• All e-books and audiobooks on The New Life Mission website are free
  • Explore multilingual sermons in global languages
  • Two new revised editions in English have been released
  • Check out our website translated into 27 languages
Search
English
English

Sermons

Temă 1: Păcat

[1-2] Ființele umane se nasc păcătoase (Marcu 7:20-23)

(Marcu 7:20-23)
“Și El a spus, ‘Ce iese din om, aceea spurcă pe om. Căci dinlăuntru, din inima oamenilor, ies gândurile rele, preacurviile, curviile, uciderile, hoțiile, lăcomia, răutatea, înșelăciunea, imoralitatea, ochiul rău, blasfemia, trufia, nebunia. Toate aceste lucruri rele ies dinlăuntru și spurcă pe om.’”
 
 
Oamenii sunt confuzi și trăiesc sub propriile lor iluzii
 
Cine e cel mai probabil să fie savat?
Cel care se crede el însuși să fie cel mai rău păcătos
 
Mai înainte de toate, aș dori să îți pun o întrebare. Cum te vezi pe tine însuți? Crezi că ești bun sau rău? Ce crezi?
Toți oamenii trăiesc sub propriile lor iluzii. Ai putea să nu fii nici atât de rău pe cât crezi, nici atât de bun pe cât crezi.
Cine atunci, credeți că va duce o viață mai bună de credință? Va fi cineva care se crede el însuși/ea însăși ca bun? Sau cineva care se gândește despre el însuși/ea însăți ca rău?
Este cel din urmă. Haideți să vă pun altă întrebare. Cine este mai probabil să fie răscumpărat—cel care a comis mai multe păcate sau cel care a comis doar câteva păcate? Cel care admite că el/ea a comis nenumărate păcate este mai degrabă să fie răscumpărat fiindcă persoana acceptă că el/ea este un păcătos grav. O astfel de persoană poate accepta mai bine Cuvântul răscumpărării pregătit pentru el/ea de către Isus.
Când noi ne privim cu adevărat pe noi înșine, este evident că noi suntem doar mase de păcat. Ce sunt ființele umane? O persoană este doar ‘o sămânță de răufăcători.’ În Isaia 59, se spune că sunt tot felul de fărădelegi în inimile omenilor. Prin urmare, este clar că oamenii sunt mase de păcat. Cu toate acestea, dacă noi definim omenirea ca o masă de păcat, mulți nu vor fi de acord. Dar, definind o persoană ca ‘o sămânță de răufăcători’ este definiția corectă. Dacă noi cu onestitate ne uităm la noi înșine, este clar că suntem ființe rele. Cei care sunt onești cu ei înșiși trebuie să ajungă exact la această concluzie.
Dar, se pare că majoritatea oamenilor refuză să admită că ei sunt într-adevăr mase de păcat. Mulți trăiesc confortabil fiindcă ei nu se consideră ei înșiși ca păcătoși. De vreme ce noi suntem răufăcători, am creat o civilizație păcătoasă. Dacă nu ar fi fost adevărat, am fi fost prea rușinați să păcătuim. Cu toate acestea, mulți dintre noi nu se simt rușinați în timp ce comit păcate.
Totuși, conștințele lor știu. Fiecare are o conștiință care îi spune lui/ei, “Este rușinos.” Adam și Eva s-au ascuns ei înșiși printre copaci după ce au păcătuit. În prezent, mulți păcătoși se ascund ei înșiși în spatele culturii noastre rușinoase—cultura noastră a păcatului. Ei se ascund ei înșiși printre indivizii păcătoși ca să evite judecata lui Dumnezeu.
Oamenii sunt înșelați de propriile lor iluzii. Ei gândesc ei înșiși că sunt mai virtuoși decât alții. Deci, când ei aud despre ceva vești rele, ei plâng în furie, “Cum poate o persoană face astfel de lucruri? Cum poate un om face asta? Cum poate un fiu face asta propriilor lui părinți?” Ei înșiși cred că ei nu vor face astfel de lucruri.
Dragi prieteni, este atât de greu pentru voi să vă cunoașteți pe voi înșivă. În scopul de a ne cunoaște noi înșine cu adevărat, noi trebuie mai întâi să primim iertarea păcatelor. Durează o vreme îndelungată ca noi să obținem cunoașterea corectă a naturii noastre umane, și sunt atât de mulți dintre noi care nu vor afla asta până în ziua în care ei mor.
 
 
Cunoaște-te pe tine însuți
 
Cum trăiesc cei care nu se cunosc pe sine înșiși?
Ei trăiesc vieți ipocrite încercând să ascundă sinele lor păcătos.
 
Câtedată ajungem să întâlnim astfel de oameni care chiar nu se cunosc pe sine înșiși. Socrate a spus, “Cunoaște-te pe tine însuți.” Cu toate acestea, majoritatea dintre noi nu știu ce este în inimile noastre: ucideri, crime, hoții, lăcomie, răutate, înșelăciune, imoralitate, ochiul rău...etc.
Cineva care nu știe că el însuși are veninul unui șarpe pe buzele lui/ei dar vorbește de bunătate. Motivul pentru aceasta este pentru că persoana nu știe că el/ea a fost născut ca un păcătos inevitabil.
Sunt atât de mulți în această lume care nu își cunosc adevăratele lor naturi. Ei s-au înșelat ei înșiși și ajung să-și trăiască viețile complet cufundați în propriile lor decepții. Ei nu înțeleg că se aruncă în iad din cauza propriilor lor autoamăgiri.
 
 
Oamenii varsă păcat în continuu toate viețile lor
 
De ce ei se duc în iad?
Fiindcă  ei nu se cunosc pe sine însuși.
 
Haideți să privim la Marcu 7:21-23. “Ce iese din om, aceea spurcă pe om. Căci dinlăuntru, din inima oamenilor, ies gândurile rele, curviile, preacurviile, uciderile, hoțiile, lăcomia, răutatea, înșelăciunea, imoralitate, ochiul rău, blasfemia, trufia, nebunia. Toate aceste lucruri rele ies dinlăuntru și spurcă pe om.” Inimile oamenilor sunt pline de gânduri rele din ziua în care ei sunt concepuți.
Haideți să ne imaginăm că inima unei persoane este făcută din sticlă și umplută până sus cu un oarecare lichid murdar, adică păcatele noastre. Ce s-ar întâmpla dacă această persoană s-ar mișca înainte și înapoi? Lichidul murdar (păcatul) s-ar vărsa bineînțeles peste tot. Cum persoana se mișcă, păcatul s-ar răspândi repetat peste tot.
Noi, care nu suntem decât mase de păcat, ne trăim viețile noastre exact așa. Noi răspândim păcat oriunde mergem. Noi vom păcătui de-a lungul vieților noastre fiindcă noi suntem mase de păcat.
Problema este că noi nu realizăm că suntem mase de păcat, sau cu alte cuvinte, semințele păcatului. Suntem mase de păcat și avem păcat în inimile noastre din ziua nașterii noastre.
Masele păcatului sunt gata să se reverse. Cu toate acestea, oamenii nu cred că ei sunt, de fapt, în mod firesc păcătoși. Ei cred că alții îi duc în păcat și, prin urmare, ei nu sunt cei care sunt răi. Chiar și în timp ce comit păcate, oamenii cred că singura cerință necesară pentru a se spăla din nou până este ca păcatul să fie șters. Ei continuă să șteargă după ei înșiși de fiecare dată când păcătuiesc, spunându-și că nu este propria lor vină. Doar pentru că curățăm după noi înșine, asta înseamnă că e în regulă să continuăm să vărsăm? Noi ar trebui să ștergem continuu din nou și din nou.
Când un pahar e plin de păcat, va continua să se verse. Nu are rost să ștergi exteriorul. Nu contează cât de des ștergem exteriorul cu faptele noastre virtuoase, este inutil, atâta timp cât paharul este plin de păcat.
Ne-am născut cu atât de mult păcat astfel încât inimile noastre nu vor deveni niciodată goale; Oricât de mult păcat vom vărsa de-a lungul drumului. Prin urmare, comitem păcate în întreaga noastră viață.
Când cineva nu-și dă seama că el/ea este într-adevăr doar o masă de păcat, el/ea continuă să-și ascundă natura lui/ei păcătoasă. Păcatul este în inimile tuturor oamenilor și nu dispare prin ștergerea suprafeței. Când noi vărsăm un pic de păcat, îl ștergem cu o cârpă. Când vom vărsa din nou, vom șterge cu un mop... un prosop și apoi un covor.... Continuăm să sperăm că dacă vom continua să ștergem mizeria iar și iar, va fi curat, dar pur și simplu se varsă din nou și din nou.
Cât timp crezi că va continua asta? Se întâmplă până în ziua în care o persoană moare. Oamenii acționează în păcat până la zilele în care ei mor. Acesta este motivul pentru care trebuie să credem în Isus pentru a fi răscumpărați. Pentru a fi răscumpărați, trebuie să ne cunoaștem noi înșine mai întâi.
 
Cine poate primi recunoscător dragostea lui Isus?
Păcătoșii care admit că au comis multe greșeli

Să zicem că sunt doi oameni pe care îi putem compara cu două pahare pline de lichid murdar. Ambele pahare sunt pline de păcat. Unul se uită la el însuși și spune, “Oh, eu sunt o persoană așa de păcătoasă.” Apoi, el renunță și se duce să găsească pe cineva care îl poate ajuta.
Dar celălalt crede că nu este așa de rău. El nu poate vedea masa păcatului în el însuși și crede că el nu este atât de păcătos. Toată viața lui, el continuă să șteargă scurgerile. El șterge o parte, iar apoi partea cealaltă... deplasându-se rapid pe partea cealaltă....
Sunt atât de mulți care își trăiesc cu grijă viețile, încercând să aibă cât mai puțin păcat posibil, pentru a evita vărsarea sa pe dinafară. Dar din moment ce ei încă mai au păcat în inimile lor, la ce folos? A fi atenți nu-i va duce mai aproape de Rai. ‘A fi atenți’ îi pune pe drumul spre iad în schimb.
Dragi prieteni, ‘a fi atent’ conduce doar la iad. Ar trebui să luăm această lecție la inimă. Atunci când oamenii sunt atenți, păcatele lor ar putea să nu se verse pe dinafară așa de mult, dar ei sunt încă păcătoși.
Ce este în inima omenirii? Păcat? Imoralitate? Da! Gânduri rele? Da! Este acolo hoție? Da! Aroganță? Da!
Nu putem decât să recunoaștem faptul că suntem mase de păcat, mai ales atunci când ne vedem acționând păcătos și rău, fără a fi învățați să facem acest lucru.
S-ar putea să nu fie la fel de evident când suntem tineri. Dar cum este, pe măsură ce îmbătrânim? Pe măsură ce noi mergem la liceu, colegiu, și așa mai departe, ajungând să realizăm că tot ceea ce avem în interiorul nostru este păcatul. Nu e adevărat? Sincer vorbind, este imposibil să ne ascundem natura noastră păcătoasă. Corectă? Nu putem să ne abținem, și vărsăm păcatul. Apoi regretăm, “N-ar trebui să fac asta.” Cu toate acestea, ni se pare imposibil să ne schimbăm cu adevărat. De ce e așa? Pentru că fiecare dintre noi este născut ca o masă de păcat.
Noi nu devenim curați pur și simplu prin a fi atenți. Ceea ce trebuie să știm este că suntem născuți ca mase de păcat pentru a fi mântuiți complet. Numai păcătoșii care acceptă cu recunoștință răscumpărarea pregătită de Isus pot fi mântuiți.
Cei care se gândesc: “Nu am făcut prea mult rău sau n-am păcătuit foarte mult,” nu cred că Isus a luat toate păcatele și că aceștia sunt destinați iadului. Trebuie să știm că fiecare dintre noi are această masă de păcat în noi pentru că ne-am născut cu toții cu ea.
Dacă cineva s-a gândit: “Nu am făcut prea multe greșeli dacă aș putea fi răscumpărat pentru acest mic păcat”, atunci el/ea ar fi fost liber/ă de păcat după aceea? Aceasta nu poate fi niciodată situația.
Cineva care poate fi răscumpărat știe că el/ea este o masă de păcat. El/ea crede cu adevărat că Isus ne-a luat toate păcatele fiind botezat în Râul Iordan și că El a plătit costurile păcatelor când a murit pentru noi.
Fie că suntem răscumpărați sau nu, noi toți suntem predispuși să trăim într-o iluzie. Noi suntem mase de păcat. Asta suntem noi. Putem fi răscumpărați doar când noi credem că Isus ne-a luat toate păcatele.
 
 
Dumnezeu nu i-a eliberat pe cei care au ‘puțin păcat’
 
Cine este cel care îl înșeală pe Domnul?
Cel care cere iertare pentru păcatele zilnice
 
Dumnezeu nu îi răscumpăra pe cei cu doar “un pic de păcat.” Dumnezeu nici măcar nu se uită la cei care spun, “Doamne, am doar un pic de păcat.” Cei cărora El le arată milă sunt cei care spun, “Dumnezeule, eu sunt o masă de păcat. Mă duc în iad. Te rog salvează-mă.” Păcătoșii complet care spun: “Dumnezeule, aș fi mântuit dacă m-ai salva. Nu mă mai pot ruga pentru pocăință pentru că știu că eu nu pot decât să păcătuiesc în mod repetat. Te rog salvează-mă.”
Dumnezeu îi salvează pe cei care depind de El complet. Și eu însumi am încercat să ofer rugăciuni zilnice de pocăință, dar rugăciunile de pocăință nu m-au eliberat niciodată de păcat. Așa că am îngenuncheat înaintea lui Dumnezeu și m-am rugat: “Doamne, te rog să-ți fie milă de mine și salvează-mă din toate păcatele mele.” Cei care se roagă așa vor fi salvați. Ei ajung să creadă în răscumpărarea lui Dumnezeu și botezul lui Isus de către Ioan Botezătorul. Ei vor fi salvați.
Dumnezeu îi eliberează doar pe cei care se cunosc ca fiind mase de păcat, un soi de răufăcători. Cei care spun, “Eu am comis doar acest păcat mic. Te rog să mă ierți pentru el,” sunt încă păcătoși și Dumnezeu nu-i poate mântui. Dumnezeu îi salvează doar pe cei care recunosc că sunt mase complete de păcat.
În Isaia 59:1-2, este scris, “Iată mâna Domnului nu e scurtă, să nu poată salva; nici urechea Sa tare, să nu poată auzi. Dar fărădelegile voastre v-au separat de Dumnezeul vostru; și păcatele voastre au ascuns fața Sa de voi, așa că El nu va auzi.”
Fiindcă suntem născuți ca mase de păcat, Dumnezeu nu se poate uita la noi în mod naiv. Nu este pentru că mâna Sa este scurtată, sau că urechea Sa este îngreunată, sau că nu ne poate El auzi cerându-i iertarea Sa.
Dumnezeu ne spune, “Fărădelegile voastre v-au separat de Mine; și păcatele voastre au ascuns fața Mea de voi, astfel încât Eu nu aud.” Fiindcă avem atât de mult păcat în inimile noastre, noi nu putem intra în Rai, chiar dacă ușile sunt larg deschise.
Dacă noi, care nu suntem decât mase de păcat, am cere iertare de fiecare dată când am păcătuit, Dumnezeu L-ar fi ucis repetat pe Fiul Său. Dumnezeu nu vrea să facă asta. El spune, “Nu veniți la Mine în fiecare zi cu păcatele voastre. Vi L-am trimis Fiul Meu să vă mântuiască de toate păcatele voastre. Tot ce trebuie să faceți este să înțelegeți cum El v-a luat păcatele și să acceptați că acesta e adevărul. Apoi, credeți în evanghelia apei și a Duhului pentru a fi mântuiți. Aceasta este cea mai mare dragoste pe care Eu v-am dat-o vouă, creațiile Mele.”
Asta este ceea ce El ne spune. “Credeți în Fiul Meu și primiți iertarea păcatelor voastre. Eu, Dumnezeul vostru, L-am trimis pe Fiul Meu ca să ispășească pentru toate păcatele și nedreptățile voastre. Credeți în Fiul Meu și fiți mântuiți.”
Cei care nu se cunosc ca fiind mase de păcat îi cer iertare pentru fiecare păcat mic. Ei merg înaintea Lui fără să cunoască greutatea teribilă a păcatelor lor și se roagă, “Te rog să ierți acest mic păcat. Nu-l voi mai face niciodată.”
De asemenea, ei încearcă să-L înșele cu astfel de rugăciuni. Noi nu comitem păcat doar o singură dată, ci facem acest lucru continuu până când vom muri. Va trebui să continuăm să cerem iertare până în ultima zi a vieții noastre, pentru că noi nu ne putem opri din păcătuire și trupul nostru slujește legii păcatului până când murim.
A fi iertat pentru un mic păcat nu poate rezolva problema păcatului pentru că noi comitem nenumărate păcate în fiecare zi. Deci, singura cale prin care putem fi liberi de păcat este prin trecerea tuturor păcatelor noastre la Isus.
 
Ce este natura umană?
O masă de păcate
 
Biblia enumeră păcatele ființelor umane: “Căci mâinile vă sunt mânjite de sânge, și degetele, de nelegiuiri; buzele voastre spun minciuni, și limba voastra vorbește nelegiuiri. Niciunuia nu-i place dreptatea, niciunul nu se judeca cu dreptate; ei se bizuie pe lucruri deșarte și spun neadevăruri, zămislesc răul si nasc nelegiuirea. Clocesc ouă de basilic și țes pânze de păianjen. Cine mănâncă din ouăle lor moare; și, dacă se sparge vreunul, iese o năpârcă. Pânzele lor nu slujesc la facerea hainelor, și nu pot să se acopere cu lucrarea lor; căci lucrările lor sunt niște lucrări nelegiuite, și în mâinile lor sunt fapte de silnicie. Picioarele lor aleargă spre rău și se grăbesc să verse sânge nevinovat; gândurile lor sunt gânduri nelegiuite, prăpădul și nimicirea sunt pe drumul lor. Ei nu cunosc calea păcii, și în căile lor nu este dreptate; apucă pe cărări sucite: oricine umblă pe ele nu cunoaște pacea.” (Isaia 59:3-8).
Degetele oamenilor sunt profanate cu fărădelege și tot ce fac ei de-a lungul vieților lor este păcătos. Tot ce fac ei este păcătos. Și limbile noastre ‘au vorbit minciuni.’ Toate lucrurile care ies din gurile noastre sunt minciuni.
“Când diavolul spune o minciună, el vorbește din propriile sale resurse” (Ioan 8:44). Celor care nu sunt născuți din nou le place să spună, “Îți spun adevărul.... Eu îți spun cu adevărat. Ce îți spun este adevărul...” Cu toate acestea, tot ceea ce ei spun este cu toate acestea o minciună. Este așa cum este scris. “Când diavolul vorbește o minciună, el vorbește din propriile lor resurse.”
Oamenii își pun încrederea în vorbe goale și spun minciuni. Oamenii concep răutăți și cauzează nedreptăți. Ei clocesc ouă de viperă și țes pânze de păianjen. Dumnezeu spune, “Cel care mănâncă din ouăle lor moare, și din ce se sparge iese o viperă.” El spune că sunt ouă de vipere în inima ta. Ouă de viperă! Este răutate în inima ta. De aceea noi trebuie să fim răscumpărați prin a crede în evanghelia apei și a sângelui.
Oricând eu încep să vorbesc despre Dumnezeu, sunt cei care spun, “Oh, dragă! Te rog nu-mi vorbi despre Dumnezeu. De fiecare dată când încerc să fac ceva, păcatul se revarsă afară din mine. Pur și simplu se revarsă afară. Nu pot nici măcar să fac un pas fără a vărsa păcat peste tot. Eu nu pot să mă abțin. Eu sunt prea plin de păcat. Sunt total fără de speranță. Deci nici să nu-mi vorbești vreodată despre Dumnezeul sfânt.”
Această persoană știe cu siguranță că el/ea este doar o masă de păcat, dar nu știe că Dumnezeu l-a salvat pe el/ea complet prin evanghelia iubirii Sale. Numai cei care se cunosc pe sine a fi mase de păcat pot fi salvați.
De fapt, toată lumea este așa. Toată lumea varsă continuu păcat oriunde el/ea merge. Păcatul pur și simplu se revarsă fiindcă toți oamenii sunt mase de păcat. Singura cale pentru noi să fim salvați dintr-o astfel de existență este prin puterea lui Dumnezeu. Nu este pur și simplu uimitor? Aceia care varsă păcat oricând ei sunt supărați, fericiți, sau chiar comfortabili pot fi salvați doar prin Domnul nostru Isus Hristos. Isus a venit să ne mântuiască.
El a șters complet toate păcatele noastre. Admite că ești o masă de păcat și fii salvat.
LIST Download FREE eBook & AudioBook