(Marcu 7:8-9)
“‘Căci punând deoparte porunca lui Dumnezeu, voi țineți tradiția oamenilor—spălarea urcioarelor și a paharelor, și multe alte lucruri voi faceți.’ Și El le-a spus, ‘Totul atât de bine încât respingeți porunca lui Dumnezeu, ca să vă țineți tradiția.’”
(Marcu 7:20-23)
“Și El a spus, ‘Ce iese dintr-un om, aceea îl spurcă. Căci dinlăuntru, din inima oamenilor, ies gândurile rele, curvia, preacurvia, uciderile, hoțiile, zgârcenia, răutatea, înșelăciunea, ochiul rău, blasfemia, aroganța, prostia. Toate aceste lucruri rele ies dinlăutru și spurcă pe om.’”
Mai întâi, aș dori să definesc ce este păcatul. Sunt păcate definite de Dumnezeu și sunt păcate definite de om. Cuvântul păcat, ‘hamartia’ în greaca veche, înseamnă a ‘rata ținta.’ În alte cuvinte, este a face ceva greșit. Este un păcat a face ceva greșit. Este un păcat a nu asculta poruncile lui Dumnezeu. Haideți să observăm inițial punctul de vedere omenesc al păcatului.
Ce este păcatul?
Este a nu asculta de poruncile lui Dumnezeu.
Noi recunoaștem păcatul conform și prin intermediul conștiinței noastre. Cu toate acestea, standardul lui variază conform cu statutul social al cuiva, de starea mentală, de circumstanțele date și de conștiință.
Astfel, definiția păcatului variază printre diferiți indivizi. Aceeași acțiune ar putea sau nu fi considerată păcătoasă depinzând de standardul fiecărei persoane. De aceea Dumnezeu ne-a dat 613 articole ale Legii ca să fie folosite ca standardul absolut al păcatului.
Diagrama de mai jos ilustrează păcatele omenirii.
Legea lui Dumnezeu
Conștiința omului, moralitatea
și normele sociale
Legea națională, legea civilă
Nu ar trebui niciodată să stabilim standardele păcatului pe baza conștiințelor bazate pe norme sociale.
Păcatele conștiințelor noastre nu sunt în acord cu ceea ce Dumnezeu a definit ca păcat. Prin urmare noi n-ar trebui să ascultă de conștiințele noastre, ci în schimb să ne bazăm standardele păcatului pe poruncile lui Dumnezeu.
Fiecare dintre noi are propria noastră idee despre ce este păcatul. Unii îl consideră a fi greșelile lor cât timp alții îl consideră a fi bazat pe comportamentdenaturat.
Spre exemplu, în Coreea, oamenii acoperă mormântul părinților lor cu iarbă și iau asupra lor să aibă grijă de ele până când ei mor. Dar într-unul dintre triburile primitive din Papua Noua Guinee, ei își onorează părinții lor morți ospătându-se din cadavru împreună cu membrii familiei. (Nu sunt sigur dacă ei gătesc cadavrul înainte de a-l mânca.) Eu cred că ei vreau să împiedice trupul de la a fi mâncat de viermi. Aceste tradiții ilustrează că conceptul uman al păcatului variază în mod larg.
O faptă virtuoasă într-o societate ar putea fi considerată barbară în altă societate. Cu toate acestea, Biblia ne spune ca este un păcat a nu asculta poruncile lui Dumnezeu. “‘Căci punând deoparte porunca lui Dumnezeu punând deoparte porunca lui Dumnezeu, voi țineți tradiția oamenilor—spălarea paharelor și a ulcioarelor, și multe astfel de lucruri faceți.’ Și El le-a spus, ‘Totul prea bine încât respingeți porunca lui Dumnezeu, ca să vă țineți tradiția’” (Marcu 7:8-9). Aparențele fizice nu sunt de importanță la Dumnezeu fiindcă El se uită la centrul inimilor noastre.
Criteriul propriu al cuiva este un păcat înaintea lui Dumnezeu
Care e cel mai serios păcat?
Este a desconsidera Cuvântul lui Dumnezeu.
A eșua să trăieștri prin voia Sa este un păcat înaintea lui Dumnezeu. Este la fel ca și a nu crede în Cuvântul Său. Dumnezeu a spus că a fost un păcat a trăi ca fariseii, care au respis poruncile lui Dumnezeu și au pus mai multă importanță pe propriile lor învățături tradiționale. Isus a considerat fariseii a fi ipocriți.
“În care Dumnezeu credeți? Mă reverați și mă exaltați voi cu adevărat? Voi vă lăudați cu numele Meu, dar Mă onorați cu adevărat?” Oamenii doar se uită la aparența de dinafară și neglijează Cuvântul Său. Cel mai serios păcat este a neglija Cuvântul Său. Sunteți conștienți de asta?
Faptele nelegiuite care și-au avut originea din slăbiciunile noastre sunt simple fărădelegi. Greșelile pe care le facem și greșelile care le comitem datorită imperfecțiunilor nu sunt păcate fundamentale, ci greșeli. Dumnezeu distinge păcatele de defecte. Cei care nu respectă Cuvântul Său sunt păcătoși, chiar dacă ei nu au defecte. Ei sunt mari păcătoși înaintea lui Dumnezeu. De aceea Isus a certat aspru fariseii.
În Pentateuh, de la Geneza la Deuteronom, sunt porunci care ne spun ce să facem și ce să nu facem. Ele sunt Cuvântul lui Dumnezeu, poruncile Sale. Noi am putea să nu le ținem 100%, dar ar trebui să le recunoaștem ca poruncile Sale. El ni le-a dat nouă de la început și noi trebuie să le recunoaștem ca poruncile Sale. El ni le-a dat de la început și trebuie să le aceptăm ca și Cuvântul lui Dumnezeu.
“La început a fost Cuvântul, și Cuvântul a fost cu Dumnezeu, și Cuvântul a fost Dumnezeu” (Ioan 1:1). Apoi El a spus, “Să fie lumină, și a fost lumină” (Geneza 1:3). Este totul. După aceea, El a stabilit Legea.
“Și Cuvântul S-a făcut trup și a locuit printre noi, și El este Cuvântul” (Ioan 1:1, 14). Cum, atunci, ni se arată Dumnezeu nouă? El ni se arată El însuși prin poruncile Sale fiindcă Dumnezeu e Cuvântul și Duhul. Prin urmare, ce numim noi Biblia? Noi o numim Cuvântul lui Dumnezeu.
Se spune aici, “Voi lăsați porunca lui Dumnezeu și țineți datina așezată de oameni.” Sunt 613 de articole în Legea Sa. Faceți asta dar nu faceți aia, onorați-vă părinții...etc. În Leviticul, spune cum bărbații și femeile ar trebui să se comporte și ce să facem când un animal domestic cade într-o groapă...etc. Sunt 613 de astfel de articole în Legea Sa.
De vreme ce ele nu sunt cuvintele oamenilor, ar trebui să ne gândim la ele din nou și din nou. Cu toate că nu putem să păstrăm toată Legea Sa, ar trebui măcar să le recunoaștem și să ascultăm de Dumnezeu.
Există un singur pasaj în Cuvântul lui Dumnezeu care nu este corect? Fariseii au dat la o parte poruncile lui Dumnezeu și au ținut tradițiile oamenilor mai presus ca poruncile Sale. Cuvintele bătrânilor au avut mai multă greutate decât cuvintele lui Dumnezeu. Când Isus a fost pe pământ, aceasta a fost ceea ce El a observat, și ce l-a durut pe El cel mai mult a fost că oamenii au ignorat Cuvântul lui Dumnezeu.
Dumnezeu a dat cele 613 de articole ale Legii ca să ne facă să realizăm păcatele noastre și să arate că El este Adevărul, Dumnezeul nostru sfânt. De când noi toți suntem păcătoși înaintea Sa, ar trebui să trăim prin credință și să credem în Isus, care a fost trimis la noi de la Dumnezeu datorită iubirii Sale pentru noi.
Oamenii care lasă deoparte Cuvântul Său și nu cred în el sunt păcătoși. Cei care nu pot ține Cuvântul Său sunt de asemenea păcătoși, dar a da la o parte Cuvântul Său este un păcat mai serios. Cei care comit un astfel de păcat sever vor ajunge în iad. A nu crede în Cuvântul Său este cel mai grav păcat înaintea Sa.
Motivul pentru care Dumnezeu ne-a dat Legea
De ce ne-a da Dumnezeu Legea?
Ca să ne facă să realizăm păcatele noastre și pedeapsa pentru ele
Care a fost motivul pentru care Dumnezeu ne-a dat Legea? A fost ca să ne facă să realizăm păcatele noastre și să ne întoarcem la El. El ne-a dat cele 613 articole ale Legii ca să putem recunoaște păcatele noastre și fi răscumpărați prin Isus Hristos. De aceea Dumnezeu ne-a dat Legea.
Romani 3:20 susține, “Prin lege vine cunoștința deplină a păcatului.” Prin urmare, noi știm că motivul lui Dumnezeu pentru care ne-a dat Legea nu a fost să ne forțeze să trăim prin ea.
Atunci, care este cunoștința pe care o câștigăm din Lege? Este pentru că suntem prea slabi ca să ne supunem Legii în întregimea ei și că noi suntem păcătoși gravi înaintea Sa. Ce realizăm noi din cele 613 articole ale Legii Sale? Noi realizăm fărădelegile noastre și inabilitatea de a trăi prin Legea Sa. Noi recunoaștem că noi, creațiile lui Dumnezeu, suntem ființe neputincioase, precum și păcătoși gravi înaintea Sa. Ar trebui toți să ajungem în iad conform Legii Sale.
Când noi realizăm păcatele noastre și inabilitatea să trăim prin Legea Sa, atunci ce facem noi? Încercăm noi să devenim ființe complete? Nu. Trebuie să admitem că suntem păcătoși, să credem în Isus, să fim răscumpărați prin mântuirea Sa a apei și a Duhului și să-i mulțumim.
Motivul pentru care El ne-a dat Legea a fost să ne facă să ne recunoaștem păcatele și să cunoaștem pedepsele pentru acele păcate. Prin urmare, noi vom recunoaște imposibilitatea de a fi salvați din iad fără Isus. Dacă credem în Isus ca Mântuitorul nostru, vom fi răscumpărați. El ne-a dat Legea și ne-a condus la Mântuitorul Isus.
Dumnezeu a creat Legea să ne facă să realizăm cât de complet păcătoși suntem și să ne salveze sufletele din astfel de păcat. El ne-a dat Legea și l-a trimis pe singurul Său Fiu, Isus, să ne salveze prin a lua toate păcatele noastre prin botezul Său. Crezând în El ne poate salva.
Noi suntem păcătoși fără speranță care trebuie să credem în Isus să fim eliberați din păcat, să devenim copiii Săi și să întoarcem toată slava lui Dumnezeu.
Ar trebui să înțelegem, să gândim și să judecăm prin Cuvântul Său fiindcă totul originează din El. Noi trebuie de asemenea să pricepem adevărul răscumpărării prin Cuvântul Său. Aceasta este credința corectă și adevărată.
Ce este în inima ființei umane?
Ce ar trebui să facem înaintea lui Dumnezeu?
Ar trebui să admitem păcatele noastre și să-i cerem lui Dumnezeu să ne mântuiască.
Credința ar trebui să înceapă cu Cuvântul lui Dumnezeu și ar trebui să credem în El prin Cuvântul Său. Dacă nu, noi vom cădea în eroare. Aceea va fi credința greșită și neadevărată.
Când fariseii și cărturarii i-au văzut pe ucenicii lui Isus mâncând pâine cu mâini murdare, ei nu i-au fi putut blama dacă ar fi privit din punctul de vedere al Cuvântului lui Dumnezeu. Cuvântul ne spune că orice intră într-o persoană dinafară nu poate să-l spurce fiindcă trece prin stomac și iese din trup, neafectând inima.
Cum se spune în Marcu 7:20-23, “Și El a spus, ‘Ce iese din om, aceea spurcă pe om. Căci dinlăuntru, din inima oamenilor, ies gândurile rele, preacurviile, curviile, uciderile, furtișagurile, lăcomiile, vicleșugurile, faptele de rușine, ochiul răi, blasfemia, trufia, nebunia. Toate aceste lucruri rele ies dinlăuntru și spurcă un om.’” Isus a spus că oamenii sunt păcătoși fiindcă ei sunt născuți cu păcat.
Înțelegeți voi ce înseamnă asta? Noi suntem născuți ca păcătoși fiindcă toți suntem descendenții lui Adam. Dar noi nu putem vedea adevărul fiindcă nu acceptăm nici nu credem în toate Cuvintele Sale. Atunci, ce este înlăuntrul unei inimi umane?
Pasajul de deasupra susține, “Căci dinlăuntru, din inima oamenilor, ies gândurile rele, preacurviile, curviile, uciderile, furtișagurile, lăcomiile, vicleșugurile, faptele de rușine, ochiul răi, blasfemia, trufia, nebunia.” Tot felul de răutăți ies din inimile oamenilor și îi spurcă.
Este înregistrat în Psalmi, “Când privesc cerurile - lucrarea mâinilor Tale - luna și stelele pe care le-ai făcut, îmi zic: Ce este omul, ca să Te gândești la el? Și fiul omului, ca să-l bagi în seamnă?” (Psalmul 8:3-4)
De ce Dumnezeu însuși ne vizitează? El ne vizitează pentru că El ne iubește, ne-a creat și a avut milă de noi păcătoșii. El a șters toate păcatele noastre și ne-a făcut oamenii Săi. “O Doamne, Domnul nostru, cât de minunat este numele Tău pe tot pământul! Slava Ta se înalţă mai presus de ceruri!” (Psalmul 8:1) Regele David a cântat acest Psalm în Vechiul Testament când el și-a dat seama că Dumnezeu va deveni Mântuitorul păcătoșilor.
În Noul Testament, Apostolul Pavel a repetat același psalm. Este un așa lucru uimitor că noi, creațiile lui Dumnezeu, putem deveni copiii Creatorului. Aceasta se face doar prin compasiunea Sa pentru noi. Aceasta e dragostea lui Dumnezeu.
Ar trebui să recunoaștem că a încerca să trăim complet prin Legea lui Dumnezeu este o provocare insolentă față de El. Este de asemenea o orientare arogantă care iese din ignoranța noastră. Nu este corect să trăim în afara iubirii Sale în timp ce facem eforturi să ținem Legea pentru sine însuși și rugându-ne disperat pentru o astfel de viața. Este voia lui Dumnezeu să ne realizăm noi înșine ca păcătoși sub Lege și să credem în răscumpărarea apei și a sângelui lui Isus.
Cuvântul Său este scris în Marcu 7:20-23, “Ce iese din om, aceea spurcă pe om. Căci dinlăuntru din inima oamenilor, ies gândurile rele, preacurviile, curviile, uciderile, furtișagurile, lăcomiile, vicleșugurile, înșelăciunile, faptele de rușine, invidia, blasfemia, trufia, nebunia. Toate aceste lucruri rele ies dinlăuntru și spurcă un om.”
Isus a spus că ce iese dintr-o ființă umană, păcatele dinlăuntru, îl/o spurcă. Chiar mâncarea necurată pe care o dă Dumnezeu nu ne poate spurca. Toate creațiile sunt curate, dar doar lucrurile care ies din ființele umane, adică păcatele, ne spurcă. Toți suntem născuți descendenții lui Adam. Deci, cu ce ne naștem? Noi ne naștem cu douăsprezece feluri de păcate. Nu este asta corect?
Atunci, putem trăi fără a comite păcate? Noi vom continua să păcătuim căci suntem născuți cu păcat. Putem să ne oprim din a păcătui doar fiindcă noi cunoaștem Legea? Putem trăi noi prin porunci? Nu.
Cu cât încercăm mai mult să trăim prin Lege, cu atât mai greu devine. Noi ar trebui să ne realizăm limitările și să renunțăm la orientările noaste trecute. Atunci, cu minți umile, putem accepta botezul și sângele lui Isus, care ne salvează.
Toate cele 613 articole ale Legii sunt bune și drepte. Dar oamenii sunt păcătoși din momentul în care sunt concepuți în pântecele mamei lor. Când realizăm că Legea lui Dumnezeu este corectă, dar că noi suntem născuți ca păcătoși care nu pot deveni niciodată drepți pe cont propriu, ajungem să realizăm că avem nevoie de compasiunea îngăduitoare a lui Dumnezeu și răscumpărarea lui Isus în evanghelia apei, a sângelui și a Duhului. Când noi realizăm limitările noastre—că nu putem deveni drepți pe cont propriu și ne vom duce în iad pentru păcatele noastre—noi nu putem decât să ne bazăm pe răscumpărarea lui Isus.
Noi putem fi eliberați. Ar trebui să știm că noi suntem incapabili de a fi corecți sau buni înaintea lui Dumnezeu pe cont propriu. Prin urmare, ar trebui să recunoaștem înaintea lui Dumnezeu că suntem păcătoși care sunt destinați iadului și ne putem ruga pentru compasiunea Sa, “Te rog salvează-mă de păcatele mele și ai milă de mine.” Apoi, Dumnezeu ne-a întâlni cu siguranță în Cuvântul Său. În acest fel, putem fi eiberați.
Să vedem rugăciunea lui David. “Așa ca vei fi drept în hotararea Ta și fără vină în judecata Ta” (Psalmii 51:4).
David a fost o masă de păcat care a fost destul de rău ca să fie aruncat în iad, dar el a recunoscut înaintea lui Dumnezeu, “Doamne, dacă mă numești un păcătos, eu sunt un păcătos. Dacă mă numești drept, eu sunt drept. Dacă mă salvezi, voi fi salvat; și dacă Tu mă trimiți în iad, eu voi sfârși în iad.”
Aceasta este credința corectă și calea de a fi salvat. Acesta este felul în care ar trebui să fim dacă sperăm să credem în răscumpărarea lui Isus.
Ar trebui să știm exact care sunt păcatele noastre
Din moment ce toți suntem descendenții lui Adam, noi toți avem pofte în inimile noastre. Cu toate acestea, ce ne spune Dumnezeu? El ne spune să nu comitem adulter chiar dacă avem adulter în inimile noastre. Noi avem crimă în inima noastră, dar ce ne spune Dumnezeu? El ne spune să nu ucidem. Noi toți ne sfidăm părinții în inimile noastre, dar El ne spune să-i onorăm. Ar trebui să realizăm că Cuvântul Său este drept și bun, dar toți avem păcat în inima noastră.
Este acest lucru corect sau nu? Este absolut corect. Prin urmare, ce trebuie noi să facem înaintea lui Dumnezeu? Trebuie să admitem că toți suntem mase de păcat și păcătoși fără speranță. Nu este corect a gândi că am fost drepți ieri fiindcă nu am păcătuit ieri, dar suntem păcătoși azi fiindcă am comis păcate azi. Ne-am născut ca păcătoși. Orice noi facem, noi încă vom fi păcătoși. De aceea ar trebui să fim răscupărați prin credința în botezul lui Isus.
Noi nu suntem păcătoși datorită faptelor noastre: precum a comite adulter, crimă, hoție...dar noi suntem ca păcătoși fiindcă suntem născuți ca păcătoși. Am fost născuți cu douăsprezece feluri de păcate și de vreme ce suntem născuți ca păcătoși în ochii lui Dumnezeu, nu putem niciodată să devenim buni prin eforturile noastre proprii. Putem doar pretinde a fi buni.
Suntem născuți cu minți păcătoase, deci cum putem fi drepți chiar dacă nu comitem de fapt aceste păcate? Noi nu putem niciodată fi drepți înaintea lui Dumnezeu pe cont propriu. Dacă pretindem să fim drepți, este ipocrizie. Isus a numit fariseii și cărturarii ‘fariseii și cărturari ipocriți.’ (Matei 23:23) Oamenii sunt născuți ca păcătoși și ei păcătuiesc înaintea lui Dumnezeu toată viața lor.
Oricine pretinde că el/ea nu s-a bătut nici nu a lovit pe cineva sau furat chiar un ac de la oricine în toată viața lui/ei minte fiindcă oamenii sunt născuți ca păcătoși. Acea persoană este un mincinos, un păcătos și un ipocrit. Așa îl/o vede Dumnezeu.
Fiecare este un păcătos de la nașterea sa. Chiar dacă nu comiți nici un singur act păcătos, ești destinat iadului. Chiar dacă ai păstrat cea mai mare parte a Legii și a poruncilor, ești încă un păcătos destinat să meargă în iad.
Atunci, ce ar trebui să facem cu astfel de destine? Trebuie să cerem compasiunea Sa și să depindem de El pentru a fi mântuiți de păcatele noastre. Dacă El nu ne salvează, atunci vom merge în iad. Acela este destinul nostru.
Doar cei care acceptă Cuvântul Lui recunosc că au fost într-adevăr păcătoși. Ei știu, de asemenea, că devin neprihăniți prin credință. Deci, ei știu că ignorând și lăsând deoparte Cuvântul Său, fără a-L recunoaște este păcatul cel mai grav. Cei care acceptă Cuvântul Său sunt drepți, chiar dacă au fost anterior păcătoși. Ei s-au născut din nou din Cuvântul Său în harul Său și sunt cei mai binecuvântați.
Cei care încearcă să fie răscumpărați prin lucrările lor sunt încă păcătoși
Cine sunt păcătoși chiar După ce cred în Isus?
Cei care încearcă să fie răscumpărați prin lucrările lor
Haideți să citim Galateni 3:10 și 11. “Căci toți cei ce se bizuie pe faptele Legii sunt sub blestem; pentru că este scris: ‘Blestemat este oricine nu stăruie în toate lucrurile scrise în cartea Legii, ca să le facă.’ Și că nimeni nu este socotit neprihănit înaintea lui Dumnezeu, prin Lege, este invederat, căci, ‘Cel neprihănit prin credință.’”
Este spus, “…oricine nu stăruie în toate lucrurile care sunt scrise în cartea legii este blestemat.” Cei care gândesc că ei cred în Isus, și totuși încearcă să fie justificați prin lucrările lor sunt blestemați. Unde sunt cei care încearcă să fie justificați de lucrările lor? Ei sunt sub blestemul lui Dumnezeu.
De ce Dumnezeu ne-a dat Legea? El ne-a dat Legea astfel încât să ne putem realiza păcatele noastre (Romani 3:20). De asemenea, El a vrut de asemenea ca noi să știm că suntem păcătoși compleți care sunt destinați iadului.
Credeți în botezul lui Isus, Fiul lui Dumnezeu, și fiți născuți din nou din apă și Duhul. Apoi, veți fi mântuiți de păcatele voastre, veți deveni neprihăniți, veți avea viață veșnică și veți merge în ceruri. Aveți credință în inimile voastre.
Cel mai arogant păcat din lume
Care este cel mait arogant păcat din lume?
A încerca să trăiești după Lege
Noi suntem binecuvântați având credință în binecuvântarea Sa. Dumnezeu îi mântuiește pe cei care au credință în Cuvântul Său.
Dar astăzi, printre credincioși, există mulți creștini care încearcă să trăiască după Legea Sa. Este lăudabil că încearcă să trăiască după Lege, dar cum este posibil?
Trebuie să ne dăm seama cât de nechibzuit este să încercăm să trăim conform cu Legea Lui. Cu cât încercăm mai mult, cu atât devine mai greu. El a spus, “Credința vine din auzire, și auzirea prin cuvântul lui Dumnezeu” (Romani 10:17). Trebuie să aruncăm aroganța noastră în scopul de a fi salvați.
Trebuie să renunțăm la propriile noastre standarde ca să fim salvați
Ce trebuie să facem ca să fim mântuiți?
Trebuie să renunțăm la propriile noastre standarde.
Cum poate fi salvată o persoană? Este posibil numai atunci când se recunoaște ca el însuși/ea însăși a fi un păcătos. Există mulți care încă nu au fost răscumpărați, deoarece nu pot renunța la convingerile și la eforturile lor greșite.
Dumnezeu spune că cei care se agață de Lege sunt blestemați. Cei care cred că pot deveni treptat neprihăniți încercând să trăiască după Lege după ce cred în Isus sunt blestemați. Ei cred în Dumnezeu, dar totuși cred că trebuie să trăiască în conformitate cu Legea pentru a fi mântuiți.
Dragi prieteni, putem deveni drepți prin faptele noastre? Noi devenim drepți numai crezând în Cuvântul lui Isus; și abia atunci suntem răscumpărați. Doar având credință în botezul lui Isus, în sângele Lui și în Dumnezeirea Sa, suntem răscumpărați.
De aceea, Dumnezeu ne-a pregătit legea credinței pentru noi ca o cale de a deveni drepți. Mântuirea apei și a Duhului nu constă în lucrările oamenilor, ci în credința în Cuvântul lui Dumnezeu. Dumnezeu ne-a eliberat prin credință și așa a planificat și încheiat Dumnezeu mântuirea noastră.
De ce nu au fost răscumpărați cei care au crezut în Isus? Pentru că ei nu au acceptat cuvântul răscumpărării apei și a Duhului. Dar noi, care suntem la fel de imperfecți ca ei, am fost răscumpărați prin credințele noastre în Cuvântul lui Dumnezeu.
Dacă două persoane ar lucra la o piatră de măcinat, cel rămas în urmă ar continua să lucreze, chiar și după ce cealaltă persoană este luată. Cel care a rămas în urmă îl reprezintă pe cel care nu a fost încă răscumpărat. De ce a fost luat unul și celălalt lăsat în urmă?
Motivul se datorează faptului că unul a ascultat și a crezut în Cuvântul lui Dumnezeu, dar celălalt a muncit din greu ca să țină Legea și a fost în cele din urmă aruncat în iad. Acea persoană încerca să se târască până la Dumnezeu, dar Dumnezeu l-a scuturat, de parcă el/ea ar fi fost o insectă care se târăște în sus pe piciorul Lui. Dacă o persoană încearcă să se târască până la Dumnezeu încercând să păstreze Legea, cu siguranță el/ea va fi aruncat/ă în iad.
De aceea trebuie să fim răscumpărați prin credința în apă și Duh.
“Căci toți cei ce se bizuie pe faptele Legii sunt sub blestem; pentru că este scris: ‘Blestemat este oricine nu stăruie în toate lucrurile scrise în cartea Legii, ca să le facă.’ Și că nimeni nu este socotit neprihănit înaintea lui Dumnezeu, prin Lege, este invederat, căci, ‘Cel neprihănit prin credință’” (Galateni 3:10-11, Romani 1:17).
A nu crede în Cuvântul lui Dumnezeu este un păcat înaintea Sa. În plus, este de asemenea un păcat a pune deoparte Cuvântul lui Dumnezeu conform cu standardele proprii ale cuiva. Noi ființele umane nu putem trăi prin Legea Sa fiindcă toți suntem născuți ca păcătoși și continuăm să păcătuim toată viața noastră. Noi păcătuim puțin aici, puțin acolo, și oriunde mergem. Trebuie să realizăm că suntem din carne și nu putem să decât să păcătuim.
O ființă umană este ca o mare găleată de gunoi. Dacă încercăm să o ducem peste tot, va stropi pe toată calea. Noi suntem așa. Noi continuăm să revărsăm păcat oriunde mergem. Puteți să v-o imaginați?
Ați pretinde voi încă că ați fost sfinți? Dacă voi ați fost cu adevărat conștienți de voi înșivă, v-ați da bătuți încercând în zadar să fiți sfinți și ați crede în apa și sângele lui Isus.
Cei care nu sunt încă născuți din nou trebuie să-și arunce încăpățânarea și să admită că ei sunt sunt păcătoși înaintea lui Dumnezeu. Atunci, ei trebuie să se reîntoarcă la Cuvântul Său și să descopere cum El i-a salvat cu apa și Duhul.