• All e-books and audiobooks on The New Life Mission website are free
  • Explore multilingual sermons in global languages
  • Two new revised editions in English have been released
  • Check out our website translated into 27 languages
Search

Sermons

Temă 10: Apocalipsa (Comentarii asupra Apocalipsei)

[2-4] Fii credincios până la moarte (Apocalispsa 2:8-11)

(Apocalispsa 2:8-11)
 
În timpul perioadei Bisericii primare, mulţi creştini rătăceau pe pământ, căutând un loc sigur unde să poată scăpa de mâinile persecutante ale autorităţilor romane. Împărăţia romană a continuat cu poliţa sa de persecuţie chiar şi după decesul Împăratului Nero, când creştinii sfidau autoritatea împăraţilor ce au urmat. Sfinţii primary au acceptat şi au recunoscut aceasta când li se cerea să renunţe la credinţa lor. Deoarece stăteau împotriva unei astfel de cerinţe ale autorităţilor romane, analele Bisericii Primare erau umplute de persecuţie şi martirism.
Ar trebui să ne întrebăm dacă Cuvântul Apocalipsei are vreo relevanţă în mod deosebit pentru credincioşii de astăzi. Până la toată urma, a fost scris acum aproape două mii de ani în urmă, nu acum, şi celor şapte biserici din Asia, nu nouă. Cum ar putea fi relevantă nouă?
Este relevantă deoarece este Cuvântul lui Dumnezeu ce revelează ceea trebuie să vină în viitor. Ar trebui să realizăm că acum noi trăim în era calului negru, cea de-a treia eră din “erele celor patru cai” descrisă în Apocalipsa 6. După ce am trecut de erele calului galben şi roşu, acum noi trăim în era calului negru, aproape de sfârşitul acesteia. Întreaga lume va înfrunta în curând mari înfometări, atât fizice, cât şi spirituale. De fact, este probabil sigur de spus că această eră a foametei a sosit deja. Când trece era prezentă a calului negru, era foametei, va sosi era calului galben.
Cele şapte peceţi despre care se vorbeşte în Apocalipsa 6 înseamnă că Dumnezeu a planificat în Hristos un total de şapte ere atunci când a creeat universul. Prima eră, era calului galben, este era evangheliei; cea de-a doua eră era calului roşu, este era lui Satan când diavolul aduce în lume o mare confuzie, poartă războaie li continuă să se opună bisericii lui Dumnezeu. Aceste ere sunt urmate de era calului negru, era în care foametea fizică şi spirituală răvăşeşte lumea. Această eră a calului negru a început deja cu ceva timp în urmă.
Când se termină această eră, va începe era calului galben în care va apărea Anticrist, precum vor începe şi plăgile celor şapte trompete descries în Apocalipsa. Când se suflă ultima din cele şapte trompete, sfinţii vor fi răpiţi, iar aceasta va fi urmată de plăgile celor şapte cupe. Apoi va fi masa nunţii Mielului în aer, pentru sfinţii răpiţi, iar când se sfârşesc toate cele şapte plăgi, Domnul Se va întoarce pe pământ cu noi şi începe Împărăţia de o mie de ani. Împărăţia de o mie de ani va fi urmată apoi de Noul Cer şi Pământ ce se va coborî peste acei sfinţi care au locuit în Împărăţia de o mie de ani, prin prima lor înviere.
Astfel, pasajele din Cartea Apocalipsei, cum sunt: “fii credincios până la moarte şi îţi void a cununa vieţii”, şi “cel ce va învinge nu va fi lovit de cea de-a doua moarte”, sunt toate relevante pentru noi. Cuvântul Apocalipsei, pe de altă aprte, este critic relevant pentru creştnii care locuiesc în lumea de azi. Dacă Apocalipsa n-ar fi relevantă pentru noi, tot acest Cuvânt al lui Dumnezeu nu ar avea nici un înţeles.
Planul celor şapte ere ce este revelat în Cartea Apocalipsa, este implementat şi completat în Hristos, Domnul nostru. Atunci când soseşte era calului galben, Anticrist îşi va face apariţia. Avem nevoie să aflăm din Cuvântul lui Dumnezeu ce plan are Domnul pentru noi pentru acel timp. Este absolut critic ca noi toţi să înţelegem din Cuvântul Apocalipsei cum a stabilit Dumnezeu întregul Său plan şi cum îl va împlini—ce chinuri vor veni în lume, ce se va întâmpla credincioşilor, ce dezastre îi vor lovi pe credincioşi şi aşa mai departe. Tu trebuie să accepţi şi să crezi în importanţa şi relevanţa completă a acestui Cuvânt al profeţiei pentru tine.
De asemenea, trebuie să ai o înţelegere completă a despre ceea ce vorbeşte Cartea Apoclipseicum ar fi Necazul cel Mare de şapte ani şi cea de-a doua venire a lui Hristos. Mulţi dintre creştinii de azi cred în doctrina răpirii de dinaintea Necazului, ce a apărut mai întâi în Anglia în anii 1830 şi a fost apoi făcută populară de către un scholastic numit C. I. Scofield, un professor de la Institutul Biblic Moody.
Această teorie postulează că răpirea sfinţilor va avea loc înaintea perioadei de şapte ani a Necazului cel Mare. Din această perspectivă, Neamurile ar fi răpite mai întâi, şi apoi Dumnezeu Şi-ar începe lucrarea de mântuire pentru poporul Israel. De asemenea, răpirea sfinţilor ar precede atât apariţia lui Anticrist, cât şi plăgile celor şapte cupe.
În general, cei mai mulţi creştini cred atât în amilenialism sau această teorie a răpirii de dinainte de Necaz. Dar acestea sunt ipoteze simple ce au fost construite din cunoaştere nesolidă şi înţelegere deficientă a Bibliei. În loc să răspundă la multele întrebări pe care le au credincioşii despre Cartea Apocalipsa, aceste ipoteze au făcut mai mult rău decât bine, riicand chiar şi mai multe întrebări şi îndoieli despre Cuvântul Apocalipsei.
Dacă teoria răpirii de dinaintea Necazului ar fi corectă, ce relevanţă ar avea Cuvântul lui Dumnezeu pentru Neamurile credincioase? Necazul cel Mare şi seriile de evenimente care sunt profeţite în Apoclipsa nu ar avea nici o relevanţă pentru noi, deoarece am fi cu toţii răpiţi dinainte. De aceea, mulţi oameni adesea iau Cuvântul Apocalipsei mai degrabă din curiozitate, decât din credinţă.
Dar noi trebuie să realizăm că Cuvântul Apocalipsei este critic relevant pentru noi cei care trăiesc în lumea din ziua de azi. Să te întreb aceasta: crezi în Cuvântul lui Dumnezeu, sau crezi în cuvintele scolasticilor? Există multe teorii despre vremurile din urmă, de la amilenialism, la răpirea de duă Împărăţia de o mie de ani, răpirea de dinaintea Necazului, răpirea din timpul Necazului, şi aşa mai departe. Aceste teorii propuse de scolastici nu sunt mai mult decât simple ipoteze, postulări şi speculaţii.
În care dintre aceste teorii crezi? Mulţi oameni spun că ei cred în teoria răpirii de dinaintea Necazului deoarece aceasta au fost învăţaţi de pastorii lor. Dar să-ţi spun clar şi definitiv: tu şi eu vom trece prin plăgile celor şapte trompete şi vom trăi în mjlocul Necazului cel Mare. Deoarece suntem destinaţi să trecem prin Necazul cel Mare, credinţa noastră trebuie să fie adevărată şi destul de puternică pentru a învinge încerăcrile şi necazurile care ne aşteaptă.
Ce s-ar întâmpla dacă, crezând în teoria răpirii de dinaintea Necazului, te-ai fi gândit: “Voi fi răpit înaintea Necazului cel Mare, nu-mi pasă câtuşi de puţin”, şi nu ţi-ai pregătit credinţa pentru vremurile din urmă? Când vine perioada Necazului cel Mare, aşa cum spune Cuvântul lui Dumnezeu că va veni, cei ce nu şi-au pregătit credinţa pentru Necaz vor fi înghiţiţi în mare confuzie, suferinţă şi probabil chiar moarte —adică, însăşi credinţa lor întreagă în Isus ar putea fi zguduită. Mulţi dintre ei nu ar putea învinge Necazul şi ar sfârşi în a-şi pierde bătălia credinţei.
Înainte de apariţia teoriei răpirii de dinainte de Necaz, mulţi creştini au crezut de fapt că vor trece prin toată această perioadă de şapte ani de Necaz şi că vor fi răpiţi doar după sfârşitul acestuia când Hristos vine pentru a doua oară. Gândindu-se că trebuie să treacă prin fiecare an al perioadei de şapte ani, ei şi-au pregătit credinţa în nerăbdarea lor, dar de asemenea în mare frică. Să treacă prin toate plăgile trebuie să fi fost o perspectivă terifiantă pentru ei, aşa cum ar trebui să fie şi pentru oricine. Dar astfel de credinţă a fost de asemenea doar o teorie academică, un produs al ignoranţei Cuvântului lui Dumnezeu.
Apoi, sunt conservatoriştii care cred în amilenialism. Aceşti oameni văd Împărăţia de o mie de ani în mod simbolic. Ei îl vad ca o reprezentare simbolică a păcii pe care o câştigă credincioşii în Hristos, prin mântuirea lor. Dacă ar fi adevărate astfel de teorii academice, nu ne-ar mai păsa ce se întâmplă în lume, deoarece vom fi cu toţii ridicaţi în aer de Dumnezeu, înainte să înceapă Necazul cel Mare.
Dar dacă nu ar avea dreptate, ce s-ar întâmpla atunci? Înfruntând Necazul cel Mare, fără să fie pregătiţi prin credinţă, am fi cuprinşi de o frică paralizantă. Nu am putea să ne apărăm credinţa, am ceda înaintea valurilor de încercări şi necazuri şi am sfârşi în a merge în acelaşi current cu restul lumii. Dar Dumnezeu ne-a spus celor ale căror nume sunt scrise în Cartea Vieţii—adică, celor care sunt născuţi din nou pron apă şi Duh—nu vor ceda niciodată.
Dumnezeu ne spune în Cuvântul Său din Apocalipsa că cei ce sunt nsăcuţi din nou vor învinge încercările Necazului cel Mare, prin credinţă şi că în mijlocul Necazului, El îi va ridica în aer. Teoria răpirii de dinaintea Necazului este daor un postulat creat de mâna omului. Cu alte cuvinte, este o minciună, nu adevărul.
Totuşi, mulţi oameni din întreaga lume au acceptat această teorie a răpirii de dinaintea Necazului. Cei ce cred în învăţăturile lui Scofield, despre răpirea dinaintea Necazului, cred în următorele:
1. Perioada de şapte ani al Necazului cel Mare, va începe după apariţia lui Anticrist din vremurile din urmă.
2. Anticrist va domni în lume în timpul perioadei de o şapte ani al Necazului cel Mare; pentru prima parte a perioadei de şapte ani el va domni ca şi conducător, iar în cea de-a doua, ca un tiran funest. 
3. Templul Ierusalimului va fi reconstruit, iar jertfele sacrificiale vor începe din nou.
4. Anticrist va face un legământ de şapte ani cu Israel.
5. După primii trei ani şi jumătate de Necaz. Anticrist va rupe acest legământ cu Israel.
6. Următorii trei ani şi jumătate va fi un timp de mari necazuri şi persecuţie pentri Israeliţi. În timpul acestei perioade va fi predicată evanghelia Împărăţiei de o mie de ani, în schimbul evangheliei harului.
7. Printre israeliţi, 144.000 vor supravieţui necazului.
8. Necazul va înceta cu bătălia de la Armaghedon.
 
După ce a definit Necazul cel Mare în termenii de mai sus, Scofield nu a menţionat deloc ce se va întâmpla cu neamurile, în timpul Necazului. Cu alte cuvinte, Scofield susşinea că Neamurile care cred în Hristos vor fi răpiţi înainte de începutul Necazului şi că doar după răpirea lor Dumnezeu va începe să lucreze în poporul Israel. Lucrarea Sa s-ar completa cu eliberarea celor 144.000 de israeliţi şi cu ea, El Şi-ar isprăvi lucrarea Sa de mântuire. Îmăpărăţia de o mie de ani ar începe atunci.
Sursa influenţei lui Scofield şi pretinderile sale asupra răpirii dinaintea Necazului, a fost John Nelson Darby, fondatorul unui grup cunoscut ca Fraţii din Plymoth, care au început să îmbrăţişeze această teorie după ce au întâlnit pe un lider penticostal. Acest lider era de fapt o fată de cincisprezece ani, numită Margaret MacDonald din Scoţia, care pretindea în 1830 că a avut o viziune de la Dumnezeu în care i-a văzut pe creştini fiind răpiţi chiar înaintea Necazului cel Mare. După ce a vizitat această fată, Darby a început să-I înveţe pe alţii această teorie a răpirii de dinaintea Necazului.
Învăţăturile lui Darby au fost atunci trecute asupra lui Scofield, un teolog American. Scofield, care-şi petrecuse întreaga viaţă lucrând la mult folosita Biblia de referinţă Scofield, medita asupra întrebării dacă răpirea se va întâmpla înainte sau după Necaz. Când a auzit Scofield de teoria lui Darby, s-a scufundat complet în ea şi fiind convins de pretinderile sale, a îmbrăţişat această teorie, incluzând-o în Biblia sa de referinţă Scofield. Astfel Scofield a ajuns să creadă şi să susţină teoria răpirii de dinaintea Necazului şi astfel mulţi dintre creştinii din ziua de azi au ajuns şi ei să o urmeze.
Înaintea să fie explicată teoria răpirii de dinaintea Necazului, de către Darby şi Scofield, cei mai mulţi creştini crezuseră în răpirea de după Necaz. Dar Scofield, care era un professor la Institutul Biblic Moody, din Statele Unite, a avut o influenţă extraordinară asupra subiectelor doctrinale, în mod deosebit cu impactul Bibliei sale de Referinţă Scofield. Datorită lui Scofield şi influenţei sale, teoria răpirii de dinaintea Necazului a deenit atât de larg răspândită în comunităţile creştine din întreaga lume.
Din nefericire, drept rezultat, mulţi dintre creştinii din ziua de azi dorm acum în credinţa lor. Ei dorm deoarece cred în mod greşit că apariţia lui Anticrist n-ar avea nimic de-a face cu ei. Ei nu văd nici o nevoie să-şi pregătească credinţa pentru era Necazului cel Mare, deoarece cum cred vor fi răpiţi înainte să înceapă. Dar Domnul nostru ne-a spus să fim treji întotdeauna, deoarece nimeni nu cunoaşte când va veni mirele. Totuşi trist, cei care nu respectă Cuvântul lui Dumnezeu şi în schimb se bazează pe învăţăturile răpirii de dinaintea Necazului, dorm adânc.
Dar acum este timpul să ne trezim. Acum este timpul să-ţi arunci credinţa greşită în răpirea de dinaintea Necazului şi să crezi în Cuvântul adevărului. Nici teoria răpirii de dinaintea Necazului, nici teoria răpirii de după Necaz nu are o bază biblică; trebuie să te întorci la Cuvântul adevărat al lui Dumnezeu. Cuvântul Apocalipsei (6:8) ne spune: “Am văzut un cal galben, iar pe cel care-l călărea îl chema “Moartea”. Îl urma “Locuinţa morţilor”. Le-a fost dată autoritate peste a patra parte a pământului - să omoare cu sabia, cu foametea, cu epidemii, şi cu ajutorul fiarelor sălbatice de pe pământ.”
Se spune aici că numele celui care stă pe calul galben, Anticrist, era Moartea, şi că Hades l-a urmat. Aceasta înseamnă că Anticrist este un ucigaş care îşi conduce victimele în iad. De asemenea se spune că i se va da putere peste o sfert din pământ, să ucidă cu sabia, cu foametea şi prin bestiile pământului. Cu alte cuvinte, Anticrist va comite acealeaşi atrocităţi ca împăraţii romani—doar că de această dată chiar şi mai rău—de a ucide, de a abuza şi de a-i persecuta pe creştini şi a le distruge credinţa.
Ar trebui să realizezi că era calului galben este era lui Anticrist. Domnul ne spune: “Voi ştiţi să judecaţi înfăţişarea cerului, dar nu ştiţi semnele cu privire la aceste timpuri” (Matei 16:3). Atunci când nu putem discerne semnele timpurilor, nu putem şti ce fel de credinţă trebuie să avem, şi astfel nu putem semăna nici seminţe, nici să recoltăm fructele—cu alte cuvinte, nu putem lucra pentru Domnul. Astăzi, era calului roşu a trecut, şi suntem în era calului negru. Lumea în curând va fi lovită de mari calamităţi economice şi vor înfrunta era unei foamete grozave. Foamea şi înfometarea se va răspândi în întreaga lume. Când vor veni toate lucrurile, mulţi vor regreta în agonie. Nu fi unul dintre ei; în schimb, fii unul a cărui credinţă poate discerne semnele timpurilor.
Era din ziua de azi este era calului negru. Atunci când trece era calului negru, va sosi era calului galben- Anticrist care intră în această lume, va ucide fără discriminare şi-i va persecuta pe sfinţi, făcând această eră o eră a martirismului.
Apocalipsa 13:6-8 spune: “A început să rostească blasfemii împotriva lui Dumnezeu, blasfemii împotriva Numelui Său, a locuinţei Sale şi a celor care locuiesc în cer. I s-a permis să ducă un război împotriva sfinţilor şi să fie victorioasă şi i s-a dat autoritate peste orice seminţie, popor, limbă şi naţiune, ca toţi locuitorii pământului care nu-şii au numele scrise în cartea vieţiii Mielului, care a fost înjunghiat de la întemeierea lumii, să i se închine.” “El” se referă la Anticrist. Pasajul ne spune că unui dintre conducătorii lumii i se va da puterea lui Satan de-L blasfemia pe Dumnezeu şi să-i persecute pe sfinţi. Acesta este copilul diavolului, cu puterea dragonului. Cu această putere el va lupta şi-i va “înfrânge” pe sfinţi. Dar învingând înseamnă doar că îi va face martiri pe sfinţi. Aceasta se referă la moartea fizică a sfinţilor; Anticrist nu poate lua niciodată credinţa însăşi a sfinţilor.
Ceea ce insista Scofieldera ca sfinţii nu vor înfrunta nici un Necaz deloc. Dar fără Necazul de şapte ani, nu poate nici o Împărăţie de o mie de ani pentru sfinţi. Sfinţii vor ieşi din Necazul cel Mare ca martiri. Această profeţie a Bibliei a fost planificată în întregime în Isus Hristos de la începutul lumii. Întreaga istorie a lumii se va sfârşi în lucrările pe care Hristos le va realiza.
Trebuie să poţi să discerni cele şapte ere pe care Dumnezeu le-a stabilit pentru noi. Prima eră este era calului alb, era în care Cuvântul lui Dumnezeu îşi începe lucrarea. Cea de-a doua eră, era calului roşu, este era diavolului. Era a treia, a calului negru, este era foametei fizice şi spirituale. Cea de-a patra eră a calului galben este era apariţiei lui Anticrist. Aceasta este era celor şapte trompete, era martirismului. Este o greşală să discernem această eră a calului galben care îi face pe oameni atât de confuzi.
Fără să cunoaştem această eră, nu putem să ne trăim vieţile în mod potrivit, ca nişte creştini născuţi din nou. Dacă rămânem uituci la ceea ce ne aşteaptă, cum putem fi noi gata vreodată pentru viitor? Chiar şi oamenii care conduc afaceri trebuie să cunoască dinainte tendinţele timpurilor, pentru a fi de succes. Cum putem noi, credincioşii în Hristos, să fim gata pentru întoarcerea Sa atunci când nu ştim nimic cu privire la ceea ce ne aşteaptă?
Noi trebuie să avem o înţelegere clară a Necazului cel Mare de a fi gata pentru el. Sfinţii vor trăi prin primii trei ani şi jumătate a Necazului şi în timpul acesta ei vor fi martirizaţi. Ei nu vor trece prin toţi cei şapte ani ai Necazului, ci doar prima jumătate, şi apoi, cu martirismul lor vor fi înviaţi şi răpiţi. Când sfinţii sunt răpiţi, aceasta nu înseamnă că Hristos va coborî pe pământ, ci mai degrabă că Domnul îi va ridica în aer, la masa de nuntă a Mielului.
Între timp, acest pământ va fi înghiţit de plăgile celor şapte cupe. Cei care se întorc pe pământ cu Hristos, după plăgi, sunt doar acei ale căror păcate au fost iertate, albi ca zăpada, crezând în evanghelia apei şi a Duhului dată de Domnul. De aceea noi trebuie să ne pregătim credinţa, înţelegând această eră, relevanţa şi importanţa sa critică pentru noi.
Domnul nostru i-a spus îngerului Bisericii din Smirna: “Îţi cunosc necazul, sărăcia - dar eşti bogat -şi defăimarea din partea celor care spun că sunt iudei, dar nu sunt, ci sunt o adunare a lui Satan. Nu te teme de nici unul dintre lucrurile pe care urmează să le înduri! Diavolul urmează să-i arunce pe unii dintre voi în închisoare, ca să fiţi încercaţi, şi veţi fi în necaz timp de zece zile. Fii credincios până la moarte şi îţi voi da coroana vieţii!” Din acest pasaj, putem vedea că Biserica din Smirna a fost mult persecutată de evrei. Dar Domnul a spus că aceşti evrei nu erau evrei cu adevărat, ci o sinagogă a lui Satan. El a spus aceasta nu doar Bisericii din Smirna, ci tuturor celor şapte biserici din Asia.
Era o comunitate mare evreiască în Smirna, în ciuda faptului că evreii slujeau aceluiaşi Dumnezeu ca şi credincioşii în Hristos, totuşi îi persecutau pe sfinţii Bisericii din Smirna, la fel cum făcuseră romanii. Sfinţilor care au înfruntat această presecuţie, Dumnezeu le-a spus: “Fii credincios până la moarte şi îţi voi da coroana vieţii!” Şi “Cel ce va învinge nu va fi lovit de cea de-a doua moarte” Dumnezeu le-a spus sfinţilor că trebuie să învingă. La fel şi noi trebuie să luptăm cu Anticrist până la sfârşit şi să-l înfrângem în bătălia credinţei noastre. Atunci Domnul nostru ne va da coroane vieţii—cu alte cuvinte, El ne va binecuvânta, dându-ne Împărăţia de o mie de ani şi permiţându-ne să locuim în ea şi în Noul Cer şi Pământ.
Ai curajul să fii martirizat? Acum este timpul să-ţi pregăteşti credinţa martirismului. Şi făcând astfel, trebuie să ai credinţa care te face în întregime capabil să stai înaintea Domnului—credinţa care poate îmbrăţişa martirismul, fără ezitare.
Noi trebuie să pregătim această credinţă acum. Domnul nostru le-a spus fiecăruia că nimeni nu poate intra sau vedea Împărăţia lui Dumnezeu, fără să creadă în evanghelia apei şi a Duhului. El ne-a spus că credinţa în această evanghelie este credinţa martirsmului în vremurile din urmă.
Dacă există păcat în inimile noastre, cum ar putea ei să fie martirizaţi? Departe de a fi martirizaţi, ei sunt felul de oameni care i-ar conduce pe alţii saă primească semnul Bestiei! Nimic decât evanghelia apei şi a Duhului ne poate curăţi păcatele. Nici măcar rugăciunile noastre de pocăinţă pe care le spunem în mod obişnuit şi ritualistic, nu ne pot curăţi păcatele. A încerca să ne curăţim păcatele cu rugăciuni de pocăinţă, este doar o pierdere de timp şi efort.
Cei care încearcă să facă astfel, cred mai mult în ceea ce au spus teologii, decât în ceea ce de fapt le spune Cuvântul lui Dumnezeu. Nu-i aşa că, faptul că scolasticii, chiar oamenii în care atât de mulţi creştini şi-au pus încrederea, insistă şi cred în amilenialism, arată doar cât de ignoranţi cu privire la Biblie sunt aceşti aşa-numiţi experţi scripturali? Potrivit acestor amilenialişti, n-ar fi nici Împărăţia de o mie de ani, nici martirismul sfinţilor din Necazul cel Mare. Celor care cred în teoria răpirii de dinaintea Necazului sau a amilenialismului, Cartea Apocalipsa nu ar avea nici un înţeles, deloc!
Cuvântul Apocalipsei este Cuvântul lui Dumnezeu. Este Cuvântul lui Dumnezeu scris de Apostolul Ioan, cel mai iubit ucenic al lui Hristos. Nimeni nu poate nega aceasta.
Nu critic teoriile stabilite şi doctrinele teologilor fără nici un motiv, dar fac astfel pentru a vă pregăti credinţa, ca tu să poţi să fii credincios Domnului până la moarte. Pentru a te antrena în Cuvântul Scripturii ca să fii gata să suporţi persecuţia Necazului cu o pregătire hotărâtă de a-ţi îmbrăţişa martirismul.
Face a face astfel, trebuie să-ţi pregăteşti acum credinţa cu evanghelia apei şi a Duhului. Cei care nu cred în evanghelia apei şi a Duhului, pe de altă parte, vor ceda lui Satan şi vor sfârşi în a deveni duşmanii lui Dumnezeu, deoarece, cei ale căror nume nu sutn scrise în Cartea Vieţii, îl vor sluji pe Satan. Aceasta ne spune Cuvântul lui Dumnezeu.
Dumnezeu îi va mântui pe sfinţii care trebuie să fie martirizaţi în mijlocul Necazului cel Mare. Când trec primii trei ani şi jumătate din perioada de şapte ani ai Necazului, cei ce cred în evanghelia apei şi a Duhului vor fi martirizaţi. Scurt timp după martirismul lor, va veni învierea şi răpirea lor. Acesta este sumarul în întregime din cartea Apocalipsa şi de aceea repet punctele sale cheie.
Ar trebui să-ţi aminteşti când vine era lui Anticrist, vor fi mulţi care, imediat după ce au fost martirizaţi că au crezut în evanghelia apei şi a Duhului, vor fi înviaţi şi răpiţi simultan. Când vine era calului galben, florile credinţei vor înflori cu martirismul lor. Credinţa adevărată, atunci când vine timpul potrivit, produce fructe adevărate şi înfloreşte cu flori adevărate.
Sunt anumite plante din deştert ce răsar, înfloresc şi produc fruct doar într-un timp de o săptămână. Aceasta deoarece s-au adaptat la condiţiile lor deşerte, unde ploile sunt rare, iar apa este puţină. Ele trebuie să răsară, să înflorească şi să facă fructe repede, deoarece puţina provizie de apă poate dura doar atât de mult.
Credinţa celor care ajung să creadă în evanghelia apei şi a Duhului din timpul Necazului cel Mare, sunt la fel ca aceste plante. Ca ei să creadă, să urmeze şi să fie martirizaţi pentru această evanghelie, împreună cu noi, doar o scurtă perioadă ar fi suficientă. Nebunia lui Anticrist va atinge apogeul la mijlocul Necazului, trei ani şi jumătate de la începutul său.
Atunci se va întâmpla martirismul sfinţilor. Chiar şi cei care, auzind de evanghelia apei şi a Duhului, trebuie totuşi să accepte aceasta în inimile lor, vor putea să aibă credinţă adevărată şi să ni se alăture în martirismul nostru, dacă cred în această evanghelie mai târziu, în timpul Necazului, în ciuda scurtării sale. De aceea noi răspândim evanghelia, pentru a-i trezi pe creştinii din întreaga lume din somnul lor spiritual. Noi vom predica evanghelia apei şi a Duhului până la marginile pământului, chiar până la propriul nostru martirism. Dacă ar fi să nu fie nici un martirism, ce bine slujeşte această evanghelie pe care noi o slujim acum? Cei care cred în evanghelia apei şi a Duhului pot fi martirizaţi în vremurile din urmă. Trebuie să ne pregătim credinţa pentru aceasta acum.
Dacă nu ne pregătim credinţa pentru a îmbrăţişa martirismul, de a apăra evanghelia apei şi a Duhului acum, când avem pace înaintea lui Dumnezeu, vom regreta doar mai târziu. Când vin vremurile din urmă, vom fi ocupaţi cu noi înşine, zicând: “Doamne, sunt prea ocupat acum. Aşteaptă-mă un pic mai mult; mă pocăiesc acum.” Dacă acesta este felul de credinţă care-l ţinem până la sfârşit, Domnul ne-ar spune: “De ce nu sari în lacul cu foc, singur? Tu eşti mai calificat pentru aceasta!” Cei ce au păcat acum trebuie să realizeze că vor sfârşi în felul acesta în final. De aceea a spus Dumnezeu: “Cel ce are urechi de auzit să audă ceea ce spune Duhul bisericilor.”
Pe când sfinţii vor fi martirizaţi, mediul natural al lumii va fi complet distrus. Pădurile vor fi arse; mările, râurile şi primăverile se vor preschimba în sânge rău; iar soarele, luna şi stelele îşi vor pierde lumina, înghiţind întreaga lume în întuneric. Locuitorii săi, conduşi de duhuri rele, îşi vor pierde minţile, comportamentul lui va deveni sălbatic de violent , iar scopul lor va deveni de a-i strânge şi omorî pe copiii lui Dumnezeu pe care îi pot găsi. De aceea trebuie să înţelegi şi să crezi în Cuvântul Apocalipsei.
Bisericile din ziua de azi sunt obsedate doar să construiască biserici mai mari, mai largi şi mai înalte. Ei cheltuiesc milioane de dolari să-şi construiască bisericile lor şi totuşi în inimile lor se găseşte doar păcat, nu credinţa care poate îmbrăţişa martirismul pentru Isus. Aceşti oameni trebuie mai întâi să-şi cureţe de păcate inimile lor.
Lumea va intra în curând în era Necazului cel Mare, era calului galben. Eu sper şi mă rog să ai felul de credinţă care poate îmbrăţişa martirismul şi să rămâi credincios lui Hristos, până la moarte. Noi trebuie să credem în Cuvântul Apocalipsei după ce l-ai examinat serios cu spiritul Berean.