• All e-books and audiobooks on The New Life Mission website are free
  • Explore multilingual sermons in global languages
  • Two new revised editions in English have been released
  • Check out our website translated into 27 languages
Search
English
English

Sermons

Temă 3: Evanghelia apei și a Duhului

[3-1] Răscumpărarea Eternă (Ioan 8:1-12)

(Ioan 8:1-12)
“Dar Isus S-a dus la Muntele Măslinilor. Dar dis-de-dimineață a venit din nou în Templu; și tot norodul a venit la El. El a șezut jos și-i învăța. Atunci carturarii și fariseii I-au adus o femeie prinsă în preacurvie. Au pus-o în mijlocul norodului și au zis lui Isus: ‘Învățătorule, femeia aceasta a fost prinsă chiar când săvârșea preacurvia. Moise, în Lege, ne-a poruncit să ucidem cu pietre pe astfel de femei: Tu, dar, ce zici?’ Spuneau lucrul acesta ca să-L ispitească și să-L poată învinui. Dar Isus S-a plecat în jos și scria cu degetul pe pământ. Fiindcă ei nu încetau să-L întrebe, El S-a ridicat în sus și le-a zis: ‘Cine dintre voi este fără păcat să arunce cel dintâi cu o piatră în ea.’ Apoi S-a plecat iarăși și scria cu degetul pe pământ. Când au auzit ei cuvintele acestea, s-au simțit mustrați de cugetul lor și au ieșit afară, unul câte unul, începând de la cei mai bătrâni, până la cei din urmă. Și Isus a rămas singur cu femeia, care stătea în mijloc. Atunci S-a ridicat în sus; și, când n-a mai văzut pe nimeni decat pe femeie, Isus i-a zis: ‘Femeie, unde sunt pârâșii tăi? Nimeni nu te-a osândit?’ ‘Nimeni, Doamne’, I-a răspuns ea. Și Isus i-a zis: ‘Nici Eu nu te osândesc. Du-te, și să nu mai păcătuiești.’) Isus le-a vorbit din nou și a zis: ‘Eu sunt Lumina lumii; cine Mă urmează pe Mine nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina vieții.’”
 
 
Cât de mult păcat a șters Isus?
Toate păcatele lumii
 
Isus ne-a dat răscumpărăm eternă. Nu există nimeni în această lume care să nu poată fi răscumpărat dacă cineva crede în Isus ca fiind Mântuitorul Său. El ne-a răscumpărat pe toți. Dacă există un păcătos care agonizeaza asupra păcatelor sale, este din cauza concepției greșite a persoanei despre modul în care Isus l-a eliberat pe el/ea de toate păcatele cu botezul Său și crucificarea.
Ar trebui să știm cu toții și să credem în secretul salvării. Isus a preluat toate păcatele noastre cu botezul Său și a purtat judecata pentru păcatele noastre murind pe cruce.
Ar trebui să credeți în mântuirea apei și a Duhului; mântuirea veșnică din toate păcatele. Ar trebui să credeți în marea Sa iubire care v-a făcut deja neprihăniți. Credeți în ceea ce a făcut El pentru mântuirea voastră la Râul Iordan și pe cruce.
Isus știa de toate păcatele noastre ascunse, de asemenea. Unii oameni au o concepție greșită despre păcat. Ei cred că unele păcate nu pot fi răscumpărate. Isus a răscumpărat toate păcatele, absolut fiecare dintre ele.
Nu există niciun păcat în lumea asta pe care El să-l fi lăsat afară. Pentru că El a șters toate păcatele din această lume, adevărul este că nu mai există păcătoși. Îți dai seama că evanghelia ți-a răscumpărat toate păcatele, chiar și păcatele tale viitoare? Crede în ea și fii mântuit, și dă-i toată slava lui Dumnezeu.
 
 
Femeia care a fost prinsă în fapta de adulter
 
Cât de mulți oameni din lume comit adulter?
Toți dintre ei
 
În Ioan 8, este o poveste a unei femei care a fost prinsă în actul de adulter și noi vedem cum Isus a salvat-o. Am vrea să împărtășim harul pe care ea l-a primit. Nu este prea mult să spunem că toate ființele umane comit adulter la un moment dat în viața lor. Fiecare persoană comite adulter.
Dacă nu credeți acest lucru, este doar pentru că o facem atât de des încât se pare ca și cum nu o facem. De ce? Trăim cu atât de mult adulter în viețile noastre.
Aruncând o privire la femeia din Ioan 8, eu contemplez dacă este sau nu există o persoană printre noi care nu a comis adulter. Nu există nimeni care să nu fi comis adulter, la fel ca femeia care a fost prinsă în actul de adulter. Noi toți l-am făcut, dar ne prefacem că nu l-am făcut.
Credeți că eu greșesc? Nu, nu greșesc. Uită-te cu atenție în interior. Toată lumea de pe fața pământului a făcut-o. Ei au comis adulter în timp ce se uitau la femeile de pe stradă, în gândurile lor și în faptele lor, oricând, oriunde.
Ei doar nu-și dau seama că o fac. Există o mulțime de oameni care nu-și dau seama până în ziua în care mor că au comis adulter fără număr pe tot parcursul vieții lor. Nu doar cei care au fost prinși, dar noi toți care nu am fost prinși niciodată. Toți oamenii îl fac în mințile lor, și în faptele lor. Nu e aceasta o parte din viața noastră?
Ești supărat? Acesta este adevărul. Noi suntem discreți în legătură cu asta pentru că suntem jenați. Adevărul e că oamenii în zilele noastre comit adulter tot timpul, dar nu-și dau seama că aceștia o fac.
Oamenii comit adulter în sufletele lor, de asemenea. Noi, care am fost creați de Dumnezeu, trăim pe acest pământ fără să ne dăm seama niciodată că și noi comitem adulter spiritual. Închinarea la alți dumnezei e aceeași ca și comiterea adulterului spiritual deoarece Domnul este singurul Soț al întregii omeniri.
Femeia care a fost prinsă în acest act a fost o ființă umană, la fel ca noi toți, și ea a primit harul lui Dumnezeu, la fel ca și noi cei răscumpărați. Dar fariseii ipocriți au făcut-o să stea în prezența lor și au îndreptat degetele spre ea ca și cum ar fi fost judecători, pe cale să arunce cu pietre în ea. Ei au fost pe cale să o mustre și să o judecece ca și cum ei înșiși ar fi fost puri, și nu ar fi comis adulter niciodată.
Dragi creștini, cei care se cunosc ei înșiși ca fiind o masă de păcat nu-i judecă pe alții înaintea lui Dumnezeu. Mai degrabă, știind că ei, de asemenea, comit adulter toată viața lor, ei primesc harul lui Dumnezeu, care ne-a mântuit pe noi toți. Numai cei care realizează că sunt păcătoși care au comis adulter de la început sunt potriviți pentru a fi răscumpărați înaintea lui Dumnezeu.
 
 
Cine primește harul lui Dumnezeu?
 
Cine primește Harul lui Dumnezeu?
Cei nevrednici
 
Primește cineva care trăiește pur și simplu fără a comite adulter harul Său, sau cel nevrednic care se admite pe sine să fie atât de păcătos primește harul Său? Cel care primește harul este cel care primește harul abundent al mântuirii Sale. Cei care nu se pot abține, cei slabi și neajutorați, primesc răscumpărarea. Ei sunt cei care sunt în harul Său.
Cei care cred că sunt fără păcat nu pot fi răscumpărați. Cum pot ei primi harul mântuirii Sale atunci când nu este nimic de răscumpărat?
Cărturarii și fariseii au târât femeia care fusese prinsă în actului de adulter înaintea lui Isus și au pus-o în mijlocul lor și L-au întrebat, “Învățătorule, această femeie a fost prinsă în adulter, chiar în act. Acum, Tu ce zici?” De ce au adus ei femeia înaintea Lui și L-au testat?
Ei înșiși au comis, de asemenea, adulter de multe ori, dar ei au încercat să judece și să o omoare prin Isus în timp ce încercau să pună vina pe El.
Iisus știa ce era în mintea lor și știa totul despre femeie. Deci, El a spus, “Cel care este fără păcat între voi, să arunce primul cu o piatră în ea.” Apoi cărturarii și fariseii, pornind de la cei mai bătrâni la cei mai tineri, au plecat unul câte unul și numai Isus și femeia au rămas.
Cei care au plecat erau cărturarii și fariseii, liderii religioși. Ei erau pe cale să judece femeia care fusese prinsă în actul de adulter, ca și cum ei înșiși nu erau păcătoși.
Isus a proclamat dragostea Sa în această lume. El a fost Gazda iubirii. Isus le-a dat oamenilor hrană, i-a înviat pe cei morți, i-a redat viața fiului unei văduve, l-a reînviat pe Lazăr din Betania, a vindecat leproșii și a înfăptuit miracole pentru cei săraci. El a luat toate păcatele păcătoșilor departe și le-a dat mântuirea.
Isus ne iubește. El este cel Atotputernic care poate face orice, dar fariseii și cărturarii credeau că El este dușmanul lor. De aceea ei au adus femeia înaintea Lui și L-au testat.
Ei au întrebat, “Învățătorule, Moise, în Lege, ne-a poruncit sa ucidem cu pietre pe astfel de femei: Tu, dar, ce zici?” Au crezut că El le va spune să o ucidă cu pietre. De ce? Dacă ar fi să judecăm în conformitate cu ceea ce este scris în legea lui Dumnezeu, toată lumea care a comis adulter ar fi ucisă cu pietre, fără excepție.
Toți trebuie să fim uciși cu pietre și toți suntem destinați să mergem în iad. Plata păcatului este moartea. Cu toate acestea, Isus nu le-a spus să o ucidă cu pietre. În schimb, El a spus, “Cel care este fără păcat între voi, să arunce primul cu o piatră în ea.”
 
De ce ne-a dat Dumnezeu cele 613 articole ale Legii?
Să ne facă să realizăm că noi suntem păcătoși
 
Legea aduce mânie. Dumnezeu este sfânt și așa este Legea Sa. Această Lege Sfântă a venit la noi în 613 articole. Motivul pentru care Dumnezeu ne-a dat cele 613 articole ale Legii este să ne facă să realizăm că suntem păcătoși; că noi suntem ființe incomplete. Ne învață că trebuie să tânjim după harul lui Dumnezeu ca să fim răscumpărați. Dacă noi nu am fi știut asta și ne-am fi gândit doar la ce a fost scris în Lege, noi am fi fost uciși cu pietre, la fel ca femeia care a fost prinsă în fapt.
Căurarii și fariseii care nu au cunoscut adevărul Legii Sale ar fi gândit că ei puteau arunca pietre în femeie și, probabil în noi, de asemenea. Dar cine putea îndrăzni să arunce cu pietre într-o femeie neajutorată fiind la fel de păcătos? Chiar dacă ea a fost prinsă în fapt, nimeni din această lume nu putea arunca pietre în ea.
Dacă femeia și fiecare din noi am fi judecați doar conform Legii, noi, precum și femeia, am fi primit o judecată teribilă. Dar Isus ne-a salvat pe noi, care suntem păcătoși, din păcatele noastre și de judecața justă. Cu toate păcatele noastre, dacă legea lui Dumnezeu este aplicată strict la literă, cine printre noi ar putea rămâne în viață? Fiecare din noi am ajunge în iad.
Dar cărturarii și fariseii știau despre Lege doar cum a fost scrisă. Dacă Legea Sa a fost aplicată corect, i-ar fi ucis la fel de sigur ca și pe cea judecată de ei. De fapt, legea lui Dumnezeu a fost dată oamenilor ca să poată realiza păcatele lor, dar ei au suferit fiindcă ei au înțeles-o și au aplicat-o greșit.
Fariseii din prezent, la fel ca fariseii din Biblie, cunosc Legea doar cum este scrisă. Ei ar trebui să înțeleagă harul, justiția și adevărul lui Dumnezeu. Ei trebuie să fie învățați evanghelia răscumpărării ca să fie mântuiți.
Fariseii au spus, “Legea a poruncit ca acestea să fie lovite cu pietre. Dar ce spui Tu?” Ei au întrebat, ținând cu încredere pietrele lor. Ei s-au gândit cu siguranță că Isus n-ar fi avut nimic de zis despre asta. Ei au așteptat ca Isus să ia momeala lor.
Dacă Isus ar fi judecat conform Legii, ei l-ar fi ucis de asemenea pe el cu pietre. Scopul lor a fost să lovească cu pietre atât femeia cât și pe Isus. Dacă Isus a spus să nu ucidă femeia cu pietre, ei ar fi spus că Isus a disprețuit Legea lui Dumnezeu, și L-ar fi ucis cu pietre pentru blasfemie. A fost un complot teribil!
Dar Isus s-a oprit jos și a scris pe pământ cu degetul Său, și a continuat să-L întrebe, “Ce spui Tu? Ce scrii Tu jos pe pământ? Doar răspunde la întrebarea noastră. Ce spui Tu?” Ei au arătat cu degetele lor la Isus și L-au tot hărțuit.
Atunci, Isus s-a ridicat și le-a spus că cel dintre ei fără păcat ar trebui să arunce o piatră în ea primul. Apoi El s-a pus jos și a contiuat să scrie pe jos. Cei care au auzit asta, fiind învinuiți de conștiințele lor, au plecat unul câte unul, începând cu cel mai bătrân, până la ultima persoană. Isus a rămas singur, cu femeia stând în prezența Sa.
 
 
“Cel care este fără păcat printre voi, să arunce primul cu o piatră în ea”
 
Unde sunt păcatele înregistrate?
Pe tăblia inimilor noastre și în Cărțile Judecăților
 
Isus le-a spus, “Cel care este fără păcat între voi, să arunce primul cu o piatră în ea,” și a continuat să scrie pe pământ. Câțiva dintre cei bătrâni au început să plece. Fariseii mai bătrâni, care au comis mai multe păcate, au plecat primii. Cei tineri au plecat de asemenea. Haideți să presupunem că Isus a stat printre noi, și noi am stat în jurul femeii. Dacă Isus ne-a spus că cel care stătea printre noi ar trebui să arunce o piatră mai întâi, ce ați fi făcut?
Ce a scris Isus pe pământ? Dumnezeu, care ne-a creeat, scrie păcatele noastre în două locuri diferite.
Mai întâi, El scrie păcatele noastre pe tăblia inimilor noastre. “Păcatul lui Iuda este scris cu un stilou de fier; cu vârful de diamant este gravat pe tăblia inimii lor, și pe coarnele altarelor voastre” (Ieremia 17:1).
Dumnezeu ne vorbește prin Iuda, care este reprezentantul nostru. Păcatele ființelor umane sunt întipărite cu un stilou de fier, cu vârful de diamant. Ele sunt îenregistrate pe tăblia inimilor noastre. Isus s-a aplecat și a scris pe pământ că toți oamenii sunt păcătoși.
Dumnezeu știe că noi păcătuim și El inscripționează păcatele pe tăblia inimilor noastre. Mai întâi, El înregistrează lucrările noastre, păcatele care sunt comise, pentru că noi suntem fragili în fața legii. Pe măsură ce păcatele sunt înregistrate în inimile noastre, ne dăm seama că suntem păcătoși când privim Legea. De când El le-a înregistrat în inimile și conștiințele noastre, știm că suntem păcătoși înaintea Sa.
Isus s-a pus jos a doua oară pentru a scrie pe pământ. Scriptura spune, de asemenea, că toate păcatele noastre sunt înregistrate în Cărțile Faptelor înaintea lui Dumnezeu (Apocalipsa 20:12). Numele fiecărui păcătos și păcatele lui sunt înregistrate în Carte. Ele sunt, de asemenea, înregistrate pe tablia inimii persoanei. Păcatele noastre sunt înregistrate atât în Cartea Faptelor, cât și pe tăblia inimilor noastre.
Păcatele sunt înregistrate pe tăblia inimii fiecăruia, tânăr sau bătrân. De aceea nu au avut nimic de spus despre păcatul lor înaintea lui Isus. Aceia care au încercat să ucidă cu pietre femeia, au fost neajutorați înaintea Cuvintelor Sale.
 
Când sunt șterse păcatele noastre care sunt înregistrate în două locuri?
Când noi acceptăm răscumpărarea apei și sângelui lui Isus în inimile voastre.
 
Cu toate acestea, când primiți mântuirea Sa, toate păcatele voastre în Cartea Faptelor sunt șterse și numele voastre vor fi listate în Cartea Vieții. Cei ale căror nume apar în cartea vieții merg în Rai. Faptele lor bune, lucrurile pe care le-au făcut în această lume pentru Împărăția lui Dumnezeu și neprihănirea Sa sunt, de asemenea, înregistrate în Cartea Vieții. Sunt acceptați în Rai. Cei care sunt eliberați din păcatele lor vor intra în locul eternității.
Amintiți-vă că toate păcatele fiecărei persoane sunt înregistrate în două locuri, astfel încât nimeni nu îl poate înșela pe Dumnezeu. Nu este nimeni care nu a păcătuit sau n-a comis adulter în inima lui sau a ei. Toți oamenii sunt păcătoși și sunt imperfecți.
Cei care nu au acceptat răscumpărarea lui Isus în inimile lor nu pot decât să agonizeze asupra păcatelor lor. Ei nu sunt încrezători. Se tem de Dumnezeu și de alții din cauza păcatelor lor. Dar în momentul în care ei acceptă evanghelia mântuirii apei și a Duhului în inimile lor, toate păcatele înregistrate pe tabletele inimilor lor și în Cartea Faptelor sunt șterse. Ei sunt eliberați din toate păcatele lor.
Există Cartea Vieții în Ceruri. Numele celor care cred în răscumpărarea apei și a Duhului sunt consemnați în carte, așa că ei vor intra în Rai. Ei intră în Rai nu pentru că nu au păcătuit în această lume, ci pentru că au fost eliberați de toate păcatele lor, crezând în răscumpărarea apei și a Duhului. Este “Legea credinței” (Romani 3:27).
Frați creștini, cărturarii și fariseii au fost păcătoși, la fel cum a fost femeia care a fost prinsă chiar în actul de adulter.
De fapt, s-ar putea să fi comis mai multe păcate pentru că s-au înșelat ei înșiși și pe alți oameni în a crede că ei nu au fost păcătoși. Liderii religioși erau hoți cu permise formale. Erau hoți de suflete, cu alte cuvinte, hoții vieții. Ei au îndrăznit să-i învețe pe alții în mod autoritar, chiar dacă ei înșiși nu au fost încă răscumpărați.
Nu există nimeni care să fie fără păcat în conformitate cu legea. Dar o persoană poate deveni neprihănită, nu pentru că el/ea nu a comis păcat, ci pentru că el/ea a fost răscumpărat/ă din toate păcatele. O astfel de persoană e înregistrată în Cartea Vieții. Cel mai important lucru este dacă numele cuiva a fost înregistrat în Cartea Vieții sau nu. Deoarece oamenii nu pot trăi fără a comite păcate toată viața lor, aceștia trebuie să fie veșnic răscumpărați pentru a fi înregistrați în carte.
Fie că veți fi acceptați în Cer depinde de faptul dacă credeți în evanghelia adevărată sau nu. Indiferent dacă primiți sau nu harul lui Dumnezeu depinde de acceptarea salvării lui Isus. Ce s-a întâmplat cu femeia care a fost prinsă? S-ar putea să se fi aruncat în genunchi și să-și închidă ochii pentru că știa că va muri. Probabil plângea de frică și pocăință. Oamenii devin sinceri cu ei înșiși atunci când se confruntă cu moartea.
“Oh, Doamne, este corect că trebuie să mor. Te rog să-mi accepți sufletul în mâinile Tale și ai milă de mine. Te rog să-ți fie milă de mine, Iisus.” Ea a pledat înaintea lui Isus pentru dragostea răscumpărării. “Doamne, dacă mă judeci, voi fi judecat, și dacă spui că sunt fără păcat, atunci păcatele mele vor fi șterse. Depinde de Tine.” Probabil ea spunea toate aceste lucruri. Poate că a mărturisit că totul a fost lăsat în voia lui Iisus.
Femeia care a fost adusă înaintea lui Iisus nu a spus: “Am greșit, te rog iartă-mă pentru adulterul meu.” Ea a spus, “Te rog salvează-mă de păcatele mele. Dacă îmi răscumperi păcatele, voi fi mântuit. Dacă nu, eu voi merge în iad. Am nevoie de răscumpărarea Ta. Am nevoie de dragostea lui Dumnezeu, și am nevoie de El să aibă milă de mine.” Și-a închis ochii și și-a mărturisit păcătoșenia.
Și Isus a întrebat-o: “Unde sunt acei acuzatori ai tăi? Nu te-a condamnat nimeni?” Ea a răspuns, “Nimeni, Doamne.”
Și Isus i-a spus: “Nici eu nu te condamn.” Isus nu a condamnat-o pentru că El a luat deja toate păcatele sale prin botezul Său de la Râul Iordan, și ea a fost deja răscumpărată. Acum, Isus, nu femeia, a trebuit să fie judecat pentru păcatele ei.
 
 
El a spus, “Nici Eu nu te condamn.”
 
A fost ea condamnată de Isus?
Nu
 
Această femeie a fost binecuvântată cu mântuirea în Isus. Ea a fost răscumpărată de toate păcatele ei. Domnul nostru Isus ne spune că El ne-a mântuit toate păcatele și că suntem cu toții neprihăniți.
El ne spune așa în Biblie. El a murit pe cruce pentru a plăti pentru păcatele noastre, pe care El le-a luat cu botezul Său de la Râul Iordan. El ne spune clar că El i-a mântuit pe toți cei care cred în răscumpărarea botezului Său și a judecății pe cruce. Toți avem nevoie de Cuvântul scris al lui Isus și trebuie să ne ținem de Cuvânt. Atunci, toți vom fi binecuvântați cu izbăvirea.
“Doamne, nu am nici un merit înaintea Ta. Nu am nimic bun în mine. Nu am nimic să-ți arăt, decât păcatele mele. Dar eu cred că Isus este Domnul meu al răscumpărării. Mi-a luat toate păcatele de la Râul Iordan și a ispășit pentru ele pe cruce. Mi-a luat toate păcatele cu botezul și sângele Său. Eu cred în Tine, Doamne.”
Acesta este modul în care sunteți salvați. Isus nu ‘ne condamnă.’ El ne-a dat dreptul de a fi copiii lui Dumnezeu: Celor care cred în răscumpărarea apei și a Duhului, El le-a luat toate păcatele lor și i-a făcut neprihăniți.
Dragi prieteni! Femeia a fost răscumpărată. Femeia care a fost prinsă în adulter a fost binecuvântată cu răscumpărarea Domnului nostru Isus. Putem fi, de asemenea, binecuvântați în acest fel. Oricine își cunoaște păcatele și îi cere lui Dumnezeu să-i fie milă de el/ea, și oricine crede în răscumpărarea apei și a Duhului în Isus primește binecuvântarea mântuirii de la Dumnezeu. Cei care își recunosc păcătoșenia lor înaintea lui Dumnezeu pot fi răscumpărați, dar cei care nu își dau seama păcatele lor nu pot fi binecuvântați cu mântuire.
Isus a luat păcatele lumii (Ioan 1:29). Orice păcătos din lume poate fi răscumpărat dacă el/ea crede în Isus. Iisus i-a spus femeii: “Nici eu nu te condamn.” El a spus că El nu a condamnat-o pentru că toate păcatele ei au fost purtate deja de El prin botezul Său. El a luat toate păcatele noastre asupra Lui însuși, și El a fost judecat pentru ele în locul nostru.
 
 
Noi trebuie să fim răscumpărați înaintea lui Isus
 
Care este mai mare iubirea lui Dumnezeu sau judecata lui Dumnezeu?
Iubirea lui Dumnezeu
 
Fariseii, cu pietre în mâinile lor, precum și liderii religioși de astăzi, interpretează legea la literă. Ei cred că, din moment ce legea ne spune să nu comitem adulter, cineva care comite astfel de păcate va fi ucis cu pietre. Ei aruncă priviri la femei cu ochi indecenți în timp ce pretind că nu comit adulter. Ei nu pot fi răscumpărați sau salvați. Fariseii și cărturarii erau moraliștii acestei lumi. Nu ei au fost cei pe care i-a chemat Isus. Acești oameni nu au auzit niciodată de la El, “Nu te voi condamna.”
Doar femeia care a fost prinsă în adulter a auzit acele cuvinte fericite. Dacă ești cinstit înaintea Sa, poți fi și tu binecuvântat ca ea. “Doamne, nu pot decât să comit adulter toată viața mea. Că eu nu sunt conștient de aceasta este doar pentru că o fac atât de des. Eu comit un astfel de păcat de mai multe ori în fiecare zi.”
Când noi acceptăm legea și faptul că suntem păcătoși care trebuie să moară și să se confrunte în mod sincer cu Dumnezeu, spunând: “Doamne, asta sunt. Te rog salvează-mă,” Dumnezeu ne va binecuvânta cu răscumpărarea Lui.
Dragostea lui Isus, evanghelia apei și a Duhului a câștigat peste judecata justă a lui Dumnezeu. “Nici eu nu te condamn.” El nu ne condamnă. El spune, “Ești răscumpărat.” Domnul nostru Isus Hristos este Dumnezeul compasiunii. Ne-a izbăvit de toate păcatele lumii.
Dumnezeul nostru este Dumnezeul dreptății și Dumnezeul Iubirii. Dragostea apei și a Duhului este chiar mai mare decât judecata Sa.
 
 
Dragostea este mai mare decât justiția Sa
 
De ce El ne-a răscumpărat pe toți?
Fiindcă dragostea Sa este mai mare decât justiția Sa.
 
Dacă Dumnezeu și-ar fi impus judecata pentru a desăvârși dreptatea Sa, i-ar fi judecat pe toți păcătoșii și i-ar fi trimis în iad. Dar pentru că dragostea lui Isus, care ne salvează de judecată, este mai mare, Dumnezeu L-a trimis pe unicul Său Fiu, Isus. Isus a luat toate păcatele noastre pe El însuși și a primit doar judecata pentru noi toți. Acum, oricine crede în Isus ca Salvatorul său devine copilul Său și neprihănit. Din moment ce dragostea Lui e mai mare decât dreptatea Lui, ne-a mântuit pe toți.
Trebuie să-i mulțumim lui Dumnezeu că nu ne judecă doar cu dreptatea Sa. Odată ce Isus le-a spus cărturarilor, fariseilor și ucenicilor lor, “Dar du-te și învață ce înseamnă asta: ‘Eu doresc milă și nu jertfă.’ Căci nu am venit să-i chem pe cei drepți, ci pe păcătoși, la pocăință” (Matei 9:13). Unii oameni pot ucide un vițel sau o țap în fiecare zi și să îl ofere înaintea lui Dumnezeu, rugându-se: “Doamne, iartă-mi păcatele în fiecare zi”. Dumnezeu nu vrea jertfele noastre, ci mai degrabă credința noastră în răscumpărarea apei și a Duhului. El vrea ca noi să fim răscumpărați și eliberați. Vrea să ne dea dragostea Sa și să ne accepte credințele. Puteți vedea asta? Isus ne-a dat mântuirea Lui perfectă.
Isus urăște păcatul, dar El are o dragoste arzătoare pentru ființele umane, care au fost creați după chipul lui Dumnezeu. El a decis chiar înainte de creație să ne facă copiii Săi, și a șters toate păcatele noastre cu botezul și sângele Său. Dumnezeu ne-a creat ca să ne mântuiască în cele din urmă, să ne îmbrace în Isus, și să ne facă copiii Săi. Aceasta este dragostea pe care El o are pentru noi, creațiile Sale.
Dacă Dumnezeu ne-a judecat doar conform legii Lui, noi, păcătoșii, toți ar trebui să murim. Dar El ne-a eliberat prin botezul și judecata Fiului Său de la Cruce. Credeți voi? Haideți să o confirmăm în Vechiul Testament.
 
 
Aaron a pus mâinile Sale pe țapul ispășitor
 
Cine a trecut păcatele lui Israel pe țapul ispășitor ca reprezentantul lor?
Marele Preot
 
Toate păcatele acestei lumi au fost ispășite prin credința în hirotonisirea Vechiului Testament și botezul Noului Testament. În Vechiul Testament, toate păcatele anuale ale Israelului au fost ispășite prin Marele Preot, care și-a pus mâinile pe capul unui țap viu fără nici o pată.
“Și Aaron își va pune ambele sale mâini pe capul țapului viu, va mărturisi peste el toate fărădelegile copiilor lui Israel, și toate încălcările lor, cu privire la toate păcatele lor, punându-le pe capul țapului, și îl va trimite în pustie prin mâna unui om potrivit” (Leviticul 16:21).
Acesta este modul în care aceștia au fost ispășiți în zilele Vechiului Testament. Ca să fie răscumpărat de păcatele zilnice, cineva a adus un miel sau un țap fără cusururi la Cort și l-a oferit la altar. Și-a pus mâinile pe capul jertfei, și apoi păcatele lui au fost trecute asupra sacrificiului. Apoi, sacrificiul a fost ucis și preotul a pus sângele lui pe coarnele altarului.
Erau coarne pe cele patru colțuri ale altarului. Aceste coarne simbolizează Cărțile Lucrărilor scrise în Apocalipsa 20:12. Sângele rămas al sacrificiului a fost stropit pe pământ de asemenea. Pământul reprezenta inima omului pentru că omul a fost creat din țărână. Oamenii au ispășit pentru păcatele lor zilnice în acest fel.
Cu toate acestea, ei nu au putut face jertfă de păcate zilnic, deci, Dumnezeu le-a permis să fie ispășiți odată pe an pentru toate păcatele lor. Acest lucru a fost înfăptuit a zecea zi a lunii a șaptea, Ziua Ispășirii. În acea zi, Marele Preot, reprezentantul tuturor izraeliților, a adus doi țapi și a pus mâinile pe ei ca să treacă toate păcatele oamenilor la ei și i-a oferit înaintea lui Dumnezeu ca să facă ispășire pentru poporul lui Israel.
“Aaron a pus ambele mâini pe capul țapului viu, a mărturisit peste el toate fărădelegile copiilor lui Israel, și toate fărădelegile lor, cu privire la toate păcatele or, punându-le pe capul țapului.” (Leviticul 16:21).
Dumnezeu l-a hotărât pe Aaron, Marele Preot al Izraelului, să fie reprezentantul. În loc ca fiecare să pună mâinile sale pe jertfă în mod individual, marele preot, ca și reprezentant al tuturor oamenilor, a pus mâinile pe capul țapului viu pentru iertarea păcatelor unui an.
El ar nara toate păcatele lui Israel înaintea lui Dumnezeu, “O Dumnezeule, copiii Tăi ai Israelului au păcătuit. Noi ne-am închinat la idoli, am călcat toate articolele Legii Tale, am chemat numele Tău în deșert, am creat alți idoli și i-am iubit mai mult decât pe Tine. Noi nu am ținut Sabatul sfânt, nu i-am respectat pe părinții noștri, am ucis, am comis adulter și hoție.... Ne-am răsfățat în gelozie și certuri.”
El a listat toate păcatele. “Dumnezeule, nici oamenii lui Israel nici eu n-am putut ține nimic din Legea Ta. Ca să fiu răscumpărat din toate aceste păcate, îmi pun mâinile pe capul acestui țap și trec peste el toate acele păcate.” Marele preot a pus mâinile sale pe jertfă pentru toți oamenii și a trecut toate păcatele pe capul jertfei. Hirotonisirea, sau punerea mâinilor înseamnă ‘a trece’ (Leviticul 1:1-4, 16:20-21).
 
Cum a fost ispășirea realizată în vremea Vechiului Testament?
Prin punerea mâinilor pe capul jertfei de păcat
 
Dumnezeu a dat sistemul de sacrificii poporului lui Israel pentru ca ei să își poată transfera toate păcatele lor și fi răscumpărați. El a precizat că cineva ar trebui să pregătească o jertfă de păcat fără pete și că jertfa de păcat ar trebui să moară în locul persoanei. Răscumpărarea păcătoșilor individuali a fost așa.
Cu toate acestea, în Ziua Ispășirii, jertfa de păcat a fost ucisă și sângele ei a fost luat în interiorul Locului Sfânt și presărat pe scaunul îndurării de șapte ori. Astfel, poporul lui Israel ispășit pentru păcatul de un an în a zecea zi a lunii a șaptea.
Marele preot intra în locul sfânt singur pentru a oferi sacrificiul, dar oamenii se adunau afară și ascultau sunetul clopoțeilor de aur la baza manșetei efodului Marelui Preot. Clopoțeii de aur sunau de șapte ori pe măsură ce sângele era presărat pe scaunul îndurării. Apoi, oamenii se bucurau că toate păcatele lor au fost ispășite. Sunetul clopoțeilor de aur implică sunetul evangheliei vesele.
Nu este adevărat că Isus iubește unele persoane selectate și le răscumpăra numai pe ele. Isus a luat toate păcatele lumii toate deodată cu botezul Său. El a vrut să ne elibereze o dată pentru totdeauna. Păcatele noastre nu puteau fi răscumpărate în fiecare zi, așa că au fost șterse dintr-o dată.
În Vechiul Testament, ispășirea a fost dată prin hirotonisire și sângele jertfei de păcat. Aaron și-a pus mâinile pe capul unui țap viu în fața tuturor oamenilor și a enumerat toate păcatele pe care oamenii le-au comis în timpul anului. El a trecut păcatele pe țap înaintea tuturor israeliților. Unde s-au dus păcatele poporului după punerea mâinilor Marelui Preot pe țapul ispășitor? Toate au fost trecute pe țap.
Apoi, țapul a fost condus departe de un “om potrivit.” Țapul, cu toate păcatele lui Israel pe el, a fost dus în deșert unde nu a existat nici apă și nici iarbă. Țapul, apoi, ar rătăci deșertul sub soarele arzător și în cele din urmă ar muri. Țapul a murit pentru păcatele israeliților.
Aceasta este dragostea lui Dumnezeu, dragostea mântuirii. Așa au ispășit pentru păcatele de un an în acele zile. Dar trăim în vremea Noului Testament. Au trecut aproximativ 2.000 de ani de când Isus a venit în lumea noastră. El a venit și a îndeplinit promisiunea pe care a făcut-o în Vechiul Testament. El a venit și ne-a răscumpărat toate păcatele.
 
 
Ca să nue răscmpere pe noi toți
 
Care este semnificația lui Isus?
Mântuitorul care va salva poporul Său din păcatele lor
 
Haideți să citim Matei 1:20-21. “Dar cât timp el s-a gândit la aceste lucruri, iată, un înger al Domnului i-a apărut într-un vis, spunând, ‘Iosif, fiul lui David, să nu-ți fie frică să iei la tine pe Maria nevasta ta, căci ce s-a zămislit în ea este de la Duhul Sfânt. Și ea va naște un Fiu, și-l vei chema Isus, căci El va salva poporul Său din păcatele lor’” (Matei 1:20-21).
Tatăl nostru din Ceruri a împrumutat trupul Fecioarei Maria pentru a-L trimite pe Fiul Său în această lume pentru a spăla toate păcatele lumii. El i-a trimis un înger Mariei și i-a spus, “Și iată, eu voi concepe în pântecele tău și voi naște un Fiu, și-I vor chema numele Isus.” Aceasta însemna că Fiul care vine prin Maria ar deveni Mântuitorul. Isus Hristos înseamnă cel care va mântui pe poporul Său, cu alte cuvinte, Mântuitorul.
Atunci, cum ne-a salvat pe Isus pe toți din păcat? Modul în care Isus a luat toate păcatele lumii a fost prin botezul Său la Râul Iordan. Când Ioan Botezătorul l-a botezat pe El, toate păcatele lumii au fost transmise asupra Lui. Haideți să citim Matei 3:13-17.
“Apoi Isus a venit la Galileea la Ioan la Iordan să fie botezat. Și Ioan a încercat să îl împiedice, spunând ‘Eu am nevoie să fiu botezat de Tine, și Tu vii la mine?’ Dar Isus a răspuns și i-a spus, ‘Lasă să fie așa acum, căci așa ni se cade nouă să împlinim toată dreptatea.’ Apoi l-a lăsat. Apoi Isus, când El a fost botezat, a ieșit imediat din apă; și iată, cerurile I s-au deschis, și a văzut Duhul lui Dumnezeu pogorându-se ca un porumbel și strălucind asupra Sa. Și dintr-o dată o voce a venit din cer, spunând, ‘Acesta este fiul Meu preaiubit, în care am binevoit.’”
Isus a mers la Ioan Botezătorul pentru a ne răscumpăra pe toți din păcatele noastre. El a intrat în apă și și-a coborât capul înaintea lui Ioan. “Ioan, botează-Mă acum. Este potrivit pentru noi să împlinim toată neprihănirea. Cum Eu trebuie să iau toate păcatele lumii și să-i scap pe toți păcătoșii din păcatele lor, Eu trebuie să le iau păcatele cu botezul. Botează-Mă acum! Permite!”
Astfel, era potrivit să împlinească toată neprihănirea. Isus a fost botezat de Ioan Botezătorul în Râul Iordan și chiar în acel moment toată dreptatea lui Dumnezeu, care ne-a răscumpărat păcatele, s-a împlinit.
Acesta este modul în care El ne-a luat toate păcatele. Toate păcatele voastre au fost transmise și asupra lui Isus. Înțelegeți voi asta?
Credeți în răscumpărarea botezului lui Isus și al Duhului și fiți mântuiți.
 
Cum a fost toată dreptatea împlinită?
Prin botezul lui Isus
 
Dumnezeu a promis mai întâi lui Israel că toate păcatele lumii vor fi spălate cu întinderea mâinilor și sacrificiul jertfei pentru păcat. Cu toate acestea, întrucât era imposibil ca toată lumea să-și pună mâinile pe capul țapului în mod individual, Dumnezeu l-a consacrat pe Aaron să fie marele preot pentru ca el să poată oferi jertfa pentru tot poporul. Astfel, el a trecut toate păcatele anuale pe capul jertfei de păcat dintr-o dată. Aceasta a fost Înțelepciunea Lui și Puterea de răscumpărare. Dumnezeu este înțelept și uimitor.
El L-a trimis pe Fiul Său Isus pentru a salva întreaga lume. Deci, jertfa pentru păcat a fost gata. Acum trebuia să fie un reprezentant al tuturor ființelor umane, cineva care să-și pună mâinile pe capul lui Isus și să transmită la El toate păcatele lumii. Acel reprezentant a fost Ioan Botezătorul. Este scris în Biblie că Dumnezeu l-a trimis pe reprezentantul întregii omeniri înaintea lui Isus.
Era Ioan Botezătorul, ultimul mare preot al omului. După cum este scris în Matei 11:11, “Printre cei născuți din femei nu s-a sculat nici unul mai mare decât Ioan Botezătorul.” El este singurul reprezentant al oamenilor. El L-a trimis pe Ioan ca reprezentant al tuturor ființelor umane, astfel încât el să poată să-L boteze pe Isus și să-i transmită Lui toate păcatele lumii.
Dacă s-ar fi dus acum șase miliarde de oameni de pe pământ la Isus și fiecare ar fi trebuit să pună mâna pe Isus pentru a-și transmite păcatele, ce se va întâmpla cu capul Lui? Dacă mai mult de șase miliarde de oameni din această lume trebuiau să-și pună mâna pe Isus, nu ar fi o imagine frumoasă. Unii oameni entuziasmați ar putea să apese atât de tare încât părul Lui ar cădea. Astfel, Dumnezeu, în înțelepciunea Lui, l-a hotărât pe Ioan să fie reprezentantul nostru și a transmis odată pentru totdeauna toate păcatele lumii asupra lui Isus.
Este înregistrat în Matei 3:13, “Apoi Isus a venit din Galileea la Ioan la Iordan ca să fie botezat de el.” Aceasta a fost când Isus a avut 30 de ani. Isus a fost circumcis la 8 zile după nașterea Sa, și sunt câteva înregistrări despre El de atunci până când El a împlinit 30 de ani.
Motivul pentru care Isus a trebuit să aștepte până a avut 30 de ani a fost ca să devină Marele Preot ceresc, conform Vechiului Testament. În Deuteronom, Dumnezeu i-a spus lui Moise că marele preot ar trebui să aibă cel puțin 30 de ani înainte să slujească marea preoție. Isus a fost Marele Preot ceresc. Credeți voi aceasta?
În Noul Testament, în Matei 3:13-14, se spune, “Atunci a venit Isus din Galileea la Iordan, la Ioan, ca să fie botezat de el. Dar Ioan căuta să-L oprească, ‘Eu’, zicea el, ‘am trebuință să fiu botezat de Tine.’” Cine este reprezentantul omenirii? Ioan Botezătorul. Atunci, cine e reprezentantul Cerului? Isus Hristos este. Reprezentanții s-au întâlnit. Atunci cine este mai presus? Bineînțeles, reprezentantul Cerului este mai presus.
Deci Ioan Botezătorul, care a fost îndrăzneț ca să strige la liderii religioși din acele zile, “Pui de vipere! Pocăiți-vă!” dintr-o dată a devenit umil înaintea lui Isus. “Eu am nevoie să fiu botezat de Tine, și Tu vii la mine?”
În acest punct, Isus a spus, “Lasă să fie așa, căci astfel, ni se cade nouă să împlinim toată dreptatea.” Isus a venit în această lume să împlinească dreptatea lui Dumnezeu, și a fost împlinită când Ioan Botezătorul l-a botezat.
“Atunci Ioan L-a lăsat. De îndată ce a fost botezat, Isus a ieșit afară din apă. Și în clipa aceea, cerurile s-au deschis, și a văzut pe Duhul lui Dumnezeu coborându-Se în chip de porumbel și venind peste El. Și din ceruri s-a auzit un glas care zicea: ‘Acesta este Fiul Meu preaiubit în care Îmi găsesc plăcerea.’”
Aceasta s-a întâmplat când El a fost botezat. Porțile Cerului au fost deschise când El a fost botezat de către Ioan Botezătorul și a luat toate păcatele lumii.
“Și din zilele lui Ioan Botezătorul până acum împărăția cerurilor este luată cu năvală și năvălitorii pun mâna pe ea” (Matei 11:12).
Toți profeții și legea lui Dumnezeu au profețit până la Ioan Botezătorul. “Și din zilele lui Ioan Botezătorul până acum Împărăția cerurilor este luată cu năvală și cei care dau năvală pun mâna pe ea.” Toată lumea care crede în botezul Său poate intra în Împărăția Cerurilor fără excepție.
 
 
“Nici Eu nu te condamn”
 
De ce a fost Isus a fost judecat la Cruce?
Fiindcă El a luat toate păcatele noastre.
 
Isus a fost botezat de către Ioan Botezătorul și a luat toate păcatele lumii. Mai târziu, El i-a spus femeii care a fost prinsă în actul de adulter, “Nici Eu nu te condamn.” El nu a condamnat femeia fiindcă El a luat toate păcatele lumii la Iordan și El însuși, nu femeia, trebuia să fie judecat pentru acele păcate.
Isus a șters toate păcatele lumii. Noi putem vedea acum cât de frică i-a fost de durerea pe care trebuia s-o îndure pe Cruce fiindcă ‘plata păcatului este moartea.’ (Romani 6:23). El s-a rugat la Dumnezeu de trei ori pe Muntele Măslinilor ca să ia această judecată de la El. Isus a fost trup și sânge, exact ca și alte ființe umane, deci este de înțeles că Lui i-a fost frică de durere. Isus a trebuit să sângereze ca să împlinească judecata.
Exact așa cum jertfele de păcat în Vechiul Testament au trebuit să sângereze ca să plătească pentru păcate, El a trebuit să fie sacrificat pe Cruce. El deja a luat toate păcatele lumii și acum El trebuia să-și dea viața Sa pentru răscumpărarea noastră. El a știut că El a trebuit să fie judecat înaintea lui Dumnezeu.
Isus nu a avut nici un păcat în inima Sa, dar cum toate păcatele au fost trecute la El prin botezul Său, Dumnezeu a trebuit să-L judece pe propriul Său Fiu acum. Astfel, în primul rând, justiția lui Dumnezeu a fost împlinită și în al doilea rând, El a pus dragostea Sa peste noi pentru mântuirea noastră. Prin urmare, Isus a trebuit să fie judecat pe Cruce.
“Nici eu nu te condamn, nici nu te judec.” Toate păcatele noastre, intenționate sau neintenționate, recunoscute sau nerecunoscute, au trebuit să fie judecate de către Dumnezeu.
Cu toate acestea, Dumnezeu nu ne-a judecat. Dumnezeu L-a judecat pe Isus, care a luat asupra Sa toate păcatele noastre botezul Său. Dumnezeu nu a vrut să judece păcătoșii datorită iubirii Sale și compasiunii Sale. Botezul și sângele de la Crucea fost dragostea Sa mântuitoare pentru noi. “Căci atât de mult a iubit Dumnezeu lumea că l-a dat pe singurul Său Fiu născut, ca oricine crede în El să nu piară ci să aibă viață veșnică” (Ioan 3:16).
Acesta este modul în care noi știm despre iubirea Sa. Dumnezeu nu a condamnat femeia care a fost prinsă în actul de adulter.
Ea a știut că ea a fost o păcătoasă căci ea a fost prinsă chiar în actul de adulter. Ea nu doar că a avut păcat în inima ei, dar de asemenea l-a purtat în trup. Nu a fost nici o cale ca ea să-și poată nega păcatul. Cu toate acestea, fiindcă ea a crezut că Isus a luat toate păcatele ei, ea a fost mântuită. Dacă noi credem în răscumpărarea lui Isus, vom fi mântuiți. Credeți-o! E pentru binele nostru.
 
Cine sunt cei mai binecuvântați?
Cei care nu au nici un păcat
 
Toți oamenii păcătuiesc. Toți oamenii comit adulter. Dar toți oamenii nu sunt judecați pentru păcatele lor. Noi am păcătuit toți, dar cei care cred în răscumpărarea lui Isus Hristos sunt fără păcat în inimile lor. Cineva care crede în mântuirea lui Isus este cea mai fericită persoană. Cei care sunt eliberați de toate păcatele lor sunt cei mai binecuvântați. În alte cuvinte, ei sunt acum drepți în Isus.
Dumnezeu ne spune despre fericire în Romani 4:7, “Binecuvântați sunt toți a căror fărădelegi sunt iertate, și a căror păcate sunt acoperite.” Noi toți păcătuim până în vremea în care murim. Noi suntem nelegiuiți și incompleți înaintea lui Dumnezeu. Noi continuăm să păcătuim chiar după ce suntem conștienți de Legea Sa. Noi suntem așa de slabi.
Dar Dumnezeu ne-a eliberat cu botezul și sângele singurului Său Fiu și ne spune, ție și mie, că noi nu mai suntem păcătoși, și că suntem acum drepți înaintea Sa. El ne spune că suntem copiii Săi.
Evanghelia apei și a Duhului e evanghelia răscumpărării eterne. Credeți în ea? Pe cei care cred, El îi numește cei drepți, cei răscumpărați și copiii Săi. Cine e cea mai fericită persoană din această lume? Cel care crede și a fost eliberat prin a crede în adevărata evanghelie. Ați fost eliberați?
A omis Isus luarea păcatelor noastre? Nu, El a luat toate păcatele noastre cu botezul Său. Credeți-o. Credeți și fiți răscumpărați de toate păcatele voastre. Haideți să citim Ioan 1:29.
 
 
Exact așa cum ar fi măturate cu o mătură
 
Cât de mult păcat a luat Isus?
Toate păcatele lumii
 
“A doua zi a văzut Ioan pe Iisus venind către el şi a zis: ‘Iată Mielul lui Dumnezeu, Cel ce ridică păcatul lumii!’” (Ioan 1:29)
“Iată! Mielul lui Dumnezeu care ridică păcatul lumii!”
Ioan Botezătorul a trecut toate păcatele lumii asupra lui Isus la Iordan. A doua zi, el a mărturisit că Isus a fost Mielul lui Dumnezeu care a luat toate păcatele lumii. El a luat pe umerii Săi toate păcatele lumii.
Toate păcatele lumii se referă la toate păcatele pe care le comit ființele umane în această lume, de la Creație până la sfârșitul ei. În urmă cu aproximativ 2000 de ani, Isus a luat toate păcatele lumii și ne-a răscumpărat. Ca și Miel al lui Dumnezeu, El ne-a luat toate păcatele și a fost judecat pentru noi.
Orice păcat pe care noi ființele umane îl comitem a fost transmis lui Isus. El a devenit Mielul lui Dumnezeu care a luat toate păcatele lumii.
Isus a venit pe această lume ca un om smerit, ca Cel care va salva toți păcătoșii lumii. Comitem păcatul pentru că suntem slabi, răi, ignoranți și pentru că suntem prostuți și incompleți. Cu alte cuvinte, noi păcătuim pentru că am moștenit păcatul de la strămoșul nostru comun, Adam. Toate aceste păcate au fost măturate și puse pe capul lui Isus prin botezul Său la Iordan. El a încheiat totul cu moartea trupului Său pe Cruce. El a fost înmormântat, dar Dumnezeu L-a înviat din morți a treia zi.
În calitate de Mântuitor al tuturor păcătoșilor, ca și cel Victorios, ca Judecător, El stă acum la dreapta lui Dumnezeu. El nu trebuie să ne răscumpere din nou și din nou. Tot ce trebuie să facem este să credem în El pentru a fi mântuiți. Viața veșnică îi așteaptă pe cei care cred, iar distrugerea îi așteaptă pe cei care nu cred. Nu există o altă alegere.
Isus v-a eliberat pe toți. Voi sunteți cei mai fericiți oameni de pe pământ. Cu siguranță veți comite păcate în viitor din cauza slăbiciunilor voastre, dar El a luat și toate aceste păcate.
A rămas vreun păcat în inima ta? —Nu—
Iisus l-a luat pe tot? —Da! El a făcut-o. —
Toți oamenii sunt la fel. Nimeni nu este mai sfânt decât aproapele său. Dar, întrucât atât de mulți oameni sunt fățarnici, ei cred că nu sunt păcătoși, când, într-adevăr, și ei sunt păcătoși. Această lume este sera care alimentează păcatul.
Când femeile ies din casele lor, se dau cu ruj roșu, își pudrează fețele, își ondulează părul, se îmbracă în haine drăguțe și poartă tocuri înalte... Bărbații merg și ei la un frizer pentru a se tunde, pentru a se aranja. Se îmbracă cu cămăși curate și cravate la modă și își lustruiesc pantofii.
Dar, în timp ce ei pot arata ca prinți și prințese la exterior, ei sunt absolut murdari la interior.
Banii îi fac pe oameni fericiți? Sănătatea îi face pe oameni fericiți? Nu. Numai răscumpărarea veșnică, iertarea tuturor păcatelor îi face pe oameni cu adevărat fericiți. Oricât de fericită pare o persoană pe dinafară, persoana este mizerabilă dacă are păcat în inima lui/ei. O astfel de persoană trăiește cu frica de judecată.
O persoană răscumpărată este îndrăzneață ca un leu, chiar și în zdrențe. Nu există păcat în inima lui/ei. “Îți mulțumesc Doamne, ai salvat un păcătos ca mine. Tu mi-ai șters toate păcatele. Știu că nu sunt demn de a primi dragostea Ta, dar Te laud că m-ai salvat. Sunt veșnic răscumpărat de toate păcatele mele. Glorie să-i fie lui Dumnezeu!”
O persoană care este eliberată este una cu adevărat fericită. O persoană care a fost binecuvântată cu harul Său răscumpărării este una cu adevărat una fericită.
Pentru că Isus, ‘Mielul lui Dumnezeu care ridică păcatul lumii,’ a luat toate păcatele noastre, noi suntem fără păcat. El a ‘terminat’ mântuirea pentru noi la Cruce. Toate păcatele noastre, inclusiv ale tale și ale mele, sunt incluse în ‘păcatul lumii,’ și prin urmare, noi suntem toți mântuiți.
 
 
Prin voia lui Dumnezeu
 
Avem păcat în inimile noastre când suntem în Isus Hristos?
Nu, nu avem.
 
Dragi prieteni, femeia care a fost prinsă în adulter a crezut în cuvintele lui Isus și a fost mântuită. Povestea ei este înregistrată în Biblie pentru că ea a fost binecuvântată cu răscumpărarea Sa veșnică. Cu toate acestea, cărturarii și fariseii ipocriți au fugit de Isus.
Dacă crezi în Isus, este Raiul care te așteaptă, dar dacă îl părăsești pe Isus, vei merge în iad. Dacă crezi în faptele Sale drepte, este ca Raiul, dar dacă nu crezi în lucrările Sale, este ca și iadul. Răscumpărarea nu ține de eforturile nici unei persoane, ci de mântuirea lui Isus.
Să citim Evrei 10. “În adevăr, Legea, care are umbra bunurilor viitoare, nu înfățișarea adevărată a lucrurilor, nu poate niciodată, prin aceleași jertfe care se aduc neîncetat în fiecare an, să facăă desăvârșiți pe cei ce se apropie. Altfel, n-ar fi încetat ele oare să fie aduse, dacă cei ce le aduceau, fiind curățați o dată, n-ar mai fi trebuit să mai aibă cunoștința de păcate? Dar aducerea aminte a păcatelor este înnoită din an în an, tocmai prin aceste jertfe; căci este cu neputință ca sangele taurilor și al țapilor să șteargă păcatele. De aceea, când intră în lume, El zice: ‘Tu n-ai voit nici jertfă, nici prinos; ci Mi-ai pregătit un trup; n-ai primit nici arderi de tot, nici jertfe pentru păcat. Atunci am zis: ‘Iată-Mă (în sulul cărții este scris despre Mine), vin sa fac voia Ta, Dumnezeule!’ După ce a zis întâi: ‘Tu n-ai voit si n-ai primit nici jertfe, nici prinosuri, nici arderi de tot, nici jertfe pentru păcat’ (lucruri aduse toate după Lege), apoi zice: ‘Iată-Mă, vin să fac voia Ta, Dumnezeule.’ El desființează astfel pe cele dintâi, ca să pună în loc pe a doua. Prin aceasta ‘voie’ am fost sfintiți noi, și anume prin jertfirea trupului lui Isus Hristos o dată pentru totdeauna.” (Evrei 10:1-10).
“Prin voia lui Dumnezeu” Isus a oferit viața Sa ca să ia păcatele noastre dintr-o dată, și a fost judecat totul dintr-o dată și înviat.
Prin urmare, noi am fost sfințiți. ‘Am fost sfințiți, (Evrei 10:10)’ este scris la timpul prezent perfect. Înseamnă că răscumpărarea noastră a fost desăvârșită în mod absolut, și nu trebuie să fie menționată din nou. Voi ați fost sfințiți.
“Și, pe când orice preot face slujba în fiecare zi și aduce de multe ori aceleași jertfe, care niciodată nu pot șterge păcatele, El, dimpotrivă, după ce a adus o singură jertfă pentru păcate, S-a așezat pentru totdeauna la dreapta lui Dumnezeu și așteaptă de acum ca vrăjmașii Lui să-i fie făcuți așternut al picioarelor Lui. Căci printr-o singură jertfă El a făcut desăvârșiți pentru totdeauna pe cei ce sunt sfințiți.” (Evrei 10:11-14).
Voi sunteți toți sfințiți pentru totdeauna. Dacă tu comiți păcate mâine, vei deveni un păcătos din nou? Nu a luat Isus și acele păcate de asemenea? El a făcut-o. El a luat păcatele viitorului de asemenea.
“Lucrul acesta ni-l adeverește și Duhul Sfânt. Căci, după ce a zis: ‘Iată legamântul pe care-l voi face cu ei dupa acele zile, zice Domnul: voi pune legile Mele în inimile lor și le voi scrie în mintea lor’, adaugă: ‘Și nu-Mi voi mai aduce aminte de păcatele lor, nici de fărădelegile lor.’ Dar acolo unde este iertare de păcate nu mai este nevoie de jertfă pentru păcat” (Evrei 10:15-18).
Fraza ‘este iertare de acestea’ înseamnă că El a ispășit toate păcatele lumii. Isus e Mântuitorul nostru, atât Mântuitorul meu cât și Mântuitorul tău. Credința în Isus ne-a mântuit pe noi. Aceasta este răscumpărarea în Isus și cel mai mare har și dar de la Dumnezeu. Tu și eu, care am fost răscumpărați de toate păcatele noastre, suntem cei mai binecuvântați dintre toți!
LIST Download FREE eBook & AudioBook