- All e-books and audiobooks on The New Life Mission website are free
- Explore multilingual sermons in global languages
- Two new revised editions in English have been released
- Check out our website translated into 27 languages
Temă 10: Apocalipsa (Comentarii asupra Apocalipsei)
[2-1] Scrisoare către biserica din Efes (Apocalipsa 2:1-7)
(Apocalipsa 2:1-7)
“Îngerului Bisericii din Efes scrie-i: “Iată ce zice Cel ce ţine cele şapte stele în mîna dreaptă, şi Cel ce umblă prin mijlocul celor şapte sfeşnice de aur: “Ştiu faptele tale, osteneala ta şi răbdarea ta, şi că nu poţi suferi pe cei răi; că ai pus la încercare pe cei ce zic că sînt apostoli şi nu sînt, şi i-ai găsit mincinoşi. Ştiu că ai răbdare, că ai suferit din pricina Numelui meu, şi că n-ai obosit. Dar ce am împotriva ta, este că ţi-ai părăsit dragostea dintîi. Adu-ţi dar aminte de unde ai căzut; pocăieşte-te, şi întoarce-te la faptele tale dintîi. Altfel, voi veni la tine, şi-ţi voi lua sfeşnicul din locul lui, dacă nu te pocăieşti. Ai însa lucrul acesta bun: că urăşti faptele Nicolaiţilor, pe cari şi Eu le urăsc. Cine are urechi, să asculte ce zice Bisericilor Duhul: “Celui ce va birui, îi voi da să mănînce din pomul vieţii, care este în raiul lui Dumnezeu.’”
Exegeză
Versetul 1: “Îngerului Bisericii din Efes scrie-i: ,,Iată ce zice Cel ce ţine cele şapte stele în mîna dreaptă, şi Cel ce umblă prin mijlocul celor şapte sfeşnice de aur:’”
Biserica din Efes era o biserică a lui Dumnezeu plantată prin credinţa în evanghelia apei şi a Duhului pe care Pavel o predicase. “Cele şapte sfeşnice de aur” din acest pasaj se referă la bisericile lui Dumnezeu, întâlnirile celor care cred în evanghelia apei ş ia Duhului, iar “cele şapte stele” se referă aici la slujitorii lui Dumnezeu. Fraza “Cel ce ţine cele şapte stele în mîna dreaptă” înseamna, pe de altă parte, că Dumnezeu Însusi ţine şi Îsi foloseşte slujitorii.
Trebuie să realizăm că ceea ce a vorbit Dumnezeu celor şapte biserici din Asia, prin slujitorul Său Ioan se adresează de asemenea tuturor bisericilor Sale din timpul prezent, care acum întâmpina vremurile din urmă apropiate. Prin bisericile şi slujitorii Săi, Dumnezeu ne vorbeşte şi ne spune cum să depăşim încercarile şi necazurile care ne aşteaptă. Noi trebuie să-l învingem pe Satan, auzind şi crezând în Cuvântul Apocalipsei. Dumnezeu vorbeşte fiecăreia din bisericile Sale.
Versetul 2: “Ştiu faptele tale, osteneala ta şi răbdarea ta, şi că nu poţi suferi pe cei răi; că ai pus la încercare pe cei ce zic că sînt apostoli şi nu sînt, şi i-ai găsit mincinoşi;”
Domnul a poruncit Bisericii din Efes pentru lucrările sale, munca, răbdarea, pentru netoleranţa sa a răului şi pentru testarea şi descoperirea apostolilor falşi. Din acest apsaj aflăm cât de mare fusese credinţa şi dedicarea Bisericii din Efes. Dar trebuie să realizăm că, indiferent cât de bun ar fi putut să fie începutul credinţei, dacă acea credinţă se rătăceşte, atunci devine nefolositoare. Credinţa noastră trebuie să fie credinţa adevărată, al cărei început şi sfârşit rămâne neclintită la fel.
Dar credinţa slujitorului Bisericii din Efes nu a fost aşa, iar din cauza aceasta, a fost grav mustrată şi avertizată de Dumnezeu că Îsi va îndeparta sfeşnicul din locul său. După cum se revelează istoria Bibliei, cele şapte biserici din Asia Minoră au fost într-adevăr blestemate cu îndepartarea sfeşnicelor lor. Trebuie să învăţăm din lecţiile Bisericii din Efes şi să ne amintim că bisericile noastre trebuie să fie aprobate de Dumnezeu ca fiind ale Sale, bazându-le pe credinţa în evanghelia apei şi a Duhului şi că trebuie să devenim slujitorii lui Dumnezeu care ţine bisericile noastre prin această credinţă.
Versetul 3: “Ştiu că ai răbdare, că ai suferit din pricina Numelui meu, şi că n-ai obosit.”
Domnul nostru priveşte asupra tuturor bisericilor Sale şi cunoaşte bine cum muncesc sfinţii Săi pentru numele Său. Dar sfinţii din Biserica din Efes şi-au lăsat prima lor credinţă şi au început să cadă pe o cale eronată, diluând evanghelia pură a apei şi a Duhului, cu alte credinţe.
Versetul 4: “Dar ce am împotriva ta, este că ţi-ai părăsit dragostea dintîi.”
Cuvintele credinţei slujitorului şi a sfinţilor din Efes au fost atât de mari, încât Domnul Însusi le-a poruncit pentru faptele, munca şi răbdarea lor. Ei testaseră şi descoperiseră apostoli falşi, au perseverat şi au muncit de dragul numelui Domnului şi nu obosiseră. Dar în mijlocul acestor lucrări mult poruncite, ei au pierdut ceea ce a fost cu siguranţă mai important decât oricare din acestea: şi-au părăsit prima dragoste dată de Isus Hristos.
Ce înseamnă aceasta? Înseamnă că nu au ţinut evanghelia apei şi a Duhului care le permiseseră să fie fie eliberaţi o singură dată, de toate păcatele lor, prin acceptarea credinţei în Domnul. Abandonul lor al evangheliei apei şi a Duhului, pe de altă parte, înseamna că ei permiseseră învataturi false şi alte evanghelii să se strecoare în bisericile lor.
Atunci, ce au fost aceste alte evanghelii şi învataturi? Au fost filozofiile lumeşti şi ideologiile umaniste. Aceste lucruri vor sta împotriva adevărului mântuirii pe care a dat-o Dumnezeu mântuirii. Poate că sunt benefice cărnii omului sau probabil chiar duc la unitatea şi pacea printre oameni, dar nu pot face inimile oamenilor să se unească cu cea a lui Dumnezeu. Astfel slujitorii şi sfinţii Bisericii din Efes au sfârşit prin a-şi schimba credinţa în cea a apostaţilor, blestemaţi înaintea lui Dumnezeu. Şi de aceea au fost mustraţi de Domnul.
Când ne uităm la istoria bisericii, putem vedea că evanghelia apei şi a Duhului a început să degenereze timpuriu din perioada Bisericii Primare. Învatând din această lecţie, trebuie să ţinem neclintit de evanghelia apei şi a Duhului, să-L mulţumim pe Domnul cu credinţa noastră neclătinată şi să-l învingem pe Satan şi lumea, în lupta împotriva lor.
Atunci, ce a fost “prima dragoste” pentru slujitorii şi sfinţii Bisericii din Efes? prim alor dragoste nu a fost alta decât evanghelia apei şi a Duhului pe care Dumnezeu le-o dăduse. Evanghelia apei şi a Duhului este Cuvântul mântuirii care are puterea să îi elibereze pe oricine de toate păcatele lumii.
Dumnezeu i-a revelat lui Pavel, Ioan, şi slujitorii celor şapte biserici din Asia ce este evanghelia apei şi a Duhului şi le-a permis să o înteleaga. Astfel, ei au crezut în această evanghelie şi astfel cei care au auzit şi au crezut în evanghelia predicată de ei, au putut să fie mântuiţi de toate păcatele lumii.
Evanghelia apei şi a Duhului dată de Domnul nostru, e găsită în Cuvântul botezului lui Hristos şi a sângelui Său de pe Cruce. Totuşi, slujitorii Bisericii din Efes au abandonat această evanghelie mai târziu, deşi la început Îl întâlniseră pe Domnul prin evanghelia apei şi a Duhului şi au predicat-o în mulţumire. Astfel, Domnul l-a mustrat pentru aberaţia sa din acest pasaj.
Versetul 5: “Adu-ţi dar aminte de unde ai căzut; pocăieşte-te, şi întoarce-te la faptele tale dintîi. Altfel, voi veni la tine, şi-ţi voi lua sfeşnicul din locul lui, dacă nu te pocăieşti.”
Că slujitorul Bisericii din Afes căzuse de la dragostea lui Dumnezeu, a însemnat că congregaţia abandonase evanghelia apei şi a Duhului. De aceea Domnul le-a spus să reflecteze asupra faptului unde şi-ar fi putut pierde credinţa, să se pocăiască şi să facă prima lucrare.
Atunci, ce ar fi putut cauza Biserica din Efes să piardă evanghelia apei şi a Duhului? Slabiciunea credinţei Bisericii efesene, de pe urmele gândurilor carnale a slujitorului său, este ceea ce a înstrainat biserica. Evanghelia apei şi a Duhului este de la Dumnezeu, adevărul absolut care a revelat toate minciunile falsei doctrine şi învataturi ale tuturor religiilor acestei lumi. Aceasta înseamna că atunci când Biserica din Efes a predicat şi a răspândit evanghelia apei şi a Duhului, conflictul cu oamenii lumeşti a fost inevitabil.
În schimb, acest conflict a făcut să fie mai dificil pentru credincioşii din biserica din Efes să aibă de-a face cu oamenii lumeşti, chiar conducându-i să fie persecutaţi pentru credinţa lor. Pentru a evita aceasta, şi pentru a face mai uşor pentru să intre în biserica lui Dumnezeu, slujitorul din biserica din Efes s-a îndepărtat din evanghelia apei şi a Duhului şi a permis se să învete o evanghelie mai filozofică.
“Evanghelia filozofică” aici este o evanghelie falsă ce derivă din gânduri umanistice care caută nu doar să restaureze relaţia dintre Dumnezeu şi om, dar de asemenea să aducă pacea în relaţia dintre oameni. Acest fel de credinţă verticală şi orizontală nu este felul de credinţă pe care Dumnezeu o doreşte de la noi. Credinţa pe care Dumnezeu doreşte să o avem este o credinţa ce restaurează pacea noastră cu El, prin relaţia noastră supusă cu Dumnezeu.
Motivul pentru care slujitorul Bisericii din Efes a pierdut evanghelia apei şi a Duhului este deoarece a încercat să accepte ceea ce nu putea fi acceptat în biserica lui Dumnezeu—adică, oamenii lumeşti care cred în evanghelia apei şi a Duhului—şi să-şi potrivească învăţăturile cu nazurile lor. Biserica lui Dumnezeu poate fi plantată doar pe fundamentul Cuvântului evangheliei apei şi a Duhului.
Totuşi, sunt mulţi oameni în ziua de azi la fel ca în perioada Bisericii Timpurii, care cred că e destul să crezi în Isus cumva, pentru a fi mântuiţi şi care nu văd de ce ar trebui să creadă în evanghelia apei şi a Duhului. Dar, crezând în Isus în timp ce ignori Evanghelia apei şi a Duhului dată de Dumnezeu, este o credinţă greşită. Cei care cred în Domnul doar ca o simplă practică religioasă, trecând cu toată inima prin mişcare va deveni duşmanul lui Dumnezeu. De aceea Domnul l-a certat şi l-a avertizat pe slujitorul Bisericii din Efes pentru a se pocăi de credinţa sa greşită şi să se întoarca la cea de dinainte, credinţaa devărată şi cea mai sinceră, prima credinţă pe care o avusese când a auzit evanghelia apei şi a Duhului pentru prima dată.
Este o lecţie importantă pentru noi aici: dacă o biserică a lui Dumnezeu se îndepărtează de la credinţa sa în evanghelia apei şi a Duhului, Dumnezeu nu o va mai numi Biserica Sa. De aceea Domnul a spus că va îndepărta sfeşnicul şi-l va da credincioşilor în evanghelia apei şi a Duhului.
O biserică ce a abandonat şi nu mai predică evanghelia apei şi a Duhului nu este o biserică a lui Dumnezeu. Este absolut critic noi să realizăm că apărând, crezând şi predicând evanghelia apei şi a Duhului este mult mai important decât orice alte fapte.
Asia minoră, unde erau localizate cele şapte biserici din pasajul de mai sus, este acuma o regiune musulmană. Astfel Domnul a îndepartat sfeşnicul, biserica lui Dumnezeu, şi ne-a făcut să predicăm evanghelia apei şi a Duhului în întreaga lume. Dar în adevărata biserică a lui Dumnezeu este adevărul evangheliei apei şi a Duhului. Biserica lui Dumnezeu nu poate exista fără ea. Cei doisprezece apostoli ai lui Isus au avut credinţă consistentă în evanghelia apei şi a Duhului în timpul erei apostolice (1 Petru 3:21, Romani cap. 6, 1 Ioan cap. 5).
Totuşi, ceea ce este nefericit, e că bisericile lui Dumnezeu din Asia Minoră pierduseră adevărata evanghelie a apei şi a Duhului din timpul Bisericii Primare şi că drept rezultat această regiune a devenit musulmană. Mai mult, chiar şi Biserica din Roma a fost lovită de tragedia pierderii evangheliei apei şi a Duhului, cu Edictul din Milan, emis de Împaratul roman Constantin.
Versetul 6: “Ai însă lucrul acesta bun: că urăşti faptele Nicolaiţilor, pe cari şi Eu le urăsc.”
Nicolaiţii erau acei care foloseau numele lui Isus pentru a-şi căuta câştigurile lor lumeşti şi materiale. Dar Biserica din Efes a urât doctrinele şi faptele Nicolaiţilor. Pentru Biserica din Efes, acesta era un lucru ce merita să fie mult poruncit de Dumnezeu.
Versetul 7: “Cine are urechi, să asculte ce zice Bisericilor Duhul: ,,Celui ce va birui, îi voi da să mănînce din pomul vieţii, care este în raiul lui Dumnezeu.”
Slujitorii şi sfinţii lui Dumnezeu trebuie să audă ceea ce le spune Duhul Sfânt. Ceea ce le spune Duhul Sfânt este de a-şi apăra credinţa şi de a răspândi evanghelia apei şi a Duhului până la sfârşit. Pentru a face astfel, ei trebuie să lupte împotriva celor care răspândesc neadevărul şi de a-i învinge. A pierde lupta împotriva neadevărului înseamna distrugere. Credincioşii şi slujitorii lui Dumnezeu trebuie să-şi cucerească duşmanii cu armele lor—adică, cu Cuvântul lui Dumnezeu şi evanghelia apei şi a Duhului.
Dumnezeu a spus: “Celui ce va birui, îi voi da să mănînce din pomul vieţii, care este în raiul lui Dumnezeu”. Dumnezeu va da fructele copacului vieţii doar “celui ce va birui”. Dar va birui ce şi cum? Noi trebuie să biruim cu credinţa noastră pe cei care nu cred în evanghelia apei şi a Duhului. Credincioşii trebuie să se implice în bătălii spirituale constante cu cei care aparţin neadevărului şi să intre ca nişte victorioşi în aceste bătălii, prin credinţa lor. De asemenea, trebuie să-I ofere toată gloria lui Dumnezeu şi să trăiască o viaţă de victorie cu credinţa în evanghelia apei şi a Duhului. Doar cei care îsi înving duşmanii în lupta lor cu credinţa în adevăr, vor putea să trăiască în Noul Cer şi Pământ dat de Dumnezeu.
În peridoada Bisericii Primare, cei care au căutat să creadă şi să apere evanghelia apei şi a Duhului, au trebuit să întâmpine martirism. La fel, atunci când vine timpul să apară Anticrist, vor fi mult mai mulţi martiri.
Copyright © 2021 by The New Life Mission
