Sermons

[11-26] < Exodul 26:15-30 > Semnificaţia Spirituală a Postamentelor de Argint Folosite la Cort



< Exodul 26:15-30 >

“Să faci apoi pentru cort scânduri din lemn de salcâm, ca să stea în picioare. Fiecare scândură să o faci lungă de zece coţi şi lată de un cot şi jumătate să fie fiecare scândură. O scândură să aibă două cepuri la capăt, unul în dreptul altuia. Aşa să faci la toate scândurile cortului. Şi scânduri de acestea pentru cort să faci douăzeci, pentru latura dinspre miazăzi. Sub aceste douăzeci de scânduri să faci patruzeci de postamente de argint: câte două postamente sub o scândură, pentru cele două cepuri ale ei şi două postamente pentru altă scândură, pentru cele două cepuri ale ei. Douăzeci de scânduri să faci pentru cealaltă latură, dinspre miazănoapte. Şi pentru acestea să faci patruzeci de postamente de argint, câte două postamente sub o scândură şi două postamente pentru altă scândură; Iar pentru partea dindărăt a cortului, care vine spre asfinţit, să faci şase scânduri. Şi două scânduri să faci pentru unghiurile cortului din partea dindărăt a lui. Acestea să fie de două ori mai groase şi sus unite prin câte un inel. Aşa trebuie să fie amândouă la fel pentru amândouă unghiurile. Şi aşa vor fi opt scânduri în partea dindărăt a cortului şi pentru cele şaisprezece postamente de argint, câte două postamente sub fiecare scândură, pentru cele două cepuri ale ei. Să faci apoi pârghii din lemn de salcâm: cinci pârghii pentru scândurile de pe o latură a cortului, Cinci pârghii pentru scândurile de pe cealaltă latură a cortului şi cinci pârghii pentru scândurile din partea de la fundul cortului, care vine spre asfinţit. Iar pârghia din mijloc va trece prin scânduri de la un capăt la celălalt al cortului. Scândurile să le îmbraci cu aur; inelele, prin care se vâră pârghiile, să le faci de aur şi să îmbraci cu aur şi pârghiile. Şi aşa să înjghebezi cortul după modelul care ţi s-a arătat în acest munte.”



Scândurile Cortului unde locuia Dumnezeu au fost toate poleite cu aur. Pentru ca fiecare scândură a Cortului să stea în picioare, Dumnezeu i-a spus lui Moise să facă două postamente de argint. Sensul spiritual al introducerii celor două postamente de argint sub fiecare scândură este după cum urmează. În Biblie, aurul se referă la credinţa că nu se schimbă în timp. Faptul că aceste postamente de argint au fost plasate sub scândurile poleite cu aur, înseamnă că Dumnezeu ne-a dat două daruri care garantează mântuirea noastră. Cu alte cuvinte, aceasta înseamnă că Isus a completat mântuirea noastră fiind botezat şi vărsându-Şi sângele Său. 

Ceea ce este absolut necesar pentru noi să primim această credinţă ca de aur curat, care ne permite să devenim poporul lui Dumnezeu şi o parte din Împărăţia Lui este credinţa care crede în botezul lui Isus şi în sângele Său de pe Cruce. Evanghelia apei şi a Duhului pe care Dumnezeu ne-a dat-o pentru a şterge toate păcatele noastre este darul credinţei, care este absolut necesar pentru noi. Pentru că nu putem decât păcătui zi de zi şi să fim destinaţi iadului, nu putem face să dispară păcatele noastre, prin eforturile noastre proprii, prin puterea sau voinţa noastră.

Pentru noi, pentru a şterge toate păcatele noastre, în loc să ne bazăm pe propriile noastre forţe, trebuie să credem doar în evanghelia apei şi a Duhului, şi numai atunci putem fi mântuiţi de păcatele noastre. Este potrivit pentru noi să credem în mulţumire că Domnul ne-a dat darul mântuirii prin adevărul evangheliei a apei şi a Duhului. Atunci când credem în darul mântuirii din aceste două componente ale evangheliei, văzând această credinţă a noastră, Dumnezeu ne face poporul Său perfect. Prin urmare, dacă încă aveţi vreun păcat în inima voastră, trebuie să fiţi pe deplin mântuiţi, crezând în evanghelia apei şi a Duhului pe care Dumnezeu ne-a dat-o ca darul Lui ca să ne salveze.

Mulţi oameni care trăiesc în această lume, doresc să devină propriul popor al lui Dumnezeu. Pentru a deveni poporul lui Dumnezeu, noi trebuie să reflectăm mai întâi cu lumina Cuvântului lui Dumnezeu şi să ne examinăm noi înşine în consecinţă. Apoi, vom constata că toţi suntem păcătoşi care nu au nimic contra căruia să protesteze, chiar dacă trebuia să fim condamnaţi pentru păcatele noastre. Noi suntem cei care păcătuiesc împotriva Legii zi de zi. Sinele nostru adevărat este de aşa natură încât nu putem decât duce viaţa noastră pătrunsă în nelegiuire şi păcat, aşteptându-ne judecata noastră. Având în vedere acest lucru, cum am putea deveni poporul lui Dumnezeu? Am ajuns astfel să realizăm necesitatea de a primi cele două daruri ale mântuirii pe care Dumnezeu ni le-a dat pentru ca noi să devenim propriul Său popor. 

Pentru noi, Domnul este Mântuitorul care a spălat toate păcatele noastre cu firul albastru, purpuriu şi cărămiziu şi inul subţire răsucit. Botezul pe care Isus Hristos l-a primit de la Ioan Botezătorul şi sângele pe care El a vărsat pe Cruce ne-au mântuit complet de toate păcatele noastre. Aceste două elemente sunt indispensabile pentru mântuirea noastră. Prin urmare, nimeni nu poate deveni poporul lui Dumnezeu fără să creadă în acest Adevăr.

Prin aceste două daruri de mântuire pe care Dumnezeu ni le-a dat, putem deveni cu adevărat popor al Său. Că am devenit copii ai lui Dumnezeu nu are absolut nimic de-a face cu faptele noastre bune. Că am fost mântuiţi şi eliberaţi din toate păcatele noastre şi toată condamnarea păcatului este în întregime posibil prin lucrările botezului lui Isus şi a vărsării de sânge. Cu alte cuvinte, crezând în evanghelia apei şi a Duhului noi am devenit copiii lui Dumnezeu. Credinţa noastră este ca aurul curat care a fost construită prin primirea acestor daruri ale lui Dumnezeu.

În procesul de realizare al Cortului, Dumnezeu a aşezat două postamente de argint sub fiecare scândură. Acest adevăr ne spune că Isus Hristos a venit pe acest pământ, a luat asupra toate păcatele omenirii, fiind botezat de Ioan Botezătorul la râul Iordan, şi că a purtat condamnarea păcatului prin purtarea acestor păcate la Cruce şi a murit pe ea. Botezul pe care Isus l-a primit şi sângele care El l-a vărsat pe Cruce sunt darurile iertării definitive a păcatelor.

Tu şi cu mine, care trăim în această perioadă trebuie să ne cunoaştem sinele nostru propriu păcătos. Iar cei care se cunosc în faţa lui Dumnezeu trebuie să realizeze că într-adevăr, deoarece Domnul a venit pe acest pământ, a luat asupra Sa păcatele lor, fiind botezat de Ioan Botezătorul, şi a murit pe Cruce, că El i-a salvat din toate păcatele lor şi de condamnare. Atunci când credem în darul mântuirii şi primim iertarea păcatelor noastre aşa, atunci noi devenim copii lui Dumnezeu înaintea Lui. Aceasta se datorează faptului că Domnul ne-a mântuit cu botezul Său şi sângele de pe Cruce prin care am fost eliberaţi din păcat, dacă El nu ar fi făcut acest lucru, noi n-am putea niciodată fi complet eliberaţi apoi din păcat pe cont propriu. Prin urmare, nu putem să nu credem şi să nu mărturisim că este 100 la sută prin harul lui Dumnezeu, că tu şi eu am devenit poporul lui Dumnezeu şi cei neprihăniţi.

Postamentele de argint pentru scândurile Cortului ne arată că iertarea păcatelor noastre este în întregime un dar de la Dumnezeu împlinit prin firul albastru, purpuriu şi cărămiziu. Este pentru că Dumnezeu ne-a dăruit nouă harul mântuirii cu firul albastru, purpuriu şi cărămiziu că putem fi mântuiţi prin credinţă în întregime. Numai cei care sunt săraci în duh, care recunosc că nu pot evita, ci că sunt destinaţi iadului pentru păcatele lor, sunt calificaţi să primească mântuirea lui Dumnezeu dată prin firul albastru, purpuriu şi cărămiziu. Numai cei care se întristează şi se plâng pe ei înşişi, că aceştia sunt destinaţi iadului, sunt calificaţi pentru a primi darul mântuirii dat de Dumnezeu. Cei care cred în adevărul manifestat în firul albastru, purpuriu, şi cărămiziu şi inul fin ţesut, evanghelia apei şi a Duhului pe care Dumnezeu Tatăl a dat-o, prin Isus Hristos, pot fi salvaţi din toate păcatele lor pentru a deveni copii ai lui Dumnezeu. Numai cei care primesc darul mântuirii dat de Domnul sunt capabili să se bucure de toate binecuvântările lui Dumnezeu. Aceasta este o calificare care poate fi atinsă numai de către cei care ştiu că ei sunt obligaţi să ajungă în iad pentru păcatele lor şi care-I cer lui Dumnezeu mila Lui. Aceasta este într-adevăr cazul.

Că am fost mântuiţi de toate păcatele noastre este din cauza darul mântuirii pe care Dumnezeu ni l-a dat nouă. Acesta este motivul pentru care Efeseni 2:8 spune, “Prin har aţi fost mântuiţi.” Că am devenit copii ai lui Dumnezeu este, de asemenea, pentru că am crezut în acest dar al mântuirii. Având în vedere acest lucru, cu ce ne putem lăuda noi? Departe de a ne lăuda, nu putem, decât numai să-l lăudăm pe Dumnezeu, mărturisind că nu noi, ci Dumnezeu este Cel care ne-a mântuit.

Sincer vorbind, nu am putut fi salvaţi din toate păcatele noastre, dacă nu ne-ar fi mântuit Dumnezeu cu firul albastru, purpuriu şi cărămiziu şi inul fin ţesut. Adevărul conţinut în firul albastru, purpuriu şi cărămiziu şi inul fin ţesut se face din puterea Evangheliei apei şi a Duhului. Ea dezvăluie Adevărul mântuirii că Isus Hristos s-a născut pe acest pământ, a luat asupra Sa toate păcatele omenirii o dată pentru totdeauna prin a fi botezat de Ioan în râul Iordan (Matei 3:13-17), a murit pe Cruce, şi a înviat din morţi din nou. Deoarece harul cu care Dumnezeu ne-a mântuit este atât de perfect, este mai mult decât suficient pentru a ne face pe noi, care suntem insuficienţi în trup şi plini de păcat, perfecţi prin credinţă, pentru a ne ridica ca piloni ai Împărăţiei lui Dumnezeu, şi să ne transforme în oamenii Împărăţiei Lui.



Încă nu ştiţi cine sunteţi chiar dacă credeţi în Isus?


În prezent sute de canale de televiziune sunt disponibile pentru vizualizare de la cablu sau TV prin satelit. Funcţionând timp de 24 de ore pe zi, aceste canale transportă propriile lor programe de specialitate, şi fascinează telespectatorii continuu. Printre aceste canale, cel mai de succes comercial de specialitate sunt, mai presus de toate canalele, canalele pentru adulţi. Există multe astfel de canale pentru adulţi în cazul în care toate tipurile de materiale pornografice sunt disponibile pentru vizualizare prin simpla derulare prin canale. Ca urmare, atât de mulţi oameni din această epocă se complac la rândul lor în astfel de filme pornografice. Ce este mai rău este faptul că astfel de oameni nu mai privesc comportamentul lor indecent ca păcat.

Cu toate acestea, Biblia subliniază faptul că curviile, preacurviile şi desfrâul, care ies din fiecare fiinţă umană, sunt în mod clar păcate (Marcu 7:21-23). Nu suntem, atunci toţi plini de păcat? Dumnezeu a spus în mod repetat că proprietăţile noastre intrinseci sunt păcătoase, că plata păcatului este moartea, şi că păcatul aduce moartea atunci când este pe deplin dezvoltat. Dar nu am admite cu adevărat acest lucru? Care este realitatea? Putem scăpa de proprietăţile păcatului, care sunt intrinseci în noi închizându-ne ochii şi acoperindu-ne urechile noastre? Noi nu putem decât să comitem tot felul de păcate, cu imaginaţia minţii noastre şi cu gândurile noastre. Indiferent de cât de mult ne spunem să renunţăm la astfel de păcate, şi indiferent de cât de greu vom încerca să facem acest lucru, totul este în zadar. De fapt, trupul nostru este de aşa natură încât nu numai că nu putem deveni mai sfinţi, care să nu comitem nici un păcat carnal, dar noi de fapt, avem o afinitate pentru păcat cu nici o dorinţă de a fi distanţaţi de el. Trupul şi inimile oamenilor sunt întotdeauna departe de lucrurile care sunt sfinte, şi este adevărat că ei nu numai că doresc să fie mai aproape de păcat, ci ei doresc să comită păcate şi mai mari. 

Fiecare dintre noi este o bucată de păcat şi de nedreptăţi. Suntem, prin urmare, decadenţi, în esenţa noastră fundamentală. Obscenităţile pe care noi le-am fi zărit se ard în amintirile noastre pentru o lungă perioadă de timp, precum şi resturile persistente tulbură minţile noastre. Acest lucru se datorează faptului că în centrul fiecărei fiinţe umane nu este nimic mai mult decât o bucată de păcat, în esenţa sa fundamentală. Prin urmare, trebuie să recunoaştem cinstit aceste trăsături ale noastre înşine în faţa lui Dumnezeu ca masele de păcat. Şi este un lucru înţelept ca noi să recunoaştem că suntem destinaţi iadului prin dreapta judecată a lui Dumnezeu şi să-I cerem mântuirea noastră. Oare Napoleon Bonaparte, nu a spus, “Imposibil este un cuvânt care se găseşte numai în dicţionarul proştilor”? Mulţi creştini încearcă să-şi arate propria lor corectitudine, ca şi cum ar putea evita a păcătui deloc ei înşişi. Dar aceasta este ca şi ridicarea unei mari provocări împotriva lui Dumnezeu. O astfel de credinţă sfidătoare îi lasă blocaţi ca cei răi care refuză să primească neprihănirea lui Dumnezeu şi care resping chiar dragostea mântuirii pe care El ne-a dat-o.

Credeţi că vă consideraţi la fel de buni? Credeţi că pe cont propriu aveţi un puternic simţ al dreptăţii, care nu poate tolera nici o nelegiuire, în totul, în orice circumstanţe şi sub orice formă? Credeţi că sunteţi într-un fel neprihăniţi înaintea lui Dumnezeu, doar pentru că ţineţi poruncile lui Dumnezeu în inima voastră zi de zi şi încercaţi să ascultaţi şi să acţionaţi după ele în viaţa voastră? Dacă cineva nu cunoaşte darul şi harul de mântuire pe care Dumnezeu i l-a dat şi doar încearcă să acţioneze în corectitudine, chiar în inima lui rămâne încă păcătos, iar tot ceea ce el face este doar să pretindă a fi neprihănit cu neprihănirea unei fiinţe umane murdare. Bunătatea unor astfel de oameni nu poate să le permită să devină pilonii Casei lui Dumnezeu, şi aceştia sunt doar bucăţi inutile de păcat.

În ţările din Asia de Est, mulţi învaţă învăţăturile lui Confucius din naştere, şi astfel ei încearcă foarte din greu de a pune în practică aceste învăţături. În Occident, pe de altă parte, catolicismul sau protestantismul a dominat peisajul său religios, şi atât de mulţi occidentali au încercat din greu a ţine Legea lui Dumnezeu. Dar, indiferent de unde au încolţi, dacă de la Est sau Vest, atunci când ei înşişi iau loc înaintea lui Dumnezeu şi îşi elimină sinele lor adevărat fundamental, atât cei care încearcă să trăiască în conformitate cu învăţăturile lui Confucius cât şi cei care caută să trăiască după poruncile lui Dumnezeu sunt toţi doar mase de păcat şi de seminţe de răufăcători deopotrivă. Fiinţele umane sunt nelegiuite, pline de pete, şi mase de păcat făcute din praf şi murdărie. Chiar şi oamenii buni care nu au făcut fapte bune pentru recunoaştere, ci din inima lor sinceră, şi care sunt de fapt deranjaţi de a primi orice laudă pentru faptele lor bune, nu pot scăpa de faptul că, atunci când esenţa lor fundamentale este descoperită înaintea lui Dumnezeu, aceştia sunt mase de păcat şi de seminţe de răufăcători. Pentru că dreptatea umană este un mare rău înaintea lui Dumnezeu, oamenii nu pot scăpa de condamnarea păcatului cu excepţia cazului în care-şi recunosc pedeapsa lor şi acceptă evanghelia apei şi a Duhului, care este, iubirea lui Dumnezeu. Înaintea lui Dumnezeu, toate eforturile umane nu pot fi transpuse în vreo bunătate, şi voia omenirii este doar murdară înaintea Lui. Caracterul fundamental al omenirii, deci este din mizerie, lemn şi bronz. Fiinţele umane sunt un tip de lemn care nu poate fi ridicat la intrarea în Casa lui Dumnezeu, cu excepţia cazului în care El mai întâi îl suprapune cu aur. Şi fără harul mântuirii dat de Dumnezeu, ei nu sunt nimic mai mult decât de bronz, care nu poate decât să se confrunte cu judecata de foc. Dacă nu credem în darul mântuirii, că Isus Hristos Mesia a fost botezat în forma întinderii mâinilor şi a sângerat până la moarte, atunci noi vom rămâne ca păcătoşi. Ca atare, cei care nu ştiu că sunt fiinţe malefice în faţa lui Dumnezeu şi care nu au primit darul lui Dumnezeu să fie mântuiţi, sunt cu adevărat demni de milă.

Înainte de a şti dreptatea lui Dumnezeu, neprihănirea noastră a fost standardul nostru de viaţă. Eu, am fost aşa în momentul în care nu am cunoscut darul lui Dumnezeu de mântuire şi nu am avut credinţă autentică. De fapt, n-am avut nici o neprihănire a mea, dar eu încă m-am gândit la mine că aş fi decent. Deci, încă din copilaria mea, s-a întâmplat de multe să nu pot tolera nedreptatea şi să intru în luptă cu oamenii cu care nu am avut nici un meci. Filozofia mea în viaţă a fost să trăiesc în mod just şi drept, din moment ce m-am născut doar o singură dată şi voi muri doar o singură dată. Gândurile mele au fost,  “Aş muri mai degrabă decât să ducă o viaţă fără valoare ca aceasta, nu fac nimic altceva, decât să mănânc. Dacă acest lucru este ceea ce este viaţa, atunci nu este nici o diferenţă dacă voi muri acum sau dacă voi trăi încă 50 de ani. Condiţiile de viaţă de acest fel sunt plictisitoare şi dezgustătoare. Condiţiile de viaţă fără nici un sens, fără nici un scop şi în imposibilitatea de a face nimic cu nici o cauză mare şi dreaptă în viaţă este însuşi iadul. Ce altceva este iadul, la urma urmei? Pentru ca un om să trăiască la fel ca un porc, doar mâncând şi hrănindu-şi burta lui zi de zi până când moare, este iadul umilirii.” Astfel, pentru că nu am reuşit să mă văd în faţa lui Dumnezeu, am fost plin de auto-neprihănire. Aşa că m-am gândit că sunt mai bun decât alţii şi am încercat din greu să trăiesc în neprihănire.

Dar am fost într-adevăr, nici mai mult nici mai puţin decât o simplă masă de păcat înaintea dreptăţii lui Dumnezeu. Eu nu am fost cineva care aş putea ţine chiar una dintre cele 613 statute ale Legii, să nu mai vorbim de Cele Zece Porunci. Faptul că am avut voinţa de a le pastra a fost el însăşi un act de nedreptate, care s-a răzvrătit împotriva Cuvântului lui Dumnezeu, care declară, “Tu eşti o fiinţă rea care nu poate decât să comită păcate care stau împotriva lui Dumnezeu.” Toată dreptatea omenirii se dovedeşte după cum urmează a fi doar nedreptate în faţa lui Dumnezeu. Adevărul este că fiinţele umane pur şi simplu nu pot fi neprihănite. De fapt, această epocă este epoca prezentă al cărei actual este lovit de o cultură a decadenţei şi depravării şi este pătrunsă de păcat. Acest lucru înseamnă că firea noastră pământească este în mod constant cuprinsă de astfel de păcate destrăbălate şi libidinoase, şi că, de fapt, ne angajăm aceste păcate în viaţa noastră. De fapt, trupul nostru este întotdeauna de-a lungul târât prin aceste păcate nedescris de murdare, şi bunătatea per total nu poate fi găsită vreodată în el. 



Noi am fost nedrepţi şi plini de păcat, dar Domnul acum ne-a făcut propriul Său popor mântuindu-ne din toate păcatele noastre cu evanghelia apei şi a Duhului


Am fost toţi cei nelegiuiţi, dar prin darul mântuirii, Domnul a salvat astfel de fiinţe ca şi noi din toate păcatele noastre. Scândurile Locul Sfânt, în Casa lui Dumnezeu, fiecare măsurând 4,5 m în înălţime şi 675 mm lăţime, erau poleite cu aur şi ridicate ca pereţi din Locul Sfânt. Sub fiecare scândură, au fost puse două postamente de argint. Aceste prize de argint de aici, evidenţiază că Dumnezeu ne-a mântuit pe tine şi pe mine în întregime prin El însuşi.

Adevărul este că Dumnezeu ne-a salvat din păcat din iubirea Sa. În această iubire, Isus Hristos a venit pe acest pământ şi a fost botezat luând asupra Sa toate păcatele noastre, a purtat condamnarea păcatelor noastre prin moartea pe Cruce, şi astfel ne-a mântuit de toate păcatele lumii şi de toată condamnarea. Crezând în darul mântuirii pe care El ni l-a dat, noi ne-am născut din nou. Acest cadou dat de Domnul, al mântuirii, este incoruptibil ca aurul, şi aşa este pentru totdeauna neschimbător. 

Mântuirea pe care Domnul ne-a dat-o este facută din botezul şi sângele lui Isus, şi a curăţat în întregime şi a şters toate păcatele noastre. Aceasta se datorează faptului că Domnul ne-a mântuit de toate păcatele că tu şi eu am putut fi eliberaţi integral din toate păcatele pe care le-am comis şi în care ne vom angaja cu mintea noastră, cu gândurile noastre, şi cu faptele noastre actuale. Crezând în darul mântuirii pe care Dumnezeu ni l-a dat în inimile noastre, am devenit sfinţii Săi preţioşi. Prin scândurile Cortului, care au fost atât de stâlpi şi pereţi, Dumnezeu ne spune de mântuirea apei şi a Duhului. Şi prin postamentele de argint ale plăcilor, Dumnezeu ne spune că este prin harul Său 100 la sută şi prin darul Său că noi am devenit copiii Lui.

Dacă luăm din credinţa noastră în botezul şi sângele lui Isus, atunci mai rămâne nimic în noi. Noi am fost printre toate fiinţele care au fost obligate să fie condamnate pentru păcat. Am fost muritorii de rând, care am fost obligaţi să tremurăm înaintea morţii noastre, în conformitate cu legea lui Dumnezeu, care declară că plata păcatului este moartea, şi noi am realizat şi am plâns gândindu-ne la dreapta judecată de foc care ne aşteaptă. Acesta este motivul pentru care suntem nimic dacă vom lăsa afară credinţa noastră în evanghelia apei şi a Duhului. Noi ne ducem vieţile acum într-o epocă care este pătrunsă de păcat, şi nu trebuie niciodată să uităm că soarta noastră a fost numai să ne aşteptăm judecata de foc. Aceasta este ce am fost cu adevărat, şi totuşi harul a fost revărsat asupra noastră în întregime pentru că Dumnezeu ne-a dat mântuirea apei şi a Duhului. Mesia a venit pe acest pământ, a fost botezat de Ioan Botezătorul, a vărsat sângele Său şi a murit pe Cruce, a înviat din morţi din nou, şi, prin urmare, ne-a mântuit de toate păcatele noastre, de toată nelegiuirea şi de toată condamnarea. Crezând în această evanghelie perfectă a apei şi a Duhului, noi am fost salvat acum din toate păcatele noastre, şi îi putem mulţumi doar lui Dumnezeu cu credinţa noastră.

Deşi suntem insuficienţi în trup, lucrătorii noştri şi colaboratorii, slujitorii şi eu predicăm Evanghelia aceasta a apei şi a Duhului în toată lumea. Deşi această perioadă este una atât de depravată, pentru că noi credem în evanghelia apei şi a Duhului, am fost capabili să-i slujim Domnului, puri, liberi de orice răutate. Că am ajuns să avem această minte nu este din cauza voinţei noastre, ci pentru că Domnul ne-a dat sfinţenie îmbrăcându-ne în harul Său al mântuirii. Datorită faptului că Domnul ne-a salvat perfect din păcat şi condamnare, noi am fost îmbrăcaţi în puterea acestei mântuiri, şi este în întregime din cauza acestui fapt că am putut să-i slujim Domnului puri. Pentru că Domnul ne-a mântuit de toate păcatele noastre cu apă şi Duh, cred că-i putem sluji în ciuda insuficienţelor noastre, nu mai suntem legaţi de păcatele noastre, de deficienţele şi de condamnarea noastră.

Într-adevăr, nu putem predica Evanghelia în întreaga lume întregiţi, dacă nu ar fi fost harul Domnului nostru. Răspândirea evanghelia apei şi a Duhului în toată lumea şi deservirea acestei Evanghelii pure nu ar fi fost posibilă deloc, decât prin harul lui Dumnezeu. Este 100 la sută prin harul lui Dumnezeu de mântuire că noi am fost şi suntem capabili să conducem viaţa noastră de credinţă şi de apărare care deserveşte această evanghelie autentică. Am devenit pilonii Împărăţiei lui Dumnezeu şi oamenii din această Împărăţie prin credinţă. Pentru că Domnul ne-a dat credinţa cea de aur, noi acum putem trăi în Casa lui Dumnezeu. În această epocă în care lumea este acoperită cu păcat, într-o epocă în care oamenii, cuprinşi de păcat, îl uită sau îl hulesc pe Dumnezeu, am fost spălaţi cu apă limpede şi am devenit curaţi, şi ca urmare am putut să bem apă limpede şi să-I slujim Domnului în curăţie de spirit. Deci, cuvintele nu pot exprima cât de profund recunoscător sunt eu pentru această binecuvântare.

Acesta este într-adevăr modul în care am devenit neprihăniţi prin credinţă. Cum am fi putut deveni neprihăniţi? Cum am putut să ne numim neprihăniţi când nu există bunătate în noi? Cum ar putea astfel de fiinţe păcătoase ca voi să devină fără păcat? Puteţi deveni fără păcat şi neprihăniţi prin neprihănirea trupului vostru? Gândurile voastre carnale, eforturi voastre proprii, şi faptele voastre ar putea oricare dintre acestea vă transforme în persoane drepte care nu au nici păcat, deloc? Puteţi să fi devenit neprihăniţi doar prin credinţă în evanghelia apei şi a Duhului? Puteţi să fi devenit neprihăniţi doar prin credinţa voastră în mântuirea lui Dumnezeu, manifestată în firul albastru, purpuriu, şi cărămiziu şi inul fin ţesut? Aţi putea deveni neprihăniţi fără să credeţi în mântuirea voastră prin evanghelia apei şi a Duhului, care a fost îndeplinită de către Mesia şi revelată în Cuvântul lui Dumnezeu? Niciodata nu aţi fi putut deveni aşa! Pe scurt, crezând numai în firul cărămiziu, noi nu putem deveni drepţi.

Deoarece Isus Hristos, Mântuitorul nostru şi Mesia a purtat toate păcatele lumii, inclusiv toate păcatele întregii noastre vieţi, prin botezul pe care El l-a primit de la Ioan Botezătorul, pentru a şterge toate păcatele noastre în numele nostru, am devenit neprihăniţi prin credinţă. Aşa cum animalul sacrificial al Vechiului Testament accepta păcatul atunci când păcătoşii sau Marele Preot îşi punea mâinile pe capul său, în timpul Noului Testament, Isus a acceptat toate păcatele lumii pe Sine fiind botezat de Ioan Botezătorul. Isus a luat asupra Sa toate păcatele noastre prin botezul Său (Matei 3:15). Şi Ioan Botezătorul a mărturisit acest eveniment important strigând, “Iată! Mielul lui Dumnezeu care ridică păcatul lumii!” (Ioan 1:29) După ce a primit botezul Său, Isus a trăit în următorii trei ani din viaţa Lui pentru mântuirea noastră, achitând toate păcatele noastre şi condamnarea prin faptul că s-a dus la cruce şi a renunţat la propriul Său trup pentru Dumnezeu, ca o oaie care tăcea înaintea celor care o tundeau, şi ne-a dat o nouă viaţă. 

Aceasta se datorează faptului că Isus Hristos a luat asupra Sa toate păcatele noastre, prin botezul pe care El l-a primit de la Ioan Botezătorul, că El Însuşi a putut renunţa în linişte şi a fost bătut în cuie atât în mâinile cât şi în picioare Lui atunci când a fost crucificat pe Cruce de către soldaţii romani. Atârnând pe cruce, Isus a vărsat tot sângele care a fost în inima Lui. Şi El a îmbrăţişat etapa finală a lucrării Sale pentru mântuirea noastră, strigând, “S-a sfârşit!” (Ioan 19:30) Murind astfel, El a înviat din morţi în trei zile, S-a înălţat în Împărăţia Cerurilor, şi a devenit astfel Mântuitorul nostru dându-ne viaţă veşnică. Purtând păcatele lumii prin botezul pe care El l-a primit de la Ioan Botezătorul, şi prin Crucea Lui, învierea şi înălţarea, Isus a devenit Mântuitorul nostru desăvârşit.



Credinţa numai în sângele de la Cruce şi în doctrina sfinţirii treptate nu v-a salvat din păcatele voastre deloc


Creştinii nu pot fi salvaţi perfect din păcatele lor, crezând doar în sângele lui Isus de pe Cruce. Deoarece oamenii comit păcate zi de zi cu ochii şi actele lor, ei nu-şi pot şterge oricare din păcatele lor, doar crezând în sângele de pe Cruce luat singur. Una dintre cele mai răspândite fărădelegi comise în viaţa oamenilor este imoralitate sexuală. Cum cultura sexualităţii explicite şi a obscenităţii pătrunde această lume, acest păcat în special, este înrădăcinat în trupul nostru. Biblia ne porunceşte să nu comitem adulter, dar realitatea de astăzi este faptul că, datorită unor împrejurări care ne înconjoară, mulţi oameni ajung să comită acest păcat, chiar dacă ei nu-şi doresc să o facă. Dumnezeu declară că numai a avea gânduri desfrânate înseamnă a comite actul de adulter în sine, şi totuşi ceea ce ochii noştri văd de zi cu zi este totul obscen. Deci, oamenii comit astfel de păcate obscene în fiecare minut şi în fiecare secundă. Dacă acesta este cazul, cum pot fi ei sfinţiţi pentru a intra în Împărăţia lui Dumnezeu prin oferirea de rugăciunilor lor de pocăinţă? Cum pot deveni neprihăniţi? Devin inimile lor neprihănite atunci când ei înşişi se disciplinează pentru o lungă perioadă de timp şi într-un fel ajung sfinţiţi când ajung bătrâni? Poate deveni caracterul lor mai blând? Pot ei deveni mai răbdători? Bineînţeles că nu! Ce se întâmplă este exact opusul.

Când oamenii îmbătrânesc, ei devin iuţi la mânie şi nerăbdători. Odată cu îmbătrânirea vin schimbările hormonale, şi chiar şi celor care au fost destul de răbdători înainte le este greu să-şi calmeze furia şi frustrările. Şi ei tot mai mult se gândesc la ei înşişi înainte de a se gândi la alţii. Deoarece funcţiile lor corporale se deteriorează, instinctul lor de auto-conservare devine mai puternic. Aşa că atunci când vom ajunge mai mari, vom deveni mai mult ca un copil. Cum zice o zicală, ce se târăşte pe patru picioare atunci când este infantil, stă pe două picioare atunci când e tânăr, şi umblă în trei picioare atunci când este bătrân este nimic altceva decât fiinţele umane, şi toată lumea este aşa.

Printre doctrinele creştine, există această doctrină numită “doctrina sfinţirii treptate.” Această doctrină susţine că, atunci când creştinii cred în moartea lui Isus pe cruce pentru o lungă perioadă de timp, dau rugăciuni de pocăinţă în fiecare zi, şi-i slujesc Domnului zi de zi, atunci ei devin treptat sfinţi. Aceasta susţine că cu cât trece mai mult timp de când am început să credem în Isus, cu atât mai mult noi suntem făcuţi în cineva care nu are nimic de-a face cu păcatul şi ale cărui fapte sunt bune, şi că, pe măsură ce momentul morţii se apropie, am fi devenit complet sfinţiţi şi, prin urmare, complet fără păcat. Şi de asemenea, învaţă că, deoarece ne-am oferit rugăciunile noastre de pocăinţă tot timpul, am putea fi cu siguranţă spălaţi de păcatele noastre de zi cu zi, aşa cum sunt spălate hainele noastre. Şi, prin urmare, atunci când vom muri în cele din urmă, vom merge la Dumnezeu, ca cineva care a devenit perfect drept. Există mulţi creştini care cred aşa. Dar aceasta este doar o speculaţie ipotetică înfăţişată de gândurile omului.

Romani 5:19 spune, “Căci precum prin neascultarea unui om s-au făcut păcătoşi cei mulţi, tot aşa prin ascultarea unuia se vor face drepţi cei mulţi.” Acest pasaj ne spune că toţi dintre noi suntem făcuţi fără păcat, prin ascultarea unui singur Om. Isus Hristos a realizat ceea ce noi nu am putut face atunci când El a venit personal pe acest pământ. Ştiind bine că tu şi eu nu am putut să fim fără de păcat, Isus a anulat toate păcatele noastre în numele nostru, ceva ce nici tu nici eu nu puteam face vreodată. Prin venirea pe acest pământ, a fost botezat, fiind răstignit, şi înviind din morţi, El ne-a mântuit pe tine şi pe mine şi ne-a curăţit de toate păcatele noastre odată pentru totdeauna.

Ascultând de voia lui Dumnezeu Tatăl, Isus Hristos a putut îndeplini personal mântuirea noastră, care este, de asemenea, cunoscută sub numele de iertarea păcatelor noastre. Ascultând de voia lui Dumnezeu ca Mesia, Isus Hristos ne-a dăruit nouă harul mântuirii prin botezul Său, moartea Sa pe Cruce şi învierea Sa. Prin urmare, oferindu-ne darul mântuirii, Isus a împlinit ştergerea păcatului perfect. Şi acum, prin credinţă am fost îmbrăcaţi în harul acestei mântuiri, pentru că Domnul şi-a îndeplinit perfect mântuirea noastră din păcat, care nu ar fi putut fi atinsă prin faptele noastre proprii sau prin meritele noastre.

Mulţi oameni nu cred în botezul pe care Isus l-a primit, ci cred doar în sângele pe care El l-a vărsat pe cruce şi încearcă să devină sfinţi prin faptele lor. Cu alte cuvinte, chiar dacă Isus a luat asupra toate păcatele omenirii când a fost botezat de către Ioan Botezătorul, oamenii încă nu cred în acest adevăr. Matei Capitolul 3 ne spune că primul lucru pe care Isus l-a făcut în viaţa Lui publică a fost să fie botezat de Ioan Botezătorul. Acesta este adevărul de netăgăduit atestat de către toate cele Patru Evanghelii.

Isus a luat asupra toate păcatele noastre fiind botezat de Ioan Botezătorul, reprezentantul întregii omeniri şi cel mai mare dintre toţi cei care s-au născut din femei, şi totuşi sunt atât de mulţi oameni care ignoră acest fapt şi nu cred în el. Astfel de oameni cred în Isus fără a crede în botezul Său, şi laudă cu fervoare numai sângele preţios pe care El l-a vărsat pe Cruce. Având compasiune multă pentru moartea lui Isus de pe cruce, ei îşi trezesc emoţiile lor, fac tot felul de comoţii în lauda lor, cântând cu toată puterea vocii lor, 

“♫Este putere, putere, putere făcătoare de minuni

În sângele Mielului; 

♫ Este putere, putere, putere făcătoare de minuni

În sângele preţios al Mielului.” Ei încearcă să se ducă la Dumnezeu, în alte cuvinte, alimentaţi de propriile lor emoţii, vigoare şi putere. Dar ei trebuie să-şi dea seama că cu cât mai mult fac asta, ei rămân cu mai multe păcate şi devin şi mai ipocriţi.

Când vine vorba de credinţa în Isus Hristos, două lucrări graţioase ale lui Isus sunt absolut necesare. Ce sunt acestea? Una dintre ele este că Isus a luat asupra toate păcatele noastre fiind botezat, iar cealaltă este, că El a plătit toate plăţile păcatelor noastre prin purtarea păcatelor lumii la Cruce şi fiind crucificat pentru el. Oricine crede în totalitate în aceste două lucrări graţioase ale lui Isus poate fi făcut neprihănit în mod sigur. Credinţa noastră atât în botezul lui Isus cât şi în sângele Său de pe Cruce, cei doi centri ai darului Său de mântuire, ne face să stăm fermi în Casa lui Dumnezeu. Prin harul lui Dumnezeu, noi suntem poporul Său făcut cu adevărat excepţional. Crezând în evanghelia apei şi a Duhului dată de Isus, primim credinţa ca aurul curat, care este pentru totdeauna neschimbătoare. Crezând în această evanghelie a apei şi a Duhului manifestată în firul albastru, purpuriu, şi cărămiziu şi inul subţire răsucit, noi devenim sfinţii care au primit mântuirea perfectă a iertării păcatului.



Era teologiei versus era evangheliei apei şi a Duhului


Cu excepţia perioadei Bisericii timpurii, de la proclamarea edictului din Roma de la Milano, din 313 AD, creştinismul a răspândit numai Evanghelia Crucii care lasă pe dinafară botezul lui Isus. Din perioada Bisericii Primare din 313 AD, înainte ca creştinismul să se deterioreze ca o religie simplă, el a propovaduit evanghelia apei şi a Duhului viguros, dar după aceea Biserica Romano-Catolică a ajuns să domine domeniul religios al lumii occidentale. Apoi, din secolul al 14-lea, o cultură care a centrat totul pe gândurile omului şi a solicitat restaurarea umanităţii a început să răsară din Italia. Acesta s-a numit Renaşterea. 

Până în secolul al 16-lea, sub-curentul subteran al acestei culturi umaniste, care a început în Italia, a început să se răspândească în întreaga lume de vest, şi oamenii de ştiinţă care au studiat umanismul, filozofii au început să studieze teologia. Interpretând Biblia cu logica şi perspectivele lor, au început să construiasca diferite doctrine creştine. Dar, pentru că ei nu au ştiut adevărul, ei nu au putut să înţeleagă Biblia în mod corespunzător. Erau atât de multe pasaje dificile în Biblie, şi ca urmare le-au folosit pentru fabricarea doctrinelor lor creştine proprii prin îmbinarea cunoştinţelor lor seculare cu perspectivele lor filozofice. Acesta este modul în care Calvinismul, Arminianismul, Fundamentalismul, Liberalismul, Noua Teologie, Conservatorismul, Rationalismul, Critica Superioară, Teologia Mistică, Pluralismul Religios, Teologia Eliberării, chiar şi Teologia Moartea lui Dumnezeu au apărut.

Istoria creştinismului poate părea că ţine mult timp, dar de fapt nu este atât de mult. Vreme de 300 de ani în timpul Bisericii Primare, oamenii au putut învăţa despre Biblie, dar aceasta a fost repede urmată de Evul Mediu, de era întunecată a creştinismului. În această perioadă, citirea Bibliei în sine a fost o crimă pedepsită cu moartea prin decapitare. Nu s-a mai întâmplat nimic până în anul 1700, atunci când vântul a început să arunce în aer teologie, iar apoi creştinismul părea să înflorească în anii 1800 şi 1900 pe măsură ce teologia a crescut vibrant şi activ, dar până în acest moment mulţi oameni au căzut în noţiuni mistice în credinţa lor, crezând în Dumnezeu bazat pe experienţele lor personale.

Dar este acesta adevărul? Când aţi crezut în acest fel, au dispărut de fapt păcatele voastre? Aţi păcătuit zi de zi. Aţi păcătuit zi de zi cu gândurile voastre, cu faptele şi cu neajunsurile. Puteţi apoi să fiţi iertaţi de aceste păcate doar crezând numai în sângele pe care l-a vărsat Isus pe Cruce? Că Isus a purtat toate păcatele noastre fiind botezat şi murind pe Cruce este adevărul. Cu toate acestea, există atât de mulţi oameni care spun că păcatele lor au fost iertate, crezând doar în sângele de pe Cruce şi care oferă rugăciunile lor de pocăinţă. Au fost păcatele voastre, din inimile şi conştiinţele voastre curăţate prin oferirea de astfel de rugăciuni de pocăinţă? Acest lucru este imposibil.

Dacă sunteţi creştini, atunci trebuie să ştiţi acum şi să credeţi în salvarea acestui adevăr, că Isus Hristos a venit pe acest pământ şi a luat asupra toate păcatele lumii fiind botezat de Ioan Botezătorul. În ciuda acestor dovezi înaintea voastră, voi încă ignoraţi în continuare acest adevăr, nici măcar nu încercaţi să-l ştiţi, nici să credeţi în el? Dacă este aşa, atunci nu se poate spune că voi credeţi cu adevărat în Isus ca Mântuitorul vostru. Dacă acesta este cazul, atunci comiteţi păcatul de  batjocorire a lui Isus, de reducere şi dispreţuire a numelui Lui. Comiteţi, cu alte cuvinte, păcatul hulirii numelui lui Isus şi îl batjocoriţi pe Dumnezeu din propria voinţă. Isus a venit pe acest pământ pentru a face să dispară păcatele noastre, şi în conformitate chiar cu acest scop al venirii Lui, El a fost botezat pentru a lua asupra toate păcatele noastre şi prin purtarea păcatelor lumii şi fiind crucificat, El a purtat condamnarea tuturor acelor păcate.

Totuşi, în ciuda acestui adevăr ceresc, mulţi oameni încă nu cred în această mântuire a lui Isus Hristos, şi ca rezultat comit unei astfel de păcat de neiertat împotriva lui Dumnezeu. Prin lăsarea botezul lui Isus din acest plan de mântuire, care a fost împlinit de către Isus Hristos şi crezând în El în orice mod care pare că se potriveşte, ei nu pot fi niciodată îmbrăcaţi în harul mântuirii. Totuşi, în ciuda tuturor acestor adevăruri mulţi creştini nu cred în adevăr aşa cum este, şi anume, că Isus a şters toate păcatele lor, ci în loc de aceasta îşi urmează propriile gânduri şi cred în orice adevăruri sucite în care doresc să creadă în zilele noastre, inimile oamenilor au fost împietrite de către credinţele lor greşite doctrinare, crezând că păcatele lor pot fi şterse doar crezând în sângele de pe Cruce luat de unul singur.

Dar răspunsul mântuirii planificate de către Dumnezeu este, după cum urmează: iertarea veşnică a păcatului este primită crezând în botezul lui Isus, în crucea şi în învierea Sa. Cu toate acestea, există un număr crescut de oameni care cred în Isus scoţând botezul pe care El l-a primit din acest adevăr al mântuirii, neînţelegând şi crezând în mod greşit că această ecuaţie ar fi adevărată: “Credinţa în Isus (Crucea şi învierea Sa) + rugăciuni de pocăinţă + fapte bune = mântuire atinsă prin sfinţire.” Cei care cred în acest fel doar spun cu cuvintele lor că au primit iertarea păcatelor lor, dar adevărul este că inimile lor sunt efectiv ocupate cu grămezi de păcate care rămân în continuare nesoluţionate.

Cei care cred numai în Crucea lui Isus sfârşesc de fapt cu mai multe păcate. De ce nu credeţi în acest adevăr aşa cum ni se spune că Isus a şters toate păcatele voastre, fiind botezat de Ioan Botezătorul; ci în loc de aceasta credeţi în astfel de doctrine false făcute de om chiar în timp ce pretindeţi a crede în Isus? Voi trebuie să realizaţi faptul că fiecare scândură al Cortului din lemn de salcâm a avut două cepuri ale lui care ieşeau, şi că sub ele două postamente de argint au fost puse ca să ţină scândurile în loc. Evanghelia apei şi a Duhului (botezul pe care Isus a primit şi sângele de pe Cruce) este Adevarul absolut.

Când am deschide poarta curţii Cortului şi am intra în curte am vedea în primul rând, altarul arderilor de tot şi apoi ligheanul de bronz. Ce fel de loc este altarul arderilor de tot? Acesta este locul în care arderile de tot sunt date. Acesta este locul unde jertfele care au purtat păcatele lui Israel sunt condamnate pentru ei. Ce fel de loc este ligheanul? Este locul în care trupurile sunt spălate şi curăţate. Este, cu alte cuvinte, locul în care inimile pângărite de păcat sunt spălate. Numai atunci când trecem prin acest proces prin credinţă putem deschide cortina Cortului şi intra în Casa lui Dumnezeu şi nu înainte.

Cortina uşii Cortului a fost toată realizată din fir albastru, purpuriu, şi cărămiziu şi in subţire răsucit. Acesta a fost ţesută prin brodarea inului subţire răsucit şi a firului albastru, purpuriu, şi cărămiziu. Pentru a intra în Împărăţia lui Dumnezeu, trebuie să credem în acest adevăr. Putem intra în Împărăţia lui Dumnezeu numai atunci când avem credinţă în lucrările lui Isus manifestate în firul albastru, purpuriu şi cărămiziu. Isus a venit pe acest pământ şi a devenit îndeplinirea firului albastru, purpuriu şi cărămiziu. Firul albastru se referă la faptul că Isus a primit botezul, şi firul purpuriu ne spune că Isus Hristos este Dumnezeu Însuşi. Firul cărămiziu ne spune că Isus a purtat condamnarea tuturor păcatelor noastre cu sângele pe care El l-a vărsat pe Cruce.

Aveţi încă păcat care este intact în inima voastră? Aveţi păcat, cu alte cuvinte, păcat în centrul inimii voastre? Dacă aveţi păcat în inimile voastre, chiar în timp ce acum credeţi în Isus, atunci în mod clar, există o problemă serioasă cu credinţa voastră. Fiindcă voi credeţi în Isus doar ca o chestiune de religie rezultă simplul fapt că cugetele voastre nu sunt curate şi aveţi încă păcat. Dar, crezând în Dumnezeu prin adevărul manifestat în firul albastru, purpuriu, şi cărămiziu şi inul fin ţesut, puteţi să vă faceţi, de asemenea, conştiinţele curate.

Chiar faptul că aveţi posibilitatea să vă daţi seama acum că din cauza păcatului aţi avut cunoştinţe greşite despre Isus este un lucru extrem de norocos în sine. De ce? Pentru că cei care şi-au dat cu adevărat dau seama că au încă păcat vor recunoaşte că ei nu pot evita, decât să fie destinaţi iadului pentru acest păcat, şi atunci când fac aşa ei vor putea deveni în sfârşit cei săraci în duh şi, prin urmare, vor putea auzi Cuvântul adevăratei mântuiri.

Dacă doriţi cu adevărat să primiţi iertarea de păcat de la Dumnezeu, chiar şi acum, atunci inimile voastre trebuie să fie pregătite. Cei ale căror inimi sunt gata înaintea lui Dumnezeu ar admite aşa: “Am crezut în Isus pentru mult timp, dar am încă păcat în inima mea. Pentru că plata păcatului este moartea, nu pot decât fi aruncat în iad. Dumnezeule, vreau să primesc iertarea păcatului.” Astfel, ei înşişi se recunosc ca fiinţe păcătoase în întregime înaintea lui Dumnezeu. Cei care recunosc Cuvântul lui Dumnezeu, cei care cred că Cuvântul lui Dumnezeu este cu siguranţă împlinit exact aşa cum se spune—nimeni alţii decât aceştia sunt cei ale căror inimi sunt gata. Astfel de oameni vor auzi acest Cuvânt, vor consulta Cuvântul cu proprii lor ochi şi-l vor confirma, şi vor face acest lucru ajungând să realizeze, “Ah, am crezut în mod greşit în tot acest timp. Şi un număr nelimitat de persoane fac aceeaşi greşeală acum.” Şi, crezând în evanghelia apei şi a Duhului, indiferent de ceea ce alţii ar putea spune sau face, atunci ei vor primi infailibil iertarea tuturor păcatelor lor.

Când mă gândesc la cât de mulţi din toată această lume cred greşit şi cam cât de mulţi merg pe o cale greşită mă doare inima foarte mult. Dragi fraţi şi surori, Evanghelia cu care Domnul ne-a mântuit din păcatele noastre a fost îndeplinită de botezul pe care Isus l-a primit şi sângele vărsat de El pe Cruce. Isus a luat asupra Sa toate păcatele noastre cu botezul Său, a purtat toată condamnarea păcatului cu sângele de pe Cruce, şi prin urmare, ne-a mântuit. Prin urmare, trebuie să credem în mod neechivoc că Dumnezeu ne-a mântuit dându-ne credinţa care crede în adevărul manifestat în firul albastru, purpuriu, şi cărămiziu şi inul fin ţesut. Sunt atât de recunoscător pentru faptul că Isus Hristos ne-a salvat personal pe tine şi pe mine în acest fel. Tu şi cu mine, care credem în evanghelia apei şi a Duhului, prin urmare, suntem întotdeauna în pace, şi inimile noastre nu şovăie.



Cei care au fost salvaţi din păcatele lor trebuie să-şi apere credinţa crezând în evanghelia apei şi a Duhului


Această lume este atât de plină de doctrine malefice încât inimile celor născuţi din nou pot fi ispitite şi murdărite. De aceea Isus Hristos a spus, “Luaţi aminte, păziţi-vă de aluatul fariseilor şi de aluatul lui Irod” (Marcu 8:15). Noi nu poate număra chiar şi numai cât de multe astfel de învăţături deteriorate există, care întinează inimile oamenilor doar prin ascultarea acestora doar o singură dată. Trebuie să ne dăm seama cât de mult este această lume inundată cu imoralitate sexuală. Noi, cei care credem că trebuie să ştim exact în ce fel de epocă trăim acum în scopul de a ne apăra credinţa noastră. Cu toate acestea, chiar şi aşa în timp ce trăim într-o astfel de lume păcătoasă, în inimile noastre este adevărul incontestabil că Domnul ne-a eliberat de toate păcatele noastre. Cuvântul revelaţiei divine care poartă mărturie pentru mântuirea noastră este neschimbata evanghelie a apei şi a Duhului. Trebuie să avem credinţă în Adevărul care nu este nici zdruncinat de lume, nici târât încoace încolo de aceasta.

Această lume nu este adevărul. Mai degrabă, este plină de mincinoşii lui Satan. Cu toate acestea, Dumnezeu ne-a spus că cei neprihăniţi pot biruit lumea. Acesta este de credinţa lor în evanghelia acestui adevăr neschimbat că cei neprihăniţi biruiesc Diavolul şi triumfă peste tot în lume. Deşi noi nu suntem suficienţi, inimile noastre, gândurile noastre, şi trupurile noastre sunt încă în Casa lui Dumnezeu şi stau în picioare ferm pe evanghelia mântuirii cu credinţă. Suntem în picioare neabătuţi pe evanghelia apei şi a Duhului cu care Domnul ne-a mântuit perfect.

Scândurile de lemn de salcâm, care au fost ridicate atât ca piloni cât şi ca şi componente ale pereţilor Cortului, au fost poleite cu aur. Şi pentru că scândurile stăteau pe prize de argint, ele erau ferm imobilizate şi nu oscilau. De asemenea, credinţa celor dintre noi care au fost născuţi din nou din apă şi din Duh este, de asemenea, pentru totdeauna neschimbătoare. Aşa cum foiţa de aur care suprapunea plăcile din lemn de salcâm nu s-a schimbat, nici credinţa noastră precum aurul curat nu se va schimba vreodată, căci tu şi cu mine, pădurile de salcâm, care nu am putut decât fi arse în foc, am fost perfect salvaţi în acest fel.

Din acest motiv, suntem atât de recunoscători lui Dumnezeu. Nu contează cât de mult abundă păcatul în această lume, cel puţin noi, cei neprihăniţi avem cu adevărat conştiinţa imaculată şi credinţa care străluceşte ca aurul în inimile noastre. Noi, cei neprihăniţi vom duce toţi, o viaţă care biruieşte lumea prin această credinţă. Până la ziua revenirii Domnului, şi chiar şi după aceea, când vom intra în Împărăţia Lui, toţi ne vor laudă această credinţă. Îl vom lauda pe Domnul pentru totdeauna care ne-a mântuit şi-l vom lăuda pe Dumnezeul nostru, care ne-a dat această credinţă.

Credinţa noastră adevărată nu va fi zdruncinată sub nici o formă, deoarece este construită pe stâncă. De acum înainte, indiferent de ce se întâmplă cu noi în timp ce trăim pe acest pământ până în ziua în care vom sta înaintea Domnului, noi ne vom apăra inimile prin credinţă. Chiar dacă totul din această lume este distrus, chiar dacă această lume se îneacă în păcat, şi chiar dacă această lume devine mai rea decât Sodoma şi Gomora, de pe vremuri, nu vom urma această lume, ci vom crede în Dumnezeu fără ezitare, şi vom urmări neprihănirea Lui, şi vom continua să răspândim cele două lucrări ale lui Isus (botezul lui Isus şi moartea Sa de pe Cruce) a mântuirii, harurile adevărate ale lui Dumnezeu.

Sunt total uimit de harul lui Dumnezeu, exact cum am ajuns să credem în această evanghelie a apei şi a Duhului. Pot fi doar infinit recunoscator pentru modul în care am ajuns să cunoaştem şi să credem în această evanghelie, şi cum am ajuns să facem faptele bune ale lui Dumnezeu. Deoarece evanghelia apei şi a Duhului este harul lui Dumnezeu, pe care l-a revărsat asupra noastră gratis, tot ce îi putem da Domnul nostru sunt doar mulţumirile noastre cu credinţa noastră şi să răspândim Adevărul acestei Evanghelii, până în ziua revenirii Lui.

Îi mulţumesc lui Dumnezeu pentru că ne-a dat acest adevăr.