- All e-books and audiobooks on The New Life Mission website are free
- Explore multilingual sermons in global languages
- Two new revised editions in English have been released
- Check out our website translated into 27 languages
Temă 10: Apocalipsa (Comentarii asupra Apocalipsei)
[1-2] Trebuie să cunoaştem cele şapte ere (Apocalipsa 1:1-20)
(Apocalipsa 1:1-20)
Îi mulţumesc Domnului care ne dă speranţă în această eră întunecata. Speranţa noastră este că totul se va revela după cum este scris în Cartea Apocalipsa şi de a aştepta prin credinţă că tot Cuvântul profeţiei va fi împlinit.
S-a scris mult despre Cartea Apocalipsa.În timp ce abundă teoriile şi interpretările de către scolastici, este totuşi dificil de a veni cu o lucrare care este cu adevărat biblică prin abordarea sa. Doar prin harul lui Dumnezeu este că pot să scriu această carte, petrecând ore nenumărate studiind şi cercetând Cuvântul Revelaţiei. Chiar acum în timp ce vorbesc inima mea este umplută cu adevărul Revelaţiei. Duhul Sfânt m-a umplut şi pe mine în timp ce mi-am pregătit comentariile şi predicile pentru această carte.
Atunci, mică e surpriza ca inima mea să fie umplută în mod abundentde speranţa pentru Cer şi gloria Împărăţiei de o mie de ani. De asemenea am ajuns să realizez cât de glorios este pentru Domnul nostru martirismul sfinţilor. Acum, sunt gata să împartasesc cu voi Cuvântul întelepciunii pe care mi L-a arătat Dumnezeu şi să vă ajut să-L întelegeti.
În timp ce scriu această carte despre Apocalipsa, gloria lui Dumnezeu îmi umple inima chiar şi mai mult. Cu toată sinceritatea, eu nu realizasem cât de mare este Cuvântul Revelaţiei.
Dumnezeu i-a arătat lui Ioan lumea lui Isus Hristos. Ce înseamna cuvintele de început “Descoperirea lui Isus Hristos?” Definiţia din dicţionar a cuvântului: descoperire, este un act de revelare sau a ceea ce s-ar întâmpla în viitor, în Isus Hristos. Pus altfel, Dumnezeu i-a arătat lui Ioan, un slujitor al lui Isus Hristos, toate lucrurile care vor veni în vremurile din urmă.
Înainte să aprofundăm Cuvântul Apocalipsei, este un lucru de care să ne asigurămmai înainte—adica trebuie să ne asigurăm dacă Cuvântul scris din Apocalipsa este simbolic sau real. Tot ce este scris în Cartea Apocalipsa este cu siguranţă real, deoarece, prin viziunile pe care le-a văzut Ioan, Dumnezeu ne-a revelat detaliat ce va veni în această lume.
Este adevărat că mulţi scolastici au înaintat diferite teorii şi interpretări teologice ale profeţiilor din Apocalipsa. De asemenea, este adevărat că aceste eforturi ale scolasticilor au fost pentru a descoperi cât au putut de bine, adevărul Apocalipsei. Dar astfel de propuneri ipotetice au făcut mai mult rău creştinismului, deoarece nu s-au conformat adevărului Bibliei şi au adus doar confuzie. De exemplu, mulţi scolastici conservatori au sprijinit aşa-numitul “amilenialism”—adică, pretind că nu va fi nici o Împărăţie de o mie de ani. Dar astfel de păreri sunt mult îndepartate de adevărul biblic.
Împărăţia de o mie de ani este înregistrată în mod real în capitolul 20 din Apocalipsa, unde este scris că sfinţii nu vor domni doar în această Împărăţie, ci şi vor trăi cu Hristos timp de o mie de ani. Capitolul 21, pe de altă parte, ne spune că după Împărăţia de o mie de ani, sfinţii vor moşteni Noul Cer şi Pământ şi vor domni cu Hristos pentru o veşnicie. Toate acestea sunt fapte. Biblia ne spune că toate aceste adevăruri vor fi realizate nu ca o împlinite simbolică în inimile credincioşilor, ci ca o împlinire reală din istorie.
Dar uitându-ne la creştinii de azi, găsim că mulţi dintre ei par să aibă puţină speranţă în Împaratia de o mie de ani. Au fost adevărate pretinderile lor negare, nu ar însemna aceasta că promisiunea lui Dumnezeu pentru credincioşi ar fi doar cuvinte goale? Dacă nu ar fi nici o Împărăţie de o mie de ani care să-i aştepte pe credincioşi, nici noul Cer şi Pământ, atunci credinţa celor care au fost mântuiţi, crezând în Isus ca Mântuitor al lor, s-ar întoarce fără folos.
Legat de aceasta, mulţi teologi şi pastori din ziua de azi pretind că numărul 666 profeţit în Apocalipsa este doar simbolic. Dar nu faceţi nici o greşală: atunci când vine ziua acestei împliniri profetice, credinţa acelor suflete nefericite care au crezut într-o astfel de pretindere se va destrăma dintr-o dată la fel ca şi casa constuită pe nisip.
Dacă cei care cred în Isus nu ar crede în Cuvântul adevărului, revelat lor în Biblie, ei vor fi trataţi de Dumnezeu la fel ca şi necredincioşii. Aceasta nu poate decât să însemne că ei nu doar nu cunosc evanghelia apei şi a Duhului dată de Dumnezeu, ci Duhul Sfânt nici măcar nu locuieşte în inimile lor. De aceea inimile lor nu au nici o speranţă pentru Împărăţia de o mie de ani sau noul Cer şi Pământ pe care ni l-a promis Dumnezeu. Chiar dacă ei au crezut în Isus, ei nu au crezut în El, potrivit adevărului scris din Cuvântul lui Dumnezeu. Ceea ce este scris în Apocalipsa este Cuvântul lui Dumnezeu care ne arată ce va veni în mod absolut în această lume.
Capitolele 2 şi 3 ale Apocalipsei înregistreaza Cuvântul avertismentului celor şapte biserici din Asia. În ele sunt găsite atât plângerile, cât şi mustrările lui Dumnezeu pentru cele şapte biserici. În mod deosebit, Dumnezeu a promis că coroana vieţii va fi oferită celor care perseverează în credincioşia lor şi îsi vor depăşi încercările. Aceasta înseamnă că, cu siguranţă martirismul îi va aştepta pe toţi credincioşii din vremurile din urmă.
Cuvântul Apocalipsei este despre martirismul sfinţilor, învierea şi răpirea lor, şi promisiunea Împărăţiei de o mie de ani şi noul Cer şi Pământ pe care l-a făcut Dumnezeu pentru ei. Cuvântul Apocalipsei poate fi o mare alinare şi binecuvântare pentru cei care cred în siguranţa martirismului lor, dar are puţin de oferit celor care nu cred în el. De aceea, noi putem trăi în statornicie, ţinându-ne credinţa neclintită în Cuvântul promisiunii scris în Apocalipsa şi Cuvântul său al adevărului din timpul din urmă.
Cel mai important tratat subiect din Cuvântul Apocalipsei este martirismul, învierea, răpirea sfinţilor, Împărăţia de o mie de ani şi noul Cer şi pământ. De aceea scopul şi voia lui Dumnezeu pentru Biserica Timpurie a fost de a-i face pe sfinţi să-şi apere credinţa până la sfârşit cu martirismului lui. Deoarece Dumnezeu a planificat toate aceste lucruri, El a vorbit despre martirismul tuturor sfinţilor. Cu alte cuvinte, Dumnezeu ne-a spus că toţi sfinţii îl vor învinge pe Anticrist prin martirismul din vremurile din urmă.
O întelegere deplină a capitolelor 1-6 este critică de a întelege Cartea Apocalipsa în întregimea ei. Capitolul 1 poate fi descris ca introducere, în timp ce capitolele 2 şi 3 vorbesc despre martirismul sfinţilor din Biserica Timpurie. Capitolul 4 ne spune despre şederea lui Hristos pe tronul lui Dumnezeu. Capitolul 5 ne spune despre deschiderea sulului de către Isus Hristos, a planului Tatălui şi a împlinirii sale, iar capitolul 6 discută cele şapte ere pe care le-a stabilit Dumnezeu pentru omenire. Este deosebit de important de înteles capitolul 6 deoarece îti va deschide uşa către întelegerea întregii Apocalipsa.
Capitolul 6 poate fi descris ca desenul negativ pentru cele şapte ere pe care le-a planificat Dumnezeu Tatăl în Isus Hristos pentru omenire. În acest desen al lui Dumnezeu se găseşte provindenţa divină pentru cele şapte ere pe care le va aduce Dumnezeu rasei umane. Când cunoaştem şi întelegem ce sunt cele şapte ere, vom putea să realizăm în care din aceste ere trăim acum. De asemenea vom realiza de ce fel de credinţă este nevoie pentru noi pentru a ne strădui şi a depăşi era calului galben, era lui Anticrist care vine.
Aşa cum este descris în Apocalipsa 6, când prima pecete a fost deschisă, a ieşit un cal alb. Călăreţul său ţinea un arc, i s-a dat o cunună şi a ieşit să cucerească şi a pornit biruitor si pentru a cuceri. Călăreţul de pe calul alb aici se referă la Isus Hristos, în timp ce, faptul că avea un arc, înseamnă că El va continua să lupte împotriva lui Satan şi să-l învinga. Spus altfel, era calului alb se referă la era victoriei evangheliei apei şi a Duhului, pe care Dumnezeu le-a permis pe pământ, iar această eră va continua până când toate scopurile lui Dumnezeu sunt împlinite.
Cea de-a doua eră este era calului roşu. Aceasta se referă la apariţia erei lui Satan, în care Satan va însela pe inimile oamenilor de a purta raăzboaie, luând pacea de pe pământ şi persecutându-i pe sfinţi.
După era calului roşu, vine era calului negru, când foametea va lovi atât sufletele, cât şi trupurile oamenilor. Tu şi eu locuim acum în această eră de foamete spirituală şi fizică. Atunci când aceasta este urmată de era calului galben în viitorul apropiat, Anticrist se va ridica şi cu apariţia sa lumea va cădea în calamităţi mortale.
Era calului galben este era a patra. În această eră, lumea va fi lovită de plăgile celor şapte trompete, unde o treime din păduri va arde, o treime din mare se va preschimba în sânge, o treime din apa proaspătă se va preschimba în sânge, iar o treime din soare şi lună, fiind lovită se va întuneca.
Cea de-a cincea eră este era învierii şi răpirea sfinţilor. Aşa cum este înregistrat în Apocalipsa 6:9-10, “Cînd a rupt Mielul pecetea a cincea, am văzut supt altar sufletele celor ce fuseseră junghiaţi din pricina Cuvîntului lui Dumnezeu, şi din pricina mărturisirii, pe care o ţinuseră. Ei strigau cu glas tare, şi ziceau: “Pînă cînd, Stăpîne, Tu, care eşti sfînt şi adevărat, zăboveşti să judeci şi să răzbuni sîngele nostru asupra locuitorilor pămîntului?”
Cea de-a şasea eră este distrugerea primei lumi. Potrivit Apocalipsei 6:12-17 “Cînd a rupt Mielul pecetea a şasea, m-am uitat, şi iată că s-a făcut un mare cutremur de pămînt. Soarele s-a făcut negru ca un sac de păr, luna s-a făcut toată ca sîngele, şi stelele au căzut din cer pe pămînt, cum cad smochinele verzi din pom, cînd este scuturat de un vînt puternic. Cerul s’a strîns ca o carte de piele, pe care o faci sul. Şi toţi munţii şi toate ostroavele s’au mutat din locurile lor. Împaratii pămîntului, domnitorii, căpitanii oştilor, cei bogaţi şi cei puternici, toţi robii şi toţi oamenii slobozi s-au ascuns în peşteri şi în stîncile munţilor. Şi ziceau munţilor şi stîncilor: “Cădeţi peste noi, şi ascundeţi-ne de Faţa Celui ce şade pe scaunul de domnie şi de mînia Mielului; căci a venit ziua cea mare a mîniei Lui, şi cine poate sta în picioare?”
Atunci ce se va întâmpla în cea de-a şaptea eră pe care a stabilit-o Dumnezeu pentru noi? În această eră finală Dumnezeu va da sfinţilor Împaratia Sa de o mie de ani şi noul Cer şi Pământ.
Atunci, în care dintre aceste şapte ere trăim acum? Trecând era calului roşu, în timpul căreia lumea a fost radistrusă de multe războaie, acum noi trăim în era calului negru.
Tot Cuvântul Apocalipsei nu este scris negativ, ci într-un spirit pozitiv pentru credincioşi. Dumnezeu a spus că nu doreşte să ofere doar speranţă credincioşilor din timpul din urmă în Împărăţia de o mie de ani, dar şi că nu-i va abandona ca orfani în lume.
Pentru a realiza adevărul revelat în Apocalipsa, totusi, trebuie mai întâi să aruncăm astfel de învataturi false, cum sunt teoriile răpirii, de dinainte de Necazul cel Mare, amilenialismul şi răpirea de dupa Necazul cel Mare şi să ne reîntoarcem la Scriptură.
Dumnezeu a stabilit şapte ere pentru noi, în Isus Hristos. Cele şapte ere au fost toate planificate de Dumnezeu pentru sfinţi, în Isus Hristos, chiar la începutul creaţiei Sale. Totuşi, deoarece mulţi scolastici, rămânând ignoranţi cu privire la cele şapte ere stabilite de Dumnezeu, nu au oferit decât proprille lor interpretări şi oferit ipoteze nefondate asupra Cuvântului Apocalipsei, oamenii au fost confuzi chiar şi mai mult. Dar noi trebuie să recunoaştem cu toţii cele şapte ere stabilite de Dumnezeu şi să-I mulţumim şi să-L glorificăm pentru ce a făcut pentru noi, cu credinţa şi cunoaşterea în acest adevăr. Toate planurile lui Dumnezeupentru sfinţi sunt stabilite şi împlinite în aceste şapte ere.
Sper că discuţia mea până acum v-a oferit o întelegere de bază a pasajului de introducere la Apocalipsa. Prin Cartea Apocalipsei găsim că, creaţia lui Dumnezeu a marcat începutul celor şapte ere pe care El a stabilit-o în Isus Hristos, cu evanghelia apei şi a Duhului. Cunoscând cele şapte ere, credinţa noastră va deveni mai puternică. Şi cunoscându-le vom realiza ce fel de încercari ne aşteaptă în timp ce locuim în era calului negru, iar cu această realizare, vom putea trăi prin credinţă.
Credincioşii—şi aceasta te include atât pe tine, cât şi pe mine—trebuie să fie martirizaţi atunci când vine era calului galben, ca una din cele şapte ere planificate de Dumnezeu. Când credincioşii realizează aceasta, inimile lor vor fi umplute de speranţă, iar ochii lor vor vedea ceea ce nu au putut vedea înainte. Când slujitorii şi sfinţii lui Dumnezeu realizează sosirea iminentă a erei martirismului, vieţile lor vor fi curăţite de tot moluzul, deoarece imediat ce ei realizează aceasta că sunt hotărâţi să devină martiri în era calului galben, inimile lor vor deveni pregătite chiar şi când nu realizează acest pe moment.
Noi vom fi cu toţii martirizaţi în acelaşi fel precum au fost sfinţii din Biserica Timpurie. Trebuie să realizezi că, atunci când vine era calului galben, martirismul devine realitatea de neevitat pentru credincioşii adevăraţi, deoarece imediat după martirismul lor, va veni învierea lor.
După martirism, va veni învierea, iar cu învierea, răpirea, iar cu răpirea, întâlnirea noastră cu Domnul, în Cer. După martirismul sfinţilor, Domnul nostru îi va invia din morţi pe sfinţi şi-i va ridica în răpire, la ospăţul de căsătorie din Cer.
Pe când vine răpirea sfinţilor, pământul va fi atât de distrus în întregime, încât pământul va fi nici atât de distrus în întregime, încât va fi în mod virtual, de nelocuit. O treime din păduri va fi arsă; mările, râurile şi chiar primăverile se vor preshimba în sânge. Ai mai dori să locuieşti într-o astfel de lume în martirism, deoarece nu va mai fi nici o speranţă pentru lume.
Doreşti să trăieşti într-o lume desolată, tremurând în frică? Bineînţeles că nu! În vremurile din urmă este martirismul sfinţilor, iar după aceasta, învierea şi răpirea lor, iar cu învierea şi răpirea lor, este gloria trăirii veşnice cu Dumnezeu în Împaratia de o mie de ani şi noul Cer şi Pământ.
Biblia ne spune clar că după punctul de mijloc al Necazului cel Mare—adică, trei ani şi jumătate într-o perioadă de şapte ani—sfinţii vor fi martirizaţi pentru că stau împotriva lui Anticrist cu credinţa lor şi că aceasta va fi urmată de învierea şi răpirea lor şi cea de-a doua venire a lui Hristos. Cu alte cuvinte, întoarcerea lui Hristos, învierea şi răpirea sfinţilor trebuie să se întâmple după martirismul lor, în timpul Necazului cel Mare. Acum este timpul să ai gânduri mai atente asupra unor astfel de subiecte.
Putem fi martirizaţi chiar şi când era calulului galben stabilită de Dumnezeu nu a sosit încă? Dar “teoria răpirii de dinainte de Necazul cel Mare” învăţa că toţi sfinţii vor fi răpiţi de Dumnezeu înainte de începerea Necazului cel Mare şi că astfel nu vor trece prin nici un Necaz de şapte ani. Acest aspect pretinde că nu există nici un martirism şi nu crede că era calului galben va veni la sfinţi.
Dacă această “teoria răpirii de dinaintea Necazului” este adevărată, atunci ce înseamna martirismul sfinţilor vorbit în capitolului 13 din Apocalipsa? Se spune aici destul de clar că sfinţii vor fi martirizaţi deorece ei, ai căror nume sunt scrise în Cartea Vieţii lui Dumnezeu, nu ar capitula înaintea lui Satan.
Cei care învaţă “teoria răpirii de dinaintea Necazului cel Mare” le lipseşte întelegrea potrivită a erei calului galben, a martirismului, a învierii şi a răpirii sfinţilor. Potrivit acestei ipoteze, sfinţii vor rămâne pe acest pământ până când sună ultima cea de-a şaptea trâmbiţă a plăgilor. Dar Apocalipsa ne spune neambiguu că învierea şi rîpirea sfinţilor se va întâmpla când ultimul înger sună trompeta—cu alte cuvinte, înainte ca cele şapte potire ale mâniei lui Dumnezeu să fie turnate. De aceea Apocalipsa este Cuvântul marii mângâieri şi binecuvântări pentru cei care cred în evanghelia apei şi a Duhului.
“Amilenialismul” a adus doar dezamăgiri şi confuzie oamenilor şi nu este adevărul. Ceea ce Domnul nostru a promis ucenicilor Săi—că sfinţii vor fi răsplătiţi cu autoritatea de a domni peste cinci sau zece oraşe—este ceea ce de fapt se va întâmpla în Împărăţia de o mie de ani.
Trebuie să-ţi aminteşti că astfel de noţiuni ipotetice, cum sunt teoriile răpirii de dinaintea Necazului, răpirea de după Necaz şi amilenialismul, sunt pretinderi nefondate care nu aduc decât neîncredere şi confuzie credincioşilor.
Atunci de ce Dumnezeu ne-a dat Cartea Apocalipsa? El ne-a dat Cartea Apocalipsa pentru a ne arăta Providenţa Sa prin cele şapte ere şi pentru a da speranţa adevărată a Raiului celor care au devenit ucenicii lui Isus.
Chiar şi acum, lucrurile se întâmpla aşa cum sunt planificate de Dumnezeu. Era în care trăim acum este era calului negru. În viitorul apropiat, această eră a calului negru va trece în curând, iar era calului galben va sosi. Iar cu era calului galben va începe martirismul sfinţilor, cu apariţia lui Anticrist. Această eră este era în care întreaga lume se va integra şi uni sub singura autoritate a lui Anticrist. Ucenicii lui Isus trebuie să se pregătească acum şi să fie gata să întâmpine cu credinţa lor, sosirea iminentă a erei calului galben.
Copyright © 2021 by The New Life Mission
