăstar care iese dintr-un pământ uscat. N-avea nici frumuseţe, nici strălucire ca să ne atragă privirile, şi înfăţişarea Lui n-avea nimic care să ne placă” (Isaia 53:2).

Faptul că Fiul lui Dumnezeu a venit pe acest pământ în carne de om din naştere smerită, a fost pentru a ne mântui pe noi toţi care nu putem decât să trăim vieţi ruşinoase, până în ziua morţii noastre. Când ne vede Dumnezeu pe noi descendenţii lui Adam, ne vede că nici noi nu suntem atractivi, la fel ca şi covorul din piele. Mai mult, nu ne place decât să comitem păcat. La fel ca bursucii murdari, pe fiinţele umane nu le interesează decât să-şi hrănească propriul stomac, de la naştere până la sfârşit. Acesta este motivul actual pentru care Isus a venit în carne de om şi a fost lovit cu suferinţă.

Doar cei care cunosc cu adevărat seriozitatea naturii lor păcătoase pot crede în Mesia şi să fie mântuiţi de păcatele şi condamnarea lor. Astfel, cei ce sunt ignoranţi cu păcatele lor şi cei ce nu cunosc şi cred în condamnarea păcatelor lor, nu sunt calificaţi să primească ştergerea păcatului. Dumnezeu ne spune că astfel de oameni nu sunt mai bune decât bestiile (Psalmi 49:20).

Deşi am fost făcuţi după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu, nu oricine acceptă dragostea lui Dumnezeu. Cei ce nu cred în planul de mântuire al lui Dumnezeu nu pot primi ştergerea păcatului în inimile lor şi de aceea trebuie să fie distruşi ca animalele care mor. Deoarece Dumnezeu a avut un plan pentru fiinţele umane, le-a făcut după chipul şi asemănarea Sa.

Priveşte mai îndeaproape la ceea face face şi gândeşte fiecare. Nu mă refer la tine în mod deosebit, ci la întreaga omenire. Cei mai mulţi oameni nici măcar nu-L cunosc pe propriul lor Creator care i-a făcut. Mai mult, mulţi dintre ei pretind că nu comit păcat şi că sunt mai buni decât oricine altcineva. Cât de obtuse şi nebune sunt fiinţele umane? Cei ce nu-L cunosc pe Dumnezeu sunt plini de aroganţă. Când ne comparăm unii cu alţii, ce diferenţă putem găsi? Cât de bines au răi suntem faţă de ei? Şi totuşi oamenii încă se lovesc unii pe alţii pentru a-şi urmări interesele lor egoise—cât de greşit este aceasta?

Nici nu ne putem imagina cât de multe păcate comite fiecare împotriva lui Dumnezeu, în cursul unei vieţi. Nu spun aceasta doar pentru a dispreţui caracterul uman, ci pentru a evidenţia faptul că deşi Dumnezeu a creat fiinţele umane să fie preţioase, cei mai mulţi dintre ei încă nu realizează că de fapt trebuie să fie distruşi pentru păcatele lor. Oamenii nu ştiu cum să aibă grijă de sufletele lor; ei nu pot să-şi pregătească singuri viitorul; nu pot recunoaşte Cuvântul lui Dumnezeu; şi nu doresc să creadă în El, deşi nu au altă opţiune de a evita distrugerea lor veşnică. Nimeni altcineva decât aceşti oameni sunt cei ce nu-s mai buni ca animalele care mor.



Dar Dumnezeu nu ne-a lăsat pradă distrugerii noastre


Pentru a ne mântui de păcatele noastre, Isus a venit pe acest pământ şi ne-a şters păcatele, a fost botezat, Şi-a vărsat sângele pe Cruce şi a înviat din morţi. De aceea Domnul a devenit Mântuitorul nostru adevărat. Noi trebuie să credem în acest adevăr. Tu crezi? Nu zici cumva din ignoranţă şi lipsă de cunoaştere biblică: „Ce-i mare lucru? Dacă credem cumva în Isus, vom merge cu toţii în Cer”? Şi mai sunt şi cei ce spun: „Dacă credem doar în sângele Crucii, Cerul este al nostru”. Dar are dreptate o astfel de credinţă?

De fapt, Dumnezeu este Dumnezeul adevărului. El este Cel care ne vorbeşte despre planul Său, care a împlinit lucrările de mântuire exact potrivit Cuvântului Său, care ne-a dat ştergerea păcatului şi care se întâlneşte cu noi prin acest adevăr. Dumnezeu este viu. Dumnezeu este aici chiar acum, cu fiecare dintre noi. Oamenii care au păcat în inimile n-ar trebui să încerce să-L înşele pe Dumnezeu. Dacă oamenii au păcat în inimile lor, iar şi conştiinţele lor îi macină, trebuie să-şi resolve problema, crezând în botezul pe care l-a primit şi sângele pe care l-a vărsat. Cel păcătos trebuie să creadă în adevărul că, deoarece au fost destinaţi iadului, Domnul i-a mântuit de toate păcatele prin botezul şi sângele Său de pe Cruce.

Nu este absolut nimeni care să nu poată să resolve problema păcatelor lor, crezând în apă şi sânge. Dar chiar dacă Domnul ne-a mântuit prin apă, sânge şi Duh (1 Ioan 5:6-8), dacă noi nu recunoaştem şi credem în acest fapt şi de aceea suntem distruşi, atunci suntem responsabili în întregime de această ieşire. Noi toţi trebuie să mărturisim înaintea lui Dumnezeu: „Sunt destinat iadului deoarece sunt păcătos. Dar cred în această evanghelie a apei, a sângelui şi a Duhului.” Cu inimile şi credinţa noastră sinceră, trebuie să ne unim cu adevărul manifestat în evanghelia apei şi a Duhului. Daor atunci putem fi mântuiţi de toate păcatele noastre. 

Astfel, trebuie să înţelegm toate aceste lucruri şi trebuie să credem în acest adevăr. Fără ca să nu cunoaşti măcar adevărul care este manifestat în Cort, unii oameni cred: „Deoarece cred, merg în Cer chiar dacă încă am păcat.” Dar Dumnezeu a spus că toţi care au păcat, vor fi aruncaţi în iad, nu a spus că nu vor fi aruncaţi în iad chiar dacă au păcat, deoarece cred în Isus. Aceasta este asemănător cu a deveni cel mai mare nebun decât toţi. Să psui că vor merge în Rai doar pentru că cred în Isus, când de fapt ei cred oricum le place, este reflecţia unei credinţe nebune, ignorante şi complet oarbă.

Unii spun: „Nu am văzut o singură persoană care să fie aruncată în iad, nici nu am văzut pe cineva care să intre în Cer. Noi nu vom afla până în Ziua Judecăţii.” Dar de fapt există Cer şi iad. Sunt în această lume doar lucrurile pe care le vedem cu ochii? Poţi vedea aerul cu ochii? Cu siguranţă este şi domeniul nevăzutului. Toşi păcătoşii care nu cred în Dumnezeu deoarece nu-L pot vedea, sunt la fel ca animalele care mor.

Astfel, oamenii trebuie să realizeze că, dacă au păcat în inimile lor, ei vor fi distruşi şi de aceea trebuie să creadă în evanghelia apei şi a Duhului şi să scape de judecata lui Dumnezeu. Cei înţelepţi sunt cei care, chiar dacă nu au făcut multe greşeli faţă de oamenii din jurul lor, totuşi ei recunosc că au făcut multe greşeli faţi de Dumnezeu şi de aceea recunosc că vor fi judecaţi cu siguranţă când vor sta în curând înaintea Lui. 

Noi n-ar trebui să pierim datorită ignoranţei noastre şi să-L dispreţuim pe Dumnezeu şi jduecata Sa. El îl va condamna cu siguranţă pe fiecare păcătos cu focul veşnic al iadului. Dacă oamenii sunt distruşi pentru că nu cred în adevărul manifestat în Cort chiar dacă l-au auzit, atunci poate că sunt copiii lui Satan. Ceea ce doreşte Dumnezeu de la noi este ca toţi să avem credinţa care ne face capabili să primim ştergerea păcatului şi să intrăm în Împărăţia Cerului.



Dumnezeu nu ne-a făcut jucării


Când Dumnezeu ne-a făcut pe noi fiinţele umane, scopul Său a fost de a ne face posibil să trăim fără să fim chinuiţi de păcat, dar să ne bucurăm pentru totdeauna de viaţa veşnic, splendoarea şi gloria cu Dumnezeu, ca şi copii ai Săi. Pentru a nu ne trimite în iad, Mesia a fost botezat, a luat asupra Sa păcatele lumii, Şi-a vărsat sângele pe Cruce şi astfel ne-a şters toate păcatele. Când Dumnezeu ne-a iubit atât de mult, dacă nu conştientizăm această iubire, ci credem cu jumătate de inimă în mântuirea pe care ne-a dat-o, nu vom scăpa cu siguranţă de mânia lui Dumnezeu.

Dumnezeu ne-a eliberat de păcatele noastre, sacrificându-Şi propriul Fiu. Deoarece Mesia a fost botezat pentru a purta toate păcatele noastre asupra trupului Său şi S-a dat ca sacrificiu al jertfei noastre de păcat, El ne-a mântuit de toate păcatele lumii. Deoarece am fost destinaţi aidului, Domnul nostrum a avut milă de noi şi datorită acestui lucru El a fost botezat, a sângerat până la moarte şi astfel ne-a mântuit de toate păcatele şi ne-a făcut copiii lui Dumnezeu. Dumnezeu nu ne-a făcut ca jucării ale Sale.

Cu ceva timp în urmă, când o soră din biserică era la facultate, am avut o şansă de a freceventa expoziţia sa de absolvire. Acolo, în această galerie de artă, am întâlnit diferite picture. Una din lucrările pictate de calsa absolventă era o pictură pe pânză ce-i înfăşişa pe Adam şi Eva mâncând din pomul cunoaşterii binelui şi răului, intitulat: „I-a făcut jucării Dumnezeu pe oameni?” Cineva a mâzgâlit un răspuns la această întrebare dedesubtul picturii, spunând: „Dumnezeu era plictisit şi astfel ne-a făcut jucăriile Sale.”

Nimic nu putea fi mai greşit decât acest răspuns. Atunci dece a făcut Dumnezeu copacul cunoaşterii binelui şi a răului şi i-a spus lui Adam şi Eva să nu mănânce din el? La toată urma, El a ştiut deja că vor mânca fructele şi totuşi El a făcut pomulşi le-a spus să nu mănânce din el. Când au mâncat, El i-a scos din Grădina Eden deoarece căzuseră în păcat. Apoi a spus că cel păcătos va fi trimis direct în iad. De ce a făcut Dumnezeu aceasta? Ne-a făcut într-adevăr Dumnezeu deoarece nu a avut nici o jucărie şi era plictisit? A făcut omenirea deoarece era prea plictisit şi nu putea suporta aceasta? Bineînţeles că nu!

Fraţi şi surori, ceea ce a dorit de fapt Dumnezeu a fost de a ne face copiii Săi, de a ne face nemuritori şi să trăiască cu noi fericit petnru totdeauna. Providenţa lui Dumnezeu permiţând omenirii toate aceste lucruri a fost de a ne face fiinţe nemuritoare care se bucură de splendoarea şi gloria veşnică şi care trăiesc glorificaţi petnru totdeauna. Astfel, când tu şi eu, înşelaţi de Satan am căzut în păcat şi am fost destinaţi iadului, Dumnezeu L-a trimis pe singurul Său Fiu pe acest pământ pentru a ne mântui. Şi făcându-L pe Fiul Său să fie botezat şi să ia asupra Sa păcatele lumii, să-Şi verse sângele şi să învie din morţi, Dumnezeu ne-a mântuit de Satan.

Totuşi, nenumăraţi oameni au această percepţie greşită grotească că Dumnezeu ne-a făcut cumva jucării pentru a scăpa de pictiseala Sa. Dintre aceştia, atât care au încetat să creadă în Isus, cât şi cei care nu au crezut niciodată în El de la început, sunt cei care, în învrăjbirea lor împotriva lui Dumnezeu, spun: „De ce m-a creat Dumnezeu şi apoi m-a făcut să sufăr? De ce insistă că trebuie să cred? De ce spune că îmi va da mântuirea dacă cred, dar nu, dacă nu cred?” Ei spun astfel de lucruri deoarece nu cunosc providenţa profundă a mântuirii pe care a oferit-o Dumnezeu omenirii.

Această providenţă profundă a lui Mesia a fost de a ne accepta ca popor al lui Dumnezeu şi astfel ne-a făcut copiii Săi, permiţându-ne să ne bucurăm de toată gloria şi splendoarea Cerului, ca familie a Sa. Acesta este scopul creaţiei omenirii a lui Dumnezeu. Eu însumi nu am putut înţelege acest adevăr până când nu m-am născut din nou din apă şi Duh. Dar după ce am primit ştergerea păcatului şi m-a născut din nou, am ajuns să cunosc: „Ah! Deci de aceea m-a făcut Domnul!”

Ce a făcut de fapt Mesia pentru a ne lua asupra Sa păcatele, când a venit pe acest pământ acum 2.000 de ani în urmă? Ce a făcut pentru a ne duce păcatele? El a primit botezul şi Şi-a vărsat sângele! Şi aceasta a însemnat toate faptele neprihănite şi sacrificiile neprihănite pentru ştergerea păcatelor noastre.

Aici se află motivul pentru care trebuie să credem de fapt în Dumnezeu şi de aceea trebuie să credem în Isus Hristos Dumnezeul nostru, Mântuitorul. Deoarece tu şi eu am fost destinaţi iadului, Dumnezeu Însuşi a trebuit să fie botezat de Ioan, să moară pe Cruce şi să învie din morţi. Motivul pentru care noi credem în ştergerea păcatului revelat în aţa albastră, purpurie şi roşie este pentru a ni se şterge toate păcatele. Pentru a împlini providenţa lui Dumnezeu faţă de noi, trebuie să avem credinţă. Şi când credem într-adevăr în mântuirea Domnului, facem astfel pentru beneficiul altcuiva, dar nu pentru al nostrum.



Acum este timpul cel mai curând să credem în adevărul mântuirii lui Dumnezeu


Dacă cineva doreşte să ajungă la realizarea umrătoare, această persoană trebuie să-şi arunce chiar acum credinţa greşită şi să creadă în inimă în evanghelia apei şi a Duhului: „Nu am ştiut că eram destinat iadului. Am crezut deoarece mi s-a spus că Isus mi-a şters păcatele. Dar credinţa mea a fost total bazată pe înţelegere greşită! Ar trebui să învăţ acum ce este corect şi să-mi bazez credinţa pe cunoaşterea corectă. Până acum, am crezut greşit, dar totuşi nu este prea târziu. Tot ceea ce am de făcut este să realizez de acum încolo că sunt destinat iadului pentru păcatele mele, să cred în inima mea că Mesia m-a mântuit prin botezul şi vărsarea mea de sânge şi apoi să primim ştergerea păcatelor mele. Aşa că, am fost destinat iadului!”

De fapt, doar o mână de creştini au avut înţelegerea potrivită a evangheliei apei şi a Duhului când au început să creadă. Şi mie mi-au trebuit 10 ani de când am devenit creştin, să realizez complet că ISus a luat păcatele lumii cu botezul Său şi a fost crucificat pe Cruce şi doar atunci am fost mântuit cu adevărat, crezând din nou în Isus ca Mântuitor al meu. Şi astfel, 10 ani după ce am devenit creştin, mi-am aruncat credinţa greşită şi am ajuns la înţelegerea completă a evangheliei apei şi a Duhului şi să cred corect în ea.Dar pentru alţii probabil poate dura mai mult decât 20 de ani pentru a cunoaşte adevărul şi a crede din nou.

Când astfel de oameni ajung să realizeze, chiar şi după 20 de ani, că Dumnezeu a planificat să-i mântuiească prin apă şi Duh, trebuie atunci să creadă că Isus a fost botezat şi crucificat pentru păcatele lor. Nimic nu poate fi mai rău înaintea lui Dumnezeu decât să cunoşti adevărul şi totuşi să refuzi să crezi. Dar dacă ar crede acum în evanghelia apei şi a Duhului, chiar şi după ce au trăit 10, 20 de ani ca şi creştini, este aceasta cumva rău? Bineînţeles că nu! Nu este nimic greşit sau ruşinos cu privire la aceasta. Când oamenii cunosc de fapt şi cred în ştergerea păcatului manifestat în aţa albastră, purpurie şi roşie, vor fi mântuiţi. Credinţa în evanghelia apei şi a Duhului este ceea ce-L mulţumeşte pe Dumnezeu. Sper ca voi toţi să credeţi în această mântuire care a fost realizată, a cărei împlinire a venit prin aţa albastră şi purpurie.

Covoarele Cortului erau făcute cu detaliu elaborate. Doar uitându-ne la faptul că pieile de berbece vopsite în roşu erau plasate pe covorul făcut din pier de capre şi că pieile de viţel de mare erau apoi întinse deasupra, putem vedea manifesta clară a adevărului că suntem destinaţi iadului, dar Domnul nostrum a venit pe acest pământ, a luat asupra Sa păcatele noastre fiind botezat şi a devenit jertfa sacrificială pentru aceste păcate ale noastre, vărsându-Şi sângele şi murind pe Cruce. Noi putem crede cu toţii în evanghelia apei şi a Duhului. Prin ceea ce ne-a mântuit de fapt Domnul, este lucrările lui Isus manifestate în aţa albastră, purpurie şi roşie. Covoarele Cortului nu ţin altceva decât acest mister al mântuirii.

Ceea ce e important nu este doar învăţând Biblia. Ceea ce-I place lui Dumnezeu nu este doar să înveţi, ci să crezi—adică, dacă Biblia ne spune că Dumnezeu a hotărât să ne mântuiască prin lucrările lui Isus revelate în aţa albastră, purpurie şi roşie, trebuie să accepţi aceasta în inimă şi să crezi astfel. Astfel Îl putem mulţumi pe Dumnezeu. Dacă în inimile noastre putem auzi Cuvântul lui Dumnezeu, să ne recunoaştem păcatele şi să credem în botezul Domnului şi sângele Crucii, putem primi şi ştergerea păcatelor noastre. Dar dacă nu credem în această ştergere a păcatului, dată de Domnul şi în schimb credem în El doar în mod theoretic, vei continua să fii chinuit de o conştiinţă vinovată.

Dacă nu rezolvăm problema păcatelor noastre, crezând în apă şi Duh, această conştiinţă vinovată va continua să ne consume inimile. Totuşi, dacă credem în evanghelia apei şi a Duhului, vom fi eliberaţi de această conştiinţă vinovată, deoarece când când devenim fără păcat, primind ştergerea perfectă a păcatului, cum putem fi chinuiţi vreodată de păcat?Astfel trebuie să credem. Trebuie să credem în evanghelia apei şi a Duhului şi să ne rezolvăm problema tuturor păcatelor noastre. Cei care nu fac astfel, nu au altă alegere decât să continue în legătura păcatului.

Viaţa este foarte scurtă şi plină de suferinţă. Dumnezeu permite suferinţa, fiecărei fiinţe umane. Care este motivul pentru care Dumnezeu ne permite suferinţa? Deoarece prin suferinţa păcatului, El doreşte ca noi să realizăm preţiozitatea evangheliei apei şi a Duhului, să credem în această evanghelie şi astfel să ni se rezolve păcatele noastre. El a adus suferinţa păcatului ca să ajungeţi să credeţi în inimile voastre faptul că Mesia ne-a spălat toate păcatele prin botezul şi sângele Său de pe Cruce. A nu crede în evanghelia apei şi a Duhului ca adevăr, este lucrul cel mai nebun de făcut. Păcatele omenirii pot fi curăţite doar prin credinţa care crede de fapt în evanghelia apei şi a Duhului.

Dumnezeu ne spune să ne rezolvăm problema păcatelor noastre, crezând în evanghelia adevărată. De aceea trebuie să credem în Isus, Mântuitorul adevărat. Şi voi trebuie să credeţi în inimile voastre de fapt în Isus Hristos ca Mântuitor al vostru. Trebuie să vă recunoaşteţi păcatele înainte alui Dumnezeu, să credeţi în evanghelia apei şi a Duhului şi astfel să fiţi mântuiţi. Când credeţi în inimile voastre în botezul lui Isus, Mântuitorul şi sângele Crucii, vi se vor şterge toate păcatele. Doar când credem în botezul lui Isus şi sângele Crucii ca adevăr, putem fi mântuiţi de toate păcatele.



Ordinea covoarelor coincide exact cu ordinea mântuirii noastre


Când vine vorba de ordinea mântuirii noastre, prioritatea este de a recunoaşte mai întâi cu adevărat că, chiar din momentul în care ne-am născut în această lume, am fost păcătoşi cu toţii ca bursucii, animalele care mor. Şi trebuie să credem că, cu siguranţă trebuie să fim omorâţi şi aruncaţi în iad, pentru păcatele noastre. Mai mult, trebuie să credem de asemenea că, pentru a fi eliberaţi de păcatele noastre trebuie să de o jertfă sacrificială şi astfel de Mesia care a venit să poarte păcatele, fiind botezat. Noi trebuie să credem că Mântuitorul nostrum nu treuie să fie o fiinţă umană, ci Dumnezeu Însuşi. Şi trebuie să credem că Isus Mântuitorul ne-a mântuit într-adevăr de toate păcatele, prin botezul şi Crucea Sa.

Dacă n-ar fi aşa, Dumnezeu ar fi făcut doar două covoare peste Cort. Dacă mântuirea putea fi atinsă lăsându pe dinafară botezul lui Isus, nu ar fi fost nevoie să se facă patru covoare separate ale Cortului. Iar Dumnezeu l-ar fi acoperit doar cu piei de bursuc şi berbece. Dar, doar aceste două covoare au fost folosite? Nu! Cortul trebuia să fie acoperit de patru covoare diferite; perdelele împletite din aţă albastră, purpurie şi roşie şi in subţire răsucit; alte covoare erau făcute din piei de capre, totuşi alt covor era făcut din piei de berbece; iar ultimul din piei de bursuc.

Noi trebuie să credem în adevăr aşa cum este—adică, Isus ne-a acceptat toae păcatele, fiind botezat, a murit pe Cruce şi astfel ne-a mântuit sufletele murdare şi vrednice de milă, destinate iadului pentru păcatele noastre, făcându-ne poporul lui Dumnezeu. Acesta este misterul ascuns în cele patru covoare ale Cortului, şi ordinea în care cele patru covoare erau întinse peste Cort, nu este alta decât chiar ordinea mântuirii noastre.

Pentru a cupla primul covor al Cortului, de al doilea, era nevoie de copci de aur şi bronz. Iar la marginea celor două seturi de covoare care împreună alcătuiau fiecare covor, erau făcute chiotori din lână albastră. Dar pentru cei ce cred doar în sângele Crucii, este imposibil să ştie ce înseamnă faptul că aceste chiotori din aur şi bronz ataşate de copcile din lână albastră. Doar cei ce cred în evanghelia apei şi a Duhului pot înţelege şi crede în adevărul ascuns în cele patru covoare.

Chiotorile din lână de aur se referă la botezul pe care l-a primit Isus în Râul Iordan. Atunci de ce nu cred oamenii în botezul prin care a acceptat Isus toate păcatele lumii, ci cred doar în sângele Crucii? Deoarece nu cred în Cuvântul lui Dumnezeu aşa cum este. Când noi credem în Isus, nu putem crede în mod corect, adăugând sau scăzând din Cuvântul lui Dumnezeu. Noi treuie să credem în Cuvântul lui Dumnezeu aşa cum este, cu un „da”.

Dintre mulţi oameni care pretind să creadă în Isus, cei mai mulţi dintre ei cred doar în sângele pe care l-a vărsat pe Cruce, lăsând pe dinafară botezul pe care l-a primit. De aceea atât de mulţi creştini nu pot înţelege misterul adevărului manifestat în covoarele Cortului. Şi de aceea creştinii din ziua de azi nu cred în ştergerea păcatului pe care a împlinit-o perfect Mesia. Ei cred în Isus, în zadar, la fel ca unul din fondatorii religiilor lumii. Astfel, mulţi creştini merge de fapt pe calea greşită. Ei păcătuiesc zilnic şi totuşi pretind că pot merge în Cer, doar pocăindu-se zilnic. Aceasta explică de ce oamenii din lume îi denunţă atât de des pe creştini.

Când îi întrebăm pe creştini: „Cum şi cu ce fel de credinţă ne putem rezolva problema păcatelor noastre?,” atunci cei mai mulţi dintre ei spun: „Oputem rezolva, rugându-ne rugăciuni de pocăinţă, în timp ce credem în vărsarea de sângele de pe Cruce.” Când îi întrebăm înapoi: „Au fost spălate păcatele de fapt din inima ta?” ei răspund: „De fapt, încă mai am păcat în inima mea.” Oamenii care au păcat în inimile lor, totuşi nu sunt poporul lui Dumnezeu. Astfel de oamenii sunt în afara lui Isus Hristos. Ei trebuie să vină la Isus Hristos, crezând în curând în evanghelia apei şi a Duhului.

Trebuie să cunoaştem în mod detaliat cu ce fel de metodă ne-a şters Domnul toate păcatele, aşa cum este. Ducând păcatele lumii la Cruce, prin botezul pe care l-a primit de la Ioan şi vărsându-Şi sângele, Domnul ne-a şters într-adevăr păcatele. Dacă noi dorim să intrăm în prezenţa lui Dumnezeu, trebuie să intrăm crezând în mântuirea noastră, împletită din aţa albastră, purpurie şi roşie. Indiferent cât de plin de devotament poate crede cineva în Dumnezeu, este posibil totuşi să aibă înţelegerea greşită şi să creadă greşit în tot acest timp. Ca să intrăm în Împărăţia Cerului, trebuie să acceptăm mântuirea făcută de aţa albastră, purpurie şi roşie prin care a şters Mesia păcatele noastre, ca adevăr şi să credem în el.

Dacă credinţa noastră greşită înaintea lui Dumnezeu este, treuie să o reparăm şi să credem corect din nou, indiferent cât de des. Trebuie să credem în mântuirea că Domnul a luat asupra Sa păcatele noastre şi le-a spălat pe toate prin botezul Său, ca adevăr. Trebuie de fapt să credem că Domnul a luat asupra Sa toate păactele noastre, odată pentru totdeauna cu botezul Său şi că a purtat toată condamnarea păcatelor noastre, prin sângele Crucii.

Cu credinţa adevărată în misiunile lui Isus, manifestate în aţa albastră, purpurie şi roşie a Cortului, Îl putem întâlni pe Mesia. Prin Cort, am putut apuca mai bine evanghelia apei şi a Duhului şi să realizezi că această credinţă este fondată pe adevărul manifestat în aţa albastră, purpurie şi roşie şi inul subţire răsucit. Credinţa de importanţă critică pe care t trebuie s –o avem cu toţii, este singura ce crede în inima mântuirii făcută din aţa albastră, purpurie şi roşie.

Acum auzim şi învăţăm despre adevărul care este ţinut în Cortul făcut din aţa albastră, purpurie şi roşie şi inul subţire răsucit. Mesia ne aşteaptă acum, ştergându-ne deja toate păcatele prin lucrările Sale manifestate în aţa albastră, purpurie şi roşie.

Dumnezeu vă îndeamnă să credeţi în acest adevăr din toată inima. Încă aveţi păcate în inimile voastre? Trebuie să recunoaşteţi clar înaintea lui Dumnezeu cât de întunecate şu murdare sunt păcatele din inimile voastre, să vă mărturisiţi păcatele, să credeţi în adevărul revelat în aţa albastră, purpurie şi roşie şi astfel să primiţi ştergerea tuturor păcatelor voastre. Când credeţi cu adevărat că Isus v-a şters deja toate păcatele, puteţi trece toate păcatele găsite în inimile voastre, asupra Lui şi să primiţi ştergerea Sa perfectă a păcatului.

Trebuie să credem cu toţii în inimile noastre, în ştergerea păcatului, făcut din aţa albastră, purpurie şi roşie şi inul subţire răsucit pe care l-a planificat Dumnezeu pentru noi. Dumnezeu ne-a dat evanghelia făcută din aceste misiuni extraordinare făcute din aţa albastră, purpurie şi roşie şi astfel ne-a făcut capabili să primim ştergerea păcatului şi să ne bucurăm de puterea şi autoritatea, ca şi copii ai Săi. Domnul ne-a făcut posibil să fim mântuiţi de toate păcatele şi condamnarea noastră şi să primim viaţă veşnică, crezând în lucrările de mântuire date nouă şi manifestate în aţa albastră, purpurie şi roşie.

Îi mulţumesc Domnului că ne-a făcut posibil să fim mântuiţi, crezând în adevărul manifestat în aţa albastră, purpurie şi roşie şi inul subţire răsucit. Crezând în acest adevăr, ni se pot şterge păcatele şi să intrăm în Împărăţia Cerului, prin credinţă. Aleluia!