Sermons

[11-30] < Exodul 28:1-43 > Semnificaţiile Spirituale Ascunse în Veşmintele Marelui Preot



< Exodul 28:1-43 >

“Să iei la tine pe Aaron, fratele tău, şi pe fiii lui, ca dintre fiii lui Israel să-Mi fie preoţi Aaron şi fiii lui Aaron: Nadab, Abiud, Eleazar şi Itamar. Să faci lui Aaron, fratele tău, veşminte sfinţite, spre cinste şi podoabă. Să spui dar, la toţi cei iscusiţi, pe care i-am umplut de duhul înţelepciunii şi al priceperii, să facă lui Aaron veşminte sfinţite pentru ziua sfinţirii lui, cu care să-Mi slujească. Iată dar veşmintele ce trebuie să facă: hoşen, efod, meil, hiton, chidar şi cingătoare. Acestea sunt veşmintele sfinţite, ce trebuie să facă ei lui Aaron, fratele tău, şi fiilor lui, ca să-Mi slujească ei ca preoţi. Şi vor face efod lucrat cu iscusinţă din fire de aur, de mătase albastră, purpurie şi cărămizie, răsucită şi de in răsucit. Acesta va fi din două bucăţi: una pe piept şi alta pe spate, unite pe umeri cu două încheietori.

Cingătoarea efodului, care vine peste el, să fie lucrată la fel cu el, din fire de aur curat, de mătase albastră, purpurie şi cărămizie, răsucită şi de in răsucit. Apoi să iei două pietre, amândouă pietrele să fie de smarald, şi să sapi pe ele numele fiilor lui Israel:

Şase nume pe o piatră şi celelalte şase nume pe cealaltă piatră, după rânduiala în care s-au născut ei.

Cum fac săpătorii în piatră, care sapă peceţi, aşa să fie săpătura pe cele două pietre cu numele fiilor lui Israel şi să aşezi pietrele în cuibuleţe de aur curat. Aceste două pietre să le pui încheietori la efod. Pietrele acestea vor fi spre pomenirea fiilor lui Israel şi Aaron va purta numele fiilor lui Israel, spre pomenire înaintea Domnului, pe amândoi umerii săi. Să faci cuibuleţe de aur curat. Apoi să faci două lănţişoare tot de aur curat; acestea să le faci, răsucite ca sfoara; şi să prinzi lănţişoarele cele răsucite de cuibuleţele de la încheietorile efodului, în partea de dinainte. Să faci hoşenul judecăţii, lucrat cu iscusinţă, la fel cu efodul: din fire de aur, de mătase albastră, stacojie, vişinie şi de în răsucit. Acesta să fie îndoit, în patru colţuri, lung de o palmă şi lat de o palmă. Pe el să aşezi o înfloritură de pietre scumpe, înşirate în patru rânduri. Un rând de pietre să fie: un sardeon, un topaz şi un smarald; acesta e rândul întâi. În rândul al doilea: un rubin, un safir şi un diamant; În rândul al treilea: un opal, o agată şi un ametist; Şi în rândul al patrulea: un hrisolit, un onix şi un iaspis. Acestea trebuie să fie aşezate după rânduiala lor în cuibuleţe de aur. Pietrele acestea trebuie să fie în număr de douăsprezece, după numărul numelor celor doisprezece fii ai lui Israel, înşirate pe cele două pietre de pe umeri, după numele lor şi după rânduiala în care s au născut ei. Pe fiecare trebuie să sapi, ca pe pecete, câte un nume din numărul celor douăsprezece seminţii. Apoi să faci pentru hoşen lănţişoare de aur curat, lucrat răsucit, ca sfoara.

Să mai faci pentru hoşen două verigi de aur şi aceste două verigi de aur să le prinzi de cele două colţuri de sus ale hoşenului; Să introduci cele două lănţişoare împletite de aur în cele două verigi din cele două colţuri ale hoşenului.

Şi să prinzi celelalte două capete ale lănţişoarelor de cuibuleţele efodului de pe umeri, în partea de dinainte.

Şi să mai faci două verigi de aur şi să le prinzi de colţurile de jos ale hoşenului, care cad pe cingătoarea efodului.

Apoi să mai faci încă două verigi de aur şi să le prinzi de cele două margini de jos ale efodului, pe partea de dinainte, deasupra cingătorii efodului. Şi să prinzi verigile hoşenului de verigile efodului cu un şnur de mătase albastră, ca să stea peste cingătoarea efodului şi ca hoşenul să nu se mişte de pe efod. Şi va purta Aaron, când va intra în cortul adunării, numele fiilor lui Israel pe hoşenul judecăţii, la inima sa, spre veşnică pomenire înaintea Domnului. În hoşenul judecăţii să pui Urim şi Tumim; şi vor fi acestea la inima lui Aaron, când va intra el în cortul adunării să se înfăţişeze înaintea Domnului. Astfel va purta Aaron pururea la inima sa judecata fiilor lui Israel, înaintea Domnului. Să faci apoi meilul de sub efod tot de mătase cărămizie. Acesta va avea la mijloc, sus, o deschizătură pentru cap şi deschizătura să aibă împrejur un guler ţesut ca platoşa, ca să nu se rupă. Iar pe la poale îi vei face de jur împrejur ciucuri tot de mătase albastră, purpurie şi cărămizie şi de în răsucit; Şi printre ciucuri vei pune clopoţei de aur de jur împrejur aşa: un ciucure şi un clopoţel de aur, un ciucure şi un clopoţel de aur. Şi acesta va fi pe Aaron în timpul slujbei, când va intra în cortul sfânt, înaintea Domnului, şi când va ieşi, ca să se audă sunetul clopoţeilor şi să nu moară. Să faci după aceea o tăbliţă şlefuită, de aur curat, şi să sapi pe ea, cum se sapă pe pecete, cuvintele: “Sfinţenie Domnului”, Şi s-o prinzi cu şnur de mătase albastră de chidar, aşa ca să vină în partea de dinainte a chidarului. Aceasta va fi pe fruntea lui Aaron şi Aaron va purta pe fruntea sa neajunsurile prinoaselor afierosite de fiii lui Israel şi ale tuturor darurilor aduse de ei; ea va fi pururea pe fruntea lui, pentru a atrage bunăvoinţa Domnului spre ei. Hitonul să-l faci de in şi tot de in să faci şi mitra, iar cingătoarea să o faci brodată cu mătase de felurite culori. Să faci de asemenea şi fiilor lui Aaron hitoane şi cingători; şi să le faci şi turbane pentru cinste şi podoabă. Să îmbraci cu acestea pe fratele tău Aaron şi împreună cu el şi pe fiii lui, să-i ungi, să-i întăreşti în slujbele lor şi să-i sfinţeşti, ca să-Mi fie preoţi. Să le faci pantaloni de in, de la brâu până sub genunchi, ca să-şi acopere goliciunea trupului lor; Aaron şi fiii lui să se îmbrace când vor intra în cortul adunării sau când se vor apropia de jertfelnic, în sfânta, ca să slujească, pentru a nu-şi atrage păcat asupra lor şi să moară. Aceasta să fie lege veşnică pentru el şi pentru urmaşii lui.”



Veşmintele Marelui Preot


Astăzi ne vom uita la înţelesurile spirituale ascunse în veşmintele Marelui Preot. Aceste articole de îmbrăcăminte trebuiau să-i îmbrace pe Aaron şi pe fiii lui. Prin articolele de îmbrăcăminte ale Marelui Preot vom recunoaşte prin credinţă planul lui Dumnezeu care ne-a salvat din păcat.

Dumnezeu i-a poruncit lui Moise să-l consacre pe fratele său Aaron şi pe fiii lui Aaron, care să poată sluji lui Dumnezeu ca preoţi. Şi Dumnezeu i-a poruncit lui Moise, de asemenea, să facă veşmintele lor în funcţie de modelul pe care El i l-a arătat. 

În versetul 4, Dumnezeu a spus, “Iată dar veşmintele ce trebuie să facă: hoşen, efod, meil, hiton, chidar şi cingătoare. Acestea sunt veşmintele sfinţite, ce trebuie să facă ei lui Aaron, fratele tău, şi fiilor lui, ca să-Mi slujească ei ca preoţi.”

Mai întâi de toate, Marele Preot a trebuit să poarte tunică şi pantaloni pentru a-şi acoperi goliciunea. Aceste articole de îmbrăcăminte au fost fabricate din fire de in subţire, astfel încât aerul să circule bine şi, prin urmare, să nu-l lase să transpire prea mult. Sensul spiritual al acestui fapt este că Marele Preot ar trebui să se lepede de propriile sale eforturi trupeşti, şi să-l servească doar pe Dumnezeu în funcţie de credinţa şi harul pe care El i l-a dat deja. Voia lui Dumnezeu, cu alte cuvinte, ar fi îndeplinită numai atunci când Marele Preot ar arunca deoparte propriile sale gânduri şi devotamentul carnal şi doar ar oferi ispăşirea în conformitate cu sistemul sacrificial instituit de Dumnezeu, cu credinţă. Deci cu această intenţie a făcut Dumnezeu tunica şi pantalonii Marelui Preot, ca atare, şi l-a îmbrăcat cu ele.

Deasupra acestor articole de îmbrăcăminte Dumnezeu l-a îmbrăcat apoi Marele Preot cu o mantie albastră. Şi peste mantia albastră, el purta efodul său, şi apoi şi-a pus pieptarul. Pieptarul plasat pe pieptul Marelui Preot a fost făcut dintr-o ţesătură densă pliată dublu şi artistic ţesută din aur şi fir albastru, purpuriu şi cărămiziu şi inul fin ţesut, iar dimensiunea sa a fost de două ori cât lungimea şi lăţimea sa. Douăsprezece pietre preţioase au fost introduse în acest pieptar, şi în aceste pietre preţioase au fost gravate numele celo douăsprezece triburi ale lui Israel.

El a purtat apoi turbanul realizat din pânză ţesută subţire. Şi plăcuţa de aur curat, care erau gravată cu cuvintele “Sfinţenie Domnului”, a fost pusă pe o sfoară albastră ataşată la partea din faţă a turban. Acestea sunt scurte descrieri ale articolelor de îmbrăcăminte, turbanul şi plăcuţa de aur, pe care le purtau arhiereii. 

Cele mai multe dintre articolele de îmbrăcăminte a Marelui Preot au fost făcute din fir de aur, albastru, purpuriu, şi cărămiziu şi in subţire ţesut. Şi aşa a fost pieptarul Marelui Preot. Pe acest pieptar, douăsprezece pietre preţioase au fost plasate, iar pe aceste pietre au fost inscripţionate numele celor douăsprezece triburi ale poporului lui Israel.

Datoria Marelui Preot implica următoarele: El trebuia să ia de la adunarea copiilor lui Israel darurile lor de jertfă, să treacă păcatele lor pe aceste jertfe prin punerea mâinilor pe capul lor ca reprezentant al lor, să le omoare, şi să dea sângele acestor jertfe lui Dumnezeu. Cu alte cuvinte, Marele Preot slujea ca să ierte păcatele poporului său, oferind jertfa în conformitate cu legea lui Dumnezeu. În numele poporului lui Israel, Marele Preot îşi întindea mâinile asupra capului jertfei înaintea lui Dumnezeu, tăia gâtul ei şi lua sângele său, şi punea acest sânge pe coarnele altarului pentru arderile de tot. El lua apoi sângele ei în cel mai Sfânt Loc şi stropea înpoia şi înaintea capacului ispăşirii. Apoi trupul mort al jertfelor era dus în afara taberei şi urma să fie ars în totalitate (Levitic 16:3-28). Acesta este modul în care Marele Preot dădea darul. În acest fel, printr-o ofertă care îi plăcea lui Dumnezeu, Marele Preot îşi îndeplinea rolul său de a împăca mânia lui Dumnezeu. Marele Preot, cu alte cuvinte, îndeplinea rolul de mediator între Dumnezeu şi poporul său. 

Astfel, Isus, Mesia, a devenit Marele Preot al Împărăţiei Cerurilor, mijlocitor între Dumnezeu şi omenire. Prin primirea botezului Său de la Ioan Botezătorul, prin faptul că a luat păcatele omenirii asupra trupul Său, şi oferindu-şi trupului Său pe Cruce şi fiind sacrificat, Mesia a eliberat întreaga omenire din păcat şi moarte. În epoca Vechiului Testament, marele preot era cel care aducea darul care ierta păcatele poporului său, dar în epoca Noului Testament, Mesia a fost cel care a venit cu numele lui Isus şi a împlinit lucrarea Marelui Preot veşnic de ştergere a tuturor păcatelor întregii omeniri (Evrei, capitolele 7-9).

Şi în această epocă a Noului Testament, Dumnezeu a alocat lucrarea de Marele Preot celor neprihăniţi care au fost spălaţi de toate păcatele lor cu adevărul ascuns în firul albastru, purpuriu şi cărămiziu. Acesta este motivul pentru care plăcuţa de aur a turbanului Marelui Preot a fost gravată cu semnul, “Sfinţenie Domnului.” În acest fel, veşmintele Marelui Preot demonstrează în mod clar în detaliu evanghelia care spală toate păcatele omenirii.

Mantia Marelui Preot a fost împletită din fir albastru. Mai presus de toate, această haină albastră se referă la faptul că Isus a primit botezul. Din moment ce Preotul purta haine care au fost ţesute din fire albastre, purpurii, şi cărămizii, precum şi fir de aur, hainele Lui au fost magnifice şi cele patru culori se făceau vizibile în mod clar. La marginea mantiei albastre, au fost ţesute rodii, cu clopoţei de aur ataşaţi pe laturile lor. Versetul 33 din pasajul principal spune, “Iar pe la poale îi vei face de jur împrejur ciucuri tot de mătase albastră, purpurie, cărămizie şi de in răsucit.” Aşa că atunci când Marele Preot intra în Templu şi aducea jertfă pentru poporul său, poporul Israelului care stătea afară ştiind că el dădea jertfa auzind sunetul clopoţeilor. 

Toate acestea sunt legate de adevărul din Noul Testament al evangheliei apei şi a Duhului, şi acestea corespund unul cu celălalt. Ceea ce Marele Preot făcea era să cureţe păcatele poporului, şi i s-a permis să realizeze voia lui Dumnezeu de a fi îmbrăca în astfel de haine şi de a-l face să-şi îndeplinească această datorie. În epoca Noului Testament, ce fac oamenii lui Dumnezeu care sunt preoţii de astăzi ca să-i cureţe pe alţii de păcatele lor? Pentru a-şi îndeplini această sarcină, ei trebuie mai întâi să primească iertarea păcatelor lor, crezând în evanghelia apei şi a Duhului manifestată în revelaţia firului albastru, purpuriu şi cărămiziu. Astfel, veşmintele Marelui Preot ne arată în mod clar că evanghelia ne curăţă toate păcatele noastre.

Şi în al doilea rând, în această eră prezentă, trebuie să ne îndeplinim îndatoririle noastre ale preoţiei de a curăţa conştiinţele oamenilor de păcatele lor şi să le dăm sfinţenie. Acesta este motivul pentru care o plăcuţă de aur a fost făcută pentru tunica Marelui Preot şi semnul “Sfinţenie Domnului” a fost gravat în plăcuţă. 

Această plăcuţă de aur cu semnul gravat “Sfinţenie Domnului” a fost prinsă cu un şnur albastru de turbanul pe care Marele Preot îl purta pe cap. Oamenii ar putea discerne Marele Preot la prima vedere; uitându-se la capul lui, ei ar putea vedea plăcuţa de aur şi şnurul albastru clar, împreună cu articolele de îmbrăcăminte exterioare superbe din fir albastru, purpuriu, cărămiziu, cingătoarea de aur şi inul subţire răsucit. Acest lucru ne arată că Marele Preot a făcut întotdeauna munca de curăţire păcatul cu aţa albastră, purpurie şi cărămizie. 



Noi trebuie să ne supunem judecăţii drepte a slujitorilor lui Dumnezeu


Marele Preot a trebuit să poarte numele fiilor lui Israel pe pieptarul judecăţii peste inima lui atunci când intra în Locul Sfânt. Şi noi de asemenea, trebuie să eliberăm, de asemenea, în inimile noastre sufletele păcătoşilor din lume, care caută să-l primească pe Dumnezeu, şi trebuie să ne rugăm pentru ei. Dumnezeu i-a spus lui Moise, de asemenea, să plaseze două pietre preţioase, numite Urim şi Tumim, în pieptarul purtat de Marele Preot. Versetul 30 din lectura Scripturii de astăzi spune, “În hoşenul judecăţii să pui Urim şi Tumim; şi vor fi acestea la inima lui Aaron, când va intra el în cortul adunării să se înfăţişeze înaintea Domnului. Astfel va purta Aaron pururea la inima sa judecata fiilor lui Israel, înaintea Domnului.” 

Aceste pietre preţioase de Urim şi Tumim au însemnat literalmente “lumină şi perfecţiune.” Cu alte cuvinte, Dumnezeu i-a dat o inimă luminoasă Marelui Preot, în scopul de a judeca poporul lui Israel cu dreptate şi corect. Dumnezeu i-a dat autoritate şi înţelepciune Marelui Preot, astfel încât el să poată judeca ceea ce este corect şi greşit în vieţile oamenilor Săi. Şi marele preot avea obligaţia de a decide ce este bine şi rău în viaţa spirituală a israeliţilor. 

De asemenea, în această eră, Dumnezeu ne dă posibilitatea de a face la fel pentru fiecare slujitor al lui Dumnezeu, în scopul de a judeca ceea ce este bine şi ce este greşit, precum şi pentru a discerne dacă cineva şi-a primit sau nu iertarea păcatelor. În cadrul abilităţii date de Dumnezeu, slujitorii Lui fac hotărâri corecte de a determina care este evanghelia adevărată, care este iertarea reală a păcatului, care este modul corect în care copiii lui Dumnezeu ar trebui să trăiască, şi dacă cineva este născut din nou sau nu. Prin urmare, toţi oamenii lui Dumnezeu, a trebuit să se supună judecăţilor şi conducerii sale. Ei ar trebuit să realizeze că a refuza să accepte judecata corectă a slujitorilor lui Dumnezeu a fost la fel ca şi cum ar refuza să accepte voia lui Dumnezeu. Deci, poporul lui Israel a trebuit să cedeze la judecata slujitorilor lui Dumnezeu, ca şi marii preoţi din zilele noastre.

De asemenea, în această epocă prezentă, Dumnezeu a încredinţat datoria de a judeca “binele şi răul” slujitorilor Lui. Ca atare, noi trebuie să respectăm ceea ce liderii Bisericii Sale fac şi să ne unim inimile noastre cu lucrările lor. Noi trebuie să înţelegem că acest lucru este doar potrivit pentru noi de a asculta de hotărârile lor corecte şi să ne conducem prin credinţă din adâncul inimii noastre. Noi nu trebuie să ne gândim doar, “El face acest lucru doar pentru că a fost desemnat ca şi Mare Preot, dar el este la fel ca şi noi în cele din urmă.” Unii oameni ar putea crede, “Nu-mi place caracterul pastorului meu! Personalitatea lui este atât de posesivă; decizia sa va fi, de asemenea, tiranică. Deci, deşi eu cred în evanghelia pe care el o predică, eu nu pot fi de acord cu deciziile pe care le face în căile lui de gândire. Eu pot avea, de asemenea, un scop diferit de al său.” Oamenii pot ajunge la concluzii greşite uitându-se la preoţi din punctul lor de vedere carnal. Dar astfel de opinie încurcată trebuie evitată. 

Trebuie să ascultăm de slujitorii lui Dumnezeu, care cred în firul albastru, purpuriu şi cărămiziu ca mântuire şi să ne supunem lui Dumnezeu. De ce? Pentru că judecata lor nu este facută din propriile lor gânduri, ci se face în funcţie de credinţa lor care este plăcută lui Dumnezeu. Altfel spus, pentru că judecata marilor preoţilor de astăzi se face în lumina şi adevărul lui Dumnezeu, aceasta este judecata lui Dumnezeu şi decizia Lui. În cazul în care deciziile lor sunt făcute fără nici o influenţă nejustificată din partea propriilor lor gânduri mici, ci sunt realizate numai pe baza Cuvântului lui Dumnezeu şi în funcţie de credinţa lor în evanghelia apei şi a Duhului, atunci judecata la care aceştia ajung este corectă. Dacă astfel de decizii nu se abat de la Cuvântul lui Dumnezeu şi de voia Sa, atunci trebuie să credem că deciziile lor sunt deciziile lui Dumnezeu. 

Astfel, slujba Marelui Preot este extrem de importantă pentru oameni. În această epocă prezentă ca în epoca Vechiului Testament, cel care conduce poporul lui Dumnezeu este nimeni altul decât Marele Preot. În Israel, nu a fost nici un alt rege care ar putea conduce naţiunea în afară de Marele Preot. Deoarece sistemul politic din Israel a fost de fapt teocratic, întreaga populaţie a urmat deciziile luate de către marii preoţi. Acum, în treburile spirituale, poporul lui Dumnezeu trebuie să creadă, de asemenea, în îndrumarea slujitorilor pe care Dumnezeu i-a rânduit în Biserica Sa ca şi Cuvânt al lui Dumnezeu şi să-i urmeze. Iar Marii Preoţi trebuie să decidă totul după voia lui Dumnezeu, totul bazat pe Cuvântul Său şi în providenţa Lui.

Articolele de îmbrăcăminte ale Marelui Preot ne dau multe lecţii, într-adevăr. Noi trebuie să ştim în primul rând înţelesurile spirituale ale firului albastru, purpuriu, şi cărămiziu şi a firului de aur care au fost folosite pentru a le face. Am învăţat deja adevărul fir albastru, purpuriu şi cărămiziu. Prin articolele de îmbrăcăminte ale Marelui Preot, de asemenea, Dumnezeu ne-a spus cât de necesare şi importante sunt adevărul ascuns în firul albastru, purpuriu şi cărămiziu şi credinţa care crede în ea cu adevărat. Aceste fire sunt materii prime esenţiale care arată ne iertarea păcatelor poporului. Că Domnul a venit pe acest pământ, a fost botezat, şi-a vărsat sângele Său manifestă numai că evanghelia apei şi a Duhului iartă toate păcatele tuturor din toată lumea. Deoarece firele albastre, purpurii, şi cărămizii ne-au învăţat că evanghelia apei şi a Duhului este Adevărul care ne dă ispăşirea noastră perfectă, noi trebuie să ajungem cu toţii la cunoştinţele corecte ale sensului său. Dacă ştim cu adevărat acest lucr şi credem în el, atunci vom fi pentru totdeauna curăţiţi de păcatele noastre şi primi viaţa veşnică. Dacă ştim cu adevărat acest lucru în mod corect şi credem în el, atunci vom fi pentru totdeauna curăţiţi de păcatele noastre şi vom primi viaţa veşnică. Noi trebuie, prin urmare, să avem credinţa care crede în acest Adevăr clar îndeplinit prin evanghelia apei, a sângelui, şi a Duhului. 



Noi trebuie să ne apărăm credinţa noastră în firul albastru, purpuriu şi cărămiziu


Dacă nu avem cu adevărat o astfel de cunoaştere exactă şi fermă a credinţei în firul albastru, purpuriu şi cărămiziu, atunci nu putem apăra Evanghelia originală, şi, ceea ce este mai rău, Evanghelia aceasta ar putea fi chiar deteriorată. Religiile acestei lumi se pot schimba odată cu trecerea timpului. Dar prin culorile articolelor de îmbrăcăminte ale Marelui Preot, Dumnezeu ne-a arătat adevărul absolut neschimbător al firului albastru, purpuriu şi cărămiziu. Prin articolele de îmbrăcăminte ale Marelui Preot, prin toate uneltele găsite în interiorul Cortului, precum şi prin modelul jertfelor prezentate în Templu, Dumnezeu manifestă perfecţiunea iubirii Sale şi planurile Sale pentru noi. Ca atare, trebuie să apărăm neclintit credinţa noastră în acest adevăr veşnic, care a venit la noi ca evanghelia fir albastru, purpuriu şi cărămiziu. Ce nu trebuie să se schimbe chiar şi în vremurile noastre schimbătoare este credinţa noastră în evanghelia apei şi a Duhului. Această credinţă este cea care crede în mântuirea veşnică manifestată în firele albastre, purpurii şi cărămizii.

Cum am putea lăsa de fapt, evanghelia aceasta a firului albastru, purpuriu şi cărămiziu în care credem să se schimbe vreodată? Dacă Dumnezeu ne spune că El ne-a salvat din păcat cu evanghelia firului albastru, purpuriu şi cărămiziu, arunci acesta este adevărul. În Vechiul Testament, Dumnezeu a şters fărădelegile păcătoşilor atât cu punerea mâinilor cât şi cu vărsarea de sânge, şi astăzi, în această eră, de asemenea, El şi-a îndeplinit iertarea perfectă a păcatului pentru noi, atât cu botezul pe care Isus l-a primit de la Ioan Botezătorul (Matei 3:15) cât şi cu moartea Sa de pe Cruce. Cu evanghelia apei şi a Duhului, Dumnezeu a şters fărădelegile tuturor păcătoşilor din lumea întreagă. 

Cât de liniştitor este acest lucru! Aurul denotă “credinţă” în Biblie. Prin urmare, firul de aur folosit împreună cu aţa albastră, purpurie şi cărămizie pentru articole de îmbrăcăminte ale Marelui Preot se referă la caracterul indispensabil al credinţei noastre în evanghelia apei şi a Duhului. Pentru că Dumnezeu a stabilit metoda care şterge toate păcatele noastre şi nu a permis să se schimbe, chiar şi după ce ne confruntăm cu situaţii dificile uneori, încă suntem în pace. Acest lucru este, de asemenea, datorită Adevărului manifestat în firul albastru, purpuriu şi cărămiziu pe care Dumnezeu ni l-a dat.



Cingătoarea Marelui Preot 


Printre articolele de îmbrăcăminte ale Marelui Preot a fost o cingătoare. Această bandă, purtată de Marele Preot pe efod lui, de asemenea, a fost făcută din aur, fire albastre, purpurii şi cărămizii şi inul subţire răsucit. Cingătoarea efodului este un simbol al puterii. Aşa cum spune Biblia, “Staţi deci tari, având mijlocul vostru încins cu adevărul şi îmbrăcându-vă cu platoşa dreptăţii,” (Efeseni 6:14), cingătoarea a Marelui Preot se referă la puterea care vine din credinţa în adevărul Evangheliei. Ea ne spune, cu alte cuvinte, că credinţa care crede în adevărul firului albastru, purpuriu, şi cărămiziu şi inul subţire răsucit ne permite să fim salvaţi din toate păcatele noastre. Prin urmare, este total inutil să credem în alte pseudo-evanghelii în afară de ceea ce se manifestă aici în firul albastru, purpuriu, şi cărămiziu şi inul subţire răsucit. 

Cei care au lipsuri în trup pot fi, de asemenea, spălaţi de toate păcatele lor perfect, crezând în evanghelia apei şi a Duhului dată de Domnul, pentru că păcatele lumii au fost trecute asupra lui Isus Hristos, prin Adevărul iertării păcatului îndeplinit de către Dumnezeu (Matei 3:15; Levitic 16:1-22). Prin urmare, cei care cred că lucrările lui Isus manifestate în firul albastru, purpuriu şi cărămiziu i-a salvat pot fi asiguraţi, chiar dacă trupul şi voinţa lor este slabă. Când vom locui în evanghelia apei şi a Duhului pe care Isus Hristos Marele Preot al Cerului ne-a dat-o, cine ne va separa atunci pe noi de dragostea lui Hristos? Mântuirea Lui perfectă poate fi a noastră numai atunci când credem în adevărul revelat în firul albastru, purpuriu şi cărămiziu şi inul subţire răsucit.

Pentru ca preoţi să-şi îndeplinească sarcinile lor preoţeşti, ei nu trebuie să urmeze orice doctrine omeneşti în afară de sistemul de sacrificii prezentat în Cort. De asemenea, slujitorii de azi ai lui Dumnezeu nu ar trebui să permită evanghelii diferite care se abat de la evanghelia adevărată să prindă rădăcini în sufletele pierdute (Galateni 1:6, 9). Cei care predica astfel de pseudo-evangheliile, indiferent de cât de bine oferă predicile lor, nu pot oferi nici un ajutor pentru sufletele pierdute pentru că ei nu poartă mărturie corect asupra evangheliei lui Dumnezeu a apei şi a Duhului, care se manifestă în Cort. Ei sunt escroci şi învăţători falşi. Când vine vorba de a crede în Isus Hristos Marele Preot al Cerului ca Mântuitor al nostru, nu putem să nu să recunoaştem sistemul jertfelor al punerii mâinilor şi a vărsării de sânge manifestate în sistemul Cortului. Noi trebuie să realizăm că există multe pseudo-evanghelii în această lume. De asemenea, indiferent de cine predică evangheliei, dacă cineva predică Adevărul evangheliei apei şi a Duhului bazat pe Cuvântul lui Dumnezeu, noi trebuie atunci să auzim şi să credem.

Unul dintre motivele pentru care creştinismul de astăzi are atât de multe probleme se datorează faptului că există atât de mulţi escroci spirituali care pretind a-şi îndeplini îndatoririle lor preoţeşti şi chiar dacă ei nu cunosc evanghelia apei şi a Duhului. Primul pas pentru a deveni preoţi adevăraţi înaintea lui Dumnezeu este să credem în evanghelia apei şi a Duhului. Numai cei care au această credinţă poate aduce daruri corespunzătoare lui Dumnezeu. În acest fel, cei care ştiu şi cred în evanghelia apei şi a Duhului sunt capabili să iubească cu adevărat pe toată lumea. Pentru ce credeţi că există Biserica lui Dumnezeu? Eu pot să vă spun că Biserica lui Dumnezeu există pentru a răspândi evanghelia apei şi a Duhului către păcătoşi.

Când credem cu toată inima în Adevărul firului albastru, purpuriu şi cărămiziu revelat în Biblie, vom fi salvaţi de păcatele noastre şi vom deveni fără păcat. Crezând în evanghelia apei şi a Duhului, pacea adevărată se găseşte în inimile noastre, şi pentru că trăim în această pace, nu putem să ne îndepărtăm de Dumnezeu. Noi credem în evanghelia perfectă, trăim prin credinţă, iar apoi vom intra în Împărăţia lui Dumnezeu şi vom trăi în ea. Domnul nostru ne-a condus în pace, şi îi va conduce pe toţi oamenii lumii la Dumnezeu, exact aşa cum pe plăcuţa de aur dinaintea turbanului Marelui Preot este inscripţionat, “Sfinţenie Domnului,” El îi iluminează cu adevărata lumină a iertării păcatelor. Dumnezeu ne-a încredinţat, prin urmare, cu lucrările prin care le permit să primească, de asemenea, iertarea păcatelor lor. Dumnezeu ne-a încredinţat acelora dintre noi care credem în evanghelia firului albastru, purpuriu, şi cărămiziu cu aceleaşi obligaţii ale preoţilor din Vechiul Testament.

Suntem atât de recunoscători lui Dumnezeu pentru că El ne permite să facem astfel de lucrări preţioase în lumina Lui perfectă a adevărului. Când am auzit pentru prima dată acest Cuvânt al Evangheliei de la Dumnezeu, am fost copleşiţi de bucurie. Şi în timp ce am citit Biblia, Evanghelia aceasta a ajuns să fie atât de clară. După aceea ochii mei spirituali s-au deschis şi Duhul Sfânt din mine m-a învăţat Cuvântul lui Dumnezeu în detaliu. Am ajuns să ştiu că toate pasajele din Biblie mărturisesc în mod clar că evanghelia apei şi a Duhului este singura evanghelie adevărată pe care Dumnezeu ne-a dat-o nouă. În perioada Vechiului Testament, Evanghelia aceasta a fost manifestată ca firul albastru, purpuriu, şi cărămiziu. În epoca Noului Testament, de asemenea, toţi Apostolii şi scriitorii Bibliei ne-au spus că Isus a primit botezul şi Şi-a vărsat sângele Său pentru a ne salva din păcat în mod perfect. Pentru ca noi să purtăm tunica mântuirii, noi trebuie să credem în evanghelia apei şi a Duhului, şi nu prin acordarea rugăciunilor noastre de pocăinţă ne putem primi iertarea de păcat de la Domnul. Evanghelia apei şi a Duhului este singura evanghelie adevărată şi perfectă.

Marele Preot a trebuit să poarte articolele de îmbrăcăminte care au fost făcute în mod deliberat aşa cum a Dumnezeu a poruncit. În cazul în care Marele Preot, deranjat de vântul rece, ar fi crezut că nu era nevoie ca el să poarte tunica pe care Dumnezeu a făcut-o pentru el şi în schimb şi-ar fi pus o altă tunică groasă în mod arbitrar, el ar fi fost omorât imediat. În cazul în care Marele Preot ar fi intrat în Locul Preasfânt purtând doar tunica realizată din pânza de in subţire răsucit, atunci el ar fi fost, de asemenea, ucis. El a trebuit să poarte roba albastră şi cu efodul ţesut din aur şi fir albastru, purpuriu şi cărămiziu.

Atunci când urmăm exact modul în care Dumnezeu a plănuit, Domnul merge înaintea noastră, ne conduce, şi lucrează în tot ceea ce este în vieţile noastre. Dumnezeu a plănuit să-l trimită pe Mesia pentru noi şi El ne-a dezvăluit de asemenea acest plan. Dacă noi credem în evanghelia apei şi a Duhului şi urmăm planul lui Dumnezeu, El va lucra în viaţa noastră. Acesta este motivul pentru care nu prin unele fapte din partea noastră ne putem primi iertarea de păcat, ci prin credinţa în planul lui Dumnezeu de mântuire a lui manifestat în firul de aur, albastru, purpuriu şi cărămiziu utilizat pentru articolele de îmbrăcăminte a Marelui Preot prin care trebuie să primim iertarea păcatelor noastre.

Ceea ce noi preoţii lui Dumnezeu trebuie să facem este să credem în ceea ce Dumnezeu a plănuit pentru noi şi să-l urmăm în consecinţă. Aceasta este credinţa adevărată. Slujirea lui Dumnezeu prin tot felul de planuri mărunte ale noastre nu este credinţa corectă în Dumnezeu. Când vine vorba de eforturile noastre de a răspândi evanghelia apei şi a Duhului dincolo de mări, aceasta nu este atinsă prin a face ceva special, prin propriile noastre sisteme şi dispozitive omeneşti, ci aceasta se realizează prin ajutorul Lui, care este dat oamenilor Lui prin credinţa lor. Aceasta este voia lui Dumnezeu. Când facem ceva cu credinţă, apoi restul este luat în grija lui Dumnezeu. Când vom cunoaşte voia lui Dumnezeu şi vom răspândi evanghelia apei şi a Duhului, Dumnezeu atinge inimile celor care au citit cărţile noastre, îi aduce la trezirea lor, îi face creadă în această evanghelie a apei şi a Duhului, şi corectează gândurile lor greşite, astfel încât aceştia să creadă. Şi ei, la rândul lor, ajung, de asemenea, să răspândească evanghelia apei şi a Duhului.



Pentru a răspândi evanghelia apei şi a Duhului, trebuie mai întâi să credem în ea din toată inima


V-am spus că răspândirea evangheliei adevărate nu este atinsă de către noi făcând ceva într-un fel, dar se realizează numai atunci când vom slujim prin credinţa în unison cu voia lui Dumnezeu. Acesta nu este prin eforturile noastre proprii şi prin devotament că sufletele sunt convertite, ci este atunci când căutăm voia lui Dumnezeu, crezând în lucrările Sale şi în evanghelia apei şi a Duhului că providenţa lui Dumnezeu este îndeplinită. Noi prin credinţă trebuie să servim evanghelia apei şi a Duhului. În această epocă, de asemenea, în prezent, avem nevoie de aceeaşi credinţă ca aceea din timpul Vechiul Testament. Acum, în această epocă, ca şi mai înainte, copiii lui Dumnezeu trebuie să transmită credinţa firului albastru, purpuriu, şi cărămiziu.

Noi trebuie să credem în răspândirea firului cărămiziu, precum şi a firului purpuriu, dar trebuie să ştim mai întâi ce se manifestă în primul fir albastru, adică, botezul pe care Isus Mesia l-a primit. Când răspândim adevărul firului albastru care a fost pierdut, constatăm că ei pot înţelege imaginea de ansamblu a Adevărului mai uşor şi au credinţă în ea cu încredere. De ce? Este deoarece Isus Mesia a luat asupra păcatele întregii omeniri pe trupul Lui fiind botezat. Când oamenii, crezând în botezul lui Isus, ajung să ştie că Isus a spălat toate păcatele lor, atunci ajung inevitabil să recunoască şi faptul că El, de asemenea, a murit pe Cruce pentru a plăti toate păcatele lor. Cu alte cuvinte, oamenii ajung să creadă în firul cărămiziu şi purpuriu şi numai atunci când cunosc şi cred în misterul botezului pe care Isus Mesia, conţinutul real al firului albastru, pe care l-a primit de la Ioan Botezătorul. Ei ajung să realizeze cu adevărat, “Ah, El a luat asupra Sa toate păcatele noastre fiind botezat. Isus Hristos este adevăratul Dumnezeu şi Mântuitorul întregii omeniri. Acesta este chiar Adevărul!”

 Pentru mulţi oameni, credinţa în firul purpuriu, că Isus este Însuşi Dumnezeu, se realizează ulterior. Din momentul în care am început să credem în Isus ca Mântuitor, am profesat, “Isus este Dumnezeul absolut”, dar acest lucru a fost doar o concepţie abstractă. Doar mai târziu am crezut, când am ajuns să avem o astfel de credinţă concretă în inimile noastre. Când vom primi iertarea de păcat, crezând în botezul şi în sângele lui Isus, atunci vom ajunge să avem o astfel de credinţă că Isus este Dumnezeu Însuşi, Cel viu, care ne ajută şi lucrează în vieţile noastre, şi credinţa noastră în Isus creşte treptat. Ca atare, pentru ca oamenii să primească iertarea de păcat, ei trebuie să creadă în evanghelia firului albastru, purpuriu şi cărămiziu stabilită de Dumnezeu. 



Cui trebuie să slujească Preoţii de azi?


Ce făceau arhiereii în Cort? Ce-au evidenţiat prin sistemul sacrificial? Ei au manifestat adevărul că Mesia va şterge toate păcatele noastre cu aţa albastru, purpuriu şi cărămiziu. Slujitorii lui Dumnezeu din această epocă, de asemenea, ar trebui să reuşească să facă astfel de lucrări drepte. Acestea sunt înlaturarea păcatelor oamenilor cu evanghelia apei şi a Duhului. 

Nenumăraţi oameni încearcă să pună împreună propria versiune a Evangheliei. O astfel de Evanghelie nu poate fi nici corectă din punct de vedere biblic, şi nici nu salvează pe nimeni, deloc. Ei sunt experţi în a lua de ici de colo doctrine făcute de om şi a le îmbina împreună. Dar evanghelia apei şi a Duhului nu este ceva care a fost făcut prin adunarea diferitelor doctrine creştine, împreună.

Doar crezând în evanghelia apei şi a Duhului oamenii pot primi iertarea de păcat, fără a eşua. Cuvântul, cu alte cuvinte, este reperul numai de mântuire. Spălarea păcatelor oamenilor este realizată numai în conformitate cu standardul stabilit de Dumnezeu. Acest standard este evanghelia apei şi a Duhului. În afara adevăratei Evanghelii a mântuirii nimeni nu poate fi iertat de păcatele lui sau a ei şi primi sfinţenie. Pentru a fi spălat de toate păcatele în faţa lui Dumnezeu pentru a primi prin sfinţenia este posibilă numai prin credinţa în Isus care a venit prin botezul în râul Iordan şi sângele de pe Cruce ca Mântuitor. Persoanele care urmează să fie iertate de toate păcatele lor trebuie să creadă în Isus Hristos care a venit cu firul albastru, purpuriu şi cărămiziu ca şi Mântuitor exact aşa. Nu există nici o altă cale pentru ei de a primi iertarea păcatelor.

Iar slujitorii lui Dumnezeu care au devenit preoţii Lui trebuie să creadă în evanghelia autentică din aur, albastru, purpuriu, cărămiziu şi firul subţire răsucit pentru articolele de îmbrăcăminte ale Marelui Preot. În cazul în care nu cred în acest adevăr, ei nu pot fi calificaţi ca slujitorii Lui. Aceştia sunt doar religioşii din lume. Din nenumăratele religii ale lumii, ei servesc doar propriile lor religii respective concepute de om împrumutând numai în numele lui Isus. Slujitorii reali al lui Dumnezeu trebuie să aibă credinţă care crede în Isus Hristos care a venit prin apa, sângele, şi Duhul ca Mântuitor. Prin urmare, aceştia ar trebui să mărturisească botezul Lui făcând credinţa lor corectă în mod explicit vădită şi strălucind lumina lui Dumnezeu a Adevărului în mod clar. Numai cei care fac acest lucru sunt slujitorii lui Dumnezeu şi cei care au fost salvaţi înaintea Lui. 

Cei care lasă pe dinafară botezul lui Isus, Crucea Lui, sau faptul că El este Dumnezeu Însuşi, precum şi cei care predică cunoştinţe, ca şi cum ar fi doar o chestiune de teorie fără credinţă, sunt slujitori ai diavolului, care nu au nimic de-a face cu Dumnezeu.

În zilele noastre, sunt nenumăraţi “aşa numiţi Evangelici” în această lume. Ei susţin că oricine crede în Isus, poate să fie curăţat de toate păcatele lor prin credinţă, şi, astfel, să devină fără păcat. La început, şi eu am crezut că, de asemenea, ei predică Adevărul firului albastru, purpuriu şi cărămiziu, dar în timp am ajuns la concluzia că nu a fost aşa. Ei nu predică evanghelia apei şi a Duhului, gândind şi crezând că doctrinele formate din gândurile lor sunt evanghelia adevărată. Deşi ei se numesc  “Evangelici,” ei îşi urmăresc doar bunăstarea lor egoistă şi pământească, cei a căror obiectiv este a-şi satisface propriile lor dorinţe. 

Există mulţi aşa-numiţi preoţi, chiar şi acum pe acest pământ. Dar de ce refuză să accepte evanghelia adevărată, care să poată să le permită să devină cu adevărat sfinţi? Fundamentaliştii sunt mândri de încrederea lor în Cuvântul în sine. Dar faptul este că, chiar astfel de oameni nu sunt conservatori, de fapt. În cazul în care se manifestă în mod clar Cuvântul evanghelia apei şi a Duhului, de ce se lasă pe dinafară botezul lui Isus de la credinţa lor? Amintiţi-vă că Nadab şi Abihu au murit când au adus foc profan în faţa Domnului Dumnezeu. Atunci când aceşti preoţi nu a dat jertfe în funcţie de modul în care Dumnezeu l-a stabilit pentru ei, focul, a venit de la Dumnezeu şi i-a ars omorându-i (Numeri 26:61).

Marele Preot a fost omorât dacă el nu purta nici tunica lui hotărâtă de Dumnezeu (versetul 43). Nu contează cât de sârguincios aduceau păcătoşii sângele jerfelor lor de sacrificiu în Templu, aceasta nu însemna nimic cu excepţia cazului în care mai întâi şi-ar fi pus mâinile lor pe capul animalelor. Fără această credinţă care crede în această punere a mâinilor, prin care au mărturisit nelegiuirile lor şi le-au trecut pe ofertele lor, credinţa lor este zadarnică, indiferent de cât de mult s-ar putea să fi crezut în sângele lor. Nu contează cât de des marii preoţi aduceau sânge, cât de mult ridicau voalul, intrând în Sfânta Sfintelor, şi stropeau cu sânge pe chivotul legământului, dacă aceştia nu ar fi venit înăuntru purtând tunica albastră stabilită de Dumnezeu, ei ar fi fost atunci pedepsiţi cu moartea. Prin urmare, toţi sectanţii trebuie să arunce vechile obiceiuri de credinţă şi să revină la evanghelia adevărată care îi poate duce în “lumină şi perfecţiune,” adică în, “Urim şi Tumim” (Exodul 28:30).

Dumnezeu este mulţumit de cei care, deşi insuficienţi, cred şi urmează Cuvântul Său şi voia Sa. Acesta este motivul pentru care Dumnezeu ne-a chemat pe noi care credem în evanghelia apei şi a Duhului. Şi Dumnezeu ne-a încredinţat cu evanghelia apei şi a Duhului. Când ne vom uni împreună şi com răspândi Evangheliei prin credinţă, Dumnezeu ne va permite să efectuăm lucrări minunate continuu.

Noi credem că providenţa lui Dumnezeu va fi în curând în întregime îndeplinită. Într-adevăr, suntem cu adevărat fericiţi în faţa lui Dumnezeu. În trupul nostru, avem multe neajunsuri. Cred că suntem cei mai răi dintre toţi. Dacă eu mă mărturisesc sincer înaintea voastră, faţa mea s-ar transforma toată în roşu din cauza unor deficienţe atât de multe în partea mea umană. Insuficienţele mele nu sunt trecătoare. Pe măsură ce timpul trece, mai slujesc Evanghelia, cu atât mai mult îmi dau seama cât de insuficient sunt în faţa lui Dumnezeu. Şi mă uit la colaboratorii noştrii, văd că ei sunt insuficienţi, de asemenea, ca mine, deci prin harul lui Dumnezeu, noi toţi servim încă Evanghelia. Dumnezeu ne-a făcut să credem că El lucrează în noi, astfel încât să-i putem sluji şi să-L urmăm, crezând în evanghelia lui Dumnezeu şi în planurile Sale.

Este prin noi, care suntem insuficienţi, că Domnul este glorificat. Cu cât mai mult suntem noi insuficienţi, cu atât mai mult evanghelia apei şi a Duhului străluceşte în inimile noastre, iar acesta este motivul pentru care Dumnezeu este slăvit. Când ne recunoaştem a fi fără prihană şi devenim mai lăudăroşi, atunci Dumnezeu începe să se simtă inconfortabil. Aceasta este voia lui Dumnezeu, care doreşte să primească laude prin noi, cei insuficienţi.

Tu şi eu suntem insuficienţi. Cam cât de insuficienţi suntem noi? Dincolo de orice descriere! Cu toate acestea, toată lumea îşi simte insuficienţele în mod diferit, aşa cum adâncurile oceanului sau ale râului sunt diferite de cele ale unui lighean. Cei care ştiu cu adevărat că sunt incomensurabil de insuficienţi îl iubesc pe Domnul mai mult, căci ei ştiu că au fost îndatoraţi Domnului enorm. Cei care sunt conştienţi foarte bine de neajunsurile lor şi cred că datoriile lor imense au fost anulate sunt destinaţi să-l iubească pe Domnul mult mai mult. Acesta este motivul pentru care preţuiesc evanghelia Domnului mai mult, mândrindu-mă cu ea şi ascultănd de ea chiar mai mult. Dar cei care nu-şi cunosc neajunsurile lor îl iubesc pe Domnul mai puţin, pentru că ei cred că datoriile care au fost iertate au fost doar mici şi că Domnul se aşteaptă prea mult de la ei doar pentru a anula datorii atât de mici.

Cum se poate atunci că aceşti oameni care-şi cunosc foarte puţin neajunsurile lor să ajungă să realizeze cât de mari sunt de fapt neajunsurile lor? Acest lucru nu poate fi forţat asupra lor. Dar, pe măsură ce ei slujesc evanghelia, crezând că aceasta este voia lui Dumnezeu pentru ca aceştia să o servească, chiar dacă aceştia sunt insuficienţi, deficienţele lor vor fi dezvăluite mai mult cu timpul, şi cu cât sunt dezvăluite, cu atât mai profundă va deveni dragostea lor faţă de Dumnezeu. 

Nouă nu ne este de nici un folos să ne cunoaştem insuficienţele noastre numai teoretic. Putem recunoaşte insuficienţele noastre doar atunci când ne confruntăm cu vremurile grele în timp ce încercăm să slujim Evanghelia, de fapt. Acesta este motivul pentru care cu cât îl slujim pe Domnul, cu atât El devine mai preţios pentru noi. Aceasta se datorează faptului că datorită Domnului putem fi îndrăzneţi, şi este din pricina Lui, noi suntem proslăviţi. Putem trăi prin credinţă şi să ne devotăm la lucrările binecuvântate datorită Domnului. Dacă nu ar fi fost Domnul, tu şi cu mine nu am fi nimic.

Ioan Botezătorul a spus, “El trebuie să crească, iar eu să mă micşorez” (Ioan 3:30). Dumnezeu ne-a dat iertarea păcatului şi posibilitatea de a fi binecuvântaţi prin slujirea acestei evanghelii. Existenţa noastră este doar pentru a fi utilizaţi ca instrumente pentru a răspândi Evanghelia, şi Domnul este singurul care trebuie să primească glorie. Faptul că Domnul ne utilizează ca astfel de instrumente este, în sine, ceva de care urmează să fim extrem de recunoscători.

Îi mulţumim sincer lui Dumnezeu pentru că ne-a oferit această binecuvântare de a îndeplini sarcinile de Mare Preot. Isus este Marele Preot ceresc pentru noi şi Păstorul cel Mare. Slujitorii Lui sunt păstori mici. Tu şi cu mine am devenit micii păstori care au urmat ceea ce Marele Păstor a făcut pentru noi. Tu şi eu trebuie să credem în Cuvântul lui Dumnezeu exact aşa cum este, să acţionăm în conformitate cu cuvântul aşa cum este, şi să-l urmăm aşa cum este scris. Noi trebuie să servim exact aşa cum a făcut Domnul. Noi trebuie să imităm exact aşa ce a făcut Domnul, să credem şi să-L urmăm în consecinţă. Ce trebuie să facem este să credem şi să-L urmăm aşa cum El ne-a poruncit şi a plănuit pentru noi, şi să răspândim evanghelia apei şi a Duhului. Dreapta credinţă în faţa lui Dumnezeu este a accepta Cuvântul Lui, în puritatea lui, şi a propovădui Evanghelia apei şi a Duhului, crezând în ea. 

Îi mulţumim din toată inima Domnului nostru care a devenit propriul nostru Mare Preot.