Sermons

[11-28] < Exodul 25:31-40 > Nodurile Ornamentale pentru Evanghelia Apei şi a Duhului



< Exodul 25:31-40 >

“Să faci sfeşnic din aur curat. Sfeşnicul să-l faci bătut din ciocan: fusul, braţele, cupele, nodurile şi florile lui să fie dintr-o bucată. Şase braţe să iasă pe cele două laturi ale lui: trei braţe ale sfeşnicului să fie pe o latură a lui şi trei braţe ale sfeşnicului să fie pe cealaltă latură. El va avea la un braţ trei cupe în forma florii de migdal, cu nodurile şi florile lor, şi la alt braţ va avea trei cupe în forma florii de migdal, cu nodurile şi florile lor. Aşa vor avea toate cele şase braţe, ce ies din fusul sfeşnicului. Iar pe fusul sfeşnicului să fie patru cupe în forma florii de migdal, cu nodurile şi florile lor: Un nod sub două braţe, un alt nod sub alte două braţe şi un al treilea nod sub cele din urmă două braţe, iar în vârful fusului sfeşnicului să fie încă o cupă în forma florii de migdal cu nodul şi floarea ei. Nodurile şi ramurile acestea să fie dintr-o bucată cu sfeşnicul. El trebuie să fie lucrat tot cu ciocanul, dintr-o singură bucată de aur curat. Să-i faci şapte candele şi să pui în el candelele acestea, ca să lumineze latura din faţa lui. Să-i faci mucări şi tăviţe de aur curat. Dintr-un talant de aur curat să se facă toate obiectele acestea. Vezi să faci acestea toate după modelul ce ţi s-a arătat în munte.”



Acest pasaj descrie sfeşnicul Cortului. Astăzi, aş dori să explic sensul spiritual al acestor noduri ornamentale, al florilor şi a şfeşnicului. Dumnezeu i-a poruncit lui Moise să facă mai întâi arborele sfeşnicului dintr-o bucată de aur. Deci, arborele a fost turnat în primul rând, şi apoi din acesta ramurile arborelui au fost bătute cu ciocanul. Trei ramuri ieşeau de fiecare parte a sfeşnicului, şi pe fiecare ramură erau trei cupe pe care s-au făcut florile de migdal, iar apoi s-au făcut nodurile ornamentale şi florile. În acest fel, şapte sfeşnice au fost plasate pe partea de sus a ramurilor. Uleiul a fost apoi pus în aceste şapte lămpi pentru a le lumina. Sfeşnicele iluminau astfel puternic interiorul Locul Sfânt şi toate ustensilele lui de asemenea.

Pentru tine şi mine, Domnul nostru, Regele împărăţiei cerurilor, a venit pe acest pământ în asemănarea unei fiinţe umane umile. Şi pe acest pământ Isus a efectuat lucrările de mântuire manifestate în firul albastru şi cărămiziu. Aceste lucrări de mântuire s-au împlinit prin Isus Hristos, care S-a născut pe acest pământ, şi a fost botezat de Ioan Botezătorul, la vârsta de 30 de ani în Râul Iordan, şi apoi a fost condamnat pe Cruce. Căci “aşa” a fost botezat în forma întinderii mâinilor, Isus a luat asupra Sa toate păcatele omenirii (Matei 3:15). Deoarece Isus, care devenise un om, a luat asupra Sa toate păcatele omenirii prin a fi botezat, El a fost crucificat şi Şi-a vărsat sângele Său, şi, astfel, a dus la îndeplinire sarcinile Lui de mântuire manifestate în firul albastru şi cărămiziu. Acesta este adevărul pe care Biserica lui Dumnezeu l-a păstrat de la înfiinţarea sa.

Domnul nostru a devenit nodul ornamental al Bisericii. Dumnezeu a devenit fundamentul de mântuire pentru tine şi pentru mine, care am primit iertarea păcatelor. Prin urmare, dumneavoastră şi cu mine am devenit parte din Biserica lui Dumnezeu, crezând că Domnul ne-a mântuit de toate păcatele noastre cu lucrările Sale de mântuire manifestate în firul albastră, purpurie şi cărămizie. Prin evanghelia apei şi a Duhului, am fost îmbrăcaţi în harul lui Dumnezeu. Acesta este motivul pentru care cuvântul “biserică” se cheamă “έκκλησία” (Ekklesia) în greacă, însemnând “adunarea celor chemaţi afară din lumea păcătoasă.” 

Cel care le-a permis oamenilor din această lume să scape de păcat prin eliberarea acestora în acest fel este nimeni altul decât Isus Hristos. El este Domnul care a venit prin evanghelia apei şi a Duhului şi a spălat fărădelegile tuturor păcătoşilor. Crezând în botezul Domnului şi în vărsarea Sa de sânge, am fost mântuiţi de păcat şi am devenit perfect drepţi. Că Domnul ne-a făcut neprihăniţi a fost realizat prin credinţa noastră în adevărul că El a venit pe acest pământ şi a îndeplinit toate lucrările de mântuire manifestate în firul albastru şi cel purpuriu. Aceasta este credinţa care este revelată în firul albastru, purpuriu şi cărămiziu. 

Fiind botezat de Ioan, când a venit pe acest pământ, Isus a luat asupra Sa toate păcatele noastre (Matei 3:13-17). Acesta este adevărul şi credinţa care se manifestă în firul albastru, purpuriu şi cărămiziu. Deoarece Isus a fost condamnat pentru păcatele lumii pe Cruce după ce a fost botezat de Ioan Botezătorul, El a spălat păcatele noastre odată pentru totdeauna. Cu alte cuvinte, Isus, care a purtat toate păcatele noastre, ne-a eliberat de toate păcatele. În acest fel, cu lucrările Sale de mântuire manifestate în firul albastru, purpuriu şi cărămiziu, Domnul ne-a mântuit de toate păcatele lumii întregi. Credinţa adevărată a mântuirii înseamnă de fapt ca noi să ştim şi să credem în acest adevăr corect.

Pentru că am fost mântuiţi de toate păcatele noastre prin credinţă, mântuirea de păcat este un dar al lui Dumnezeu. În acest fel, mântuirea noastră a fost proiectată în Isus Hristos, chiar înainte de întemeierea lumii, în cadrul căreia El a primit botezul şi Şi-a vărsat sângele pe Cruce. Chiar înainte de a fi creată această planetă, şi chiar înainte să fie creaţi Adam şi Eva, strămoşii comuni ai omenirii, Dumnezeu Tatăl a planificat în Isus Cristos şi cu evanghelia apei şi a Duhului, mântuirea păcătoşilor din nelegiuirile lor; şi atunci când a venit vremea, El a venit pe acest pământ ca să îndeplinească planul fiind botezat şi vărsându-Şi sângele Său. Dumnezeul nostru care a creat omenirea şi-a îndeplinit iertarea păcatelor întregii omeniri,  aşa cum a promis să o facă. Această împlinire a promisiunilor lui Dumnezeu a fost realizată tot de Isus Hristos, fiind botezat de Ioan şi vărsându-Şi sângele Său. Şi tuturor celor care cred în acest lucru, Dumnezeu le-a dat darul mântuirii care îi scapă de toate păcatele întregii lumi şi le permite să primească iertarea păcatelor lor, şi viaţa veşnică. Cei care cred în acest adevăr au fost perfect salvaţi de Dumnezeu ca propriul Său popor. Acest adevăr este adevărul mântuirii revelat în firul albastru, purpuriu şi cărămiziu.



Evanghelia apei şi a Duhului este fusul sfeşnicului


Isus a devenit piatra de temelie a mântuirii, piatra de temelie indispensabilă pentru mântuirea întregii omeniri. Cu evanghelia apei şi a Duhului, Isus a finalizat şi a devenit fundamentul mântuirii pentru noi. Sfeşnicul lui Dumnezeu a avut boluri ca florile de migdale, noduri ornamentale şi flori. Şi a avut un fus. Isus Hristos a devenit, de asemenea, floarea mântuirii. Dacă Adevărul lui Isus Hristos al mântuirii este o floare, cine ar putea fi atunci nodurile ornamentale? Acestea sunt, desigur, slujitorii lui Dumnezeu şi toţi cei care au primit iertarea păcatelor. Cu alte cuvinte, floarea este Isus Hristos şi noi suntem nodurile ornamentale care sprijinesc florile să înflorească pe deplin.

După ce ne-a salvat din păcatele noastre, Domnul nostru ne-a făcut pe toţi dintre noi noduri ornamentale ale Evangheliei. Ştiţi acest adevăr şi credeţi în el? Pastorii noştri, bătrânii, şi fraţii şi surorile sunt toţi nodurile ornamentale. Oricine care a primit iertarea păcatelor este un nod ornamental. Domnul a pus mai întâi axul mântuirii cu firul albastru, purpuriu şi cărămiziu. Apoi, el ne-a salvat mai întâi cu evanghelia apei şi a Duhului şi ne-a făcut nodurile ornamentale care susţin florile Evangheliei, astfel încât ele să poată înflori. Numai atunci când toţi dintre noi vor deveni noduri ornamentale atunci vor putea fi salvaţi păcătoşii din păcatele lor. Singura diferenţă este ca dimensiune, deoarece unele noduri ornamentale pot fi mari în timp ce altele sunt mici, dar faptul că noi toţi suntem noduri ornamentale pentru Evanghelie nu se schimbă. 

Deoarece Satana întotdeauna i se opune lui Dumnezeu, el încearcă să ne împiedice să credem în evanghelia apei şi a Duhului, pentru ca noi toţi să nu fim eliberaţi din păcatele noastre. Dar, aşa cum o floare înfloreşte chiar şi într-un câmp distrus, atunci când o furtună trece prin el, fiecare păcătos poate fi eliberat din păcat prin ascultarea Evangheliei mântuirii, şi anume, evanghelia apei şi a Duhului. Domnul vrea să salveze sufletele pierdute în păcat. Cu alte cuvinte, El vrea să răspândească adevărul apei şi a Duhului în întreaga lume. Aşadar, Biserica lui Dumnezeu lucrează de asemenea pentru acelaşi motiv.

Atunci când slujitorii nu-şi servesc bisericile lor, crezând ei înşişi că sunt noduri ornamentale ale bisericile lor respective, astfel de biserici pot produce cu greu vreun fruct al mântuire. Prin urmare, în cazul în care orice slujitor urmăreşte doar să fie deservit de congregaţia sa, el atunci este doar o piedică a Evangheliei înşişi, mai degrabă decât un suporter al Evangheliei frumoase.

Motivul pentru care Satana a venit mai întâi este de a ne jefui viaţa şi să ne omoare. Dar Domnul nostru a venit să le dea viaţă din belşug oilor Sale (Ioan 10:10), şi El le-a salvat renunţând la tot ce a avut. Dacă ceva este benefic răspândirii evangheliei apei şi a Duhului, noi nu trebuie să ezităm a face acel lucru indiferent de cât de greu pare a fi. Asemenea gândire ne face să devenim noduri ornamentale ale evangheliei. Este chiar corect ca pastorii să lucreze ca şi slugi pentru a servi evanghelia, şi acesta este motivul pentru care pastorii noştri de fapt lucrează sub soarele arzător. În cazul în care chiar şi un singur suflet poate fi salvat prin îndeplinirea rolului lor de noduri ornamentale, chiar sub soarele arzător, atunci ei ar face acest lucru pentru întreaga lor viaţă. Pastorii sunt cei care au tipul de credinţă care îi face dispuşi să facă orice pentru a face floarea evangheliei lui Dumnezeu să înflorească. Trebuie să realizaţi cât de mult efort şi sacrificiu este necesar pentru ca o singură floare a evangheliei apei şi a Duhului să înflorească. Chiar faptul că tu şi am fost capabili de a primi iertarea păcatelor a fost, de asemenea, datorită faptului că au existat strămoşii de credinţă, care au fost martirizaţi pentru a păstra Cuvântul Scripturilor.

Cele şapte lămpi din Cort în care se turna uleiul preţios al lui Dumnezeu. Prin credinţa noastră în evanghelia apei şi a Duhului, am fost capabili să primim acest ulei preţios şi să ne bucurăm de el, şi prin harul lui Dumnezeu, am devenit, de asemenea noduri ornamentale ale Evangheliei. Când slujim Evanghelia, ajungem să realizăm că există atât de multe lucruri de făcut. Trecând de la un lucru la altul, nu există nici un capăt la ceea ce trebuie făcut. Publicarea cărţilor noastre ale evangheliei, asigurarea finanţării adecvate pentru ca slujitorii să predice Cuvântul, să se roage, şi să conducă fraţii şi surorile lor, precum şi pentru ca fraţii şi surorile să-L slujească pe Domnul, toate aceste lucruri trebuie să fie efectuate pentru a îndeplini rolul de noduri ornamentale care servesc Evanghelia. Sper să nu uitaţi niciodată faptul că datorită faptului că Dumnezeu este cu noi cei neprihăniţi că aceste noduri ornamentale permit florii evangheliei apei şi a Duhului să înflorească.



A se îngriji bine de noii credincioşi este de asemenea a face lucrarea lui Dumnezeu


Dragii mei, dar, în acelaşi timp cei mai de temut din Biserica lui Dumnezeu sunt fraţii şi surorile cele tinere, care au primit numai recent iertarea păcatelor. Înaintea lor, chiar pastorii trebuie să fie umili şi să se conecteze la nivelul lor de înţelegere spiritual. De ce? Pentru că, deşi au primit iertarea păcatelor, standardul lor de judecată încă tinde să se bazeze pe poftele lor trupeşti. Prin urmare, predecesorii de credinţă care au crezut mai întâi trebuie să devină nodurile ornamentale care servesc aceşti tineri credincioşi care sunt pe urmele lor. Ei trebuie să slujească noii credincioşi, astfel încât atunci când aceşti credincioşi noi cresc în credinţa lor, ei vor ajunge să realizeze modul în care li s-a purtat de grijă de când erau încă tineri în credinţă. Ei vor ajunge să fie recunoscători pentru bunătatea care le-a fost acordată lor personal, şi cu credinţa lor, ei vor întoarce în această bunătate, de asemenea, către noii sfinţii care vor veni în Biserică.

Cu toate acestea, nu trebuie să îi trataţi cu bunătate necondiţionat. Fiind blând cu cineva necondiţionat doar trupeşte nu înseamnă neapărat că sufletul acestei persoane ar urma să crească şi să prospere. Mod de a-i conduce pe oameni la bunăstarea spirituală este a-i ghida să trăiască după voia lui Dumnezeu, prin credinţă. Dacă ne purtăm frumos orbeşte numai în trup, atunci nici pe departe nu-i ajutăm, ci aceasta se poate de fapt să-i corupă. Ştiţi de ce unii fraţi şi surori au părăsit Biserica? Ei au plecat fiindcă nu au fost conduşi prin credinţă. La fel cum sfeşnicul a fost făcut prin ciocănirea unui talant de aur curat, cei care au devenit nodurile ornamentale şi sfeşnicul trebuie să îşi nege gândurile lor carnale şi propria lor dreptate, şi ei trebuie să-şi ciocănească inimile lor şi să le aducă în supunere conform cu voia lui Dumnezeu. Ei trebuie să devină lucrătorii Bisericii lui Dumnezeu bătându-se ei înşişi în prezenţa lui Dumnezeu în mod corespunzător.

Asistenţii sociali de multe ori se gândesc la modul în care îi pot ajuta cel mai bine pe oamenii. Care este planul cel mai adecvat de acţiune? A le da bani la cerşetori, sau a-i ajuta să devină independenţi? Adesea, mulţi oameni doar le dau bani şi alimente. Dar cei care au o anumită cunoaştere a lucrărilor sociale nu doar dau o parte din bani. Ei le dau în schimb un fel de ajutor care plantează motivaţia şi independenţa în cei nevoiaşi, astfel încât aceştia să poată fi în măsură să trăiască în mod independent. Acest lucru e ceea ce îi ajută cu adevărat. Deci a-i ajuta pe alţii necesită de asemenea nişte competenţe tehnice de nivel înalt.

De asemenea, acest lucru numit lucrarea de predicare a Evangheliei este, de asemenea, un dar al lui Dumnezeu, pentru că este nevoie de cineva să ude sufletele cu Cuvântul lui Dumnezeu şi să le servească, astfel încât trupul şi duhurile lor să poată creşte în armonie. Slujitorii, în alte cuvinte, trebuie să conducă sufletele, şi să le ghideze la Domnul, şi ei trebuie să îi conducă, de asemenea, şi în afacerile trupeşti, astfel încât aceştia să poată reuşi în viaţa lor de credinţă. Slujitorii trebuie să fie întotdeauna treji. Viaţa noastră de credinţă ca născuţi din nou este toată numai cu scopul de a îndeplini rolul de noduri ornamentale în fiecare zi şi în multe domenii şi ocazii diferite. Datoria noastră este să ne petrecem fidel viaţa noastră întreagă ca noduri ornamentale ale Evangheliei înainte de a merge la Domnul. 

După ce ne-a salvat, Dumnezeul nostru ne-a făcut noduri ornamentale şi ne-a încredinţat cu atribuţii adecvate, astfel încât să putem servi pentru a face floarea Evangheliei să înflorească pe deplin. Oamenii acestei lumi care nu s-au născut din nou sunt autoritari, pretenţioşi, aroganţi, şi întotdeauna încearcă să fie deserviţi de către ceilalţi credincioşi. Dar slujitorii pe care Dumnezeu i-a rânduit ca slujitori în Biserica celor născuţi din nou sunt conştienţi de voia Lui şi sunt credincioşi în a face ceea ce le-a fost atribuit ca noduri ornamentale ale Evangheliei. Este extrem de important ca slujitorii să-şi îndeplinească rolul acestor noduri ornamentale bine. Domnul nostru a spus, “Este mai ferice a da decât a primi” (Faptele Apostolilor 20:35). Aceasta nu este doar o noţiune ipotetică, ci este principiul de bază al credinţei şi al vieţii reale. Cei care dau, într-adevăr sunt mai binecuvântaţi decât cei care primesc. Aţi experimentat aceasta voi înşivă? 

Să vă spun o poveste. Un tânăr cuplu a avut un copil mai târziu când erau înaintaţi în vârstă, şi s-au rugat ca acest copil să poată să crească fiind iubit. Deoarece s-au rugat ei, copilul a crescut într-adevăr, întotdeauna fiind iubit. Dar cum trecea timpul, ei au descoperit că copilul lor, despre care au crezut că ar fi iubit numai, a fost ajuns în schimb să fie o persoană egoistă care nu se îngrijea de nimeni altcineva decât de el însuşi. Ceea ce au făcut până în prezent nu a fost benefic pentru copil deloc. După cum el în mod constant a primit, el a ajuns să ştie doar cum să primească, şi nu să dea, iar acest lucru l-a transformat într-un copil plin de lăcomie şi egoism. Atunci cuplul s-a rugat din nou pentru a transforma copilul lor în cineva care ştie cum să-i iubească pe alţii.

A da este mai frumos decât a primi. Cât de distractiv este a-l servi pe Domnul? Cât de îmbucurător este? Când mă gândesc că un suflet ajunge să primească iertarea păcatelor ori de câte ori slujesc Evanghelia prin credinţă, pot fi doar vesel şi mulţumit. Credincioşii neprihăniţi au dorinţa de a răspândi Evanghelia la multe suflete. În Biserica lui Dumnezeu, rolul de noduri ornamentale ale Evangheliei este foarte important. Tu şi eu trebuie să realizăm în ce poziţie ne-a pus Dumnezeu ca noduri ornamentale. Şi pe aceste poziţii de noduri ornamentale, noi trebuie să ne îndeplinim rolurile noastre prin credinţă. Eu cred că atunci când slujim Evanghelia nu prin abilităţile şi mândria firii noastre pământeşti, ci prin credinţa noastră în Dumnezeu, El va face florile mântuirii să înflorească pe deplin. Doar atunci când vom deveni nodurile ornamentale ale Evangheliei vor înflori florile Evangheliei, iar prin intermediul acestor flori mulţi sunt binecuvântaţi.



Biserica este sfeşnicul care iluminează această lume cu lumina mântuirii


Strângându-ne împreună, cei neprihăniţi devin un sfeşnic al Evangheliei şi iluminează această lume. Cei drepţi strălucesc lumina Evangheliei apei şi a Duhului. Viaţa de sfeşnic care luminează lumea întunecată cu lumina strălucitoare a adevărului, aceasta este viaţa noastră. Atunci când cei neprihăniţi care au primit iertarea păcatelor devin nodurile ornamentale a Evangheliei, florile credinţei sunt în plină floare în această lume, iar atunci când acest lucru se întâmplă evanghelia apei şi a Duhului este mărturisită întreaga lume. Fără aceste noduri ornamentale, nu pot exista niciodată nici flori nici vreun sfeşnic. Fusul sfeşnicului avea patru boluri ca nişte flori de migdal, fiecare cu nodurile sale ornamentale şi cu florile sale. Atunci când vom deveni noduri ornamentale care îşi îndeplinesc rolul care ne-a fost atribuit fiecăruia dintre noi atunci Biserica lui Dumnezeu se poate răspândi peste tot şi multe suflete pot fi salvate din păcatele lor. Când ne uităm la sfeşnic, vedem că era un alt nod ornamental deasupra unui altui nod ornamental, şi că deasupra acestui nod de mai sus nu a fost încă un alt nod de-a lungul fusului. În acest fel, prin intermediul slujirii voastre a Evangheliei, florile Evangheliei au înflorit până în prezent, iar Evanghelia va fi predicată în toată această întreagă lume. Tu şi cu mine suntem aceste noduri ornamentale. De la ascultarea evanghelia apei şi a Duhului la răspândirea acestei Evanghelii în întreaga lume chiar până astăzi, noi am făcut nenumărate lucrări ca noduri ornamentale. Aşa puteţi primi iertarea păcatelor voastre şi răspândi acest lucru şi altora de asemenea.

Am făcut diverse lucruri pentru a ne îndeplini rolurile noastre ca şi aceste noduri ornamentale. De exemplu, am construit această capelă urmă cu doi ani pentru şcoala noastră de ucenicizare şi pentru retrageri spirituale. Ne-a luat aproximativ o lună pentru a construi această clădire de panouri în formă de sandwich. Când am construit această clădire, prin credinţă, ne-am gândit, “fraţii şi surorile noastre vor veni la acest loc pentru retrageri spirituale, şi multe suflete pierdute vor veni la cursurile Evangheliei noastre, vor auzi Cuvântul, şi vor primi iertarea păcatelor.” Deşi ne-am confruntat cu multe greutăţi în timpul construirii acestei clădiri, am menţinut întotdeauna acest gând în minţile noastre, săpând prin astfel de dificultăţi şi lucrând cu credincioşie în speranţă. Acesta este modul în care acest centru de formare de ucenici a fost construit, şi modul în care am fost capabili să ne închinăm în acest loc cald şi confortabil. Acest lucru a fost, de asemenea, posibil datorită celor care şi-au îndeplinit rolul fiecărui nod ornamental. Fiindcă tu şi cu mine am devenit noduri ornamentale, noi acum ne putem închina în căldură, chiar şi pe această vreme rece. Dacă n-ar fi existat nici un nod ornamental, aceste circumstanţe favorabile nu s-ar fi produs. Înainte ca această capelă să fie construită, acest loc a fost doar un loc pustiu. Dacă ar fi trebuit să ne adunăm într-un astfel de loc îngrozitor să auzim Cuvântul lui Dumnezeu, aţi fi vrut să veniţi? Dacă e prea frig la slujba de închinare, ar trebui, probabil, să vă duceţi înapoi acasă.

Datorită faptului că nodurile ornamentale au fost în locul potrivit, noi am fost în măsură să facem florile  Evangheliei să înflorească nu numai până acum, ci vom continua, de asemenea, să facem acest lucru în viitor. Există un poem coreean celebru intitulat, “Lângă o Crizantemă,” şi sună cam aşa, 

“Pentru ca o crizantemă să înflorească,

Privighetoarea trebuie să plângă aşa din primăvară.

Pentru ca o crizantemă să înflorească,

Tunetul trebuie să fi bubuit aşa în nori întunecaţi…”

Într-adevăr, nodurile ornamentale ale atâtor de mulţi slujitori ai lui Dumnezeu şi a atâtor de mulţi sfinţi au fost plasate în pomul evangheliei. Pentru a face evanghelia apei şi a Duhului să înflorească, lucrătorii care îndeplinesc rolul de noduri ornamentale, muncesc din greu zi de zi. Şi sub aceste noduri ornamentale, Domnul a pus mai multe boluri ca şi florile de migdal astfel încât să ne îndeplinim acest rol de noduri ornamentale chiar mai bine. Şi, de asemenea, Dumnezeu ne-a dăruit harul Său la timpul Lui, oferindu-ne uleiul pentru cele şapte lămpi. Ştiind că nu putem face nimic cu puterea noastră proprie, Domnul nostru ne-a îmbrăcat în harul Său, prin Biserică, aşa că vom fi capabili să ne îndeplinim rolul de noduri ornamentale care servesc evanghelia. Trebuie să vă daţi seama, prin urmare, că a deveni aceste noduri ornamentale nu înseamnă că putem răspândi evanghelia numai prin propriile noastre forţe. Mai degrabă, este numai prin harul lui Dumnezeu, că noi toţi am fost glorificaţi pentru a deveni aceste noduri ornamentale.

Cei care au primit iertarea păcatului acum şi cei care au primit-o cu ceva timp în urmă sunt toţi aceleaşi noduri ornamentale, care există pentru a servi evanghelia. Motivul pentru care sunt toţi la fel, în ciuda diferenţelor lor de nivel spiritual, deoarece aceştia sunt toţi numiţi noduri ornamentale. Absolut fiecare dintre noi este un nod ornamental, fără nici o excepţie. Doar a predica Cuvântului spiritual în timp ce nu ridicăm un deget în alte lucrări, nu este aşa cum trebuie să fie viaţa spirituală. Cei care sunt cu adevărat spirituali pot face orice lucru dacă este benefic pentru evanghelie. “Poziţia mea este aceasta în biserică, şi astfel fac doar aceste lucruri. Din moment ce a primit iertarea păcatelor acum, ar trebui să faceţi aceste lucruri în timp ce eu le fac doar ale mele?” Acest lucru nu este corect. Când vine vorba de servirea evanghelie, nu există nici unul mai presus sau mai prejos decât oricine altcineva. Noi trebuie să ne unim toţi împreună şi să devenim îngrăşământul numai pentru ca evanghelia să înflorească şi să dea floare. 



Cum pot sfinţii născuţi din nou să dea ascultare cărnii?


“Sunt atât de fericit acum că păcatele mele au fost remise şi am devenit fără păcat. Dar aş fi fericit dacă aş devenit bogat. Nu ar fi frumos dacă aş putea trăi în cele din urmă în bogăţie?” Este cineva care vrea sa aibă succes în trup, de asemenea, acum că problemele sale spirituale au fost rezolvate? Când l-am întâlnit pentru prima dată pe Domnul, nu mi-am dat seama că El m-a salvat astfel încât să devin un nod ornamental perfect pentru evanghelie, m-am gândit că mi-aş îndeplini acest rol intrând în afaceri şi făcând nişte bani. Am crezut că voi merge la biserică zi de zi, că voi preda la şcoala duminicală, că voi răspândi evanghelia apei şi a Duhului copiilor, că voi conduce o mică afacere şi că voi lucra numai pentru câteva ore pe zi, că voi da câştigurile mele de zi cu zi ca ofrande bisericii mele, şi că voi ajuta la plantare de biserici slujind materialiceşte în acest fel. Desigur, am crezut, de asemenea, că, în afară de câteva ore pe care mi le-aş petrece cu afacerea mea, mi-aş petrece restul timpului meu pentru Domnul. Dar, indiferent de care au fost gândurile mele, când l-am întrebat pe Domnul ce rol ar trebui să îndeplinesc ca şi nod ornamental, El nu a vrut să-l îndeplinesc făcând bani.

Gândurile mele la momentul respectiv a fost greşite. Domnul nu mi-a permis să fac acest lucru. Aşa că acum eu îmi îndeplinesc rolul de buton ornamental corespunzător, dedicându-mă pe deplin lucrării mele de răspândire a Evangheliei apei şi a Duhului. Oricare lucru i-ar fi pe placul lui Dumnezeu, trebuie să le facem pe toate. Dacă El ne spune să eliminăm un munte, atunci noi trebuie să-l dăm la o parte. În cazul în care nenumăraţi oameni sunt salvaţi prin eliminarea acestui munte, atunci noi suntem mai mult decât dispuşi să facem acest lucru. Chiar dacă oricare sarcină dată pare imposibilă fără speranţă şi nechibzuită, dacă Dumnezeu ne spune să o facem prin credinţă, şi, dacă este benefică din punct de vedere spiritual, atunci credem că va fi cu siguranţă realizată. Săpând muntele cu sapa, la început poate fi imperceptibil, dar cu timpul, vom arunca în aer muntele cu dinamite şi curăţa resturile cu buldozerele. Muntele va dispărea apoi. Pentru că noi nu urmăm gândurile omului, ci numai voinţa Domnului, cu alte cuvinte, vom îndeplini întotdeauna rolul de butoane ornamentale pentru evanghelia lui Dumnezeu, prin credinţă. Acesta este modul în care ne vom efectua rolurile noastre de noduri ornamentale pentru evanghelia lui Dumnezeu prin credinţă. Aşa ne îndeplinim rolurile de noduri ornamentale ale Sale.

Domnul ne-a plasat în interiorul Bisericii Sale, astfel încât să devenim noduri ornamentale pentru răspândirea evangheliei. Locul unde sunt plasate nodurile ornamentale este singura diferenţă, iar atunci când vine vorba de răspândirea evangheliei, nu există absolut nici un loc care este mai mult sau mai puţin important decât altul. Dacă ne-am sorta în ordine, atunci primul va servit ultimul, aşa cum Domnul Isus a spus, “Dacă doreşte cineva să fie primul, el va fi ultimul şi servitorul tuturor” (Marcu 9:35). Nu este adevărat că, atunci când Domnul ne-a chemat să ne îndeplinim rolul de noduri ornamentale, El vrea ca noi să nu ne chinuim şi să nu ne scoatem în evidenţă pe noi înşine? Când ne vom îndeplini rolul de noduri ornamentale bine, lucrările minunate ale Domnului nostru vor avea loc, aşa cum lumina celor şapte candele de pe sfeşnic iluminau puternic Locul Sfânt.

Este scris în pasajul Scripturii de astăzi, “Să-i faci mucări şi tăviţe de aur curat. Dintr-un talant de aur curat să se facă toate obiectele acestea. Vezi să faci acestea toate după modelul ce ţi s-a arătat în munte (Exodul 25:38-40).” Printre unelte ale sale au fost mucării sfeşnicului. Ulei a fost turnat înăuntru şi fitilele au fost plasate în lămpile care stăteau pe partea de sus a sfeşnicului. Cum ardeau fitilele, scânteile zburau, iar mucării au fost folosiţi pentru a aduna aceste scântei. Aceşti mucări erau de asemenea făcuţi din aur. Preoţii împodobeau fitilul ars cu aceşti mucări şi îi aşezau în tăviţe. Aceste ustensile au fost utilizate adesea în Locul Sfânt. 

Când ne îndeplinim rolul de noduri ornamentale după ce am primit iertarea păcatelor noastre, pot exista momente în care inimile noastre devin împietrite pe măsură ce suntem ocupaţi prea mult doar cu un loc de muncă. Aşadar, există momente când facem chiar lucrările încredinţate nouă în mod obişnuit sau fără tragere de inimă. În aceste perioade, slujitorii lui Dumnezeu simt nevoia de a schimba fitilele din sfeşnic. Aşa cum fitilul ars a fost pus la punct, noi, slujitorii lui Dumnezeu dorim să ne reînnoim inimile prin schimbarea alternativă a datoriilor care ne-au fost alocate. Domnul nostru a înlăturat cenuşa din inimile noastre astfel încât să putem fi în măsură să continuăm să slujim evanghelia, cu inimile noastre reînnoite, după cum este scris, “Toate cele vechi s-au dus; iată, eu fac toate lucrurile noi” (2 Corinteni 5:17). Prin aceasta, lucrătorii ajung să slujească evanghelia cu inimile lor făcute noi din nou.

Îţi aminteşti că nu era nimic, decât aur curat în interiorul Locul Sfânt? Pentru a deveni un nod ornamental credincios prin credinţă, trebuie să căutăm lucrări noi de la Domnul fără încetare. Numai atunci putem trăi mereu prin credinţă. Noi trebuie să trăim astăzi prin credinţă, şi trebuie să trăim prin credinţă, de asemenea, şi mâine. Prin credinţă, ne îndeplinim noile roluri de noduri ornamentale zi de zi. Noi lucrătorii evangheliei lui Dumnezeu trebuie să eliminăm toată cenuşa din fitil cu mucării de fitil, să dirijăm lămpile, şi să le păstrăm strălucind puternic şi să facem aşa încât lumina lor să nu se stingă.

Interiorul Locul Sfânt este glorios. Domnul i-a chemat şi i-a adunat pe cei drepţi în Biserica lui Dumnezeu, astfel încât aceştia să devină sfeşnicul care răspândeşte evanghelia iertării păcatelor. În ea, Dumnezeu a pus lideri, le-a dat toate darurile Lui celor neprihăniţi care să le permită să slujească evanghelia, şi ne-a chemat ca să-i putem sluji Domnului devenind noduri ornamentale care fac florile evangheliei să înflorească în locul în care fiecare dintre noi a fost atribuit. Dumnezeu a permis, astfel, să răspândim evanghelia la toţi păcătoşii din întreaga lume. Acest lucru este chiar “ekklesia,” Biserica lui Dumnezeu. Suntem, cu alte cuvinte, oamenii Bisericii lui Dumnezeu în care cei chemaţi şi mântuiţi se adună împreună. Dumnezeul nostru ne-a salvat din păcat prin anularea tuturor păcatelor şi a fărădelegilor şi ne-a chemat afară din lume. Prin mântuirea Domnului nostru, Dumnezeu ne-a mântuit, făcându-ne credem în Isus, şi El a format această Biserică astfel încât să putem sluji evanghelia unindu-ne împreună. Este acest adevăr care a format adunarea sfinţilor.



Motivul pentru care Biserica există este pentru a străluci lumina evangheliei apei şi a Duhului


Motivul pentru care a fost făcut sfeşnicul prin ciocănirea unui nod de un talant de aur este de a face Biserica lui Dumnezeu să se unească împreună şi să facă florile evangheliei să înflorească. Acest lucru denotă sfeşnicul Bisericii lui Dumnezeu, şi există pentru a ilumina tot întunericul. Acesta este însuşi scopul existenţei Bisericii. Biserica a devenit primul nod ornamental pentru a ne servi ca să ne naştem din nou. Şi acum este rândul nostru. Tu şi eu, şi toţi dintre noi care au primit iertarea din păcate, trebuie să devină aceste noduri ornamentale, şi noi trebuie să continuăm să ne îndeplinim îndatoririle noastre ca noduri ornamentale şi îngrăşăminte, astfel încât florile evangheliei să poată fi în plină floare. Toţi dintre noi cei drepţi şi toată Biserica lui Dumnezeu trebuie să efectueze rolul de sfeşnic care răspândeşte lumina evangheliei în lumea întreagă şi îi slujeşte Domnului. 

Noi nu încercăm să stabilim o nouă confesiune. Dacă am descrie confesiunea noastră în mod inevitabil, atunci aceasta este confesiunea lui Isus. Noi suntem cei neprihăniţi care au fost chemaţi să slujească Domnului. Când am devenit nodurile ornamentale ale sfeşnicului şi când slujim Domnului, ne dăm seama că El umple, de asemenea, toate nevoile noastre de noduri ornamentale. Chiar dacă noi nu încercăm nimic special pentru a completa nevoile noastre, Dumnezeu Însuşi are grijă de toate nevoile noastre din belşug. Totul este furnizat la timp aşa cum a spus Domnul, “Căutaţi mai întâi împărăţia lui Dumnezeu şi dreptatea Lui, şi toate acestea vi se vor da pe deasuprea (Matei 6:33).” Domnul le dă celor neprihăniţi care slujesc evanghelia tot ceea ce au nevoie. Atunci când lucrătorii care-şi desfăşoară rolul de noduri ornamentale înfruntă vremuri grele, Domnul le dă putere, zicând: “Fruntea sus! Eu sunt cu voi mereu.” Atunci când nodurile ornamentale nu au nici o credinţă, atunci El le dă credinţă, zicând: “Aveţi credinţă puternică! Puteţi face totul prin Mine care vă întăresc.” Şi Domnul toarnă, de asemenea, harul Său peste ei. Domnul rezolvă această problemă, apoi, spunând, “Nodul Meu ornamental, ai într-adevăr nevoie de acest lucru. Eu voi rezolva această problema pentru tine.” Pentru a ne folosi ca noduri ornamentale pentru lucrările Sale drepte, Dumnezeu ne binecuvântează pe noi cei neprihăniţi care am devenit nodurile ornamentale.

Orice am face noi cei neprihăniţi, trebuie să facem aceasta pentru a servi ca noduri ornamentale de înflorire a evangheliei. Studenţii noştri trebuie să conducă, de asemenea, vieţile lor la şcoală şi mai fidel ca noduri ornamentale ale evangheliei. Pentru ca credincioşii noştri să-şi câştige existenţa lor în locurile lor de muncă, aceştia trebuie să facă, de asemenea, în aşa fel încât ca noduri ornamentale ale evangheliei. Oricare ar fi aceasta este ceea ce facem, noi toţi trebuie să o facem pentru a deveni noduri ornamentale ale evangheliei Domnului. Noi cei drepţi trebuie să existăm toţi pentru îndeplinirea rolului de noduri ornamentale ale evangheliei, şi acest lucru este, de fapt, modul în care ar trebui să ne trăim de fapt credinţa noastră. Nodurile ornamentale sunt deosebit de importante pentru ca florile evangheliei să înflorească. 

Trebuie să vă amintiţi că noi înşine nu suntem flori. Floarea evangheliei este Isus. Lumina cea adevărată este, de asemenea a lui Isus. Tot ceea ce facem este doar să-l predicăm pe acest Isus Hristos în întreaga lume prin credinţă, crezând în adevărul mântuirii manifestat în firul Său albastru, purpuriu şi cărămiziu şi inul subţire răsucit. Este scris în 1 Corinteni 10:31, “Aşadar, fie că beţi fie că mâncaţi, sau orice aţi face, faceţi pentru slava lui Dumnezeu.” Vieţile noastre sunt aimed la răspândirea acestei evanghelii împlinindu-ne cu credincioşie rolul de noduri ornamentale. 

Ce oameni se tem cel mai mult în tinereţea lor este viitorul lor. Ei se întreabă, “Cum va ajunge să fie viaţa mea în viitor? Cine va fi iubitul meu şi ce va face viitorul meu soţ?” Unde este soţul meu în viitor? El este în Biserica lui Dumnezeu, şi El nu este altul decât Isus Hristos. Ce face atunci El? El străluceşte lumina. El este Lumina evangheliei apei şi a Duhului. El este Domnul, şi voi toţi sunteţi miresele lui Hristos. Domnul vă spune să veniţi în Biserica Sa, spunând că doreşte să-L întâlniţi aici, în Biserica Sa prin Cuvânt. Domnul spune că doreşte să-L întâlniţi atunci când vă rugaţi la Dumnezeu din toată inima crezând în adevărul care se manifestă în firul albastru, purpuriu şi cărămiziu şi inul subţire răsucit. El a spus că va veni la voi şi că vă va întâlni atunci când credeţi în El. 

Cei drepţi trebuie să fie întotdeauna treji în gândurile lor. Când vă umpleţi inimile voastre cu evanghelia apei şi a Duhului, atunci Duhul Sfânt vă va ţine treji zi de zi. Tot ce trebuie să facă cei drepţi este doar să-şi trăiască viaţa lor în conformitate cu îndrumarea Duhului Sfânt pentru a răspândi evanghelia apei şi a Duhului. Când facem acest lucru, ne putem da seama atunci şi discerne gândurile carnale de gândurile spirituale.

Probabil aţi curăţat înainte o ceapă, strat cu strat. Există pieliţa din afară mai întâi, iar atunci când o decojeşti, se pare că există un alt strat, apoi, arată oarecum verzuie. Când decojiţi această pieliţă verzuie, apoi un strat alb interior este revelat. Când coaja de pe această parte, atunci există o altă piele albă la interior, la fel ca cea dinainte. Ceapa întreagă este confecţionată din straturi albe unul peste altul. Atunci când este desprinsă şi pielea albă din interior este expusă, în timp, acest strat expus se transformă într-o pieliţă galbenă. Dar atunci când această pieliţă este desprinsă, atunci pieliţa albă din interior este din nou descoperită. După ceva timp, această piele din interior, încă o dată se transformă în piele de exterior, şi deci va trebui să o decoajim din nou pentru a obţine un strat crocant.

Trupul noastră este ca aceste straturi de ceapă, şi aşa trebuie să ne dezlipim gândurile noastre fireşti de zi cu zi. Acum, aţi putea crede, “Eu însumi m-am lepădat de sine atunci când am fost salvat, dar ar trebui să mă leapăd nou şi din nou, chiar după ce a primit iertarea păcatelor mele? Ai idee cât de multe ori mi-am lepădat anul trecut? A fost destul de greu să-mi aplec inima mea, şi acum trebuie să o fac din nou? E atât de greu!” Dar, fraţi şi surori, acesta este un lucru bun pentru tine să vă eliminaţi gândurile voastre carnale în acest fel. Domnul ne spune că aceasta este o chestiune de principiu şi modul corect pentru noi de a ne scoate gândurile noastre carnale, aşa cum am coji pieliţele unei cepe. 

Domnul nostru vrea să se întâlnească cu noi prin Cuvântul scris. El vrea să se întâlnească cu noi la masa pâinii, la sfeşnic, la altarul de tămâie, şi în partea din faţă a scaunului milei. Ceea ce vreau să spun aici nu este că ar trebui să fiţi obligaţi să vă lepădaţi de sine şi să pretindeţi că aveţi credinţă atunci când, de fapt, nu o aveţi, ci că ar trebui să vă veţi lepăda din inimile voastre prin credinţă. Puteţi să înţelegeţi acum? Domnul nu doar sugerează că ar fi mai bine pentru voi să vă lepădaţi de sine, ci El spune că trebuie să o faceţi. Atunci când vă inscripţionaţi în minţile voastre că trebuie să vă lepădaţi în inimile voastre, atunci lepădarea de sine se realizează pe cont propriu. Ea are loc pe cont propriu, fără să vă daţi seama, “Ah, deci acesta este felul în care mă pot lepăda.” Dar în cazul în care principiile de bază nu sunt predate şi oamenii sunt doar forţaţi să se aplece după ele, atunci nu numai că este imposibil ca ei să realizeze acest lucru, ci ei pot ajunge chiar şi până a-şi pierde credinţa lor. 

Când ne îmblânzi inimile noastre în ascultare de Domnul, El este mulţumit. Şi dacă aceasta îi place Domnului, atunci trebuie să ne aducem gândurile noastre carnale la respect. Desigur, există unele lucruri care pot părea la îndemâna noastră, dar vom încerca încă din greu să le realizăm. Nu este aşa? Deoarece Domnul ne-a mântuit şi ne-a făcut lucrătorii Lui, nu există nimic care să nu putem face, aşa cum Apostolul Pavel a spus, “Pot face toate lucrurile în Hristos care mă întăreşte” (Filipeni 4:13). Mai mult decât atât, atunci când vine vorba de a aduce florile evangheliei să înflorească, chiar dacă vom deveni cel mai mic nod ornamental dintre toate, floarea care va înflori va fi tot magnifică. Care este acel lucru atunci pe care noi să nu-l putem face? Când Domnul va face să înflorească florile evangheliei şi va salva sufletele dacă doar am deveni chiar numai cel mai mic dintre toate nodurile ornamentale, atunci nu putem deveni nodurile Lui ornamentale? Desigur că putem.

Noi trebuie de asemenea să ne recunoaştem cu uşurinţă credinţa în inimile noastre. Tot ce trebuie să faceţi este să recunoaşteţi ceea ce este drept ca drept, zicând: “Da, are dreptate, şi recunosc ceea ce este greşit la fel de greşit, spunând, “Nu, gândurile mele au fost greşite. M-am înşelat”, nimeni altul decat acest lucru este la Domnul, negarea de sine, şi subjugarea voinţelor noastre. Când ne punem jos astfel dorinţele firii noastre proprii, Domnul nostru ne transformă. Cu toate acestea, nu ne putem transforma pe cont propriu. A deveni o persoana spirituală nu este ceva ce poate fi realizat prin eforturile noastre proprii. Ce trebuie să facem este să reflectăm asupra noastră înaintea Cuvântului lui Dumnezeu pentru a vedea dacă avem dreptate sau dacă greşim, iar atunci tot ce trebuie să facem este să ne recunoştem pe noi înşine aşa cum suntem, spunând, “Da, Doamne! Doar Tu ai dreptate, şi eu sunt cel care a greşit”. Imediat după ce vom face acest lucru, întunericul din inimile noastre este eliminat. Apoi Domnul ne spune, “Căci chiar aşa este. Chiar şi pentru nişte fiinţe ca şi voi, am spălat toate păcatele voastre. Eu v-am transformat în lumină”. Domnul nostru ne spune, “Dar toate aceste lucruri, cînd sînt osîndite de lumină, sînt date la iveală; pentru că ceiace scoate totul la iveală, este lumina  (Efeseni 5:13).”

Nu este nimic ca noi să facem din propria noastră voinţă. Tot ce trebuie să facem este doar să trăim în Locul Sfânt prin credinţă. Când trăim astfel în Locul Sfânt prin credinţă, atunci Domnul lucrează în noi. Pentru a ne face noduri ornamentale chiar mai vrednice, Dumnezeu ne dăruieşte chiar mai mult har şi mai multe binecuvântări. Pentru că Dumnezeu vrea cu adevărat să răspândească evanghelia apei şi a Duhului prin noi, El nu poate, decât să ne dea binecuvântări şi mai multe. Sper că toţi credeţi în acest adevăr. Sper că voi credeţi în tot Cuvântul lui Dumnezeu. Credeţi? Dacă răspundeţi cu un “da” oridecâte ori această întrebare vi se pune, atunci credinţa voastră va creşte. Tărâmul credinţei este de aşa fel încât prin sine însuşi, nimeni nu poate învăţa nimic.

Slujitorii sunt nodurile ornamentale, şi tot aşa sunt toţi fraţii şi surorile noastre. “Eşti un nod ornamental urât. Dar eu sunt un nod frumos”. Ştiu că nici unul dintre voi nu crede cu adevărat în acest fel, dar atunci când astfel de gânduri să târăsc în voi, trebuie să vă întoarceţi la 90 de grade, realizând că vă deplasaţi în direcţia opusă faţă de intenţia lui Dumnezeu. Este bine pentru nodurile ornamentale dea a concura cu alţi sfinţi într-un concurs de frumuseţe fără sens pentru un premiu? Indiferent de cât de bine ar arăta unele noduri ornamentale, poate fi vreo unul dintre ei într-adevăr mai frumos decât floarea în sine? Dacă nodurile ornamentale sunt mai izbitoare decât floare în sine, atunci floarea se va transforma doar într-o floare inutilă şi neatrăgătoare. Aşa cum cărămizile mici şi mari sunt deopotrivă necesare pentru a construi un zid, noi toţi, indiferent dacă suntem mai buni sau mai răi, suntem necesari ca noduri ornamentale care fac să înflorească florile evangheliei Domnului.

Prin urmare, haideţi să nu ne ignorăm reciproc în aroganţa noastră. Să avem grijă unul de altul, realizând că suntem cu toţii preţioşi. Toată lumea este preţioasă. De toată lumea este nevoie. Aşa cum Dumnezeu i-a poruncit lui Moise să facă sfeşnicul prin ciocănirea unui talant de aur curat, cu legea mântuirii El ne-a transformat în cei drepţi şi ne-a făcut nodurile ornamentale care servesc evanghelia apei şi a Duhului. Lui Dumnezeu, prin urmare, îi face plăcere de a răspândi evanghelia Sa prin noi. Chiar şi acum, Dumnezeu răspândeşte evanghelia apei şi a Duhului întregii omeniri prin intermediul Bisericii Sale. Şi prin răspândirea acestei evanghelii şi a nodurilor sale ornamentale, Dumnezeu vrea să ilumineze întreaga lume cu iubirea Sa a Adevărului. 

Aleluia!