Sermons

[11-33] < Exodul 29:1-14 > Jertfa de Păcat pentru Consacrarea Marelui Preot



< Exodul 29:1-14 >

“Iată ce trebuie să săvârşeşti asupra lor, când îi vei sfinţi să-Mi fie preoţi: să iei un viţel din cireadă, doi berbeci fără meteahnă, pâini nedospite, azime frământate cu untdelemn şi turte nedospite, unse cu untdelemn. Acestea să le faci din făină de grâu aleasă. Să le pui într-un paner şi să le aduci în paner la cortul adunării o dată cu viţelul şi cu berbecii. Apoi să aduci pe Aaron şi pe fiii lui la intrarea cortului adunării şi să-i speli cu apă. Şi, luând veşmintele sfinte, să îmbraci pe Aaron, fratele tău, cu hitonul şi cu meilul, cu efodul şi cu hoşenul, şi să-l încingi peste efod; Să-i pui pe cap mitra, iar la mitră să prinzi diadema sfinţeniei. Apoi să iei untdelemn de ungere şi să-i torni pe cap şi să-l ungi. După aceea să aduci şi pe fiii lui şi să-i îmbraci cu hitoane; Să-i încingi cu brâie şi să le pui turbanele; şi-Mi vor fi preoţi în veac. Aşa vei sfinţi tu pe Aaron şi pe fiii lui. Să aduci apoi viţelul înaintea cortului adunării şi să-şi pună Aaron şi fiii lui mâinile pe capul viţelului, înaintea Domnului, la uşa cortului adunării. Să junghii viţelul înaintea Domnului, la uşa cortului adunării. Să iei din sângele viţelului şi să pui cu degetul tău pe coarnele jertfelnicului, iar celălalt sânge să-l torni tot la temelia jertfelnicului. Apoi să iei toată grăsimea cea de pe măruntaie, seul de pe ficat, amândoi rărunchii şi grăsimea de pe ei şi să le arzi pe jertfelnic. Iar carnea viţelului, pielea lui şi necurăţeniile lui să le arzi cu foc afară din tabără. Căci e jertfă pentru păcat.”



Astăzi ne îndreptăm atenţia spre consacrarea Marelui Preot. Aici Dumnezeu i-a poruncit lui Moise cum să-i consacre pe Aaron şi pe fiii lui în detaliu. Cuvântul “a consacra, în versetul 9 înseamnă a sfinţi, pentru a pregăti, a aloca, a onora sau a trata ca fiind sacru. Cu alte cuvinte, a fi hirotonisit înseamnă a fi sfinţit şi dedicat lui Dumnezeu. Prin urmare, “a fi hirotonisit ca preot” înseamnă “a fi pus deoparte pentru a i se acorda autoritatea şi îndatoririle de Mare Preot.” Dumnezeu i-a dat lui Aaron şi fiilor lui dreptul de Mari Preoţi şi preoţia, care le-a permis să acorde poporului Său iertarea păcatelor. 

Dumnezeu i-a poruncit lui Moise să-l îmbrace pe Aaron cu veşmintele Marelui Preot şi i-a pus mitra pe cap, iar fiilor săi tunici. Atunci, pentru Aaron să fie hirotonit ca preot şi fiii săi ca preoţi, au trebuit să ia un taur şi doi berbeci impecabili pentru consacrarea lor. Slujba cea mai importantă al Marelui Preot a fost de a oferi jertfe de păcat în Ziua Ispăşirii pentru iertarea păcatelor israeliţilor pentru un an întreg. Şi în scopul de a face acest lucru, Aaron şi fiii lui însuşi a trebuit să fie curăţiţi de păcatele lor mai întâi, şi care a fost motivul pentru care trebuiau să ofere jertfa de păcat pentru ei înşişi în primul rând în ziua consacrării lui. 

Ceea ce trebuie să ne dăm seama aici este că, chiar şi Marele Preot a trebuit să-şi pună mâna pe capul jertfelor înainte de a le ucide pentru a oferi sângele lor înaintea lui Dumnezeu, totul în conformitate cu sistemul de sacrificii stabilit chiar de El. Timp de şapte zile, Marele Preot a trebuit să dea daruri, cum ar  fi jertfele de păcat, oferind împreună cu arderile de tot, darurile de împăcare, jertfe de înălţare pentru consacrarea sa.

La fel ca jertfele care s-au dat pentru Marele Preot însuşi şi casa lui, el de asemenea, a trebuit să pună mâna pe capul animalelor de sacrificiu pentru a trece păcatele copiilor lui Israel pe ele înainte de a le ucide, şi să ia sânge lor. Pentru datoria de slujire a lui Dumnezeu ca Marele Preot, el a trebuit să înveţe în detaliu modul în care jertfele trebuiau să fie acordate pentru iertarea păcatelor poporului său. Faptul că Marele Preot a dat jertfa de păcat ca să spele păcatele sale mai întâi înseamnă că el a fost instruit cu privire la modul de a da afară— adică, prin punerea, de asemenea, a mâinilor pe capetele jertfelor, de luare a sângelui şi de punere a acestui sânge pe altarul pentru arderile de tot, şi turnarea restului de sânge pe pământ.

Aici, marele preot trebuia să îşi amintească să treacă păcatele sale şi păcatele poporului său care privea, iar el trebuia să pună mâna pe capul jerfelor. După cum afirmă Exodul 29:10-12, “Să aduci apoi viţelul înaintea cortului adunării şi să-şi pună Aaron şi fiii lui mâinile pe capul viţelului, înaintea Domnului, la uşa cortului adunării. Să junghii viţelul înaintea Domnului, la uşa cortului adunării. Să iei din sângele viţelului şi să pui cu degetul tău pe coarnele jertfelnicului, iar celălalt sânge să-l torni tot la temelia jertfelnicului.” 

Preotului şi fiilor lui li s-a poruncit ca ei infailibil au trebuit să-şi pună mâinile lor pe capul viţelului, jertfa lor de sacrificiu. Pentru că atunci când Marele Preot Aaron şi fiii lui îşi puneau mâinile pe capul animalului sacrificial, toate păcatele lor au fost trecute pe el. Şi pentru că această jertfă accepta păcatele preotului şi a fiilor săi prin punerea mâinilor lor, a trebuit să sângereze şi să moară. După aceasta, Marele Preot a luat apoi sângele ei, a pus sângele pe coarnele altarului pentru arderile de tot, şi a turnat restul pe pământ. El trebuiau să ia toată grăsimea care acoperea măruntaiele, grăsimea ataşată la ficat, iar cei doi rinichi şi grăsimea, care a fost pe ea, şi apoi le-a ars pe altar. 

În caz de păcat, oferind ispăşirea pentru păcatele oricărei persoane care a comis păcatul necunoştinţă de cauză, el va aduce cât păcatul lui oferind un ţap, o femelă fără cusur, pentru păcatul pe care l-a comis. “Să-şi pună mâna sa pe capul jertfei pentru păcat şi să junghie capra adusă, jertfă pentru păcat, unde se junghie jertfele arderii de tot. Apoi să ia preotul din sângele ei cu degetul său şi să pună pe coarnele jertfelnicului arderii de tot, iar celălalt sânge să-l toarne la temelia jertfelnicului. Toată grăsimea ei s-o aleagă, cum se alege grăsimea la jertfele de mântuire, şi s-o ardă preotul pe jertfelnic, spre miros bine-plăcut Domnului; astfel îl va curăţi preotul şi i se va ierta păcatul.” (Leviticul 4:29-31). 

Această punere a mâinilor şi vărsare de sânge ale jertfei au constituit elementele esenţiale ale sistemului de sacrificii stabilit de Dumnezeu. Chiar înainte de întemeierea lumii, Dumnezeu a pus acest plan în Isus Hristos pentru a remite toate păcatele noastre cu adevărul ascuns în firul albastru, purpuriu şi cărămiziu şi inul subţire răsucit. Dumnezeu a promis poporului lui Israel că El îi va întâlni ori de câte ori îi dau arderea de tot. Exodul 29:42 susţine, “Aceasta va fi jertfă necontenită în neamul vostru, la uşile cortului mărturiei, unde Mă voi arăta pe Mine Însumi vouă ca să grăiesc cu tine.” Arderile de tot, pe care preoţii le dădeau în fiecare dimineaţă şi seară se oferă de-a lungul generaţiilor, chiar de noi, poporul spiritual al lui Israel, care am primit ştergerea păcatului, crezând în evanghelia apei şi a Duhului. Dumnezeu ne spune că El ne va răspunde prin aceste jertfe.



Care este semnificaţia jertfei arse aduse de către Marele Preot?


Deoarece jertfa a acceptat toate nelegiuirile păcătoşilor, care şi-au pus mâinile pe capul său, ea a trebuit să moară în locul lor şi să fie condamnată fiind arsă. Ce vrea Dumnezeu de la noi, prin jertfa de ispăşire a sistemului de sacrificii este ca noi să mărturisim, pentru noi, pentru a spăla păcatele noastre, în conformitate cu el. “Pentru că am comis astfel şi astfel de păcate înaintea lui Dumnezeu, eu trebuie să primesc o astfel de condamnare a păcatului.” Cu legea lui Dumnezeu de mântuire, noi trebuie să ne punem mâinile pe capul jertfei noastre de sacrificiu, să ne primim iertarea păcatelor conform harului în dreptatea lui Dumnezeu. 

În primul rând, trebuie să ne recunoaştem înaintea lui Dumnezeu, toate păcatele pe care le-am comis atât cu inimile noastre cât şi cu faptele noastre. Şi trebuie să recunoaştem că nu putem evita de a fi condamnaţi de aceste păcate. Dar nu-i putem mulţumi lui Dumnezeu pentru mântuirea Lui perfectă suficient. Dumnezeu ne-a iubit astfel, că L-a dat pe singurul Lui Fiu. Isus Hristos a luat toate păcatele prin botezul Său şi a ispăşit pentru păcatele tuturor cu moartea Sa de pe Cruce, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică. 

Sistemul sacrificial cere ca jertfele să se acorde neapărat prin punerea mâinilor şi vărsarea sângelui lor. Acest lucru denotă o dovadă a credinţei care iartă toate păcatele noastre, şi, prin urmare, trebuie să credem în ea. Că fiecare păcătos îşi întindea mâinile asupra capului jertfei înseamnă trecerea păcatelui lui pe ea. Chiar Marele Preot, de asemenea, trebuia să mărturisească, “am astfel de păcate înaintea lui Dumnezeu, şi eu prin urmare, trebuie să fiu omorât”, atunci când oferea o jertfă pentru păcat. Dar, crezând că Dumnezeu ne-a permis să primim iertarea păcatului crezând în această jertfă, noi putem fi salvaţi.

Dumnezeu a spus, “Eu vă voi întâlni acolo.” El a spus acest lucru nu numai Marelui Preot, ci, de asemenea, fiecărui om obişnui din popor, în sensul că Dumnezeu ne va da iertarea păcatelor tuturor şi, prin urmare, ne va face poporul Său. Cum atunci Dumnezeu nu ne satisface? Pentru că Dumnezeu are planul de mântuire pentru noi, El se întâlneşte cu siguranţă doar cu cei care dau ofertele lor de păcat în funcţie de sistemul de jertfe, care a fost stabilit de El. Pentru că Dumnezeu a ştiut foarte bine că fiinţele umane se nasc păcătoase precum şi că acestea sunt obligate să păcătuiască, El a vrut să spele toate păcatele noastre în conformitate cu mila Sa, care se manifestă în sistemul Lui de sacrificiu al mântuirii, şi, prin urmare ne-a făcut copiii Său. Acesta a fost motivul pentru care Dumnezeu a stabilit sistemul de sacrificii prin care nenumăraţi oameni din Israel ar putea trece păcatele lor, asupra darului lor de sacrificiu atunci când puneau mâinile pe capul său.

Metoda prin care poporul lui Israel a trecut păcatele lor pe jertfe a fost prin “punerea mâinilor”, în acest mod. Poporul lui Israel a călcat legea lui Dumnezeu de nenumărate ori şi a comis tot felul de pacate. Dar, pentru că acestea ar putea trece toate fărădelegile lor pe jertfele lor de sacrificiu, prin această metodă de “punerea mâinilor”, ei au reuşit să spele toate păcatele lor. A fost prin aceasta că Dumnezeu a putut locui cu acei israeliţi care au crezut în El, a devenit Dumnezeul lor, i-a făcut poporul Său, i-a determinat, şi le-a dat binecuvântările cerului, precum şi binecuvântările grăsimii acestui pământ. Toate aceste lucruri puteau deveni realitate, prin credinţa lor în sistemul sacrificial al Cortului.

Toate aspectele acestui sistem de sacrificii al Cortului au fost stabilite de Dumnezeu în prealabil, şi poporul lui Israel a putut fi spălat de toate păcatele lor prin întinderea mâinilor pe capul sacrificiului şi trece astfel toate păcatele lor pe acesta în conformitate cu metoda stabilită de Dumnezeu. Pentru că Dumnezeu le-a permis tuturor celor care au venit la El, crezând în puterea întinderii mâinilor şi vărsării de sânge stabilită prin El să fie spălaţi de păcatele lor, cei care au crezut în acest adevăr au putut umbla cu Dumnezeul sfânt. Fără a oferi ce a fost dat atât cu punerea mâinilor cât şi vărsare de sânge, Dumnezeu nu ar fi putut locui cu poporul lui Israel. Indiferent de modul în care israeliţii au fost insuficienţi şi cât de multe păcate au comis, Dumnezeu ar fi putut locui cu ei cu toate acestea, datorită acestei legi date de Dumnezeu de mântuire constituită prin jertfa-legală prin punerea mâinilor pe capul jertfei pentru păcat şi vărsându-i sângele. Prin urmare, trebuie să ne dăm seama şi să credem că mântuirea de păcat permisă de Dumnezeu se face din atât prin punerea mâinilor pe capul jertfei sale sacrificiale cât şi vărsare de sânge.

Preoţii au trebuit să dea arderile de tot în fiecare dimineaţă şi seara. Ei au trebuit să facă acest lucru, deoarece după ce a dat o ardere de tot dimineaţa pentru păcatele lor, au ajuns să comită păcate mult mai multe în timpul zilei, şi aşa a fost necesar să treacă păcatele lor şi să se spele din nou, oferind o altă jertfă seara. Arderi de tot care au fost date zi de zi au reamintit israeliţilor credinţa care aminteşte şi crede că Isus va veni pe acest pământ, să ia păcatele lumii fiind botezat de Ioan Botezătorul, să moară pe Cruce, şi, astfel, să şteargă toate păcatele lumii întregi. De asemenea, noi trebuie să dăm tot jertfa credinţei în fiecare dimineaţă şi seară, pentru că vom continua să păcătuim fără încetare pe tot parcursul zilei. Acest lucru jertfa credinţei, care a fost dată în timpul Vechiului Testament este aceeaşi ca fiind spălaţi de toate necurăţiile inimii, în timp Noului Testament, crezând în botezul pe care Isus l-a primit de la Ioan Botezătorul şi în vărsarea sângelui Său.

Dumnezeu Tatăl ne întâmpină atunci când El găseşte această credinţă în inimile noastre, care crede că Isus Mântuitorul nostru a iertat toate păcatele noastre. În conformitate cu sistemul sacrificial al Vechiului Testament, Isus Hristos a venit pe acest pământ în timpul Lui şi a acceptat toate păcatele noastre fiind botezat de Ioan Botezătorul la începutul epocii Noului Testament (Matei 3:15). Acesta este motivul pentru Isus a spus, “Iar din zilele lui Ioan Botezătorul şi până acum împărăţia cerurilor este luată cu forţa şi năvălitorii pun mâna pe ea” (Matei 11:12). Crezând în acest adevăr al Evangheliei, am putea fi eliberaţi de toate păcatele noastre şi să fim curăţaţi de ele perfect. 

Indiferent de faptul că Isus Hristos a venit pe acest pământ, oamenii au comis păcate nenumărate, şi noi, creştinii, atât înainte cât şi după cunoaşterea lui Isus Hristos, am, comis de asemenea păcate nenumărate. Dar Isus Hristos a venit pe acest pământ, şi cu botezul pe care El l-a primit de la Ioan Botezătorul şi vărsarea sângelui Său de pe Cruce, El a spălat toate păcatele lumii. Prin urmare, atunci când Dumnezeu a spus că El va întâlni poporul lui Israel prin arderea de tot, aceasta înseamnă că Dumnezeu se va întâlni pe cei care cred în evanghelia apei şi a Duhului. Dumnezeu îi iubeşte pe cei care cred astfel că El a eradicat cu adevărat toate păcatele lor cu aţa albastru, purpuriu şi cărămiziu. Dar El cu siguranţă nu-i iubeşte pe cei care resping acest Adevăr.

În această eră a Noului Testament, crezând în evanghelia apei şi a Duhului noi îl putem întâlni pe Dumnezeu. În timpul Vechiului Testament, prin încrederea în Adevărul manifestat în firul albastru, purpuriu şi cărămiziu şi inul subţire răsucit cineva putea primi iertarea păcatelor. Punerea mâinilor şi vărsarea de sânge, unirea acestor două concepte constituie o Evanghelie perfectă. Vechiul Testament a profeţit mântuirea perfectă a lui Dumnezeu în detaliu, şi Noul Testament este împlinirea acestor profeţii şi finalizarea Evangheliei promise. Prin urmare, Evrei 1:1-2 susţine, “După ce Dumnezeu odinioară, în multe rânduri şi în multe chipuri, a vorbit părinţilor noştri prin prooroci, În zilele acestea mai de pe urmă ne-a grăit nouă prin Fiul, pe Care L-a pus moştenitor a toate şi prin Care a făcut şi veacurile.” 

Isus este Regele regilor şi Dumnezeul Atotputernic, dar acest Dumnezeu a venit pe acest pământ încarnat în trup de om, a fost botezat, a murit pe Cruce, a înviat din morţi, şi astfel a spălat toate păcatele noastre şi ne salvat din toate condamnarea păcatului. Crezând în această evanghelie cu care Dumnezeu ne-a făcut neprihăniţi, putem deveni întregi. A devenit acum posibil pentru noi să primim iertarea păcatelor noastre, pe care am avut căutat-o cu toată seriozitatea. Am vrut să spelăm toate păcatele noastre atât de disperat, şi Dumnezeu le-a iertat o dată pentru totdeauna prin sistemul sacrificial al punerii mâinilor şi a vărsării de sânge, adică prin botezul lui Isus şi vărsarea sângelui Său de pe Cruce, substanţa reală a evangheliei apei şi a Duhului (1 Ioan 5:6-8). Atunci când credem că Dumnezeu ne-a iertat toate păcatele noastre perfect, El ne face poporului Său şi ne întâlneşte. 



Importanţa punerii mâinilor


Leviticul 1:1-4 spune, “În vremea aceea, chemând pe Moise, Domnul i-a grăit din cortul adunării şi i-a zis: "Grăieşte fiilor lui Israel şi le spune: De va aduce cineva dintre voi jertfă Domnului din dobitoace, să aducă jertfă din cireada de vite şi din turma de oi. De va fi jertfa lui ardere de tot din vite mari, să fie parte bărbătească, fără meteahnă, şi s-o aducă la uşa cortului adunării, ca să fie bine-plăcută înaintea Domnului. Apoi să-şi pună mâna pe capul jertfei cea pentru arderea de tot şi îşi va afla bunăvoinţă spre iertarea păcatelor lui.’” 

Fiţi atenţi la versul 4 aici care spune, “Apoi să-şi pună mâna pe capul jertfei cea pentru arderea de tot şi îşi va afla bunăvoinţă spre iertarea păcatelor lui.” Cu alte cuvinte, Dumnezeu ar accepta oferta de păcat atunci când un păcătos a oferit arderea lui de tot după întinderea mâinilor asupra capului ei. Mâinile cărui păcătos au fost puse pe ea? Ale stăpânului jertfei. Numai prin această metodă, Dumnezeu a promis să şteargă păcatele poporului lui Israel. Deci, în Vechiul Testament pe capul jertfei de sacrificiu se puneau mâinile, dar cum era în Noul Testament? Cine este jertfa adevărată de sacrificiu din timp Noului Testament? Acesta este nimeni altul decât Isus Hristos, Mântuitorul întregii omeniri. Isus Hristos este singura şi unica jertfă de sacrificiu pentru înlăturarea păcatelor întregii omeniri. Din din cauza unui singur om toţi au devenit păcătoşi, şi de asemenea, datorită chiar a lui Isus Hristos toate fiinţele umane pot fi curăţate de toate păcatele lor şi primi viaţa veşnică.

Prin credinţă, noi trebuie să ne punem mâinile pe capul lui Isus al nostru şi să trecem toate păcatele noastre pe El. Cu alte cuvinte, trebuie să ne punem mâinile noastre pe capul Lui, în credinţa adevărată, astfel încât Dumnezeu ar accepta această jertfă de sacrificiu cu plăcere. Isus a spus în Matei 11:12 că numai năvălitorii vor putea avea împărăţia Lui cu forţa. Deoarece punerea mâinilor ne permite să trecem toate păcatele noastre pe jertfa de sacrificiu, Dumnezeu acceptă cu plăcere acest sacrificiu al credinţei. Pentru că Ioan Botezătorul a întins mâinile asupra capului lui Isus Hristos şi a trecut toate păcatele omenirii pe El, Dumnezeu a permis ca toată lumea să fie spălată de păcat şi eliberată de condamnarea păcatului atunci când crede din toată inima în ambele: în botezul Lui şi în moartea Lui înlocuitoare pe cruce. Deci noi, crezând în botezul lui Isus Hristos pe care l-a primit, ne putem trece toate păcatele noastre pe El. 

Dumnezeu le-a dat israeliţilor sistemul de jertfe, şi l-a prefigurat în jertfa veşnică oferită de Isus Hristos cu trupul Său. Cu alte cuvinte, Isus Hristos a finalizat legea de mântuire promisă, în acest sistem sacrificial cu botezul Său şi sângele Său de pe Cruce. Din dragostea Lui nesfârşită pentru noi, Dumnezeu ne-a mântuit dându-ni-L pe Isus Hristos, pe singurul Lui Fiu. Acum este timpul ca toţi să fie salvaţi, crezând în botezul lui Isus Hristos şi în vărsarea sângelui Său de pe Cruce. 

Omniscientul Dumnezeu a planificat mântuirea Lui perfectă pentru păcătoşi chiar înainte de creaţie, şi a împlinit-o corect în conformitate cu calendarul Lui. A fost în conformitate cu acest plan de mântuire că Ioan Botezătorul s-a născut cu şase luni înainte de Isus. Ioan Botezătorul a fost cel mai mare din întreaga omenire. Aşa cum Isus Însuşi a spus, “Dintre cei născuţi din femei nu s-a sculat nici unul mai mare decât Ioan Botezătorul” (Matei 11:11), Ioan Botezătorul, cu alte cuvinte, a fost reprezentantul omenirii. Ioan Botezătorul a fost un slujitor al lui Dumnezeu, care a fost chiar mai mare decât Moise, Ilie şi profetul Isaia. Mulţi oameni consideră că Ioan Botezătorul este numai cineva care a trăit o viaţă ascetică în pustiu. Dar el a fost, de fapt, trimis pentru a fi reprezentantul întregii omeniri de către Dumnezeu. Ioan Botezătorul a fost într-adevăr, cel mai mare dintre toţi oamenii din această lume. El a venit din casa lui Aaron, Marele Preot (Luca 1:5-7). La fel ca şi regii, Ioan Botezătorul, ultimul mare preot, de asemenea, s-a născut din casa lui Aaron, primul mare preot, şi ca reprezentant al omenirii, el L-a botezat pe Isus în râul Iordan pentru a trece păcatele omenirii pe El. Ioan Botezătorul este cel mai mare dintre toţi de pe acest pământ. Dar sunt unii oameni care pun la îndoială acest lucru, ca şi cum determinaţi ei înşişi să nu creadă, întreabă: “Unde ni se spune în Biblie că Ioan Botezătorul este Marele Preot?”

Permiteţi-mi să vă răspund prin ceva care să demonstreze în mod clar că Ioan Botezătorul este într-adevăr, reprezentantul întregii omeniri şi Marele Preot, pentru că toate acestea sunt scrise în Cuvântul lui Dumnezeu: “Căci toţi profeţii şi legea au profeţit până la Ioan. Şi dacă vreţi să-l primiţi, el este Ilie care va să vină” (Matei 11:13-14). Dumnezeu a promis că-l va trimite pe Ilie din Maleahi 4:5. Şi Isus Însuşi a spus că acest Ilie, care trebuia să vină nu este altul decât Ioan Botezătorul. Asta s-a întâmplat fiindcă Ioan Botezătorul s-a născut ca un descendent al lui Aaron, care a împlinit rolul Marelui Preot.

În Vechiul Testament, atunci când un păcătos îşi trecea păcatele sale prin punerea mâinilor pe capul jertfei de sacrificiu, jertfa apoi a fost omorâtă prin vărsarea de sânge şi arsă în foc. Oricine a încercat să fie iertat de păcatele sale a trebuit să pună mâna pe capul jertfei sacrificiale fără greş şi să treacă păcatele sale pe ea. Când oamenii îşi puneau mâinile pe capul jertfei de sacrificiu, aceasta însemna că păcatele lor au fost trecute pe ea. Şi, în Ziua Ispăşirii, Aaron Marele Preot a trebuit să pună mâna pe capul ţapului, pentru a trece toate păcatele anule ale israeliţilor pe el. Aici, de asemenea, punerea mâinilor a fost indispensabilă, şi aceasta înseamnă, spiritual vorbind, transferul păcatului. Ioan Botezătorul a trecut toate păcatele noastre pe Isus, prin botezul Lui, şi prin acest Botez al lui Isus El a acceptat toate păcatele lumii şi apoi Şi-a vărsat sângele Său pe Cruce. Fiind botezat de Ioan Botezătorul şi, prin urmare, luând asupra Sa toate păcatele noastre, şi prin vărsarea sângelui Lui de pe Cruce şi a învierii din nou din morţi, Isus Hristos a devenit Mântuitorul nostru perfect.

Cei din poporul lui Israel au dat, de asemenea, jertfa lor la Dumnezeu, prin întinderea mâinilor pe capul ei în acest mod. Când cei din poporul lui Israel au păcătuit împotriva lui Dumnezeu şi, prin urmare, au devenit păcătoşi, aceştia au trebuit să treacă păcatele lor pe jertfele lor punându-şi mâinile lor pe capul animalelor în scopul de a oferi ofertele lor de păcat lui Dumnezeu în mod corespunzător. Dumnezeu a acceptat cu plăcere jertfa legală care a fost arsă cu foc după ce i-au fost puse mâinile pe capul ei şi ea a fost ucisă. A fost pentru că oamenii din Israel i-au dat Lui această jertfă legală de sacrificiu prin care treceau păcatele lor, prin punerea mâinilor pe capul său, că Dumnezeu i-a întâlnit. A fost pentru că jertfa a acceptat păcatele lor, prin punerea mâinilor şi a fost indirect condamnată pentru păcatele lor, că Dumnezeu s-a întâlnit cu cei care au venit la El, crezând în harul lui Dumnezeu implicat în această jertfă. De aceea Dumnezeu a fost atât de încântat să accepte astfel de animale de sacrificiu. El este atât de milostiv încât nu pot suportă ca nimeni să ajungă a fi trimis în iad.

În acest fel, ceea ce ne curăţeşte de toate păcatele noastre sunt atât botezul pe care Isus Hristos l-a primit cât şi sângele Său de pe Cruce. A fost pentru că Isus Hristos a luat asupra Sa toate păcatele noastre fiind botezat de Ioan Botezătorul, în scopul de a şterge păcatele lumii, că El a putut muri pe Cruce şi purta condamnarea justă pentru păcatele noastre. Fiindcă că Isus a fost botezat luând asupra toate păcatele noastre şi a purtat pedeapsa dreaptă a Crucii, El s-a putut oferi şi a putut să ne scape de păcat. Prin urmare, crezând în botezul Lui şi în sacrificiul Lui al vărsării sângelui, putem fi născuţi din nou chiar acum ca cei drepţi şi putem să-L întâmpinăm pe Isus Hristos. Crezând în evanghelia apei şi a Duhului, prin faptele drepte ale lui Isus, pe scurt, noi putem deveni toţi sfinţii lui Dumnezeu. Isus Hristos a devenit Mântuitorul veşnic al celor dintre noi care credem în acest Adevăr.

Noi trebuie să devenim într-adevăr sfinţii lui Dumnezeu. Prin credinţa în Isus Hristos Mântuitorul, care a venit prin firul albastru, purpuriu şi cărămiziu, îl putem întâlni pe Dumnezeu prin credinţă. Cei care caută să-l întâlnească pe Dumnezeu trebuie să audă Cuvântul Său şi să creadă în Dumnezeu, care a dat sistemul jertfelor, care constă atât în punerea mâinilor cât şi în vărsarea de sânge. Dacă ei nu pot înţelege pe deplin cu gândurile lor proprii carnale şi au chiar şi cea mai mică îndoială cu privire la aceasta, ei trebuie să deschidă Cuvântul lui Dumnezeu şi să-l confirme chiar ei înşişi. Şi ei trebuie să creadă că ceea ce spune Cuvântul lui Dumnezeu este corect.

Noi nu trebuie să credem în Dumnezeu, cu gândurile noastre proprii. În schimb, noi trebuie să stăm ferm pe Cuvântul lui Dumnezeu de adevăr, şi să ne bazăm pe acest Cuvânt, trebuie să discernem celelalte Evanghelii de această evanghelie autentică. Noi nu trebuie să insistăm asupra gândurilor noastre numai, bazându-ne pe înţelegerea noastră şi învăţarea noastră. Nici unul dintre propriile gânduri nu poate fi vreodată bun. Fiinţele umane sunt atât de slabe, atât de încăpăţânate, şi aşa de împietrite înaintea lui Dumnezeu că acestea sunt înclinate în faţa dreptăţii lor şi a gândurilor lor mai întâi şi lasă Cuvântului lui Dumnezeu la urmă. Deschizându-ne inima noastră înaintea lui Dumnezeu şi crezând în Cuvântul Său este calea reală către viaţă şi binecuvântări.

În cazul în care Marele Preot a dat un taur ca jertfă de ispăşire pentru a-i fi consacrat lui, Dumnezeu i-a spus să ia toată grăsimea care i-a acoperit măruntaiele, lobul gras ataşat la ficat, cei doi rinichi şi grăsimea, care a fost pe ei, şi să-i ardă pe altar, în timp ce carnea taurului, cu pielea şi organele sale, urmau să fie arse cu foc afară din tabără. Preotul a dat jertfa la fel cum Dumnezeu i-a poruncit lui Moise. În cazul în care arderea de tot a fost dată, Marele Preot a adus, de asemenea, un berbec fără cusur ca jertfă de sacrificiu şi a pus mâinile pe capul său. Pentru sine şi casa lui, dimineaţa şi seara, Marele Preot şi fiii lui i-au pus mâinile pe capul unei astfel de jertfe, i-a tăiat gâtul ei şi a luat sângele său, şi a pus acest sânge pe coarnele altarului pentru arderile de tot. Ei au ars, atunci toate părţile sale componente necurate, cum ar fi organe sale şi capul afară din tabără, dar copitele au fost arse pe altarul pentru arderile de tot. Ardere de tot, care a fost date în cursul consacrării Marelui Preot au fost de asemenea oferite în acest fel.

În special, în timpul consacrării Marelui Preot, toată grăsimea jertfei trebuia să fie arsă înaintea lui Dumnezeu. Faptul că Dumnezeu a fost mulţumit cu aroma grăsimii jertfei, demonstrează că jertfa este cu siguranţă în conformitate cu Cuvântul Său şi cu sistemul de sacrificii stabilit de El cu care Dumnezeu ne face să ne naştem din nou. Grăsimea aici, cu alte cuvinte, îl manifestă pe Dumnezeu Duhul Sfânt. Dumnezeu ne-a dat sistemul de jertfe, şi El ne-a făcut, în conformitate cu acest sistem sacrificial, să ne punem mâinile noastre pe el, să ucidem jertfa, oferind-o arzând carnea sa pe altarul arderilor de tot. Numai atunci când jertfa a fost dată în conformitate cu sistemul de sacrificii stabilit de Dumnezeu aşa şi dacă o dăm cu credinţa în El, Dumnezeu o acceptă în plăcere. 

Exodul 29:10 spune, “Aaron şi fiii lui să-şi pună mâinile pe capul viţelului.” Aceasta a fost porunca lui Dumnezeu. Mai mult decât atât, articolele de îmbrăcăminte pe care Marele Preot le-a purtat în timpul consacrării lui, efodul a trebuit să fie ţesut din cinci fire, fără greş, adică, el a trebuit să fie ţesut din aur, fir albastru, purpuriu, şi fir cărămiziu şi in subţire răsucit. Firul de aur aici vorbeşte despre credinţă. Firul albastru se referă la botezul pe care Isus Hristos l-a primit, care este la fel ca punerea mâinilor din Vechiul Testament; firul purpuriu ne spune că Isus este Fiul lui Dumnezeu, Dumnezeu Însuşi şi Mântuitorul; şi firul cărămiziu se referă la sacrificiul pe care Isus Hristos l-a făcut, şi inul subţire răsucit se referă la Cuvântul lui Dumnezeu, care ne-a făcut fără de păcat. Firul de aur manifestă credinţa care crede că Dumnezeu ne-a iertat toate păcatele noastre şi a făcut inimile noastre albe ca zăpada. Trebuie să avem această credinţă, crezând că Dumnezeu a şters păcatele noastre cu botezul lui Isus şi cu sângele de pe Cruce. Noi trebuie să credem în Isus Hristos, exact în funcţie de tot ceea ce Dumnezeu ne-a spus, în funcţie de modul în care El a şters toate păcatele noastre. Noi trebuie să credem în Dumnezeu, în funcţie de modul în care Dumnezeu a setat sistemul de jertfe al mântuirii, şi de modul în care El a spălat toate păcatele noastre prin Isus Hristos, care a desăvârşit sistemul de sacrificii. 

Mulţi oameni spun, “De ce nu crezi în El în acest fel? De ce eşti aşa de pretenţios? Poate pentru că ai o personalitate orientată catre detalii şi îţi place să fii sigur tot timpul, dar personalitatea mea este în tot locul, şi aşa cred că amândouă opinii contradictorii pot fi corecte în acelaşi timp. Oare Dumnezeu acceptă numai persoanele care cred ca tine? Dacă spun că eu cred în Dumnezeu într-un fel, nu ar trebui să fie suficientă această credinţă în sine?” Dacă aşa credeţi, Dumnezeu nu va fi mulţumit de voi. El este Dumnezeul adevărului. Dumnezeu nu ne-a mântuit într-un mod nestabil şi nesigur. Dumnezeu este lumina extrem de luminoasă al cărui Cuvânt este ca o sabie ascuţită cu două tăişuri. El judecă cu Urim şi Tumim, ceea ce înseamnă că El ne-a mântuit cu lumină şi perfecţiune.

Dumnezeu este mai precis decât chiar decât cel mai avansat microscop care poate recunoaşte şi discerne cea mai mică dintre toate măsurătorile una de alta. El nu este cineva care aprobă mântuirea noastră atunci când credem în orice mod în care ne place nouă. Pentru că Dumnezeu este adevărul, El ştie totul, de la gândurile noastre ascunse la sentimentele noastre temporare, de la păcatele care se află în inimile noastre la faptele noastre, de la păcatele pe care le-am comis înainte la păcatele pe care le comitem acum şi păcatele pe care le vom comite în viitor, atât cele ascunse, cât şi cele dezvăluite deopotrivă. Acesta este motivul pentru care Dumnezeu a stabilit că El ar îndeplini cu siguranţă misiunea de a îndepărta toate păcatele noastre, atât cu punerea mâinilor cât şi cu sângele de sacrificiu, şi din acest motiv trebuie să credem cu siguranţă în mântuirea lui Dumnezeu în conformitate cu sistemul de sacrificii stabilit de Dumnezeu.

Domnul a spus că ar trebui să punem mâinile noastre pe capul jertfei de sacrificiu, şi că El o va accepta apoi cu plăcere. Când un păcătos îşi întinde mâinile asupra capului jertfei, el trebuie să o omoare, apoi ia sângele acestei jertfe şi pune sângele pe coarnele altarului pentru arderile de tot. Aici, a pune sângele jertfei pe coarne vorbeşte despre ştergerea păcatelor care sunt înregistrate în Cartea Judecăţii (Apocalipsa 20:12-15). După aceasta, restul de sânge este turnat pe pământ. Aceasta înseamnă că inima lui este spălată de păcat. 

Pentru tine şi mine, Isus Hristos a fost botezat, a murit pe Cruce, a înviat din morţi, şi ne-a salvat, prin urmare, pe noi toţi. Marele Preot a avut, de asemenea, aceeaşi credinţă ca a noastră. Credinţa pe care tu şi eu o avem în prezent în această epocă în mod absolut nu se deosebeşte de credinţa pe care Marele Preot a avut-o. Pentru Marele Preot, de asemenea, a fost datorită credinţei sa în adevărul manifestat în firul albastru, purpuriu şi cărămiziu că putea îndeplini îndatoririle sale preoţeşti, şi este prin aceeaşi credinţă că tu şi eu am devenit, de asemenea, neprihăniţi. Aceasta se datorează faptului că am primit iertarea păcatelor prin această credinţă de a crede în salvarea care ne-a dat-o Dumnezeu, că noi ne putem întâlni acum El, îi putem cere ajutorul, ne putem conduce vieţile noastre ca popor al Său propriu, şi că putem răspândim Evanghelia păcătoşilor pe măsură ce ne îndeplinim îndatoririle preoţeşti. 



Marii Preoţi pământeşti şi sistemul de sacrificii au fost stabiliţi de către Dumnezeu


Marele Preot şi sistemul jertfelor au fost stabiliţi de către Dumnezeu. Prin urmare, marele preot pământesc a făcut ceea ce Dumnezeu i-a poruncit să facă, şi, prin aceasta, el a îndeplinit îndatoririle sale preoţeşti de a ierta păcatele poporului său. Cum a procedat atunci Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, pentru a şterge toate păcatele noastre ca Marele Preot al Cerurilor? În loc de a folosi o jertfă de sacrificiu pământească, El a luat trupul Său propriu impecabil ca jertfă şi a pus toate păcatele noastre pe el. Isus a luat asupra Sa păcatele omenirii, fiind botezat de Ioan Botezătorul, a vărsat sângele Său şi a murit pe Cruce, a înviat din morţi din nou, şi prin urmare, ne-a mântuit de toate păcatele lumii. Cât de uimitoare este această iubire, şi cât de minunată este această mântuire!

Puteţi face acest lucru? De dragul altcuiva, puteţi să luaţi asupra voastră păcatele acestei persoane şi să fiţi crucificat murind în locul lui? Imposibil! În plus, trupul dumneavoastră nu poate fi calificat drept o jertfă legală, pentru că nu este fără cusur. Există, desigur, unii oameni care au făcut lucruri drepte pentru o cauză mai mare decât ei înşişi— pentru naţiunea lor, de exemplu. Dar, deşi pot exista unii care pot face acest lucru, tot ce fac fiinţele umane este totul, doar inutil, pentru că ei nici măcar nu-şi pot rezolva problema păcatelor lor, cu atât mai puţin să-i salveze pe ceilalţi din păcat. Nu există nimeni altcineva care să poată salva omenirea din păcat, decât Hristos Isus, Fiul Sfânt al lui Dumnezeu. Biblia ne spune că nu există nici un alt nume sub cer dat nouă prin care putem fi mântuiţi, decât Isus Hristos (Faptele Apostolilor 4:12).

Apropo, n-ar fi existat nici o persoană cu voinţă puternică dintre voi care crede, “Sunt capabil să facă acest lucru. Sunt capabil să mă dedic în totalitate altcuiva, şi în continuare, sunt în măsură să mă sacrific pentru altcineva”? Un astfel de sacrificiu şi dăruire poate fi apreciată printre muritori, dar cu trecerea timpului şi, cum lucrurile se îmbunătăţesc, un astfel de lucru virtuos în cele din urmă va fi uitat. Evrei 13:9 ne spune, “căci bine este să vă întăriţi prin har inima voastră, nu cu mâncăruri, de la care n-au avut nici un folos cei ce au umblat cu ele.” Ce bogăţii şi beneficii ale inimile noastre am ajuns să primim de la Dumnezeu? Este dragostea lui Dumnezeu de mântuire care afundă şi umple inimile noastre cu harul Său. Fiind ajutaţi fizic de către o altă fiinţă umană este nimica toată pentru viaţa noastră veşnică. Când suntem confortabili, încă o dată, toţi suntem predispuşi să uităm un astfel de ajutor. 

Socrate, Confucius, şi Siddhartha au fost salutaţi ca cei mai mari înţelepţi ai lumii. Cu toate acestea, poate fi vreo unul dintre aceşti înţelepţi vreodată Mântuitorul tău? Siddhartha poate să te cureţe de păcate? Niciunul dintre ei nu poate. Cine poate fi Salvatorul omenirii, atunci când nici o fiinţă umană nu-şi poate rezolva chiar şi unul singur din păcatele lui sau a ei proprii? Chiar Marele Preot nu a putut şterge păcatele poporului său din proprie iniţiativă. Păcatele poporului lui Israel ar putea fi spălate numai atunci când au avut credinţă în Dumnezeu, dată de sistemul sacrificial şi să primească iertarea păcatelor lor dând jertfele lor Lui conform acestui sistem de sacrificii—adică, prin trecerea păcatelor lor, oferindu-le prin punerea mâinilor lor pe capul ei, punând sângele acestui sacrificiu pe coarnele altarului pentru arderile de tot şi turnând ce a rămas pe pământ, şi arzând grăsimea sa pe altarul jertfei arse. 

Pentru a fi iertaţi de păcatele unui an întreg, în ziua a 10-a a lunii a şaptea, Marele Preot a trebuit să-şi pună mâna pe capul jertfei sacrificiale înaintea lui Dumnezeu şi să treacă, prin urmare, păcatele pe ea, să ia sângele în Sfânta Sfintelor, şi să stropească pe partea de est a capacului ispăşirii—adică, spre direcţia din care el a intrat. Când el stropea cu sânge de şapte ori, clopoţeii de aur care erau suspendaţi de poala hainei sale albastre răsunau. (Aceşti clopoţei de aur erau agăţaţi între materialele ţesute din fir albastru, purpuriu, şi cărămiziu.) Sunetul elegant al acestor clopoţei de aur a fost auzit ori de câte ori el umbla sau stropea cu sângele. Acesta este nimeni alta decât evanghelia. Acest sunet implică Vestea Bună, puternica Evanghelie care a spălat toate păcatele noastre. Aşa cum Marele Preot putea aduce iertarea păcatelor poporului său, nu prin acordarea oricărei jertfe din proprie iniţiativă, ci numai acordând-o în conformitate cu legea lui Dumnezeu pe care El a stabilit-o, în epoca Noului Testament, Isus Hristos ne-a mântuit pe tine şi pe mine din toate păcatele venind pe acest pământ, fiind botezat, murind pe Cruce, şi înviind din morţi din nou, totul în conformitate cu aceeaşi lege. Isus Hristos ne putea face, de asemenea, neprihăniţi numai atunci când El împlinea lucrările sale în conformitate cu legea mântuirii pe care El Însuşi a stabilit-o.

Oricine vrea să fie cu adevărat născut din nou, poate primi iertarea păcatelor lui, numai în cazul în care sunt agreabili, plăcuţi şi doresc să audă Cuvântul lui Dumnezeu, având o dispoziţie de a fi deschişi la minte, adică fiind precum spiritul ‘Berean’. Cei care sunt în dezacord nu pot să creadă în acest adevăr şi nu pot primi iertarea păcatului lor, indiferent de câte ori Cuvântul lui Dumnezeu li se predică lor, ci sunt mai proşti. Cum poate cineva să nu crede în Cuvânt aşa cum îl spune Dumnezeu? Cât de departe poate ajunge cunoaşterea umană într-adevăr? Acesta este de departe insuficientă faţă de înţelepciunea Cuvântului lui Dumnezeu. Chiar şi aşa, ei continuă să se laude cu realizărilor lor proprii şi refuză să creadă în Cuvântul lui Dumnezeu. Ar fi greu de găsit pe cineva la fel de absurd ca aceşti oameni.

Dragi fraţi şi surori, lumea se schimbă rapid. Tehnologia de asemenea, se dezvoltă atât de rapid încât clonarea umană este declarată a fi aproape posibilă punct de vedere tehnic. Ateismul este, de asemenea, este în vigoare pe scară largă, iar era religiei trece acum. Cu toate acestea, chiar dacă această lume va deveni şi mai confuză şi mai dificilă, cei născuţi din nou nu pot decât să slujească fidel lui Dumnezeu ca preoţii Lui regali. Acum, evanghelia apei şi a Duhului se răspândeşte în toată lumea mai repede, indiferent de valul măturător al celor lipsiţi de evlavie. Noi suntem singurii care se pot împotrivi curentului vremii. 

Eu cred că evanghelia apei şi a Duhului, mântuirea în conformitate cu sistemul de sacrificii dat de Dumnezeu, va înflori şi va rodi chiar mai mult şi se va răspândi în întreaga lume, în viitorul apropiat. Noi, preoţii de astăzi ne vom ruga pentru noi înşine şi pentru toate sufletele din întreaga lume şi vom continua să ne ducem vieţile noastre, prin care să atestăm această evanghelie. Eu cred că atunci când trăim prin credinţă, vom deveni cei care umblă cu Dumnezeu şi vom înfăptui lucrări chiar mai mari de răspândire a Evangheliei. Când vom căuta şi îndeplini astfel de lucrări pentru care ne rugăm lui Dumnezeu în aceste vremuri din urmă, cred că fabrica Evangheliei va face chiar mai multe progrese în fiecare colţişor al acestei lumi, aşa cum parfumul dulce al florilor se răspândeşte peste tot ca o briză uşoară. 

Îi dau toată mulţumirea mea lui Dumnezeu pentru sfinţirea noastră ca preoţi ca să-I slujim şi că ne-a numărat în lucrările Lui.