• All e-books and audiobooks on The New Life Mission website are free
  • Explore multilingual sermons in global languages
  • Two new revised editions in English have been released
  • Check out our website translated into 27 languages
Search
English
English

Sermons

Temă 3: Evanghelia apei și a Duhului

[3-7] Preoţia schimbată (Evrei 7:1-28)

(Evrei 7:1-28)
„În adevăr, Melhisedec acesta, Împăratul salemului, preot al Dumnezeului Prea Înalt,- care a întâmpinat pe Avraam când acesta se întorcea de la măcelul împăraţilor, care l-a binecuvântat, care a primit de la Avraam zeciuială din tot, - care, după însemnarea numelui său, este întâi, „Împărat al neprihănirii”, apoi şi Împărat al Salemului”, adică „Împărat al păcii”; fără tată, fără mamă, fără spiţă de neam, neavând nici început al zilelor, nici sfârşit al vieţii, - dar care a fost asemănat cu Fiul lui Dumnezeu, - rămâne preot în veac. Vedeţi bine dar cât de mare a fost el, dacă până şi patriarhul Avraam i-a dat zeciuială din prada de război! Aceia dintre fiii lui Levi, care îndeplinesc slujba de preoţi, după Lege, au poruncă să ia zeciuială de la norod, adică de la fraţii lor, cu toate că şi ei se coboară din Avraam... Iar el, care nu se cobora din familia lor, a luat zeciuială de la Avraam, şi a binecuvântat pe cel ce avea făgăduinţele. Dar fără îndoială că cel mai mic este binecuvântat de cel mai mare. Şi apoi aici, cei ce iau zeciuială, sunt nişte oameni muritori; pe când acolo, o ia cineva, despre care se mărturiseşte că este viu. Mai mult, însuşi Levi, care ia zeciuială, a plătit zeciuiala, ca să zicem aşa, prin Avraam; căci era încă în coapsele strămoşului său, când a întâmpinat Melhisedec pe Avraam. Dacă, dar, desăvârşirea ar fi fost cu putinţă, prin preoţia Leviţilor, - căci sub preoţia aceasta a primit poporul Legea- ce nevoie mai era să se ridice un alt preot „după rânduiala lui Melhisedec”, şi nu după rânduiala lui Aaron? Pentru că, odată schimbată preoţia, trebuia numaidecât să aibă loc şi o schimbare a Legii. În adevăr, Acela despre care sunt zise aceste lucruri, face parte dintr-o altă seminţie, din care nimeni n-a slujit altarului. Căci este vădit că Domnul nostru a ieşit din Iuda, seminţie, despre care Moise n-a zis nimic cu privire la preoţie. Lucrul acesta se face şi mai luminos când vedem ridicându-se, după asemănarea lui Melhisedec, un alt preot, pus nu prin legea unei porunci pământeşti, ci prin puterea unei vieţi nepieritoare. Fiindcă iată ce se mărturiseşte despre El: „Tu eşti preot în veac, după rânduiala lui Melhisedec”. Astfel, pe deoparte, se desfiinţează aici o poruncă de mai înainte, din pricina neputinţei şi zădărniciei ei - căci Legea n-a făcut nimic desăvârşit – şi pe de alta, se pune în loc o nădejde mai bună, prin care ne apropiem de Dumnezeu. Şi fiindcă lucrul acesta nu s-a făcut fără jurământ, - căci, pe când Leviţii se făceau preoţi fără jurământ, Isus S-a făcut preot prin jurământul celui ce I-a zis: „Domnul a jurat, şi nu Se va căi: „Tu eşti preot în veac, după rânduiala lui Melhisedec”, - prin chiar faptul acesta, El s-a făcut chezaşul unui legământ mai bun. Mai mult, acolo au fost preoţi în mare număr, pentru că moartea îi împiedica să rămână pururea. Dar El, fiindcă rămâne „în veac” , are o preoţie, care nu poate trece de la unul la altul. De aceea şi poate să mântuiască în chip desăvârşit pe cei ce se apropie de Dumnezeu prin El, pentru că trăieşte pururea ca să mijlocească pentru ei. Şi tocmai un astfel de Mare Preot ne trebuia: sfânt, nevinovat, fără pată, despărţit de păcătoşi, şi înălţat mai sus de ceruri, care n-au nevoie, ca ceilalţi mari preoţi, să aducă jertfe în fiecare zi, întâi pentru păcatele sale, şi apoi pentru păcatele norodului, căci lucrul acesta l-a făcut odată pentru totdeauna, câns S-a adus jertfă pe Sine însuşi. În adevăr, Legea pune mari preoţi pe nişte oameni supuşi slăbiciunii; dar cuvântul jurământului, făcut după ce fost dată Legea, pune pe Fiul, care este deseăvârşit pentru veşnicie.”
 
 
Isus a condus preoţia cerească
 
Cine este superior, marele preot Melhisedec, marele preot pământesc din ordinul lui Aaron?
Marele preot Melhisedec.

În Vechiul Testament a existat un mare preot, numit Melhisedec. În timpul lui Avraam, Chedorlaomer şi regii, s-au aliat cu el, au luat toate bunurile din Sodoma şi Gomora şi toate bucatele lor şi şi-au văzut de drum. Avraam şi-a înarmat servitorii care s-au născut în casa lui şi i-a condus în război.
Acolo el l-a înfrânt pe Chedorlaomer, regele Elamului, şi regii aliaţi cu el, şi l-a adus înapoi pe nepotul său Lot şi posesiunile lui. După ce Avraam s-a întors din a-şi înfrânge duşmanii, Melhisedec, regele Salemului şi preotul lui Dumnezeu Cel Preaînalt, a adus pâine şi vin şi l-a binecuvântat pe Avraam. Iar Avraam i-a dat cea de-a zecea parte din tot. (Geneza capitolul 14).
În Biblie, măreţia marelui preot Melhisedec şi marii preoţi din subordinea sa, este ilustrat în detaliu. Marele preot Melhisedec a fost „regele păcii”, „regele neprihănirii”, fără tată, fără mamă, fără genealogie. Neavând nici început al zilelor, nici sfârşit al vieţii, dar creeat ca Fiul lui Dumnezeu, el rămâne un preot în continuare.
Biblia ne spune să luăm în considerare cu grijă măreţia lui Isus Hristos, care a fost marele preot din ordinea lui Melhisedec, comparând preoţia lui Isus din Noul Testament şi cea a marelui preot Aaron din Vechiul Testament.
Descendenţii lui Levi au devenit preoţi şi au strâns cea de-a zecea parte de la oameni, care este, fraţii lor de credinţă, chiar dacă au descins din Avraam. Dar când Avraam i-a dat cea de-a zecea parte, marelui preot, Melhisedec, Levi era încă în şalele tatălui său.
Au fost preoţii Vechiului Testament mai mari decât Isus?. Este explicat în Biblie. Este Isus mai mare decât marii preoţi pământeşti?. Cine ar trebui să fie binecuvântat de către cine?. Scriitorul lui Evrei a vorbit despre aceasta de la început. „Acum dincolo de orice contrazicere, cel mai mic este binecuvântat de către cel mai mare.” Avraam a fost binecuvântat prin marele preot Melhisedec.
Cum trebuie să trăim prin credinţă?. Ar trebui să ne bazăm poruncile lui Dumnezeu prin sistemul sacrificial al sfântului cort din Vechiul Testament, sau ar trebui să ne bazăm pe Isus Hristos care a venit la noi ca mare preot, prin sacrificiul Său din apă şi Duh?.
Depinzând de ce alegem, noi suntem, ori binecuvântaţi ori condamnaţi. Trăim noi potrivit cuvântului lui Dumnezeu şi oferim sacrificii în fiecare zi, sau alegem să trăim în mântuirea pe care Isus ne-a dat-o, oferindu-Se odată pentru totdeauna cu apă şi sânge?. Noi trebuie să alegem una din acestea două.
În zilele Vechiului Testament, poporul lui Israel s-a uitat la descendenţii lui aaron şi Levi. În zilele Noului Testament, dacă suntem întrebaţi cine e mai mare, Isus sau preoţii din ordinea lui Aaron, atunci, fără întrebare, putem răspunde că Isus este mai mare. Dar în timp ce oamenii cunosc acest fapt clar, câţiva urmează aceasta în credinţa lor.
Biblia ne dă un răspuns precis la această întrebare. Ea ne spune că Isus, care a fost de un trib diferit de care nimeni n-a servit la altar, a preluat preoţia cerească „Fiind schimbată preoţia, din necesitate, există şi o schimbare a legii.”
Dumnezeu a dat poruncile poporului lui Israel şi 613 articole ale Legii prin Moise. Moise a spus poporului să trăiască potrivit Legii şi poruncilor, iar poporul a fost de acord să facă aşa.
 
De ce Dumneyeu a dat la o parte primul legământşi a stabilit pe cel de-al doilea?
Deoarece omul a fost prea slab să trăiască potrivit primului legământ.

În Biblie, poporul lui Israel a luat un jurământ să trăiască după poruncile lui Dumnezeu din Pentateuh: Geneza, Exod, Levitic, Numeri, şi Deutoronom. Dumnezeu
le-a proclamat fiecare poruncă, iar ei au zis „Da” fără ezitare, fiecărei porunci. Dar noi putem vedea că după Deutoronom, de la Iosua încolo, niciodată n-au trăit potrivit poruncilor lui Dumnezeu. Şi de la Judecători până la 1Împăraţi şi 2 Împăraţi, au început să-şi discrediteze conducătorii, iar după aceea, ei au decăzut atât de mult, cât să schimbe sistemul sacrificial a cortului sfânt.
Şi în final în Maleahi, ei au adus animale nepotrivite să fie oferite, în ciuda instrucţiei lui Dumnezeu, să ofere una fără vină. Ei le-au cerut preoţilor lor, „Te rog, treci peste aceasta. Te rog accept-o pe aceasta.” În schimbul sacrificiilor de jertfă, potrivit legii lui Dumnezeu, ei au schimbat aceasta arbitrar.
Poporul lui Dumnezeu nu a ţinut niciodată legea lui Dumnezeu complet, măcar odată, în timpul Vechiului Testament. Ei au uitat şi simplu au ignorat mântuirea revelată în sistem. De aceea, Dumnezeu a trebuit să schimbe sistemul sacrificial. În Ieremia, Dumnezeu a spus, „Voi face un nou legământ cu casa lui Israel şi cu casa lui Iuda.”
Haideţi să ne uităm la Ieremia 31:31-34. „Iată, vin zile, zice Domnul, când voi face cu casa lui Israel şi cu casa lui Iuda un legământ nou. Nu ca legământul, pe care l-am încheiat cu părinţii lor, în ziua când i-am apucat de mână, să-i scot din ţara Egiptului, legământ, pe care l-au călcat, măcar că aveam drepturi de soţ asupra lor, zice Domnul” „Ci iată legământul, pe care-l voi face cu casa lui Israel, după zilele acelea, zice Domnul: Voi pune Legea Mea înlăuntrul lor, o voi scrie în inima lor; şi Eu voi fi Dumnezeul lor, iar ei vor fi poporul Meu. Niciunul nu va mai învăţa pe aproapele, sau pe fratele său, zicând: ;Cunoaşte pe Domnul!” Ci toţi Mă vor cunoaşte, de la cel mai mic până la cel mai mare, zice Domnul; căci le voi ierta nelegiuirea, şi nu-Mi voi mai aduce aminte de păcatul lor.”
Dumnezeu a spus că va face un nou legământ. El a făcut deja un nou legământ cu poporul lui Israel, dar ei nu au trăit după cuvântul lui Dumnezeu. Astfel, El a decis să facă un nou legământ de mântuire cu poporul Său.
Ei au luat un jurământ înaintea lui Dumnezeu, „Te vom sluji doar pe Tine şi vom trăi după Cuvintele şi poruncile Tale.” Dumnezeu le-a spus, le-a zis, „Sigur nu vom sluji niciodată unui alt dumnezeu. Tu eşti pentru noi unicul Dumnezeu. Nu poate fi nici un alt dumnezeu pentru noi.” Dar ei nu şi-au ţinut jurământul.
Miezul legii constă în cele Zece Porunci: „Să nu ai alţi dumnezei în afară de Mine. Să nu-ţi faci chip cioplit, nici vreo înfăţişare a lucrurilor care sunt sus în ceruri, sau jos pe pământ, sau în apele mai de jos de cât pământul. Să nu te închini lor, şi să nu le slujeşti. Adu-ţi aminte de ziua de odihnă, ca s-o sfinţeşti. Să nu iei în deşert Numele Domnului, Dumnezeului tău. Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta. Să nu ucizi. Să nu preacurveşti. Să nu furi. Să nu mărturiseşti strâmb împotriva aproapelui tău. Să nu pofteşti casa aproapelui tău” (Exod capitolul 20).
Este de asemenea subîmpărţit în 613 articole detailate, care trebuiau să fie ţinute
De-alungul vieţii lor. „Ce să nu faci fiicelor, şi ce să nu faci fiilor, ce să faci mamelor vitrege....” Legea lui Dumnezeu le-a poruncit să facă toate lucrurile bune şi să nu facă vreun lucru rău.
Acestea sunt cele Zece Porunci şi cele 613 articole detaliate.
Dar în toată umanitatea, nu a fost nici măcar unul care a putut ţine toate articolele Legii Sale. De aceea, Dumnezeu a trebuit să hotărască altă cale pentru ei să fie mântuiţi de toate păcatele lor.
Când s-a schimbat preoţia?. După ce Isus a venit în această lume, preoţia s-a schimbat. Isus a luat preoţia de la toţi preoţii de sub ordinea lui Aaron. El a pus deoparte sacrificiul corturilor, care a fost dreptul înnăscut al preoţilor de sub ordinul lui Levi. El singur a condus marea preoţie cerească.
El a venit în această lume, nu ca un descendent al lui Aaron, ci ca un descendent al lui Iuda, casa regilor. El S-a oferit ca un sacrificiu prin botezul şi sângele Său la Cruce, şi a mântuit toată omenirea de păcatele ei.
Oferindu-Se, a făcut posibil ca noi să rezolvăm problema păcatului. El a spălat toate păcatele omenirii prin sacrificiul botezului şi sângelui Său. El a oferit pentru totdeauna un sacrificiu veşnic pentru păcat.
 
 
Pe lângă schimbarea în preoţie, a existat şi o schimbare în Lege
 
Ce este legea schimbată a mântuirii?
Unicul sacrificiu veşnic Al lui Isus Hristos.

Dragi prieteni, preoţia Vechiului Testament a fost schimbată în Noul Testament. În zilele Vechiului Testament, marele preot dintre descendenţii lui Aaron, a casei lui Levi, a oferit sacrificiul ca să ispăşescă păcatele israeliţilor din anul ce a trecut. Marele preot a intrat în Locul Cel mai Sfânt. El s-a dus înaintea scaunului de îndurare cu sângele animalului sacrificial. Doar marele preot putea merge dincolo de perdelei, care era Locul Cel mai Sfânt.
Dar după venirea lui Isus, preoţia lui Aaron a trecut asupra Sa. Isus a preluat preoţia veşnică. Şi El a condus preoţia veşnică, oferindu-Se, pentru ca toată omenirea să poată fi mântuită de toate păcatele sale.
În Vechiul Testament, şi marele preot trebuia să ispăşească pentru păcatele sale, întinzându-şi mâinile deasupra capului taurului, înainte ca el să poată conduce pentru poporul său. El îşi trecea păcatele deasupra, întinzându-şi mâinile, spunând, „Dumnezeule, am păcătuit.” Apoi el omora animalul şi stropea sângele său deasupra şi în faţa scaunului de îndurare, de şapte ori.
Dacă însuşi marele preot Aaron era incomplet, poţi să-ţi imaginezi cât de infirmi erau oamenii. Un fiu al lui Levi,, marele preot Aaron însuşi era un păcătos, astfel că el trebuia să ofere un taur ca să ispăşească pentru păcatele sale proprii şi cele ale familiei sale.
Dumnezeu a spus în Ieremia capitolul 31, „Voi rupe legământul. Am făcut un legământ cu tine, dat tu nu l-ai ţinut. De aceea, voi pune deoparte legământul care nu te-a putut sfinţi şi-ţi voi da un nou legământ de mântuire. Nu te voi mai mântui prin poruncile Mele, ci mai degrabă îţi voi oferi mântuirea prin evanghelia apei şi a Duhului.”
Dumnezeu ne-a dat noul legământ. Când a venit timpul, Isus a venit în această lume, după asemănarea omului, S-a oferit să ia păcatele lumii şi a sângerat la Cruce ca să ne mântuiască pe noi cei care credem în El. El a luat păcatele întregii omeniri prin botezul Său.
Legea lui Dumnezeu a fost stabilită şi reînlocuită. Poporul lui Israel nu ar fi fost mântuit dacă n-ar fi trăit potrivit legii lui Dumnezeu, dar ei nu au făcut aşa. „Prin Lege vine cunoştinţa deplină a păcatului.” (Romani 3:20).
Dumnezeu a dorit ca israeliţii să realizeze că sunt păcătoşi şi că Legea lui Dumnezeu nu poate să-i mântuiască. El i-a mântuit prin legea mântuirii din apă şi Duh, nu prin lucrările lor. În dragostea Sa infinită, Dumnezeu ne-a dat un nou legământ prin care noi am putea fi mântuiţi de toate păcatele lumii, prin botezul şi sângele lui Isus.
Dacă crezi în Isus fără să cunoşti înţelesul botezului şi sângelui Său, toată credinţa ta este în zadar. Când faci aceasta, eşti mai încurcat decât atunci când nu crezi în Isus deloc.
Dumnezeu a spus că trebuie să facă un nou legământ pentru a mântui omenirea de păcatele lor. Ca rezultat, acum suntem mântuiţi nu prin legea lucrărilor noastre, ci prin legea neprihănită a mântuirii prin apă şi sânge.
El a promis aceasta şi Şi-a împlinit promisiunea pentru noi care credem în Isus. Şi ne-a spus despre măreţia lui Isus. El ne-a spus ce minunat este, comparându-L cu preoţii din ordinul lui Aaron, în VechiulTestament.
Noi devenim speciali, crezând în mântuirea prin apă şi sângele lui Isus. Gândeşte-te la aceasta. Nu contează cât de învăţat şi de bine vorbit este pastorul tău, cum poate fi el mai mare decât Isus?. Nu este nici o cale. Noi nu putem fi salvaţi decât prin evanghelia apei şi a sângelui, niciodată simplu respectându-I poruncile. Deoarece preoţia a fost schimbată, legea mântuirii a fost şi ea schimbată.
 
 
Superioritatea dragostei lui Dumnezeu
 
Care este superioară, legea lui Dumnezeu sau legea lui Dumnezeu?
Dragostea lui Dumnezeu.

Noi putem fi mântuiţi doar când credem în Isus. Ştiind cum Isus ne-a mântuit, cât de minunată este dragostea lui Dumnezeu pentru noi. Atunci, care e diferenţa dintre credinţa în porunci şi credinţa în măreţia dragostei lui Dumnezeu?.
Legaliştii pun mai multă importanţă pe propriile lor doctrine denominaţionale şi experienţe personale, decât pe cuvântul lui Dumnezeu. În timp ce credinţa spirituală în Isus este să crezi în măreţia mântuirii, împlinite prin apă şi Duh.
Chiar astăzi, mulţi oameni spun că păcatul original este iertat, dar că ei trebuie să se pocăiască în fiecare zi de păcatele lor zilnice. Mulţi oameni cred aceasta şi încearcă să-şi trăiască vieţile potrivit poruncilor Vechiului Testament. Ei sunt încă inconştienţi de superioritatea mântuirii lui Isus, care a venit prin apă şi Duh.
În Vechiul Testament, israeliţii trebuiau să trăiască după legea lui Dumnezeu, pentru a fi mântuiţi de păcatele lor, dar ei nu puteau fi mântuiţi. Deoarece Domnul ne cunoaşte slăbiciunile şi imperfecţiunile noastre, Şi-a înlăturat poruncile. Noi nu putem fi niciodată mântuiţi prin lucrările noastre. Isus a spus că ne va mântui prin evanghelia Sa din apă şi Duh. El a spus, „Eu însumi vă voi elibera pe toţi de păcatele voastre.” Dumnezeu a profeţit aceasta în Geneza. „Vrăjmăşie voi pune între tine şi femeie, între sămânţa ta şi sămânţa ei. Aceasta îţi va zdrobi capul, şi tu îi vei zdrobi călcâiul.” (Geneza 3:15). După ce Adam şi Eva au păcătuit şi au căzut, şi-au făcut îmbrăcăminte din frunze de smochin încercând să-şi ţină păcătoşenia departe de Dumnezeu. Dar Dumnezeu i-a chemat şi a făcut îmbrăcăminte din piele ca simbol al mântuirii. Geneza vorbeşte despre două feluri de îmbrăcăminte a mântuirii. Una a fost făcută din frunze de smochin, iar cealaltă din piei. Care credeţi că este mai bună?. Bineînţeles, îmbrăcăminţile din piei sunt mai bune, deoarece viaţa unui animal a fost oferită ca să protejeze omul.
Îmbrăcăminţile din frunze de smochin se ofilesc în curând. După cum ştiţi, o frunză de smochin arată ca o mână cu cinci degete. Astfel, ca să te îmbraci cu o îmbrăcăminte din frunze de smochin înseamnă să ascunzi păcatele cuiva în spatele faptelor bune. Dacă te-ai îmbraca cu îmbrăcăminte din frunze de smochin şi ai sta jos, frunzele s-ar rupe în bucăţi. Obişnuiam să fac armură din frunze de amidon comestibil, ca să mă joc de-a soldaţii când am fost copil. Dar indiferent cât de cu grijă le-am purta, ele s-ar rupe la sfârşitul zilei. În acelaşi fel, carnea fragilă a omului face sfinţirea imposibilă.
Dar mântuirea apei şi a sângelui, botezul lui Isus şi moartea Sa la Cruce, a mântuit păcătoşii mai mult decât destul ca să mărturisească măreţia dragostei lui Dumnezeu. Aşa este de superioară dragostea lui Dumnezeu legii lui Dumnezeu.
 
 
Cei care încă au credinţă în legea lui Dumnezeu
 
De ce legaliştii fac în fiecare zi îmbrăcăminte nouă, cu lucrările lor?
Deoarece ei nu ştiu, lucrările nu pot să-I facă neprihăniţi?

Cei care-şi fac îmbrăcăminţi din frunze de smochin, duc vieţi după lege. Aceşti credincioşi conduşi eronat trebuie să-şi schimbe îmbrăcăminţile pe o bază obişnuită. Ei trebuie să facă îmbrăcăminţi noi în fiecare duminică când merg la biserică. „Dragă Dumnezeule, am păcătuit atât de mult săptămâna aceasta. Dar Doamne, cred că Tu m-ai mântuit pe Cruce. Doamne, te rog spală păcatele mele cu sângele Crucii!”. Ei au cusut din nou un alt set de îmbrăcăminte chair atunci, acolo. „Oh, lăudat fie Domnul. Aleluia!”.
Dar ei în curând trebuie să facă acasă alt set de îmbrăcăminte. De ce?. Deoarece cele vechi s-au învechit. „Dragă Doamne, am păcătuit din nou în ultimele trei zile. Te rog iartă-mă.” Ei fac şi poartă noi îmbrăcăminţi de pocăinţă, iar şi iar.
La început, îmbrăcăminţile pot dura mai multe zile, dar după un timp, ei au nevoie de un nou set, în fiecare zi. După cum niciodată nu pot trăi după legea lui Dumnezeu, ei se ruşinează de ei înşişi. „Oh, aceasta este atât de jenant. Doamne, oh, Doamne, am păcătuit!” Iar ei trebuie să facă noi îmbrăcăminţi de pocăinţă. „Oh, Doamne, este atât de dificil astăzi să faci îmbrăcăminţi din frunze de smochin.” Ei lucrează atât de greu ca să coase un nou set.
Oricând astfel de oameni Îl cheamă pe Domnul, este ca să-şi confeseze păcatele. Îşi muşcă buzele şi-L cheamă pe Dumnezeu, „Dumnezeule!” şi continuă să facă noi îmbrăcăminţi în fiecare zi. Atunci, ce se întâmplă când se satură?.
Odată sau de două ori pe an, ei merg în munţi şi postesc. Ei încearcă şi fac îmbrăcăminţi super puternice. „Doamne, te rog spală-mi păcatele. Te rog înnoieşte-mă. Cred în Tine, Doamne.” Ei cred că e mai bine să se roage noaptea. Aşa că, ei se odihnesc în timpul zilei şi imediat ce întunericul vine, ei se agaţă de copaci cu toată puterea lor, sau se duc în peşteri întunecate şi strigă la Dumnezeu. „Doamne, cred!” „♪Mă pocăiesc şi-mi umplu inima cu o inimă pocăită♪.” Ei se roagă tare şi strigă, „Cred.” În acest fel ei fac îmbrăcăminţi speciale care speră că vor dura mult timp, dar ele nu durează niciodată.
Oh, cât de înviorătorieste să cobori după rugăciuni în munţi!. Ca o briză proaspătă, sau ca o ploaie de primăvară stropind peste copaci şi flori, sufletele lor sunt umplute cu pace şi harl celui Atotputernic. Simţindu-se mai puri decât spiritul muntelui, ei dau faţă cu lumea, purtându-şi îmbrăcăminţile noi speciale.
Dar imediat ce se întorc la casa şi biserica lor şi încep să trăiască din nou, îmbrăcăminţile se murdăresc şi încep să se învechească.
Prietenii lor întreabă, „Unde ai fost?”.
„Păi, am fost departe pentru un timp.”
„Pari că ai mai slăbit!”
„Păi, da, dar aceasta e altă poveste.”
Ei niciodată nu divulgă că au postit, ei doar merg la biserică şi se roagă. „Nu voi pofti niciodată femei. Niciodată nu voi minţi. Nu voi râvnicasa aproapelui meu. Voi iubi pe toţi oamenii.”
Dar în momentul când văd o femeie frumoasă cu piept voluminos, cu picioare subţiri, sfinţenia din inimile lor se schimbă instantaneu în pasiune pură. „priveşte ce scurtă e fusta aceea! Fustele se fac din ce în ce mai scurte! Trebuie să văd picioarele acelea din nou! Oh! Nu! Oh, Doamne! Am păcătuit din nou!”.
Legaliştii par pioşi, dar ar trebui să ştii că trebuie să facă îmbrăcăminte în fiecare zi. Legalismul este credinţa în îmbrăcăminţile din frunze de smochin, credinţa greşită. Mulţi oameni încearcă atât de greu să trăiască pios, potrivit legii lui Dumnezeu. Ei urlă cât îi ţin plămânii, pe munţi, astfel că vocea lor începe să sune foarte pioasă.
Legaliştii croiesc o figură impresionantă când conduc întâlniri de rugăciune la biserică. „Sfinte Tată din Cer! Am păcătuit în această ultimă săptămână. Te rugăm să ne ierţi...” Ei izbucnesc în lacrimi şi restul congregaţiei urmează suita. Ei se gândesc în sinea lor, „Trebuie să fi petrecut mult timp rugându-se şi postind în munţi. Sună atât de pios şi credincios.” Dar deoarece credinţa sa este legalistă, chiar înainte ca rugăciunea să se termine, inima legaliştilor începe să se umple de aroganţă şi păcat.
Când oamenii fac îmbrăcăminţi noi speciale din frunze de smochin, ele pot dura două sau trei luni. Dar mai devreme sau mai târziu, îmbrăcăminţile devin zdrenţe şi trebuie să facă un set nou şi să-şi ducă vieţile ipocrite. Aceasta este viaţa legaliştilor care încearcă să trăiască după lege, pentru a fi mântuiţi. Ei trebuie să facă noi îmbrăcăminţi din frunze de smochin, neîncetat.
Legalismul este credinţa frunzelor de smochin. Legaliştii îţi spun, „Voi toţi aţi păcătuit săptămâna trecută, nu-i aşa?. Atunci, pocăiţi-vă.”
Ei strigă la tine cu voce puternică. „Pocăieşte-te! Roagă-te!”
Un legalist ştie cum să-şi facă vocea să sune sfânt. „Doamne! Îmi pare rău. Nu am trăit după Lege. Nu Ţi-am ţinut poruncile. Iartă-mă Doamne, iartă-mă încă odată.”
Ei nu pot niciodată să trăiască după Lege, chiar dacă încearcă, justificaţi. De fapt, ei provoacă Legea lui Dumnezeu şi pe Dumnezeu Însuşi. Sunt aroganţi înaintea lui Dumnezeu.
 
 
Plăcerile lui Chudal Bae
 
De ce Dumnezeu a dat la o parte Legea?
Deoarece nu putea să ne mântuiască de păcat.

A fost odată un tânăr, pe nume Chudal Bae. În 1950, în timpul Războiului Corean, soldaţii comunişti au venit şi i-au poruncit să măture curtea în ziua de odihnă, încercând să-l depriveze de credinţa sa religioasă, stabilă şi să-l facă un comunist. Dar acest tânăr religios a refuzat să-i respecte ordinele. Ei au insistat, dar tânărul a refuzat din nou.
În final, soldaţii l-au legat de un copac şi şi-au îndreptat puştile înspre el. „Ce vrei, să mături sau să fii omorât?”.
Când a fost forţat să facă o decizie, el a spus, „Mai degrabă mor decât să lucrez în ziua de odihnă.”
„Ai făcut alegrea ta, şi noi vom fi bucuroşi să te obligăm.”
Şi l-au împuşcat. Mai târziu, liderii bisericii l-au desemnat diacon post mortem, pentru a-i comemora credinţa sa de neclintit.
Dar credinţa sa religioasă a fost condus greşită. De ce n-ar fi putut mătura curtea şi să fi predicat evanghelia acelor soldaţi?. De ce a trebuit să fie atât de încăpăţânat şi să moară pentru aceasta?. L-ar lăuda Dumnezeu că a lucrat în ziua de odihnă?. Nu.
Ar trebui să ducem o viaţă spirituală. Nu faptele noastre, ci credinţa noastră, este importantă în prezenţa lui Dumnezeu. Liderii bisericii doresc să celebreze pe cineva ca Chudal Bae, deoarece doresc să-şi arate superioritatea şi ortodoxia denominaţiunii lor. Este exact ca fariseii ipocriţi care l-au provocat pe Isus.
Nu este nimic ce putem învăţa de la legalişti. Ar trebui să învăţăm despre credinţa spirituală. Ar trebui să cugetăm de ce Isus a trebuit să fie judecat şi să sângereze la Cruce, şi să se relaţioneze la natura evangeliei a apei şi a Duhului.
Noi ar trebui să încercăm să găsim răspunsurile la aceste întrebări, în primul rând şi apoi să încercăm să răspândim evanghelia, tuturor oamenilor din lume, ca ei să poată fi născuţi din nou. Ar trebui să ne devotăm vieţile lucrărilor spirituale.
Dacă un predicator ne spune, „Fiţi ca acest tânăr Chudal Bae. Ţine sfânta zi de odihnă.” El doar încearcă să te facă să vii la biserică în zilele de duminică.
Iată altă povestire. A fost o femeie care trebuia să treacă prin multe încercări ca să meargă la biserică în zilele de duminică. Socrii ei nu erau creştini, şi au încercat din greu să o prevină să vină la biserică. Ei i-au spus să lucreze în zilele de duminică. Dar ea mergea pe câmpuri, în nopţile de sâmbătă şi lucra sub clar de lună, ca familia să aibă vreo scuză de a o preveni să meargă la biserică, duminica.
Desigur, este important să mergi la biserică, dar e destul să venim să slujim în fiecare duminică, doar ca să arătăm cât de credincioşi suntem?. Adevăraţii credincioşi erau născuţi din apă şi Duh. Adevărata credinţă începe când cineva este născut din nou.
Poţi fi mântuit de păcatele tale, trăind după legea lui Dumnezeu?. Nu. Nu spun să ignori Legea, dar cu toţii ştim că uman este imposibil să ţinem toate articolele Legii.
Iacov 2:10 spune, „Căci, cine păzeşte toată Legea, şi greşeşte într-o singură poruncă, sa face vinovat de toate.” De aceea, gândeşte-te întâi, cum poţi fi născut din nou din apă şi Duh. Atunci, mergi la o biserică unde poţi să auzi evanghelia. Poţi duce o viaţă credincioasă după ce eşti născut din nou. Atunci, când Domnul te cheamă, poţi merge înaintea Lui cu bucurie.
Nu-ţi pierde timpul mergând la o biserică falsă, nu-ţi pierde banii, făcând jertfe greşit conduse. Preoţii falşi nu te pot ţine de la a merge în iad. În primul rând auzi evanghelia apei şi a Duhului şi fii născut din nou.
Gândiţi-vă la motivul pentru care Isus a venit în această lume. Dacă am putea intra în împărăţia cerurilor, trăind potrivit Legii. El n-ar fi trebuit să vină în această lume. După ce a venit, preoţia s-a schimbat. Legalismul a devenit un lucru al trecutului. Înainte ca noi să fim mântuiţi, noi am crezut că putem fi mântuiţi trăind potrivit Legii. Dar aceasta nu mai este un semn al credinţei adevărate.
Isus ne-a mântuit de toate păcatele lumii cu dragostea Sa, cu apa botezului Său, cu sângele şi Duhul Său. El a împlinit mântuirea noastră prin botezul Său la Iordan, sângele Său la Cruce, şi învierea Sa.
Dumnezeu a dat la o parte regulile, deoarece erau slabi şi inutili. „Căci Legea n-a făcut nimic desăvârşit – şi pe de alta se pune în loc o nădejde mai bună , prin care ne apropiem de Dumnezeu.Şi fiindcă lucrul acesta nu s-a făcut fără jurământ.” (Evrei 7:19-20). Isus a făcut un jujrământ şi ne-a mântuit de toate păcatele noastre cu botezul şi sângele Său. Martirismul fără legalism este o moarte fără roade, şi doar credinţa adevărată este să crezi în evanghelia apei şi a Duhului.
Trebuie să avem o credinţă roditoare. Ce crezi că e bine pentru sufletul tău?. Ar fi mai bine să frcventezi biserica regulat şi să trăieşti după Lege, sau ar fi mai bine să frecventezi biserica lui Dumnezeu, unde evanghelia naşterii din apă şi din Duh este predicată, ca tu să poţi fi născut din nou?. Care biserică şi care predicator ar fi mai bun sufletului tău?. Gândeşte-te la aceasta şi alege-o pe acea care e bună pentru sufletul tău.
Dumnezeu îţi mântuieşte sufletul printr-un predicator care are cuvintele evangheliei apei şi a Duhului. Oricine trebuie să-şi ia responsabilitatea pentru sufletul său. Un credincios cu adevărat înţelept este unul care-şi angajază sufletul cuvântului lui Dumnezeu.
 
 
Isus a devenit preot printr-un jurământ
 
Deoarece nu putea să ne mântuiască de păcat?
Nu. Doar Isus a fost făcut preot printr-un jurământ.
 
Evrei 7:20-21 spune, „Şi fiindcă lucrul acesta nu s-a făcut fără jurământ,- căci pe când leviţii se făceau preoţi fără jurământ, Isus S-a făcut preot prin jurământul Ceui ce I-a zis: „Domnul a jurat, şi nu Se va căi: „Tu eşti preot în veac după rânduiala lui Melhisedec.”
Iar Psalmi 110:4 spune, „Domnul a jurat, şi nu-I va părea rău: „Tu eşti preot în veac după rânduiala lui Melhisedec.”” Domnul a făcut un jurământ. El a făcut un legământ cu noi şi ni l-a arătat prin Cuvântul scris. „Voi deveni Marele Preotul după rânduiala lui Melhisedec. Melhisedec este regele neprihănirii, regele păcii şi marele preot, pentru totdeauna. Eu voi deveni Marele Preot veşnic după rânduiala lui Melhisedec pentru mântuirea ta.”
Isus a venit în această lume şi a devenit garanţia unui legământ mai bun (Evrei 7:22). În locul sângelui taurului şi a caprei, El S-a oferit pe Sine Însuşi ca sacrificiu, fiind botezat şi sângerând la Cruce pentru a spăla toate păcatele noastre.
În timpul Vechiului Testament, când un mare preot murea, fiul său ducea preoţia mai departe când ajungea la vârsta de 30 de ani. Când îmbătrânea şi fiul său ajungea la vârsta de 30 de ani, el trecea preoţia asupra fiului său.
Au fost atâţia descendenţi ai marelui preot. Astfel, David a stabilit un sistem prin care toţi îşi luau rolul pe rând. Deoarece toţi descendenţii lui Aaron erau desemnaţi ca preoţi, ei aveau dreptul şi obligaţia să conducă preoţia. Luca spune, „Zaharia, din seminţia lui Abia... Aşa a fost, că în timp ce servea ca preot înaintea lui Dumnezeu după rânduiala seminţiei lui...”
Isus a venit în această lume şi a condus preoţia pentru totdeauna. El a venit ca Preot al lucrurilor bune care trebuiau să vină. El a împlinit mântuirea naşterii din nou din apă şi Duh.
Descendenţii lui Aaron erau slabi şi incompleţi. Ce se întâmpla când un mare preot murea?. Fiul său prelua marea preoţie, dar astfel de sacrificii nu puteau fi niciodată destule ca să asigure mântuirea omenirii. Credinţa prin om nu poate fi niciodată completă.
În timpul Noului Testament, Isus a venit în această lume. Dar El nu a avut nevoie să ofere sacrificiu în mod continuu, deoarece El trăieşte mereu. A luat păcatele noastre pentru totdeauna, cu botezul Său. El S-a oferit şi a fost crucificat ca să-i facă pe toţi care cred în El, complet liberi de păcat.
Acum, El trăieşte şi stă la dreapta lui Dumnezeu, ca să mărturisească pentru noi. „Dragă Tată, sunt ei încă incompleţi, dar cred în Mine. Nu le-am luat Eu toate păcatele cu mult timp în urmă?. Isus este Marele Preot veşnic al mântuirii noastre.
Preoţii pământeşti nu au fost niciodată compleţi. Când mureau, fiii săi preluau preţia. Domnul nostru trăieşte pentru totdeauna. El a împlinit mântuirea veşnică pentru noi, venind în această lume, fiind botezat prin Ioan Botezătorul, şi apoi sângerând la Cruce pentru toate păcatele noastre.
„Dar acolo unde este iertare de păcate, nu mai este nevoie de jertfă pentru păcat.” (Evrei 10:18). Isus mărturiseşte pentru mântuirea noastre până la sfârşitul timpului. Te-ai născut din nou din apă şi Duh?.
„În adevăr, Legea pune mari preoţi pe nişte oameni supuşi slăbiciunii; dar cuvântul jurământului, făcut după ce a fost dată Legea, pune pe Fiul, care este desăvârşit pentru veşnicie.” (Evrei 7:28).
Ceea ce mi-ar plăcea să vă spun este că Isus Hristos, fără vină, a spălat păcatele noastre odată pentru totdeauna prin apă şi sângele Său la Cruce. El ne-a mântuit de toate păcatele noastre, nu prin legea lucrărilor, ci luând toate păcatele noastre şi fiind judecat pentru totdeauna.
Crezi că El ne-a mântuit de toate păcatele noastre prin mântuirea veşnică?. Dacă da, eşti mântuit. Dacă nu, încă mai ai mult de învăţat despre mântuirea veşnică a lui Isus.
Adevărata credinţă vine de la evanghelia apei şi a Duhului, strict bazată pe Scriptură. Isus Hristos, Marele preot ceresc, veşnic, a devenit Mântuitorul nostru veşnic prin botezul şi sângele Său la Cruce.
 
 
Trebuie să înţelegem pe deplin credinţa noastră
 
Ce înseamnă “a crede în Isus?”
A avea credinţă în botezul lui Isus şi moartea sa la Cruce.

Noi trebuie să ne gândim cum putem crede în Isus în modul corect şi să ne stabilim drept credinţa noastră. Putem să o facem, crezând în evanghelia botezului lui Isus şi sângele Său pe Cruce.
Credinţa corectă este să crezi în lucrarea lui Isus, botezul şi sângele Său, fără să adaugăm propriile noastre noţiuni greşit înţelese. Crezi?. Dar cum e condiţia ta spirituală?. Te bazezi pe propriile tale lucrări sau eforturi?.
Nu a trecut mult timp de când am început să cred în Isus, dar am suferit în jur de 10 ani, datorită legalismului. Dar, eventual, am devenit obosit de acel fel de viaţă. Nu-mi place să-mi aduc aminte de acel timp. Soţia mea stă aici acum. Ea ştie cât de teribil a fost pentru noi.
În zilele de duminică, spuneam, „Scumpo, haide să ne distrăm astăzi.”
„Dar azi e duminică!”
Ea nu spăla nici hainele în zilele de duminică. Într-o duminică pantalonii mei s-au rupt. Dar ea mi-a spus să aştept până luni. De fapt, am fost chiar mai insistent să observ corect ziua de odihnă. Încă îmi aduc aminte de acele zile.
Dragi prieteni, ca să credem cu adevărat în Isus, trebuie să credem în ispăşirea păcatelor noastre prin botezul şi sângele Său la Cruce. Adevărata credinţă este să crezi în divinitatea şi umanitatea lui Isus şi toate lucrurile pe care El le-a făcut în această lume. Adevăratul credincios crede în toate Cuvintele Sale.
Ce înseamnă „Să crezi în Isus?”. Este să crezi în botezul lui Isus şi sângele Său. Cât de simplu este. Tot ceea ce noi trebuie să facem este să ne uităm în Biblie şi să credem în evanghelie. Ar trebui ca toţi să credem în modul corect.
„Mulţumesc, Doamne. Văd acum că nu e prin eforturile mele!. Deoarece prin Lege este cunoaşterea de păcat” (Romani 3:20). Înţeleg totul acum. Acum că, deoarece Legea este bună, , deoarece este porunca lui Dumnezeu, ar trebui să încerc şi să trăiesc după aceasta. Am încercat atât de greu până acum, dar văd acum că greşeam să cred că puteam trăi după Lege. Văd acum că nu pot ţine niciodată poruncile lui Dumnezeu!. Deci, prin Legea lui Dumnezeu, realizez acum că inima mea este umplută cu gânduri şi încălcări rele. Înţeleg acum că Legea este dată ca să implanteze în noi cunoaşterea păcatului. Oh, mulţumesc, Doamne. Am înţeles greşit Voia Ta şi am încercat atât de greu să ţin Legea. A fost chiar arogant din partea mea chiar şi să încerc. Mă pocăiesc. Ştiu acum că Isus a fost botezat şi a sângerat pentru mântuirea mea! Cred!”.
Trebuie să crezi sincer şi curat. Ar trebui să crezi doar în cuvintele scrise din Biblie. Este unicul mod în care poţi fi complet născut din nou.
Ce înseamnă să crezi în Isus Hristos?. Este ceva ce noi trebuie să întregim de-a lungul unei perioade de timp?. Este credinţa noastră o religie pentru care trebuie să lucrezi?. Oamenii au făcut dumnezei şi religii ca să se potrivească acelor dumnezei. Religia este un proces prin care omul lucrează pentru a atinge un scop - bunătatea omului.
Atunci ce este credinţa?. Înseamnă să crezi în Dumnezeu şi să priveşti spre El. Noi privim spre mântuirea lui Isus şi-I mulţumim pentru această binecuvântare. Aceasta este credinţa adevărată. Aceasta este diferenţa dintre credinţă şi religie. Odată ce tu poţi distinge dintre cele două, obţii 100 de puncte pentru că înţelegi credinţa.
Teologii care nu sunt născuţi din nou ne spun că ar trebui să credem în Isus şi să trăim pios. Poate fi cineva credincios doar fiind pios?. Bineînţeles că trebuie să fim buni. Cine trăieşte mai pios decât cei care sunt născuţi din nou?.
Dar problema este că ei spun aceasta păcătoşilor. Există 12 feluri de păcate înăuntrul păcătosului obişnuit. Cum poate trăi el pios?. Cu siguranţă, mintea lui poate înţelege ce trebuie să facă, dar inima sa nu poate îndeplini. Când un păcătos păşeşte în afara bisericii, trăind pios devine o teorie simplă, iar instinctul său îl conduce spre păcat.
Deci, noi trebuie să decidem în inimile noastre dacă vom trăi o viaţă după Lege, sau vom fi mântuiţi crezând în botezul lui Isus şi sângele Său pe Cruce, având credinţa în Marele Preot al împărăţiei cerurilor.
Adu-ţi aminte că Isus este adevăratul Mare Preot pentru cei care cred. Haideţi să fim toţi mântuiţi cunoscând şi crezând în mântuirea adevărată prin botezul lui Isus şi sângele Său pe Cruce.
 
 
Celor născuţi din nou nu le e frică de sfârşitul lumii
 
De ce celor născuţi din nou nu le e frică de sfârşitul lumii?
Deoarece credinţa lor în evanghelia apei şi a Duhului îi face liberi de păcat.
 
Când eşti născut din nou cu adevărat, nu trebuie să-ţi fie frică că se sfârşeşte lumea. Mulţi creştini din Corea au pretins că lumea se va sfârşi pe 28 octombrie, 1992. Ce zi tumultuoasă şi înfricoşătoare va fi, spuneau ei. Dar toate pretinderile lor s-au întors a fi false. Adevăratul născut din nou trăieşte pios, răspândind evanghelia până în ultimul moment. Oricând această lume ajunge la un final, tot ceea ce trebuie să facem este să să predicăm evanghelia apei şi a Duhului.
Când vine Mirele, miresele care sunt născut din nou din apă şi Duh, pot să-L întâlnească cu mare bucurie, spunând, „Oh, ai venit în sfârşit! Carnea mea este încă atât de incompletă, dar Tu m-a iubit şi m-ai mântuit de toate păcatele mele. Astfel, nu mai am păcat în inima mea. Mulţumesc, Doamne. Eşti Mântuitorul meu!”.
Isus este Mirele tuturor neprihăniţilor. Căsătoria are loc, deoarece mirele îşi iubeşte mireasa, nu altfel. Ştiu că uneori se întâmplă aşa în această lum, dar în rai, Mirele ese cel care decide dacă căsătoria trebuie să aibă loc. Este Mirele cel care alege să se căsătorească pe baza dragostei Sale şi să ofere mântuire, indiferent de mirese. Aşa este făcută în cer căsătoria.
Mirele ştie totul despre mirese. Deoarece miresele Sale preaiubite au fost atât de păcătoase, I s-a făcut milă de ele şi le-a mântuit de tot păcatul, fiind botezat şi sângerând pe Cruce.
Domnul nostru Isus nu a venit în această lume ca descendent al lui Aaron. El nu a venit în această lume ca să ofere un sacrificiu pământesc. Au fost mulţi leviţi, descendenţii lui Aaron, să facă lucrarea.
De fapt, personajul principal al sacrificiilor din Vechiul Testament nu a fost altul decât Isus Însuşi. Deci, când lucrul real a venit în acestă lume, ce s-a întâmplat cu umbra sa?. Umbra a fost înlăturată.
Când Isus a venit în această lume, El nu a oferit sacrificii niciodată cum a făcut Aaron.El S-a oferit pentru omenire, fiind botezat şi sângerând pentru mântuirea păcătoşilor. El a împlinit mântuirea pe Cruce.
Pentru cei care cred în botezul lui Isus şi sângelui său pe Cruce, mântuirea nu e în nici un termen incert. Isus nu a ispăşit pentru păcatele noastre într-un mod neclar. El a făcut-o clar. „Eu sunt calea, adevărul şi viaţa” (Ioan 14:6). Isus a venit şi ne-a mântuit cu botezul Său, moartea Sa, şi învierea Sa.
 
 
Vechiul Testament este modelul lui Isus
 
Care a fost motivul pentru stabilirea unui alt legământ?
Deoarece primul legământ a fost infirm şi fără folos.

Vechiul Testament este umbra Noului Testament. Deşi Isus nu a oferit niciodată sacrificii ca marii preoţi ai Vechiului Testament, El a condus o preoţie mai mare, preoţia cerească veşnică. Deoarece oamenii din această lume sunt păcătoşi de la naşterea lor, ei devin păcătoşi şi nu pot deveni niciodată neprihăniţi prin legea lui Dumnezeu. Deci, Dumnezeu a stabilit alt legământ.
Tatăl nostru din cer Şi-a trimis unicul Său Fiu preaiubit în această lume şi ne-a cerut în schimb să avem credinţă în botezul Său, sângele Său, şi învierea Sa. Acesta este cel
 de-al doilea legământ al lui Dumnezeu. Cel de-al doilea legământ ne cere să credem în evanghelia apei şi a Duhului.
Domnul nu ne mai cere lucrările noastre bune. El nu ne spune cum să trăim ca să fim mântuiţi. El ne cere doar să credem în mântuirea de la Cruce, deasupra tuturor. Iar noi trebuie să spunem da.
În Biblie, casa lui Iuda a menţinut regalitatea. Toţi regii lui Israel s-au născut în casa lui Iuda, până la Regele Solomon. Chiar şi după împărţirea împărăţiei, casa lui Iuda a ţinut tronul Împărăţiei de Sud până la distrugerea sa în 586 Î.H. Astfel, poporul lui Iuda a stă cu pentru israeliţii. Tribul lui Levi a fost unul din preoţi.
Fiecare trib al lui Israel îşi avea rolul său propriu. Dumnezeu a promis tribului lui Iuda că Isus va ieşi din categoria sa.
De ce a făcut acest legământ cu tribul lui Iuda?. Făcând acest legământ, era la fel ca şi cum ar fi făcut un legământ cu toţi oamenii din lume, deoarece israeliţii stau de partea poporului lumii. Isus a împlinit legământul nou, care a fost mântuirea omenirii prin botezul Său, moartea Sa pe Cruce şi Învierea Sa.
 
 
Păcatele omului nu pot fi spălate prin pocăinţă
 
Sunt spălate păcatele omului cu pocăinţă?
Nu.

În Ieremia 17:1, este scris că păcatul omului este înregistrat în două locuri. „Păcatul lui Iuda este scris cu un priboi de fier, cu un vârf de diamant; este săpat pe tabla inimii lor şi pe coarnele altarelor lor.”
Păcatele noastre sunt înregistrate în inimile noastre. Aşa cunoaştem că suntem păcătoşi. Înainte ca cineva să ajungă să creadă în Isus, nu e conştient că este un păcătos. De ce?. Deoarece el nu are legea lui Dumnezeu în inima sa. Deci, odată ce cineva crede în Isus, realizează că este un păcătos înaintea lui Dumnezeu.
Doar câţiva realizează că sunt păcătoşi. La10 ani după ce am ajuns să cred în Isus. „Oh, dragă! Sunt un păcătos! Am crezut că sunt mântuit, dar cumva încă sunt un păcătos!” Într-o zi realizarea vine la el, când în final el se vede aşa cum este. A fost aşa de fericit timp de zece ani, dar dintr-o dată el vede adevărul. Ştii de ce?. El ajunge la realizarea aceasta, deoarece în final el poate să-şi vadă păcatele şi încălcările prin legea lui Dumnezeu. El a crezut în Isus timp de zece ani făsă să fie născut din nou.
Din moment ce nu-şi poate şterge păcatele din inima sa, el rămâne un păcătos înaintea lui Dumnezeu. Unora le ia 5 ani, altora 10 ani, ca să ajungă la realizarea aceasta. Unii ajung la realizarea aceasta după 30 de ani, unii după 50 de ani, iar unii niciodată nu realizează adevărul până la sfârşit. „Dragă Dumnezeule, obişnuiam să fiu bun înainte să am poruncile în mintea mea. Am avut încredere că ţin Legea bine, dar acum realizez că am păcătuit în fiecare zi. La fel cum a spus apostolul Pavel, „Odinioară, findcă eram fără Lege, trăiam; dar când a venit porunca, păcatul a înviat şi eu am murit.” (Romani 7:9). Sunt un păcătos chiar dacă cred în Hristos.
Păcatele tale sunt cele care te previn de la a trăi după cuvântul lui Dumnezeu. Păcatele tale sunt înregistrate în inima ta. Deoarece Dumnezeu înregistrează păcatele tale acolo, când îţi apleci capul să te rogi, toate păcatele tale ies. „Surpriză!. Eu sunt păcatul pe care l-ai comis.”
„Dar am ispăşit pentru tine acum 2 ani. De ce te arăţi din nou dintr-o dată? De ce nu te-ai dus?”.
Oh, nu fi atât de ameninţător!. Sunt înregistrat în inima ta. Indiferent ce crezi, tu eşti încă un păcătos.”
„Nu! Nu!”.
Astfel, el se pocăieşte din nou pentru păcatele pe care le-a comis acum 2 ani. „Te rog, iartă-mă, Doamne. Încă sunt chinuit de păcatele pe care le-am comis înainte. M-am pocăit de păcatele mele, dar ele încă sunt cu mine. Te rog iartă-mă, căci am păcătuit.”
Dar se duc acele păcate cu pocăinţă?. Deoarece păcatele omului sunt înregistrate în inimile lor, ele nu pot fi niciodată şterse cu evanghelia apei şi a Duhului. Doar prin evanghelia apei şi a Duhului adevărata ispăşire poate fi obţinută. Putem fi mântuiţi doar prin credinţa noastră în evanghelia adevărată a lui Isus.
 
 
Voi fi Mântuitorul tău
 
Cum ar trebui să răspundem la noul legământ?
Trebuie să credem în aceasta, în inimile noastre şi să-l predicăm  în toată lumea.

Domnul nostru din ceruri a făcut un nou legământ cu noi. „Voi deveni Mântuitorul tău. Te voi face complet liber de toate păcatele lumii prin apă şi sânge. Voi binecuvânta cu siguranţă pe toţi aceia care cred în Mine.”
Crezi în acest nou legământ cu Dumnezeu?. Putem fi mântuiţi de toate păcatele noastre şi să fim născuţi din nou când credem în adevărul legământului Său şi mântuirea Sa prin apă şi sânge.
Nu avem încredere într-un doctor dacă nu ne pune un diagnostic corect. Un doctor în primul rând trebuie să pună corect diagnostic pacienţilor săi şi apoi să prescrie medicamentul potrivit. Sunt tot felul de medicamente dar el trebuie să cunoască exact pe care să o folosească. Odată ce un doctor pune diagnostic pacienţilor săi în mod corect, există multe medicamente valabile care să-i vindece. Dar cu diagnoza greşită toate acele medicamente bune pot doar să facă pacientul mai rău.
De asemenea, când crezi în Isus, trebuie să pui diagnostic condiţiei duhului tău, bazat pe cuvântul lui Dumnezeu. Când îţi examinezi duhul cu cuvântul lui Dumnezeu, poţi vedea exact care este condiţia duhului tău. Doctorul Duhurilor poate vindeca pe toţi acei pacienţi, fără excepţie. Ei pot fi toţi născuţi din nou.
Dacă spui, „Nu ştiu dacă am fost răscumpărat.”, înseamnă că nu eşti mântuit. Dacă un pastor este cu adevărat un discipol al lui Isus, el trebuie să poată rezolva problema păcatului pentru urmaşii săi. Apoi, el poate continua să rezolve problemele credinţei lor şi să-i conducă spiritual. El trebuie să poată să exact condiţiile spirituale ale urmaşilor lui.
Isus a venit în această lume ca să ia tot păcatul lumii. El a venit şi a fost botezat şi a murit la Cruce. Când a răscumpărat pentru tot păcatul, ţi-a lăsat El păcatele afară?. Cuvântul apei şi a Duhului şterge păcatele tuturor credincioşilor.
Evanghelia este ca o dinamită. Aruncă în aer totul, de la clădiri înalte la munţi. Lucrarea lui Isus este exactă. El şterge păcatele acelor care cred în El cu evanghelia Sa a apei şi a Duhului. Haideţi să privim la evanghelia apei şi a Duhului aşa cum este exprimată în Biblie.
 
 
Evanghelia întinderii mâinilor în Vechiul Testament
 
Care a fost scopul întinderii mâinilor în Vechiul Testament?
Scopul său a fost să treacă păcatele asupra jertfei de păcat.

Haideţi privim la adevărul evangheliei răscumpărării, în Levitic 1:3-4, „Dacă darul lui va fi o ardere de tot din cireadă, să-l aducă din partea bărbătească fără cusut; şi anumesă-l aducă la uşa cortului întâlnirii, înaintea Domnului, ca să fie plăcut Domnului. Să-şi pună mâna pe capul dobitocului adus ca ardere de tot, şi va fi primit de Domnul, ca să facă ispăşire pentru el.”
Acest pasaj ne spune că jertfa arsă ar trebui să fie oferită la uşa cortului întâlnirii, înaintea Domnului, prin întinderea mâinilor pe capul jertfei, iar jertfa ar trebui să fie un animal în viaţă fără cusur.
În era Vechiului Testament, un păcătos îşi punea mâinile asupra jertfei, ca să facă ispăşirea pentru păcatele sale zilnice. El omora jertfa de păcat, înaintea Domnului iar preotul lua puţin din sânge şi-l punea pe coarnele altarului jertfei arse. Apoi, el turna restul sângelui la baza altarului iar păcătosul era iertat de păcatul său de o zi.
Pentru păcatul său de o zi este scris în Levitic 16:6-10, „Aaron să-şi aducă viţelul lui pentru jertfa de ispăşire, şi să facă ispăşire, pentru el şi pentru casa lui. Să ia cei doi ţapi, şi să-i pună înaintea Domnului, la uşa cortului întâlnirii. Aaron să arunce sorţi pentru cei doi ţapi: un sorţ pentru Domnul, şi un sorţ pentru Azazel. Aaron să ia ţapul care a ieşit la sorţi pentru Domnul, şi să-l aducă jertfă de ispăşire. Iar ţapul care a ieşit la sorţi pentru Azazel, să fie pus viu înaintea Domnului, ca să slujească pentru facerea ispăşirii, şi să i se dea drumul în pustie pentru Azazel.” Aşa cum e explicat în Biblie, ţapul ispăşitor înseamnă „a da la o parte”. Astfel, păcatul de o zi era ispăşit în cea de-a zecea zi a celei de-a şaptea luni.
În Levitic 16:29-30 este scris, „Aceasta să vă fie o lege veşnică: în luna a şaptea, în a zecea zi a lunii, să vă smeriţi sufletele, să nu faceţi nici o lucrare, nici băştinaşul, nici străinul care locuieşte în mijlocul vosttru. Căci în ziua aceasta se va face ispăşire pentru voi, ca să vă curăţiţi: veţi fi curăţiţi de toate păcatele voastre înaintea Domnului.”
Aceasta a fost ziua în care israeliţii ispăşeau păcatul de o zi. Cum putea fi făcut aceasta?. În primul rând, marele preot Aaron trebuia să fie prezent la sacrificiu. Cine reprezenta pe poporul lui Israel?. Aaron. Dumnezeu l-a desemnat pe Aaron şi descendenţii săi ca marii preoţi.
Aaron a oferit taurul ca să ispăşească pentru el şi casa lui. El omora taurul şi stropea cu ceva din sângele său pe şi în faţa capacului ispăşirii, de şapte ori. El trebuia să ispăşească pentru el şi casa lui, mai înainte de toate.
Ispăşirea înseamnă a transfera păcatele cuiva asupra jertfei de păcat şi să laşi jertfa de păcat să moară în locul cuiva. Păcătosul însuşi ar trebui să fie cel care să moară, dar el poate ispăşi pentru păcatele sale, trecându-le asupra jertfei şi omorându-l în locul său.
După ce păcatele sale şi cele ale casei sale erau ispăşite, el oferea un ţap înaintea lui Dumnezeu, în timp ce trimitea o altă capră în sălbăticie, ca ţap ispăşitor în prezenţa poporului lui Israel.
Un ţap era oferit ca jertfă de păcat. Aaron îşi întindea mâinile asupra capului jertfei de păcat şi mărturisea, „O Dumnezeule, poporul Tău Israel a violat toate cele Zece Porunci şi cele 613 articole ale Legii Tale. Israeliţii au devenit păcătoşi. Acum îmi întind mâinile asupra acestui ţap, ca să transfer toate păcatele noastre anuale.”
El tăia gâtul ţapului şi intra în locul Cel mai Sfânt din cort cu sângele său. Apoi el stropea ceva din sânge pe şi în faţa capacului ispăşirii, şapte ori.
În interiorul locului Cel mai Sfânt stă arca legământului. Acoperământul său se numeşte scaunul de îndurare, iar în acesta sunt două table de piatră ale legământului, vasul de aur cu mană şi toiagul lui Aaron, care a înmugurit.
Toiagul lui Aaron semnifică învierea, cele două table de piatră ale legământului Dreptăţii Sale, iar vasul de aur cu mană, al Său cuvânt al Vieţii.
Există un acoperământ pe arca legământului. Sângele era stropit înaintea capacului ispăşirii, de şapte ori. Deoarece erau clopote de aur atârnate de tivul robei marelui preot, ele sunau când stropea sângele.
În Levitic 16:14-15 este scris, „Să ia din sângele viţelului şi să stropească cu degetul pe partea dinainte a capacului ispăşirii spre răsărit; să stropească din sânge de şapte ori cu degetul lui înaintea capacului ispăşirii. Să junghie ţapul adus ca jertfă de ispăşire pentru popor, şi să-i ducă sângele dincolo de perdeaua dinlăuntru. Cu sângele acesta să facă întocmai cum a făcut cu sângele viţelului, să stropească cu el spre capacul ispăşirii şi înaintea capacului ispăşirii.”
Clopotele sunau de fiecare dată când el stropea ceva din sângele ţapului, şi toţi israeliţii care s-au adunat afară, auzeau sunetul. Din moment ce trebuia să fie făcută ispăşirea pentru păcatele lor, prin marele preot, sunetul clopotelor însemna că păcatele lor ereau iertate. Era sunetul binecuvântării pentru tot poporul lui Israel.
Când clopotele sunau de şapte ori, ei spuneau, „Acum sunt atât de uşurat. Am fost îngrijorat pentru păcatele întregului an, iar acum mă simt liber.” Şi poporul mergea înapoi la vieţile lor, simţindu-se liberi de vină. Sunetul clopotelor în acele timpuri era la fel cu vestea bună a naşterii din nou din apă şi Duh.
Când auzim evanghelia răscumpărării din apă şi Duh şi o credem cu inimile noastre şi o acceptăm cu gurile noastre, despre aceasta este evanghelia apei şi a Duhului. Când clopotul suna de şapte ori, toate păcatele anuale ale israeliţilor erau curăţate. Păcatele lor erau spălate înaintea lui Dumnezeu.
După ce oferea un ţap pentru israeliţi, marele preot lua cealălalt ţap şi mergea la oamenii care aşteptau în afara cortului. În timp ce se uitau la el, marele preot Aaron îşi întindea mâinile asupra capului celuilalt ţap.
În Levitic 16:21-22, „Aaron să-şi pună amândouă mâinile pe capul ţapului celui viu, şi să mărturisească peste el toate fărădelegile copiilor lui Israel şi toate încălcările lor de lege cu care au păcătuit ei; să le pună pe capul ţapului, apoi să-l izgonească în pustie, printr-un om care va avea însărcinarea aceasta. Ţapul acela va aduca asupra lui toate fărădelegile lor într-un pământ pustiit; în pustie, să-i dea drumul.”
Marele preot, Aaron, îşi întindea mâinile asupra capului celuilalt ţap (ţapul ispăşitor) şi mărturisea toate păcatele anuale ale israeliţilor înaintea lui Dumnezeu. „O Dumnezeule, israeliţii au păcătuit înaintea Ta. Am violat cele Zece Porunci şi toate cele 613 articole ale Legii Tale. O Dumnezeule, trec toate păcatele anuale ale israeliţilor, asupra capului acestui ţap.”
Potrivit cu Ieremia 17:1, păcatele sunt înregistrate în două locuri. Unul este în Cartea Lucrărilor, iar celălalt este pe tablele inimilor lor.
Astfel, dacă oamenii trebuie să răscumpere pentru păcatele lor, păcatele lor trebuie să fie şterse din Cartea Lucrărilor şi de pe tablele inimilor lor. În Ziua Răscumpărării, ţapul era pentru păcatele scrise în Cartea Judecăţii, iar în cealaltă era pentru cele gravate pe tablelele inimilor lor.
 
Ce Dumnezeu a arătat israeliţilorîn Vechiul Testament, prin sistemul sacrificial?
Că Mântuitorul va veni şi le va spăla păcatele odată pentru totdeauna, în modul cel mai potrivit.

Prin întinderea mâinilor asupra capului ţapului, marele preot arăta poporului că păcatele lor anuale erau transferate ţapului. Când păcatele erau puse asupra capului ţapului, un om potrivit conducea ţapul în pustie.
Ei îşi spuneau, „Ar fi trebuit să mor, dar ţapul moare în locul păcatelor mele. Plata păcatului este moartea, dar ţapul moare în locul meu. Mulţumesc ţapule. Moartea ta înseamnă că pot trăi.” Ţapul era condus departe în deşert, iar israeliţii erau iertaţi pentru păcatul de un an.
Când păcatul din inima ta este trecut asupra jertfei de păcat, tu eşti curăţit.. Este atât de simplu. Adevărul este întotdeauna simplu, odată ce-l înţelegem.
Ţapul dispărea peste orizont. Omul se întorcea singur după ce-l elibera. Toate păcatele anuale ale israeliţilor dispăreau. Ţapul rătăcea prin deşert fără apă sau iarbă, şi murea împreună cu meritul de un an al păcatelor israeliţilor.
Plata păcatului este moartea, iar Dreptatea lui Dumnezeu era realizată. Dumnezeu sacrifica ţapul pentru ca israeliţii să poată trăi. Toate încălcările israeliţilor din timpul anului erau spălate curat.
Deoarece păcatul de o zi şi păcatul de un an erau iertate în felul acesta în timpurile Vechiului Testament, era legământul lui Dumnezeu ca păcatele noastre să fie iertate la fel odată pentru totdeauna. A fost legământul Său ca El să ne trimită pe Mesia şi să ne elibereze de toate păcatele noastre din timpul vieţii. Legământul a fost îndeplinit prin botezul lui Isus.
 
 
A fi născut din nou din apă şi Duh, în Noul Testament
 
De ce Isus a fost botezat de Ioan Botezătorul?
Ca să împlinească toată neprihănirea, luând toate păcatele lumii. Botezul lui Isus în Vechiul Testament a fost chiar întinderea mâinilor din Vechiul Testament.

Haideţi să citim Matei 3:13-15, „Atunci a venit Isus din Galilea la Iordan, la Ioan, ca să fie botezat de el. Dar Ioan căuta să-L oprească. „Eu”, zicea el, „am trebuinţă să fiu botezat de Tine, şi Tu vii la mine?” Drept răspuns, Isus i-a zis, „Lasă-Mă acum, căci aşa se cade să împlinim ce trebuie împlinit.” Atunci Ioan L-a lăsat.”
Isus S-a dus la Iordan şi a fost botezat de Ioan Botezătorul, şi făcând aşa, El a împlinit toaăt dreptatea. A fost botezat de Ioan. Ioan a fost cel mai mare născut dintre cei născuţi de femei.
Matei 11:11-12 spune „Adevărat vă spun că, dintre cei născuţi din femei, nu s-a născut nici unul mai mare decât Ioan Botezătorul. Totuş, cel mai mic în Împărăţia Cerurilor este mai mare decât el. Din zilele lui Ioan Botezătorul până acum, Împărăţia Cerurilor se ia cu năvală, şi cei ce dau năvală, pun mâna pe ea.”
Ioan Botezătorul a fost ales de Dumnezeu ca să fie reprezentantul omenirii şi a fost trimis cu 6 luni înaintea lui Hristos. El a fost descendentul lui Aaron şi ultimul mare preot.
Când Isus a venit la el, Ioan Botezătorul a spus „Am trebuinţă să fiu botezat de Tine, şi Tu vii la mine?”
„Lasă-Mă acum, căci aşa se cade să împlinim ce trebuie împlinit.” Scopul său era să elibereze omenirea de păcat, pentru ca ei să poată deveni copii ai lui Dumnezeu. Isus i-a spus lui Ioan, „Trebuie să completăm evanghelia naşterii din nou din apă şi Duh. Aşa că, botează-Mă acum.”
Ioan L-a botezat pe Isus. Era potrivit ca Isus să fie botezat pentru a lua toate păcatele lumii. Deoarece a fost botezat în modul cel mai potrivit, noi am fost mântuiţi potrivit de toate păcatele noastre. Isus a fost botezat ca toate păcatele noastre să poată fi trecute asupra Sa.
Isus a venit în această lume şi a fost botezat când a avut 30 de ani. A fost prima Sa lucrare. Isus a împlinit toată neprihănirea, ştergând toate păcatele lumii, astfel consacrând pe toţi oamenii.
Isus a venit în această lume şi a fost botezat în modul cel mai potrivit, ca să ne elibereze de toate păcatele noastre. „Căci astfel” toată neprihănirea a fost împlinită.
Dumnezeu a spus, „Acesta este Fiul Meu Preaiubit în care Îmi găsesc toată plăcerea.” (Matei 3:17). Isus Hristos a ştiut că va lua toate păcatele omenirii şi va sângera de moarte pe Cruce, dar El a ascultat de Voia Tatălui, zicând, „Nu voia Mea, ci Voia Ta” (Matei 26:39). Voia Tatălui a fost să spele toate păcatele omenirii şi astfel să ofere mântuire oamenilor lumii.
Astfel Isus, Fiul ascultător, a ascultat de Voia Tatălui şi a fost botezat de Ioan Botezătorul.
În Ioan 1:29, „A doua zi, Ioan a văzut pe Isus venind la el, şi a zis: „Iată Mielul lui Dumnezeu, care ridică păcatul lumii!” Isus a luat tot păcatul şi a sângerat la Crucea de la Golgota. „Iată Mielul lui Dumnezeu, care ridică păcatul lumii”, a mărturisit Ioan Botezătorul.
Ai păcat sau nu?. Eşti un om neprihănit sau un păcătos?. Adevărul este că Isus a luat păcatul lumii şi a fost crucificat la Cruce pentru noi.
 
Când au fost transferate păcatele tuturor păcătoşilor din această lume?
Isus a luat păcatele noastre când a fost botezat de Ioan Botezătorul, la Iordan.

După ce ne-am născut în această lume, noi păcătuim chiar între vârstele de 1 şi 10 ani. Isus a luat toate acele păcate. De asemenea, păcătuim între vârstele de 11 şi 20 de ani păcatele pe care noi le comitem în inimile noastre şi în acţiunile noastre, El le-a luat pe toate.
De asemenea, noi păcătuim între vârstele de 21 şi 45 de ani. El le-a luat pe toate, de asemenea. A luat asupra Sa toate păcatele lumii şi a fost crucificat pe Cruce. Noi păcătuim din ziua naşterii noastre până în ziua când murim. Dar El le-a luat pe toate.
„Iată Mielul lui Dumnezeu care ridică păcatele lumii!”. Tot păcatul, de la cele ale primului om, Adam, până la cele ale ultimului om născut în această lume – oricând ar fi aceasta – El le-a luat pe toate. El nu a cules şi nu a ales pe ale cărui păcate le va lua.
El nu a decis să iubească doar pe unii dintre noi. El a venit în carne şi a luat asupra Sa toate păcatele lumii şi a fost crucificat pe Cruce. El a primit Judecata pentru noi toţi şi a şters păcatele acestei lumi pentru totdeauna.
Nimeni nu a fost exclus din mântuirea Sa. „Toate păcatele lumii” include toate păcatele toate păcatele noastre. Isus le-a luat pe toate.
Cu botezul şi sângele Său, El a curăţit toate păcatele lumii. El le-a luat pe toate prin botezul Său şi a fost judecat pentru păcatele noastre pe Cruce. Înainte ca Isus să moară pe Cruce, El a spus, „S-a sfârşit” (Ioan 19:30), însemnând că mântuirea omenirii a fost completă.
De ce a fost Isus crucificat pe Cruce?. Deoarece viaţa cărnii este în sânge, iar sângele face ispăşirea pentru viaţa cuiva (Levitic 17:11). De ce Isus a trebuit să fie botezat?. Deoarece a dorit să ia asupra Sa toate păcatele lumii.
„După aceea, Isus, care ştia că acum totul s-a sfârşit, ca să împlinească Scriptura, a zis, „Mi-e sete!” (Ioan 19:28). Isus a murit, ştiind că toate legămintele lui Dumnezeu din Vechiul Testament erau realizate cu botezul Său la Iordan şi moartea Sa pe Cruce.
Isus a ştiut că răscumpărarea a fost împlinită prin El şi a spus, „S-a sfârşit.” El a murit pe Cruce. El ne-a sfinţit, a înviat din nou din morţi a treia zi şi S-a ridicat la Cer, unde acum stă la dreapta lui Dumnezeu.
Spălarea tuturor păcatelor prin botezul lui Isus şi moartea Sa la cruce este evanghelia binecuvântată a naşterii din nou din apă şi Duh. Crede aceasta, şi vei fi iertat odată pentru toate păcatele tale.
Noi nu putem răscumpăra pentru toate păcatele noastre, rugându-ne pentru pocăinţă în fiecare zi. Răscumpărarea a fost acordată odată pentru totdeauna prin botezul lui Isus şi moartea Sa pe Cruce. „Dar acolo unde este iertare de păcate, nu mai este nevoie de jertfă pentru păcat” (Evrei 10:18).
Acum, tot ce noi trebuie să facem este să credem în răscumpărarea prin botezul lui Isus şi crucificarea Sa. Crede şi vei fi mântuit.
Romani 5:1-2 spune, „Deci, fiindcă suntem socotiţi neprihăniţi, prin credinţă, avem pace cu Dumnezeu, prin Domnul nostru Isus Hristos. Lui Îi datorăm faptul că, prin credinţă, am intrat în această stare de har, în care suntem; şi ne bucurăm în nădejdea slavei lui Dumnezeu.”
Nu este nici o altă cale să fii justificat decât prin să crezi în evanghelia binecuvântată a naşterii din nou din apă şi Duh.
 
 
Scopul Legii lui Dumnezeu
 
Putem fi sfinţiţi de Lege?
Nu, nu putem. Legea poate doar să ne facă conştienţi de păcatele noastre.

În Evrei 10:9 este scris, „Apoi zice: „iată-Mă, vin să fac voia Ta, Dumnezeule.” El desfiinţează astfel pe cele dintâi, ca să pună în loc pe a doua.”. Nu putem fi sfinţiţi prin Lege. Aceasta doar ne face păcătoşi. Dumnezeu nu a intenţionat pentru noi să respectăm Legea.
Romani 3:20 spune, „Deoarece prin Lege vine cunoştinţa deplină a păcatului.” Dumnezeu a dat israeliţilor Legea, prin Moise, după ce au trecut 430 de ani, din moment ce Avraam a primit Legământul. El le-a dat Legea ca ei să cunoască ce înseamnă să păcătuieşti înaintea lui Dumnezeu. În absenţa Legii lui Dumnezeu, omenirea n-ar avea nici o cunoştinţă de păcat. Dumnezeu ne-a dat Legea Sa ca noi să ajungem să înţelegem păcatul.
Astfel, singurul scop al Legii este să cunoaştem că suntem toţi păcătoşi înaintea lui Dumnezeu. Prin această cunoaştere, noi trebuie să ne întoarcem la Isus, crezând în evanghelia binecuvântată a naşterii din nou din apă şi Duh. Acesta este scopul Legii pe care Dumnezeu ne-a dat-o.
 
 
Domnul a venit ca să facă Voia lui Dumnezeu Ce trebuie să facem înaintea
 
lui Dumnezeu?
Trebuie să credem în răscumpărarea lui Dumnezeu, prin Isus.

„‚Iată-mă, vin să fac voia Ta, Dumnezeule.’ El desfiinţează astfel pe cele dintâi, ca să pună în loc pe a doua.” Deoarece nu putem deveni sfinţiţi prin Lege, Dumnezeu nu ne-a eliberat cu Legea Sa, ci cu răscumpărarea Sa completă. Dumnezeu ne-a mântuit cu dragostea şi dreptatea Sa.
„Prin această „voie” am fost sfinţiţi noi, şi anume prin jertfirea trupului lui Isus Hristos, odată pentru totodeauna. Şi, pe când orice preot face slujba în fiecare zi, şi aduce de multe ori aceleaşi jertfe, care niciodată nu pot şterge păcatele.” (Evrei 10:10-12).
El S-a aşezat la dreapta lui Dumnezeu, deoarece lucrarea Sa de răscumpărare a fost completă şi nu a fost pentru El ceva mai mult de făcut. El nici nu va fi botezat, nici nu Se va sacrifica din nou, ca să ne mântuiască.
Acum că toate păcatele lumii au fost spălate, tot ce trebuie să facă este să ofere viaţă veşnică acelor care cred în El. Acum El îi pecetluieşte pe cei care cred în mântuirea apei şi a Duhului, cu Duhul.
Isus a venit în această lume şi a luat toate păcatele lumii şi a murit pe Cruce, astfel completând-Şi lucrarea. Acum că lucrarea Domnului este terminată, El şade la dreapta lui Dumnezeu.
Trebuie să credem că Domnul nostru Isus ne-a mântuit de păcat pentru totdeauna. El ne-a făcut perfecţi pentru totdeauna cu botezul şi sângele Său.
 
 
Cei care devin duşmanii lui Dumnezeu
 
Cine sunt duşmanii lui Dumnezeu?
Cei care cred în Isus, dar au păcat în inimile lor.

În Evrei 10:12-13, Domnul spune, „El, dimpotrivă, după ce a adus o singură jertfă pentru păcate, S-a aşezat pentru totdeauna la dreapta lui Dumnezeu, şi aşteaptă de acum ca vrăjmaşii Lui să-I fie făcuţi aşternut al picioarelui Lui.” El a spus că va aştepta până la ultima judecată pentru a decide soarta lor.
Duşmanii Săi încă spun, „Dumnezeule, te rog iartă-mi păcatele.” Satan şi urmaşii Săi nu cred în evanghelia apei şi a Duhului şi continuă să-I ceară iertarea.
Domnul nostru Dumnezeu nu-i va judeca deocamdată. Dar în ziua celei de a Doua Venire a lui Ius, vor fi judecaţi şi condamnaţi la iad, pentru totdeauna. Dumnezeu îi tolerează până în acea zi în speranţele că se vor pocăi şi vor deveni neprihăniţi prin răscumpărare.
Domnul nostru Isus a luat toate păcatele noastre şi a murit pentru noi, cei care cred în El. Într-o zi Isus va apărea a doua oară, pentru a-i elibera pe toţi cei care cred în El. „Of, te rog vino la noi curând, Doamne.” El va veni a doua oară ca să-i ia pe neprihăniţi, să trăiască cu El pentru totdeauna în împărăţia cerurilor.
Cei care insistă că sunt păcătoşi când Isus se întoarce, nu vor găsi nici un loc în rai. În Zilele din Urmă, vor fi judecaţi şi aruncaţi în focurile iadului. Această pedeapsă îi aşteaptă pe care refuză să creadă în naşterea din nou din apă şi Duh.
Domnul nostru nostru Isus îi priveşte pe cei care cred în neadevăr, ca duşmani ai Săi. De aceea trebuie să luptăm împotriva acestui neadevăr. De aceea trebuie să credem în evanghelia binecuvântată a naşterii din nou din apă şi Duh.
 
 
Trebuie să credem în evanghelia apei şi a Duhului
 
Este nevoie să ne ispăşim păcatele, acum că toate datoriile noastre (păcatele) au fost plătite în întregime?
Nu. Nici unul, deloc.

Evrei 10:15-16 spune, „Lucrul acesta ni-l adevereşte şi Duhul Sfânt. Căci, după ce a zis: „Iată legământul pe care-l voi face cu ei după acele zile, zice Domnul: voi pune legile Mele în inimile lor, şi le voi scrie în mintea lor.”
După ce a şters toate păcatele noastre, El a spus, „Acesta este legământul pe care-l voi face cu ei.” Ce este acest legământ?. „Voi pune Legea în inimile lor, şi le voi scrie în minţile lor.” Prima dată am încercat să duc o viaţă legalistă, potrivit acestei Legi, dar nu am putut fi mântuiţi prin Lege.
Mai târziu am ajuns să cunosc că Isus i-a mântuit deja, pe cei care cred în inimile lor, evanghelia naşterii din nou din apă şi Duh. Oricine crede în botezul şi sângele lui Isus, este răscumpărat.
Isus este Domnul mântuirii. „În nimeni altul nu este mântuire: căci nu este subt cer nici un alt Nume dat oamenilor, în care trebuie să fim mântuiţi.” (Faptele Apostolilor 4:12). Isus a venit în lume ca Mântuitorul nostru. Deoarece nu putem fi mântuiţi prin lucrările noastre, Isus ne-a mântuit şi a înregistrat pe tablele inimilor noastre că ne-a mântuit cu Legea Sa, a dragostei şi mântuirii.
„Adaugă: „Şi nu-Mi voi mai aduce aminte de păcatele lor, nici de fărădelegile lor.” Dar acolo unde este iertare de păcate, nu mai este nevoie de jertfă pentru păcat.” (Evrei 10:17-18).
Acum, El nu Îşi mai aduce aminte de faptele noastre fărădelege. Acum că ne-a luat păcatele, noi credincioşii nu mai avem păcate pentru care să fim iertaţi. Datoriile noastre au fost plătite pe deplin şi nu este nimic lăsat ca să plătim din nou. Oamenii sunt mântuiţi prin credinţă în lucrarea lui Isus, care ne-a mântuit prin botezul şi sângele Său la Cruce.
Acum, tot de trebuie să facem este să credem în apa şi sângele lui Isus. „Veţi cunoaşte adevărul, şi adevărul vă va face slobozi.” (Ioan 8:32). Crede în mântuirea lui Isus. Să obţii răscumpărare este mai uşor decât să respiri. Tot ceea ce trebuie să faci este să crezi lucrurile aşa cum sunt. Mântuirea este doar să crezi în cuvântul lui Dumnezeu.
Crede că Isus este Mântuitorul nostru (în botezul lui Isus şi moartea sa pe Cruce), şi doar să avem credinţă că mântuirea este a noastră. Neagă-ţi propriile gânduri şi crede doar în mântuirea lui Isus. Mă rog ca tu să crezi cu adevărat în Isus şi să fii gata să fii condus în viaţa veşnică cu El.
LIST Download FREE eBook & AudioBook