Sermons

[11-25] < Exodul 30:1-10 > Altarul Tămâierii este Locul în care Dumnezeu Acordă Harul Său



< Exodul 30:1-10 >

“Să faci de asemenea un jertfelnic de tămâiere, din lemn de salcâm. Dar să-l faci pătrat, lung de un cot şi lat de un cot şi înalt de doi coţi; coarnele lui să fie din el. Să îmbraci cu aur curat partea lui de sus, pereţii împrejur şi coarnele lui; şi să-i faci împrejur o cunună de aur împletită. Sub cununa lui împletită să-i faci două inele de aur curat şi să le pui la două colţuri pe două laturi ale lui. Acestea să fie de băgat pârghiile pentru a-l purta cu ele. Pârghiile să i le faci din lemn de salcâm şi să le îmbraci cu aur. Jertfelnicul să-l aşezi în faţa perdelei, care este dinaintea chivotului legii, unde am să Mă arăt Eu ţie. Pe el Aaron va arde tămâie mirositoare în fiecare dimineaţă, când pregăteşte candelele. Când va aprinde Aaron seara candelele, iar va arde miresme. Această tămâiere neîntreruptă se va face pururea înaintea Domnului din neam în neam. Să nu aduceţi pe el nici o ardere de tămâie străină, nici ardere de tot, nici dar de pâine, nici turnare să nu turnaţi pe el. Aaron va săvârşi jertfa de curăţire peste coarnele lui o dată pe an; cu sânge din jertfa de curăţire cea pentru păcat îl va curăţi el o dată pe an; în neamul vostru aceasta este mare sfinţenie înaintea Domnului.”



Dacă ar fi să intrăm în Locul Sfânt, Casa lui Dumnezeu, vom vedea mai întâi sfeşnicul, masa de pâine, şi altarul de tămâiere. Altarul de tămâiere a fost pus în faţa intrării în Sfânta Sfintelor, în cazul în care scaunul milei sau capacul ispăşirii a fost localizat, lângă sfeşnicul şi masa de punere înainte a pâinii. Lungimea şi lăţimea acestui altarului tămâierii au fost atât cot, în timp ce înălţimea sa a fost de doi coţi. În Biblie, un cot este de aproximativ 45-50 cm, în măsurătorile de astăzi. Deci, altarul de tămâiere a fost un pătrat destul de mic, măsurând în jurul valorii de 50 cm în lungime şi lăţime şi 100 cm în înălţime. Şi la fel ca şi altarul arderii de tot, altarul de tămâiere a avut, de asemenea, coarne pe cele patru colţuri de sus. Fabricat din lemn de salcâm, altarul de tămâie a fost complet poleit cu aur.



Altar tămâierii din interiorul Sanctuarului a avut patru coarne


În cazul în care Marele Preot oferea jertfa de Ziua Ispăşirii o dată pe an, el trebuia să pună sângele animalului de sacrificiu care a purtat păcatele anuale ale poporului lui Israel, pe coarnele altarului pentru arderile de tot situat în faţa curţii Cortului. În acelaşi mod, Marele Preot, de asemenea, a trebuit să pună acest sânge pe coarnele altarului tămâierii. Deoarece acest sânge a fost oferit lui Dumnezeu, el a rezolvat problema păcatului, care a împiedicat poporul lui Israel de a fi cu Dumnezeu. Fiecare dintre noi am primit iertarea păcatelor, crezând în evanghelia apei şi a Duhului, iar în epoca actuală a Noului Testament, această credinţă a noastră este ceea ce ne permite să eliminăm toate obstacolele atunci când venim în prezenţa a Dumnezeu să ne rugăm. Chiar şi cei drepţi comit păcat în timp ce trăiesc în această lume. Cu toate acestea, pentru că noi credem în botezul lui Isus şi sângele Său de sacrificiu prefigurat de către sistemul de sacrificii al Vechiului Testament, putem veni încă în faţa lui Dumnezeu şi să ne rugăm la El cu îndrăzneală. 

Chiar şi cei drepţi se pot simţi că ezită să vină în prezenţa lui Dumnezeu din cauza păcatelor pe care le comit în această lume, însă, în momente ca acesta, ei pot veni în continuare la Dumnezeu cu îndrăzneală, prin credinţa în evanghelia apei şi a Duhului. Aşa cum noi credem în Evanghelia lui Isus Hristos a apei şi a Duhului, putem ajunge la Dumnezeu cu îndrăzneală chiar dacă trupurile şi minţile noastre pot fi în continuare slabe. Asta pentru ca am devenit deja neprihăniţi prin credinţa noastră în evanghelia apei şi a Duhului, şi fiindcă Domnul deja ne-a eliberat odată pentru totdeauna din toate fărădelegile, prin Adevărul mântuirii, care se manifestă în firul albastru, purpuriu şi cărămiziu ale uşii Cortului. Noi trebuie, prin urmare să medităm mereu la evanghelia apei şi a Duhului. Isus a realizat mântuirea noastră perfectă odată pentru totdeauna, prin botezul pe care L-a primit de la Ioan Botezătorul şi sângele Lui, şi există o diferenţă fundamentală de credinţă între cei care cred în această mântuire şi cei care nu cred. Cei drepţi cred în evanghelia apei şi a Duhului. De aceea ei se pot ruga lui Dumnezeu fără nici o ezitare, pentru că ei cred că Isus a acceptat toate păcatele lor, odată pentru totdeauna, prin botezul Său şi că Şi-a vărsat sângele Său pentru ei. Toată lumea, prin urmare, trebuie să creadă, de asemenea, că Isus a purtat toate păcatele prin botezul pe care El l-a primit de la Ioan Botezătorul, şi că El a fost condamnat pentru toate păcatele lor prin vărsare sângelui Său pe Cruce. Numai atunci poate cineva deveni preot al credinţei în faţa lui Dumnezeu şi să se roage atât pentru sine cât şi pentru alţi păcătoşi. A crede că Dumnezeu ne-a mântuit de toate păcatele din această lume este ceea ce credinţa unui creştin adevărat este de fapt, şi baza acestei credinţe este evanghelia apei şi a Duhului.

Prin evanghelia apei şi a Duhului, fiecare dintre noi poate descoperi adevărul mântuirii manifestat în firul albastru, purpuriu şi cărămiziu şi inul subţire răsucit al uşii Cortului. Şi fiecare din noi poate intra în Împărăţia lui Dumnezeu, crezând în acest adevăr al evangheliei. Aşa că vă rog să credeţi că dreptatea lui Isus Hristos este mântuirea voastră, că El a purtat toate păcatele voastre, şi că El a fost condamnat pentru toate păcatele voastre pe Cruce. Veţi fi eliberaţi de toate păcatele voastre odată pentru totdeauna. Numai crezând în evanghelia legământului lui Dumnezeu, în Cuvântul evangheliei apei şi a Duhului, vă puteţi primi iertarea păcatelor, puteţi deveni sfinţi drepţi, şi obţine aprobarea lui Dumnezeu de a avea credinţa dreaptă. Odată ce ajungeţi la mântuirea voastră, crezând în evanghelia apei şi a Duhului, primul lucru pe care-l aveţi de făcut este să vă rugaţi lui Dumnezeu pentru lucrarea Sa de mântuire, adică pentru răspândirea evangheliei apei şi a Duhului în toată lumea. Credincioşii drepţi în evanghelia apei şi a Duhului se roagă la Dumnezeu aşa, astfel încât ei să strălucească lumina strălucitoare a Evangheliei asupra acestei lumi prin Biserica lui Dumnezeu, sfeşnicul locului sfânt al lui Dumnezeu. Credinţa este tot mai necesară pentru noi pentru a sprijini lucrarea Bisericii lui Dumnezeu şi pentru a aduce Evanghelia să înflorească pe deplin peste tot în lume. Doar prin auzirea şi încrederea în Cuvântul preţios al lui Dumnezeu propovăduit de slujitorii Săi vor putea toţi în lumea întreagă să primească iertarea păcatelor şi să crească în credinţă.

Credinţa în Isus ca Mântuitorul tău trebuie să se bazeze pe evanghelia apei şi a Duhului. Şi, ca sfinţi neprihăniţi salvaţi de toate păcatele voastre, trebuie să ieşiţi la altarul de tămâiere şi să staţi în faţa tronului de har din Locul Sfânt. De ce este acest lucru atât de necesar? Fiindcă aveţi nevoie de harul lui Dumnezeu în mod continuu. Altarul pentru tămâie este locul unde oferim rugăciunile către Dumnezeu, pentru că tămâia aici presupune rugăciunile sfinţilor (Apocalipsa 5:8). Ne-am pus harul lui Dumnezeu peste noi ori de câte ori ieşim la altarul de tămâie şi ne rugăm lui Dumnezeu. Altarul tămâierii din Locul Sfânt ne arată că a ne ruga la Dumnezeu, prin credinţă, este calea de a găsi harul lui Dumnezeu. De aceea credincioşii în evanghelia apei şi a Duhului trebuie să continue să se ducă la altarul de tămâie şi să se roage lui Dumnezeu fără încetare prin credinţă, astfel încât să poată pune din timp în timp, harul lui Dumnezeu.



Altarul tămâierii este locul în care noi Îi cerem ajutorul lui Dumnezeu


Deşi am primit iertarea păcatelor, crezând în evanghelia apei şi a Duhului, avem nevoie de încă ajutorul lui Dumnezeu pentru tot restul vieţii noastre. Pentru ca noi să ne unim cu Biserica lui Dumnezeu şi să aducem roade spirituale fiind luminile acestei lumi, harul lui Dumnezeu este întotdeauna indispensabil. Deci, este foarte important pentru noi toţi să ne rugăm lui Dumnezeu fără încetare, rugându-L, “Doamne, te rog ajută-mă. Ţine-mă statornic. Dă-mi credinţă. Întăreşte-mă atât în trup cât şi în spirit. Întăreşte credinţa mea, astfel încât acesta să nu se poată clătina. Taie din toată inima mea partea ce doreşte să urmeze lumea. Elimină toate dorinţele mele nelegiuite.” Dumnezeu vrea ca noi cei neprihăniţi să ne ducem la altarul de tămâiere, să îngenunchem în faţa Sa, şi să ne rugăm la El pentru că acest lucru ar găsi harului Său, în toate lucrurile şi vom primi binecuvântările Sale atât în trup cât şi în spirit. De aceea este atât de imperativ pentru fiecare sfânt neprihănit care a primit iertarea păcatelor să continue să ducă o viaţă de rugăciune la altarul de tămâiere. 

Deşi noi cei neprihăniţi am fost născuţi din nou şi am fost salvaţi din toate păcatele noastre, crezând în evanghelia apei şi a Duhului, este încă necesar pentru noi să ne rugăm lui Dumnezeu ca să reverse harul Său asupra noastră, în viaţa noastră de zi cu zi. Asta deoarece, chiar dacă suntem cei drepţi care am primit iertarea păcatelor, dacă nu vom continua să fim îmbrăcaţi în harul lui Dumnezeu, nu vom putea merge pe calea îngustă a vieţii pe care Domnul vrea ca noi toţi să o urmăm. Atunci când cei drepţi se roagă la Dumnezeu, El le pune harul Său peste ei. Şi acest lucru este posibil numai atunci când rămânem în Biserica lui Dumnezeu şi când ascultăm de Cuvântul Său. Altfel spus, cei drepţi îşi pun corect harul lui Dumnezeu, atunci când îşi desfăşoară activitatea în bună unitate cu Biserica Sa. După cum s-a menţionat, Marele Preot a pus sângele animalului de sacrificiu pe coarnele altarului tămâierii o dată pe an. Acest lucru implică faptul că ori de câte ori am venit neprihăniţi înaintea lui Dumnezeu, noi trebuie să mărturisim credinţa noastră şi să-I spunem, “Doamne, Tu eşti Mântuitorul meu. Ai părăsit slava Ta divină şi ai venit pe acest pământ întrupat în trup de om; Ai purtat toate păcatele mele fiind botezat, şi Ţi-ai vărsat propriul Tău sânge în locul meu, totul ca să mă salvezi.” Numai când vom avea acest tip de credinţă neclintită, că Dumnezeu este Dumnezeul nostru propriu şi Mântuitorul nostru propriu, ne putem pune peste noi harul Său abundent. Indiferent de cât de grele pot fi circumstanţele vieţii noastre, Isus Hristos este încă Dumnezeul nostru şi Mântuitorul nostru. El este chiar Dumnezeul care ne-a mântuit de toate păcatele noastre şi de toată condamnarea. Atunci când ne rugăm la Dumnezeu prin această credinţă neclintită noi suntem îmbrăcaţi în harul lui Dumnezeu.



Ne putem afirma mântuirea încă o dată în fiecare rugăciune a noastră


În cadrul rugăciunii noastre noi putem afirma încă o dată că Dumnezeu este Dumnezeul nostru propriu. Şi această credinţă este ceea ce aduce binecuvântările lui Dumnezeu pentru noi. Altfel spus, suntem siliţi să îngenunchem în faţa tronului lui Dumnezeu de har pentru că noi suntem absolut convinşi că Dumnezeu ne va binecuvânta în mod sigur. Credinţa noastră în evanghelia apei şi a Duhul garantează că Dumnezeu va răspunde cu siguranţă fiecărei rugăciuni a noastre ori de câte ori ne rugăm lui Dumnezeu. Dumnezeu ascultă rugăciunea fiecăruia dintre cei drepţi şi îi binecuvântează pe toţi. Aşa că, ori de câte ori ne rugăm lui Dumnezeu, ar trebui să medităm în primul rând asupra harului Său, după cum urmează: “Doamne, eu cred în dreptatea Ta. Ştiu că viaţa mea este plină de neajunsuri. Chiar dacă aş vrea să trăiesc în conformitate cu voia Ta, am prea multe neajunsuri. Dar Doamne, eu, de asemenea, ştiu că Tu ai venit pe acest pământ întrupat în trup de om, ca să porţi toate păcatele mele, fiind botezat de Ioan Botezătorul, ca să fii crucificat murind în locul meu, şi cred că ai devenit astfel Salvatorul meu. Eşti Hristosul meu şi Dumnezeul mântuirii mele. Aşa că eu cred cu toată fiinţa mea că-mi vei acorda harul Tău, căci Tu eşti Domnul meu.” 

Astfel, ori de câte ori ne rugăm lui Dumnezeu ca să reverse harul Său asupra noastră, noi ar trebui să medităm în acest har al lui Dumnezeu mai întâi şi să ne punem toată încrederea noastră în ea. Putem avea apoi îndrăzneala de a-i cere lui Dumnezeu pentru toate nevoile noastre, şi El ne va spune, “Da, eşti într-adevăr, propriul Meu copil. Precum este de neclintită credinţa ta, eu sunt Dumnezeul adevărat şi tu eşti cu adevărat unul dintre oamenii Mei. Aşa că voi răspunde la rugăciunile tale şi te voi binecuvânta mereu. Te voi întâlni pe scaunul milei. Eu pot vedea că atât rugăciunea ta cât şi credinţa ta în Mine este fermă, şi că ţi-ai pus încrederea toată în Mine,  că mergi în pace, şi că tu crezi cu toată inima ta că Eu sunt Dumnezeul tăiu. Aşa că voi răspunde rugăciunii tale pentru ca toţi oamenii din această lume să ştie că Eu sunt într-adevăr, Dumnezeul tău.” 

În acest fel, atunci când credem în Adevărul Domnului nostru al mântuirii, Dumnezeu ne îmbracă în harul Său şi ne revarsă binecuvântările Sale. Că am fost mântuiţi de toate păcatele noastre nu este sfârşitul întregii poveşti, ci, dimpotrivă, dacă într-adevăr, am fost eliberaţi din toate păcatele noastre, atunci noi ar trebui să credem că binecuvântările lui Dumnezeu sunt pe cale să înceapă. Prin urmare, având încredere în dreptatea lui Dumnezeu, noi ne punem peste noi harul Său în fiecare zi. Numai atunci suntem în stare să ducem o viaţă evlavioasă. De aceea, ne rugăm la Dumnezeu ori de câte ori există ceva care ne îngrijorează în mintea noastră, spunându-i: “Doamne, te rog ajută-ne. Te rugăm să ajuţi Biserica Ta. Biserica Ta are nevoie de ajutorul Tău cu disperare ca să îşi desfăşoare activitatea Ta chiar acum.” Chiar şi atunci când vine vorba de treburile lumeşti, în cazul în care orice griji sau subiecte de rugăciune ne vin în minte, noi ar trebui să venim la altarul de tămâiere şi să ne rugăm înaintea tronului de har cu credinţă. Vom vedea apoi cum ne îmbracă Domnul în harul Său, în toate lucrurile. 

Trebuie să amintim aici faptul că altarul de tămâiere este locul în care găsim har de la Dumnezeu. Noi sfinţii ar trebui să ne rugăm la Dumnezeu pentru nici un alt motiv decât pentru a pune asupra noastră harul Său. Cu alte cuvinte, pentru a primi binecuvântările lui Dumnezeu noi ne rugăm la El. Acum, că am fost mântuiţi prin credinţă, este absolut indispensabil pentru noi toţi să ne rugăm lui Dumnezeu fără încetare, dacă vrem cu adevărat să trăim restul vieţii noastre, prin credinţa în Cuvântul lui Dumnezeu şi promisiunea de a primi toate binecuvântările Lui. Astfel, altarul de tămâiere este acolo pentru ca noi să luăm asupra noastră harul lui Dumnezeu.

Cel mai mare obstacol cu care ne confruntăm atunci când ne rugăm la Dumnezeu este păcatul. Nu există nimeni în această lume care să trăiască o viaţă fără cusur. Aşa că, atunci când încercăm să ieşim la Dumnezeu şi să ne rugăm Lui, chiar sursa primei ezitări sunt păcatele noastre. De aceea este atât de important pentru noi să chibzui asupra adevărului mântuirii din nou şi să ne reînnoim convingerea noastră că Domnul nostru deja a spălat toate păcatele noastre cu firul albastru, purpuriu şi cărămiziu din uşa Cortului. Cu alte cuvinte, trebuie să credem fără ezitare că Isus Hristos, Dumnezeu Însuşi, a venit pe acest pământ ca Mântuitorul nostru, a purtat toate păcatele noastre, fiind botezat, şi a fost condamnat pentru toate aceste păcate, şi de faptul că, datorită lui Dumnezeu şi Mântuitorului nostru, am fost deja eliberaţi de toate păcatele noastre. Numai când vom avea această credinţă îi vom putea cere lui Dumnezeu harul Său şi binecuvântările Sale. Numai atunci ne putem ruga lui Dumnezeu să ne binecuvânteze. Ca să ne înveţe această lecţie, pentru a ne reaminti de lucrarea Domnului de mântuire a lui, sângele animalului de sacrificiu a fost pus pe coarnele altarului tămâierii o dată pe an. 



Numai cineva care este sigur de iertarea tuturor păcatelor sale se poate ruga lui Dumnezeu cu curaj


Când ne rugăm lui Dumnezeu, îl putem cere pentru toate nevoile noastre, fără nici o ezitare, numindu-l pe El Tatăl nostru sau Salvatorul nostru. Suntem liberi să-l chemăm în acest mod, deoarece Dumnezeu este într-adevăr Tatăl nostru, Domnul nostru, şi Salvatorul nostru. Altfel spus, suntem fără ezitare în a-l chema pe Dumnezeu cu titluri diferite şi să I ne rugăm Lui pentru că El nu este numai Creatorul nostru, ci şi Mântuitorul nostru. 

Acesta este modul în care noi toţi ar trebui să ne rugăm Domnului: “Doamne, îţi mulţumesc pentru că m-ai salvat din toate păcatele mele. Chiar am nevoie de binecuvântările Tale şi de ajutorul Tău. Aşa că ajută-nă Doamne şi veghează asupra mea la fiecare pas de pe cale. Am făcut unele lucruri bine, dar am făcut multe greşeli, de asemenea, şi am încă unele griji. Ţi le încredinţez pe toate Ţie, Doamne. Te rog să mă ajuţi, şi să îmi ghidezi calea. Du-mă la sufletele pierdute, astfel încât să le propovăduiesc evanghelia Ta şi să dau roade spirituale abundente pentru Tine. Deschide inimile lor şi ară domeniile inimilor lor, astfel încât să pot semăna seminţele Evangheliei asupra lor. Te rugăm să păstrezi, de asemenea, Biserica Ta neclintită şi să veghezi asupra robilor tăi. Binecuvântează-i pe toţi, astfel încât evanghelia apei şi a Duhului să poată fi predicată fructuos. Fă să se răspândească această evanghelie pe toată faţa pământului. Robii tăi au nevoie de protecţia Ta, şi aşa că îţi cer să-i păstrezi sub ochii Tăi vigilenţi. Binecuvântează-mă, Doamne, şi binecuvântează familia mea. Binecuvântează-i pe copiii mei. Binecuvântează-i de asemenea pe sfinţi. Binecuvântează-i pe toţi fraţii mei colaboratori şi pe surorile în Hristos. Să se reverse binecuvântările Tale, astfel încât chiar şi necredincioşii care stau în afara Bisericii Tale să fie salvaţi.” Când ne rugăm şi încredinţăm toate speranţele noastre şi visul nostru lui Dumnezeu în acest fel, El va răspunde cu siguranţă la rugăciunile noastre şi ne va binecuvânta. Acesta este modul în care putem primi toate binecuvântările abundente ale lui Dumnezeu prin rugăciune. Şi asta este modul în care putem să găsim har după har în fiecare zi. 

Dumnezeu este Dumnezeul tuturor celor care cred în neprihănirea Lui. El este Dumnezeul tuturor celor care cred în evanghelia apei şi a Duhului fără ezitare. Prin urmare, Dumnezeu reuşeşte să-şi reverse harul Său asupra tuturor credincioşilor Lui care se apropie cu îndrăzneală de tronul harului prin credinţa lor de neclintit şi îi cer harul Său şi binecuvântările Sale, spunând, “Doamne, eu cred că Tu eşti Dumnezeul meu. Eu cred că Tu eşti Mântuitorul meu. Ajută-mă, Doamne!”

Fraţii mei credincioşi, nu pot sublinia doar cât de important este pentru noi toţi să ne dăm seama că mântuirea noastră din păcatele lumii nu este finalul poveştii, ci noi trebuie să ne rugăm Domnului fără încetare. Dacă rugăciunea voastră nu îşi află răspunsul de la Domnul, sau dacă nici măcar nu ştiţi cum să vă rugaţi, ar trebui să examinaţi atunci pas cu pas credinţa şi să vă gândiţi la cine este cu adevărat Domnul pentru voi. O înţelegere clară a relaţiei voastre cu Domnul este absolut indispensabilă. Cu alte cuvinte, trebuie să vă asiguraţi că credinţa voastră este pe bază solidă, realizând şi crezând din toată inima că Domnul este Creatorul cerurilor şi a pământului, că El a venit pe acest pământ întrupat în trup de om pentru a vă salva; că El a purtat toate păcatele voastre fiind botezat de Ioan Botezătorul, că El a fost condamnat pe cruce în locul vostru, că El a înviat din morţi din nou în trei zile şi că El este încă în viaţă ca Mântuitor al vostru viu. Acum, că aţi fost mântuiţi, Domnul a devenit Păstorul vostru iar voi sunteţi oile Sale. Prin urmare, ar trebui să nu aveţi nici o îndoială că Domnul va răspunde de fiecare dată când îi cereţi ajutorul Lui.



Noi trebuie să ne rugăm zi şi noapte


Aceia dintre noi care L-au acceptat pe Domnul ca Mântuitor credinţa şi fidelitatea lor să se roage la Dumnezeu zi şi noapte şi vor primi harul Său şi binecuvântările abundente pe tot parcursul întregii lor vieţi din această lume. În contrast, cei dintre noi care nu se roagă cu sârguinţă pentru orice motiv, oricare ar fi acesta, deoarece ei cred cu infatuare că Domnul se va îngriji de toate nevoile lor, chiar dacă aceştia nu se roagă, sau dacă le lipseşte credinţa în Cuvântul lui Dumnezeu, nu pot primi binecuvântările lui Dumnezeu, pentru că altarul de tămâiere lipseşte din credinţa lor. Dacă credeţi că Dumnezeu vă va da tot ce vreţi, chiar dacă nu vă rugaţi doar pentru că credeţi că El este Dumnezeul vostru, atunci credinţa voastră este deplasată. Dacă acest lucru ar fi adevărat, atunci nu ar fi fost nici altarul tămâierii în Locul Sfânt. Credeţi că Dumnezeu a făcut altarul de tămâie doar din plictiseală? Nu, bineînţeles că nu! Aaron Marele Preot aprindea altarul de tămâiere, cu patru feluri de tămâie în fiecare dimineaţă şi în fiecare seară. Aroma dulce umplea apoi Locul Sfânt pe măsură ce mirosul de tămâie arsă se răspândea peste tot în jurul lui. Aceasta este o aromă cu adevărat minunată care ne permite să ieşim la Dumnezeu cu îndrăzneală. Acest tămâie are, de asemenea, efectul de a acoperi lipsurile noastre înaintea lui Dumnezeu. De exemplu, Marele Preot trebuia să umple Locul Preasfânt cu tămâie înainte de a intrat o dată pe an, garantând faptul că norul de tămâie acoperea capacul ispăşirii care era pe chivotul mărturiei, sau altfel ar fi fost omorât (Leviticul 16:12-13).

Fraţii mei credincioşi, ori de câte ori ne apropiem de Dumnezeu, trebuie să avem convingerea deplină a faptului că am primit deja iertarea păcatelor, că Dumnezeu este acum Dumnezeul nostru, şi că El ne va turna harul Lui pe noi ori de câte ori ne rugăm la El. Când ajungem, astfel, în prezenţa lui Dumnezeu prin această credinţă de neclintit şi stăm cu îndrăzneală înaintea tronului Său de har, nu ne vom confrunta cu nici o condamnare, ci ne vom îmbrăca în harul lui Dumnezeu. Dumnezeu este Dumnezeul milei al cărui har abundent ne este acordat nouă tuturor. 



Inelele ataşate de altarul de tămâiere erau de asemenea făcute din aur


Altarul de tămâiere din Sanctuarul lui Dumnezeu a fost un paralelipiped dreptunghiular (un poliedru cu şase feţe) care măsura în jur de 50 cm în lungime şi lăţime şi 100 cm în înălţime, şi două perechi de inele de aur au fost, de asemenea, ataşate pe ambele părţi ale altarului. Cele două pârghii au fost apoi introduse prin aceste inele de aur. Aceste pârghii au fost, de asemenea, realizate din lemn de salcâm şi poleite cu aur. Deşi altarul de tămâiere era relativ mic, el a trebuit să fie ridicat de către doi bărbaţi. Deoarece lungimea şi lăţimea lui au fost de doar aproximativ 50 cm şi înălţimea lui de cel mult 100 cm, ar fi putut fi cu uşurinţă ridicat şi transportat de un singur om, dar, la fel ca şi toate celelalte ustensile de Cortului, acest lucru nu a fost niciodată permis. Acest lucru implică faptul că noi cei neprihăniţi ar trebui să ne rugăm lui Dumnezeu în unitate aşa cum Domnul Isus a spus, “Din nou vă spun că dacă doi sau trei sunt de acord pe pământ asupra unui lucru pe care îl cer, va fi făcut pentru ei de către Tatăl Meu din ceruri” (Matei 18:19). 

Aceşti poli ai altarului de tămâiere, de asemenea, ne arată că noi cei născuţi din nou ar trebui să-l slujim pe Dumnezeu cu rugăciunile noastre. Rugăciunile noastre de credinţă sunt, de asemenea, o modalitate pentru noi de a-i sluji Domnului. Acum, că am fost născuţi din nou din toate păcatele noastre, îi putem sluji lui Dumnezeu şi Bisericii Sale în diverse moduri, fie că este vorba de rugăciune sau oferindu-ne serviciile voluntar. Când ne rugăm lui Dumnezeu, nu ne rugăm doar pentru noi înşine, ci ne rugăm pentru lucrarea lui Dumnezeu, Biserica Sa, membrii săi, şi în special pentru răspândirea evangheliei. Cu alte cuvinte, rugăciunile noastre nu numai că ne permit să stăm în faţa tronului lui Dumnezeu de har şi să găsim mila Lui, dar ele ne permit, de asemenea, să servim lucrarea dreptăţii lui Dumnezeu. Prin rugăciunea în unitate noi putem servi Împărăţiei lui Dumnezeu. Atunci când ne rugăm pentru fraţii noştri şi surorile noastre, pentru Biserică, pentru sufletele pierdute, pentru extinderea Împărăţiei lui Dumnezeu, şi pentru lucrarea dreptăţii lui Dumnezeu, facem acest lucru pentru a-i servi lui Dumnezeu. De aceea este atât de important pentru noi să înţelegem implicaţiile preoţiei prin care-L slujim pe Dumnezeu, la altarul de tămâiere în Locul Sfânt. Trebuie să ne rugăm lui Dumnezeu cu sinceritate prin această credinţă. Aşa cum predicăm Cuvântul lui Dumnezeu, în scopul de a-i servi lui Dumnezeu şi poporului Său, astfel încât să ne rugăm lui Dumnezeu, de asemenea, de a-i sluji Lui şi poporului Său. Toţi dintre noi avem această datorie de a-i sluji lui Dumnezeu în orice mod posibil.

Cel mai important lucru pe care trebuie să-l faceţi pentru a duce o viaţă evlavioasă creştină şi să slujiţi voinţei lui Dumnezeu este credinţa în Dumnezeu şi în dreptatea Lui. Numai prin credinţă puteţi predica Cuvântul lui Dumnezeu, să vă rugaţi Lui, să răspândiţi evanghelia apei şi a Duhului, şi să-i slujiţi lui Dumnezeu şi dreptăţii Lui. Tot ceea ce facem pentru a sluji lui Dumnezeu se face prin credinţă. Niciodată nu puteţi duce o viaţă evlavioasă de credinţă cu excepţia cazului în care sunteţi de acord cu voia lui Dumnezeu. Nu pot sublinia suficient doar cât de important este că ne rugăm pentru a-i sluji lui Dumnezeu. Ori de câte ori sfinţii s-au adunat împreună la bisericile lor respective, de la fraţii noştri la surorile noastre, chiar şi copiii noştri de la şcoală duminica, aceştia trebuie să-L servească toţi pe Dumnezeu în primul rând. Noi ar trebui să ne reunim pentru a împărtăşi pâinea Cuvântului lui Dumnezeu. Şi ar trebui să slujim dreptatea lui Dumnezeu, de asemenea. Rugăciunile noastre se înalţă la Dumnezeu ca o aromă dulce atunci când noi cei născuţi din nou ne rugăm către El în unitate, spunând: “Doamne, stai aproape şi binecuvântează Biserica Ta, slujitorii tăi, şi sfinţi Tăi din Biserică de peste tot din lume. Binecuvântează sufletele lor şi inimile, şi dă-le credinţa de a fi binecuvântaţi. Salvează toate sufletele care rămân încă pierdute.” Bucurându-se de această aromă dulce de rugăciune, atunci Dumnezeu ne răspunde şi ne binecuvântează. El răspunde la tot ceea ce cerem de la El în rugăciunile noastre. Aceasta este ceea ce înseamnă a-i sluji lui Dumnezeu cu rugăciune, şi eu vă sfătuiesc pe toţi să vă amintiţi lucrarea lui Dumnezeu în rugăciunile voastre, mai degrabă decât doar să vă rugaţi pentru nevoile voastre. 

În timp ce fiecare sfânt din Biserică ar trebui să se roage, dacă aveţi mai mult timp la dispoziţie decât oricine altcineva din oarecare motiv, fie că este vorba pentru că sunteţi pensionari sau chiar bolnavi, ar trebui să vă rugaţi mai mult pentru Biserica lui Dumnezeu, pentru slujitorii Lui, şi pentru sfinţii Săi. Acest lucru este deosebit de important mai ales pentru casnice. Nu este din cauza faptului că ducem lipsă de bani că nu-i putem sluji Domnului. Sunteţi mai mult decât capabili de a sluji Domnului fără bani. Puteţi servi evanghelia apei şi a Duhului cât de mult doriţi cu credinţa voastră. La fel cum au fost puse cele două pârghii în inele la altarul tămâierii care urmau să fie transportate de către doi bărbaţi pe umerii lor, cei care sunt săraci pot servi în continuare pe Domnul cu rugăciunile lor de credinţă în cazul în care numai ei sunt uniţi cu Biserica lui Dumnezeu. Cei care sunt bogaţi, de asemenea, îl pot servi, de asemenea, pe Domnul cu posesiunile lor materiale. Nu spune doar, “Sunt prea ocupat cu munca mea ca să aloc ceva timp pentru a sluji Domnului. Eu chiar nu am nici timp.” Şi fiecare sfânt drept poate servi pe Domnul şi voia Lui prin credinţă, fie că este vorba cu ofrandele lui, cu rugăciunile lui, sau cu predicarea Evangheliei. Toţi dintre noi suntem mai mult decât în măsură să servim voinţa Domnului doar dacă avem dorinţa de a face acest lucru. Şi cei născuţi din nou pot primi toate binecuvântările lui Dumnezeu numai dacă tânjesc după ele.



Dumnezeu ne binecuvântează pe toţi care credem în evanghelia apei şi a Duhului


Domnul este Păstorul nostru. Relaţia noastră cu Domnul este aproape, astfel încât nimic şi nimeni nu ne pot separa vreodată de El.

Haideţi să întoarcem la Matei 26:26-28 here: “Iar pe când mâncau ei, Isus, luând pâine şi binecuvântând, a frânt şi, dând ucenicilor, a zis: Luaţi, mâncaţi, acesta este trupul Meu. Şi luând paharul şi mulţumind, le-a dat, zicând: Beţi dintru acesta toţi, că acesta este Sângele Meu, al Legii celei noi, care pentru mulţi se varsă spre iertarea păcatelor.’”

Numele “Isus” înseamnă Mântuitorul sau Mesia, şi-L numim pe El Domnul nostru pentru a indica faptul că El este Dumnezeul nostru şi Stăpânul nostru. Domnul nostru Isus a venit pe acest pământ ca Mântuitorul nostru propriu pentru a se jertfi pentru noi toţi. Însuşi Dumnezeu a venit pe acest pământ întrupat în trup de om. Şi chiar înainte de a muri pe Cruce, Domnul nostru a pregătit Cina cea de Taină, i-a adunat pe ucenicii Săi, şi le-a dat pâine şi vin, zicându-le, “Luaţi şi mâncaţi pâinea aceasta, acesta este trupul Meu. Luaţi paharul acesta şi beţi din el. Acesta este sângele Meu, sângele legământului, care se varsă pentru mulţi, spre iertarea păcatelor.” Acest lucru înseamnă că Dumnezeu ne-a mântuit prin venirea pe acest pământ ca Mântuitor al nostru propriu şi personal care corespunde Cuvântului Său al promisiunii prin apă şi Duh exact aşa cum a fost profeţit în Vechiul Testament. Venind astfel pe acest pământ ca Mântuitor al nostru, Domnul nostru a acceptat toate păcatele acestei lumi, fiind botezat de Ioan Botezătorul în Râul Iordan. El apoi a cedat trupul Său pe Cruce, şi a purtat astfel toată condamnarea tuturor din această lume. Şi El ne-a dat viaţă nouă prin învierea Sa din morţi.

Faptul că sângele animalului sacrificial a fost pus pe altarul de tămâiere se referă la moartea fizică a lui Isus Hristos. În mod similar, după ce a purtat toate păcatele prin botezul Său, Isus Hristos Însuşi S-a jertfit şi Şi-a vărsat sângele Său pe Cruce pentru noi. Este mulţumită acestui sacrificiu că noi am fost mântuiţi. E pe seama credinţei noastre în această evanghelie a apei şi a Duhului că noi am ajuns la mântuirea noastră. Nu prin vreo credinţă oarbă sau arbitrară am fost mântuiţi din toate păcatele noastre, ci este numai datorită faptului că Isus, Dumnezeu Însuşi, a venit pe acest pământ ca Mântuitor al nostru, a purtat toate păcatele noastre în trupul Său, fiind botezat, şi Şi-a vărsat sângele Său preţios pentru noi toţi. 

Acesta este modul în care Dumnezeu a realizat mântuirea noastră, care este implicată în firul albastru, purpuriu şi cărămiziu şi inul subţire răsucit de la cortina uşii Cortului. Culoarea purpurie denotă aici faptul că Regele regilor a devenit om. Ea ne învaţă că Isus a acceptat toate păcatele noastre fiind botezat de Ioan Botezătorul şi a achitat toate plăţile păcatelor noastre vărsându-Şi sângele Lui în locul nostru. Acesta este modul în care Domnul a devenit Mântuitorul nostru propriu. Credinţa în această evanghelie a apei şi a Duhului este chiar credinţa care ne permite să luăm parte la Sfânta Împărtăşanie. Când Isus a pregătit pentru Cina cea de Taină, El nu a pregătit doar pâine şi vin, ci, de asemenea, şi le-a spus ucenicilor Săi să le şi bea şi să le mănânce. Pâinea aici se referă la trupul lui Isus, ceea ce înseamnă că Dumnezeu Însuşi a devenit om, în scopul de a ne salva pe noi păcătoşii. Pâinea, de asemenea, implică faptul că fiind botezat în râul Iordan, Isus a purtat toate păcatele noastre pe trupul Său. Vinul, pe de altă parte, se referă la sângele vieţii şi al mântuirii pe care Isus l-a vărsat pe Cruce în locul nostru.

Prin urmare, ori de câte ori participăm la Sfânta Împărtăşanie, este absolut indispensabil pentru noi toţi pentru a avea această credinţă neclintită că Dumnezeu Însuşi a venit pe acest pământ întrupat în trup de om pentru a ne salva, că El a purtat toate păcatele noastre în trupul Său fiind botezat, că El a fost condamnat pe cruce în locul nostru, şi că El, prin urmare, ne-a mântuit şi a devenit Mântuitorul nostru personal. Din păcate, cu toate acestea, cei mai mulţi creştini nu cunosc motivul exact pentru care Isus Hristos a stabilit acest ritual al Sfintei Împărtăşanii şi ne-a poruncit să-l păstrăm până la întoarcerea Lui. Ar trebui să nu vă duceţi viaţa de credinţă fără prea mult efort. Dacă încă nu eşti sigur că Isus este Mântuitorul tău, atunci trebuie să te gândeşti mult şi bine la credinţa ta înainte de a lua pâinea şi vinul lui Isus în Sfânta Împărtăşanie. Mai degrabă decât a deveni sentimental, gândeşte-te bine şi întreabă-te în mod solemn, dacă Domnul este într-adevăr Domnul tău sau nu.

Dumnezeu este Dumnezeul tău şi al meu. El i-a făcut pe strămoşii tăi şi ai mei. Şi El ne-a permis să ne naştem pe acest pământ. Acest Dumnezeu nu este altul decât Isus. Şi Isus, Dumnezeu Însuşi, a venit pe acest pământ ca Mântuitor al nostru propriu. Venind pe acest pământ ca Mântuitorul nostru, în scopul de a ne salva, El a purtat toate păcatele noastre pe trupul Său, prin botezul Său. Apoi, a luat cu credincioşie absolut fiecare din aceste păcate ale noastre către Cruce, ne despovărându-se de oricare dintre ele, şi a purtat pedeapsa Crucii pe care numai blestemaţii ar fi trebui să o suporte, astfel încât noi să nu fim condemnaţi pentru păcatele noastre. Acesta este felul în care ne-a mântuit Domnul din toată condamnarea noastră.

Puteţi înţelege cu uşurinţă acest adevăr al mântuirii, dacă vă gândiţi la evanghelia apei şi a Duhului, chiar pentru un moment. Pentru a fi salvaţi din toate păcatele lumii trebuie să acceptaţi evanghelia apei şi a Duhului în inima voastră. Eu cred că Domnul m-a salvat de la toate păcatele mele, prin apa şi sângele Său. Nu există nimic care eu însumi să-l fac pentru mântuirea mea. Când Isus a venit pe acest pământ, când a fost născut într-un staul mic din Betleem, nu am fost acolo, nici nu am intervenit în nici un formă sau alta, cu atât mai puţin să îi cer lui Dumnezeu să mă salveze. Dar Domnul a venit pe acest pământ întrupat în trup de om, indiferent de intenţiile mele, totul să mă salveze. Sunt absolut convins că a fost ca să mă salveze, că Isus a venit pe acest pământ, a fost botezat, şi-a vărsat sângele Său pe Cruce.

Dumnezeu Tatăl a iubit lumea atât de mult încât L-a dat pe singurul Lui Fiu. Dumnezeu Însuşi a venit pe acest pământ pentru a salva fiecare fiinţă umană. El ne-a salvat într-adevăr, pe tine şi pe mine din toate păcatele noastre, şi El a devenit Mântuitorul tău şi al meu. Tot ce trebuie să facem pentru a ajunge la mântuirea noastră este să avem încredere în Isus Hristos, care este Dumnezeu Însuşi, şi să acceptăm în inimile noastre lucrarea de mântuire pe care El a făcut-o pentru noi. Numai cei care sunt complet epuizaţi de propria lor putere, care au renunţat la propriile eforturi realizând inutilitatea lor, şi care şi-au încredinţat iertarea păcatelor lor şi mântuirea lor în întregime lui Dumnezeu, doar astfel de oameni pot găsi har de la Dumnezeu. Deşi acest lucru vă poate părea de neînţeles în gândurile voastre, Dumnezeu însuşi a îndeplinit de fapt mântuirea noastră perfectă pentru a ne-o oferi tuturor. Prin urmare, nu trebuie să mai facem altceva, decât să credem în lucrarea lui Dumnezeu de mântuire. 



Încredinţaţi-vă complet lui Dumnezeu


Este absolut imperativ pentru voi să vă încredinţaţi lui Dumnezeu. Gândiţi-vă la ceea ce a făcut Dumnezeu pentru voi. Dumnezeu însuşi a devenit un om. Şi Dumnezeu a făcut acest lucru doar pentru a ne salva pe tine şi pe mine. În plus, Isus, care este Dumnezeu Însuşi, a fost botezat pentru noi, pentru a purta toate păcatele noastre şi pentru a le şterge pe toate. Isus a fost crucificat, de asemenea, murind, vărsându-Şi sângele preţios pentru noi pe Cruce. El a fost condamnat, astfel, în locul nostru, totul pentru a achita fiecare dintre păcatele noastre, să ne elibereze de condamnarea noastră, şi să facă posibil pentru noi să scăpăm de judecata noastră. Apoi a înviat din morţi din nou în trei zile, pentru a ne aduce înapoi la viaţa nouă şi veşnică. 

Şi acum, El stă la dreapta scaunului de domnie al lui Dumnezeu Tatăl şi veghează peste noi toţi. El este atent să vadă cine este dispus de a-şi încredinţa totul Lui, lui Dumnezeu Însuşi şi Mântuitorului, şi care crede în El din toată inima. Cei care l-au primit pe Isus sunt cei care şi-au încredinţat tot ce este al lor lui Dumnezeu. Ei cred că Domnul i-a salvat în mod perfect. Ei ştiu că nu au făcut nimic pe cont propriu pentru mântuirea lor. Ei sunt siguri că doar din dragostea Sa i-a salvat Dumnezeu prin adevărul mântuirii revelat în firul albastru, purpuriu şi cărămiziu din uşa Cortului. Şi pentru toate aceste persoane care s-au încredinţat ei înşişi lui Dumnezeu complet, şi care au acceptat pe Dumnezeu şi Cuvântul Său în inimile lor, Dumnezeu le-a dat dreptul să devină copii Săi. 

Aşa că vă rog să aveţi o înţelegere clară a acestui adevăr de mântuire înainte de a lua parte la Sfânta Împărtăşanie. Botezul pe care Isus l-a primit a fost ca să poarte toate păcatele noastre şi să facă ispăşire pentru ele. Moartea fizică pe care Isus a suferit-o a fost pentru a ne salva pe tine şi pe mine din toate păcatele noastre. Astfel suportând toate păcatele noastre, Isus a fost crucificat murind, vărsându-şi tot sângele Său în locul nostru, şi a fost condamnat aşa, în scopul de a ne elibera de păcat şi de judeactă şi să ne facă neprihăniţi. 

Nouă tuturor care rămânem şi ne rugăm în Locul Sfânt, Dumnezeu ne-a dat altarul de tămâiere, în scopul de a ne îmbrăca în harul Său. Acesta este locul în care putem să găsim har de la Dumnezeu. Aşa că vă sfătuiesc pe fiecare dintre voi să vă încredinţaţi complet Domnului. 

Aleluia!