- All e-books and audiobooks on The New Life Mission website are free
- Explore multilingual sermons in global languages
- Two new revised editions in English have been released
- Check out our website translated into 27 languages
Due to COVID-19 and disruption to international mail service
we have temporally suspended our ‘Free Print Book service’.
In the light of this situation we are not able to mail you the books at this time.
Pray that this pandemic will end soon and the resumption of the postal service.
Pray that this pandemic will end soon and the resumption of the postal service.
Temă 10: Apocalipsa (Comentarii asupra Apocalipsei)
[2-7] Urmaşii doctrinei Nicolaiţilor (Apocalipsa 2:12-17)
(Apocalipsa 2:12-17)
Calea lui Balaam
Se spune aici că printre cele şapte biserici din Asia, Biserica din Pergam a avut unii membri care urmau doctrina Nicolaiţilor. Aceşti oameni erau consumaţi doar de dorinţa de a-şi ridica propria lor bogăţie şi faimă lumească şi nu aveau nici un interes să mântuiască suflete. Pastorii în mod deosebit trebuie să aibă mare grijă să nu sfârşească în a urma doctrina lui Balaam. Balaam i-a făcut pe sfinţi să slujească lumea şi i-a condus spre distrugere.
Dumnezeu ne-a dat Cuvântul Său al promisiuni că celor ce vor învinge, le va da mana ascunsă şi o piatră albă. Spus altfel, aceasta mai înseamnă că pastorii care caută lumea vor sfîrşi în a-şi pierde mana. Aici mana înseamnă “Cuvântul desăvârşit al lui Dumnezeu”, iar pierderea manei ascunse înseamnă a pierde voia lui Dumnezeu care este ascunsă în Cuvântul Său.
Când slujitorii născuţi din nou ai lui Dumnezeu caută lumea, ajung să piardă din vedere Cuvântul Său. Aceasta este o perspectivă înfricoşătoare. Mi-e frică de această posibilitate, şi ţie la fel ar trebuie să-ţi fie frică. Dumnezeu ne spune că celor care înving le va da mana ascunsă şi o piatră albă, dar celor care cedează în faţa lumii, compromiţîndu-se cu ea şi cedînd faimei sau plăcerii ei lumeşti, nu li se va da această mană.
Biblia ne spune: “Şi îi voi da o piatră albă, iar pe piatra albă un nume nou scris, pe care nimeni nu-l cunoaşte cu excepţia celui care îl primeşte.” Cât de devărat este Cuvântul lui Dumnezeu! Cei care iubesc lumea seculară sunt cei care nu au fost mântuiţi de păcatele lor, necrezând în botezul lui Isus Hristos şi sângele Său de pe Cruce. Aceşti oameni nu cunosc adevărul că Hristos le-a iertat toate păcatele cu botezul Său.
Credinţa unor oameni în Isus rămâne doar pe plan teoretic. Ei cred că Isus le-a luat păcatele şi de aceea au fost făcuţi neprihăniţi, dar credinţa lor este goală deoarece nu există Duhul Sfânt în inimile lor. Aceasta este o credinţă teoretică. Dacă cineva a primit răscumpărarea, trebuie să lupte şi să învingă lucrurile lumii—faima lumească, onoarea, bogăţia sau puterea. A învinge lumea înseamnă a ţine Cuvântul lui Dumnezeu care ne-a permis să ne naştem din nou, luptând împotriva celor care caută bogăţia şi onoarea acestei lumi şi ţinând Duhul Sfânt în inimile lor.
Dumnezeu ne spune că va scrie în Cartea Vieţii numele celor care au fost răscumpăraţi, şi în a căror inimă locuieşte Duhul Sfânt. După cum ne spune Biblia: “dacă cineva este în Hristos, este o creaţie nouă, cele vechi s-au dus, iată că toate celelalte s-au făcut noi” cei care s-au născut din nou şi în inima cărora locuieşte Duhul Sfânt, ştiu că nu mai sunt ceea ce erau înainte. Ei realizează că ceea ce erau a deveni o creaţie nouă, crezând în apa şi sângele lui Isus Hristos. Prin credinţă, ei ştiu că numele lor sunt scrise în Cartea Vieţii. Astfel ei pot vedea mana ascunsă a lui Dumnezeu şi astfel slujiorii şi sfinţii lui Dumnezeu pot auzi Cuvântul Adevărului lui Dumnezeu, vocea desăvârşită a lui Dumnezeu.
Mana li s-a dat israeliţilor când rătăceau prin deşert timp de patruzeci de ani, înainte să ajungă pe pământul promis al Canaanului. Potrivit descrierii di Biblie, mana era ca o sămânţă de coriandru, rotundă şi mică. Când israeliţii se trezeau dimineaţa, suprafaţa solului era acoperită de mană, ca şi cum ar fi nins peste noapte. Atunci israeliţii adunau mana şi o mânca dimineaţa. Aceasta era pâinea lor zilnică. Probabil că o prăjeau, probabil o fierbeau sau probabil au copt-o; indifferent ce făceau, acesta era modelul israeliţilor timp de 40 de ani de rătăcire în deşert.
Deoarece mana era mică ca o sămânţă de coriandru, nu se putea să te saturi doar cu o singură mană. Dar Dumnezeu le-a dat destulă mană peste noapte astfel ca nevoia fiecărui israelit să fie satisfăcută pentru restul zilei—nici mai puţin, nici mai mult decât o singură zi, deoarece mana nu putea fi înmagazinată. Dar în ziua a şasea, Dumnezeu le-a dat destulă mană să dureze timp de două zile, pentru ca israeliţii să nu trebuiască să adune mană în ziua de Sabat.
Pâinea vieţii
Cuvântul lui Dumnezeu este mana noastră, pâinea vieţii. În Cuvântul lui Dumnezeu se găseşte pâinea pentru sufletele noastre, pâinea vieţii. Nu pentru că vei găsi o pâine mare într-un anume pasaj, ci pentru că voia mărează a lui Dumnezeu se găseşte în întreaga Scriptură, chiar şi în cele mai mici detalii ale sale.
Slujitorilor şi sfinţilor lui Dumnezeu care nu au făcut compromisuri cu lumea, Dumnezeu le-a dat pâinea vieţii. Şi a continuat să ne dea fiecăruia această pâine zilnică care satură atât nevoile noastre fizice, cât şi spirituale.
Datorită acestei mane, israeliţilor nu le era niciodată foame în tmpul celor 40 de ani de rătăcire în deşert, chiar dacă deşetul nu producea nimic comestibil pentru ei. La fel, celor care resping nevoile nicolaiţilor, Dumnezeu le-a promis că le va da mana Sa ascunsă să mănânce. Slujitorilor lui Dumnezeu, care nu caută astfel de lucruri ale lumii, ca bogăţie şi statut, Dumnezeu le dă Cuvântul Său desăvârşit, Cuvântul Vieţii, care le permite să se nască din nou, prin evanghelia apei şi a Duhului.
Noi trebuie să urâm şi să respingem faptele nicolaiţilor care înving în comunităţile creştine. Noi nu trebuie să urmăm credinţa celor care nu sunt născuţi din nou şi trebuie să refuzăm să ne conformăm cu lumea. Deşi este Legea lui Dumnezeu faptul că trupul caută lucrurile cărnii, iar duhul nostrum caută lucrurile Duhului, noi trebuie totuşi să respingem doctrina nicolaiţilor, să urâm toate faptele care se conformează cu lumea şi în schimb să ne hrănim cu mana lui Dumnezeu, crezând în Cuvântul adevărului pe care ni l-a dat Dumnezeu. Recunoscând că am devenit acuma neprihăniţi şi că acum avem Duhul Sfânt care locuieşte în inimile noastre, trebuie să trăim cu toţii prin credinţă.
Cel născut din nou trebuie să lupte cu lumea. Ei trebuie să lupte cu nicolaiţii. După cum te cunoşti bine pe tine însuţi, prea mulţi dintre pastorii din ziua de azi caută bogăţii şi faimă, se omagiază pe ei înşişi, se conformează cu lumea şi încearcă să aibă success pe căi lumeşti. Noi trebuie să ne luptăm cu cu aceşti profeţi falşi.
Şi noi avem trupul nostru şi de asemenea avem dorinţa de a urmări gâştiguri seculare. Dar cei care au Duhul Sfânt în ei, trebuie să cunoască faptul că nu pot urmări lumea în inimile lor, că trebuie să nege lucrurile din lume şi că trebuie să trăiască doar prin credinţă. Dacă inima ta se uneşte cu cei care urmează lumea, îşi aprobă propria credinţă şi cauţi lumea la fel ca ei, vei sfârşi urmând calea lui Balaam, înaintând în final înspre distrugere. Aceasta este calea pentru distrugerea cărnii tale, cât şi a duhului tău. Când urmezi lumea, îţi vei pierde credinţa. Dumnezeu a spus că El îi va vărsa înapoi din gura Sa pe astfel de oameni; aceşti oameni vor sfârşi prin a-şi pierde credinţa în totalitate.
Motivul pentru care Dumnezeu a mustrat biserica din Pergam era deoarece membrii săi urmau doctrina lui Balaam. Dumnezeu a mustrat slujitorul bisericii din Pergam deoarece ela căutat să fie recunoscut de lume şi slujea biserica sa ca şi cum era o persoană seculară, deşi era un slujitor născut din nou în a cărui inimă locuia Duhul Sfânt. Şi nu doar aceasta, el a plantat aceeaşi credinţă greşită în turma sa şi le-a rătăcit. Un astfel de slujitor nu este mai bun ca un pastor lumesc care nu e născut din nou. Cu acest pasaj Dumnezeu a declarat o avertizare clară şi strictă acelui tip de slujitori ai lui Dumnezeu a căror singur interes se învârte în jurul câştigurilor seculare şi îmbogăţind trezoreria bisericii: “Pocăieşte-te, deci! Dacă nu, în curând voi veni la tine şi voi lupta împotriva ta cu sabia gurii Mele!”
Credinţa care te duce spre distrugere
Ce s-ar întâmpla dacă omul s-ar lupta împotriva lui Dumnezeu? Nu trebuie să te gândeşti nici măcar o secundă—cu siguranţă această lume ar fi calea cea mai rapidă spre distrugere. “Cel ce are sabia ascuţită cu două tăişuri” înseamnă că Cuvântul lui Dumnezeu este o sabie cu două tăişuri. Nu contează cine eşti; dacă eşti lovit de Cuvântul lui Dumnezeu, vei muri cu siguranţă. Cuvântul lui Dumnezeu este sabia puterii care poate pătrunde “pătrunde pînă acolo că desparte sufletul şi duhul, încheieturile şi măduva” (Evrei 4:12). Şi este un judecător al gândurilor şi al intenţiilor inimii, pentru ca oamenii să se îmbrace în răscumpărarea oferită prin apa şi sângele lui Isus Hristos.
Sunt atât de mulţi care, în timp ce cred în Isus, totusi cad în capcana legalismului şi drept rezultat sfârşesc prin a fi omorâţi prin bătaie de către Lege. Pentru a evita acest rezultat trist, trebuie să ne luptăm şi să învingem o astfel de credinţă lumească. Lucrătorii lui Dumnezeu trebuie să învingă învăţăturile false şi trebuie să se şi asigure că turmele lor nu sunt înşelate de astfel de minciuni. Oricine iubeşte lumea şi cade în capcana sa îşi va vedea credinţa cum dispare.
Multe dintre bisericile din ziua de azi sunt descrise nu ca biserici, ci ca afaceri. Aceasta e o descriere tristă dar pătrunzătoare. De ce aceste biserici au sfârşit prin a fi tratate ca afaceri? Deoarece bisericile din ziua de azi sunt prea ocupate să caute lumea, fiind primii care urmează şi slujesc valorile lumeşti. Nu spun, bineînţeles că cel născut din noun u are absolute nici o dorinţă a cărnii. Chiar şi credincioşii născuţi din nou au pofta cărni, dar această poftă este scurtată prin credinţa lor. Ei nu caută lucrurile cărnii la fel cum necredincioşii îşi caută dorinţele carnale cu toată inima lor.
Cei ce sunt născuţi din nou îşi stabilesc propriile standarde şi îşi trăiesc vieţile bucurându-se de tot ce pot în limitele acestor standarde. Idolatria şi imoralitatea sexuală sunt doar naturale pentru ei. Chiar şi mai rău, unii dintre ei îl slujesc pe Diavol. Ar putea cei născuţi din nou să facă aşa ceva? Bineînţeles că nu! Ei nu pot face niciodată aşa ceva, deoarece cei născuţi din nou ştiu cât de murdare şi necurate sunt aceste fapte. Deoarece noi care suntem născuţi din nou suntem diferiţi în mod fundamental de cei care caută Gloria lumii şi fiecare dorinţă carnală a lor, nu trebuie să ne trăim vieţile cu câştiguri lumeşti, şi nici nu putem trăi vreodată astfel.
Cei care caută faptele nicolaiţilor sunt cei care caută doar bogăţia acestei lumi. Bineînţeles, nu e nimic greşit în a încerca să-ţi faci un trai şi chiar să devii bogat. Dar când singurul scop din viaţa ta devine acumularea şi când cazi în idolatrie şi sfârşeşti în a fi condus de lăcomia ta, atunci credinţa ta cu siguranţă se distruge. Cei care slujesc banilor şi cei care merg la biserică pentru bogăţia lumii, urmează cu toţii faptele nicolaiţilor. Aceşti oameni vor pierde în faţa lumii în final, deoarece deşi pretend să creadă în Dumnezeu, inimile lor trebuie totuşi să fie răscumpărate de toate păcatele lor.
Patru feluri de părţi ale inimii
Evanghelia lui Matei ne spune pilda în care Isus vorbea unui semănător ale cărui seminţe cad pe patru feluri de soluri. Primul sol pe care cad seminţele este pe margine; cea de-a doua este locul pietros, cel de-al treilea este solul spinos; iar cel de-al patrulea este un sol bun. Să ne uităm la fiecare din ele.
Marginea simbolizează o inimă întărită. Această persoană aude Cuvântul lui Dumnezeu, dar deoarece nu îl ia imediat în inima sa, este înhăţat de păsări. Cu alte cuvinte, deoarece o persoană se uită doar din punct de vedere intelectual la Cuvântul mântuirii care îl ajută să se nască din nou prin apă şi Duh, pasărea (Satan) îl înşfacă, iar credinţa sa nu începe nici măcar să crească.
Atunci ce înseamnă locul pietros? Aceasta se referă la cei care, în timp ce primesc Cuvântul cu bucurie, nu-l ţin mult timp, deoarece nu au nici o rădăcină în pământul adînc. Cei care primesc sământa printre spini, pe de altă parte, se referă la cei cărora le pasă de această lume, iar înşelăciunea bogăţiilor se înneacă cu Cuvântul pe care îl primiseseră cu bucurie la început.
În final, cei care primesc seminţele pe solul bun, sunt cei care produc fructele inimilor lor, acceptând în întregime Cuvântul lui Dumnezeu şi urmându-l.
Care din aceste soluri reprezintă inima ta? Dacă inima ta este ca şi marginea, care este complet nepregătităsă crească sămânţa Cuvântului, va fi dată la o parte sau înşfăcată de păsări, făcând binecuvântarea acestui Cuvânt complet irrelevant pentru tine. Trebuie să realizezi că, deoarece suntem seminţele păcatului, dacă n-ar fi fost Cuvântul lui Dumnezeu, noi am fi rămas irelevanţi pentru El. Dacă, pe de altă parte, inimilor noastre le place solul pietros, atunci sămânţa Cuvântului nu ar putea să-i ia rădăcina şi nu ar supravieţui furtunilor, vânturilor sau secetelor. Aceşti oameni au nevoie să-şi schimbe solurile. Indiferent cât de bucuros primiseseră Cuvântul lui Dumnezeu la început, dacă nu poate să crească şi se vestejeşte la cea mai mică problemă, atunci prima lor acceptare nu ar fi avea deloc nici un folos.
De asemenea noi trebuie să învingem inimile cu soluri spinoase. Trebuie să luptăm împotrivă şi să ne facem loc printre spinii care ne ameninţă vieţile. Dacă îi laşi, spinii ne vor acoperi imediat şi ne va bloca lumina soarelui. Dacă îl iei de faţa soarelui şi îţi pierde nutrienţii solului datorită spinilor, acest pom al Cuvântului ar muri atunci.
Când înfruntăm încercări şi necazuri în vieţile noastre, noi trebuie să le înfruntăm cu îndrăzneală. Trebuie să luptăm cu spinii care ne blochează calea şi să ne acoperim feţele cu toată puterea noastră, ca şi cum vieţile noastre depind de aceasta. Când banii acestei lumi ne ţin sau când faima sa ne ameninţă, noi trebuie să luptăm cu toate şi să le învingem. Deoarece îngrijorările lumii şi lăcomia sa sunt mortale pentru sufelt, noi trebuie întotdeauna să le cucerim. Atunci când trăim o astfel de viaţă de victorie spirituală, trupurile şi sufletele noastre vor prospera, deoarece vor primi lumina şi hrana de la Dumnezeu.
Pentru sfinţii născuţi din nou şi slujitorii lui Dumnezeu, trebuie să fie întotdeauna o bătălie spirituală împotriva lumii. Astfel nu trebuie să-i urmăm pe nicolaiţi. Se spunea că nicolaiţii că erau mult implicaţi în oferirea de servicii pentru public. Dar servirea publicului în lume nu este rolul principal al bisericii. Ar fi o greşală uriaşă să gâdim că scopul principal al bisericii este serviciul social.
Respinge cu îndrăzneală!
Dumnezeu ne spune că suntem sarea acestei lumi. Ce vrea să spună prin aceasta? Când Dumnezeu ne spune că suntem sarea lumii înseamnă că lumea are nevoie de noi. Rolul sării este de a predica Cuvântului apei şi a sângelui lui Hristos pentru păcătoşi pentru ca ei să eliberaţi de păcatele lor, să fie făcuţi copii ai lui Dumnezeu şi să le fie permis în Cer. Aşa cum e nevoie de sare ca să aducă gust, lumea are nevoie de neprihăniţii nou născuţi ca sare. Cu alte cuvinte, neprihăniţii nou născuţi trebuie să predice Cuvântul apei şi a Duhului şi să-i călăuzească pe oameni spre răscumpărarea lor. Noi trebuie să împlinim acest rol al sării şi să ajutăm sufletele să se nască din nou. Noi trebuie să-i schimbăm pe păcătoşi în neprihăniţi.
Care este biserica adevărată a lui Dumnezeu? Adevărata biserică a lui Dumnezeu este acolo unde oamenii se adună să-L slujească; este unde Îl laudă pe Dumnezeu; este unde I se roagă. Atunci când vine ispita, slujitorii lui Dumnezeu trebuie să poată să-i reziste. Şi sfinţii trebuie să poată să reziste ispitelor lumii care vin de la Satan. Diavolul te poate ispiti: “Uită de credinţa ta; te voi face bogat! Nu trebuie să frecventezi biserica nou-născuţilor; vino la una din bisericile mele şi îţi voi da funcţia de bătrân al bisericii!” Dar deoarece Satan încearcă întotdeauna să îi facă pe neprihăniţi să se poticnească şi-i atrage în capcanele sale, noi trebuie întotdeauna să fim gata să luptăm şi să-l învingem pentru a ne apăra credinţa până la sfârşit.
Cei care au credinţa falsă adesea încearcă să-i ispitească pe cei neprihăniţi cu lucruri materiale. Ei ispitesc cu bani şi faimă. Satan ne arată valorile lumeşti şi ne spune să ne abandonăm credinţa şi pe Dumnezeu. Ceea ce trebuie să avem în astfel de timpuri este credinţa în Dumnul că El ne va suplini nevoiile şi cu această credinţă putem să respingem cu îndrăzneală şi să învingem ispitele lui Satan.
Rădăcina binecuvântărilor se găseşte în Dumnezeu. Dumnezeu este Cel care ne binecuvintează, atât spiritual, cât şi fizic. Cunoscând că nu Diavolul este cel ce binecuvântează omenirea, putem lupta împotriva lui. De asemenea sunt timpuri când ne luptăm împotriva propriilor noastre dorinţe. Când lăcomia şi pofta începe să iasă la suprafaţă în timp ce ne lăsăm inimile să fie purtate de curentul acestei lumi, trebuie să luptăm împotriva nouă înşine. Nu trebuie să spunem că trebuie să luptăm împotriva oamenilor lumeşti care caută să ne saboteze credinţa. Pur şi simplu soarta noastră este să luptăm bătălii spirituale împotriva tuturor forţelor lumeşti.
De ce? Deoarece atunci când un creştin nu se angajază într-o bătălie spirituală, aceasta poate doar să însemne că, credinţa sa este moartă pentru toate scopurile practice. Până când se sfârşeşte lumea şi este gata ziua judecăţii a celor neprihăniţi şi a păcătoşilor, vom continua să fie şmecherii pentru a ţi se distruge credinţa. De aceea noi trebuie să ne angajăm neîncetat în bătălii spirituale. Dacă îi tolerăm pe acei care stau împotriva lui Dumnezeu şi caută să ne distrugă credinţa, vom sfârşi în a pierde totul, inclusiv vieţile noastre. Fără hotărârea puternică de a nu permite să ne conducă altceva decât credinţa noastră, nu vom pierde doar posesiunile noastre, ci vom fi şi abandonaţi de Dumnezeu. Noi trebuie să putem discerne clar cine stă cu noi şi cine stă împotriva noastră pentru a lupta şi a ne învinge duşmanii. În timp ce ar trebui să fim generoşi unii cu alţii, trebuie să fim fermi în hotărârea de a fi împotriva duşmanilor noştri, până când duşmanii noştri nu pot nici măcar să îndrăznească orice la noi.
Nicolaiţii sunt duşmani pentru noi. Ei sunt duşmanii noştri deoarece sunt “sinagoga lui Satan” pe care nici nu-I putem tolara, şi cu care nici nu putem lucra. Noi care am fost iertaţi de păcatele noastre, nu trebuie să-i tolerăm pe nicolaiţii care se implică în idolatrie şi caută doar câştigurile materiale, ni în schimb trebuie să ne devotăm vieţile în slujirea Domnului şi lucrarea Sa neprihănită de construire a Împărăţiei lui Dumnezeu de pe acest pământ.
Caută mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu
Isus ne-a spus să “căutăm mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu”, mustrându-ne să facem lucrările lui Dumnezeu înainte de lucrările cărnii noastre. Noi care suntem născuţi din nou avem dorinţe spirituale. Acstea nu sunt dorinţele cărnii, ci dorinţele Duhului. Astfel putem mai întâi să slujim lucrările lui Dumnezeu şi Împărăţia Sa. Noi Îi lsujim lui Dumnezeu mai întâi, dar de asemenea facem lucrările cărnii. Aşa cum ne spune Biblia: “Omul nu va trăi doar cu apă şi pâine, ci cu orice Cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu.” Cu alte cuvinte, noi trăim nu doar prin carnea noastră, ci atât prin carne, cât şi duh. Noi trebuie să putem să balansăm pe acestea două. Dacă urmăm faptele nicolaiţilor gândind că tot ce contează este fericirea noastră de pe acest pământ, vom sfârşi înfruntându-ne propria noastră distrugere. De aceea trebuie să căutăm mai întâi dorinţele noastre spirituale.
Unii oameni devin mai degrabă ostili oridecâte ori vine vorba despre Cer şi Iad. Ei întreabă: “Ai fost în Iad” L-ai văzut cu ochii tăi?” Dar aceste întrebări vin din gândurile lui Satan. Nu foar că oamenii obişnuiţi sunt de felul acesta, dar chiar cei mai mulţi dintre pastorii care au petrecut ani studiind teologia, slujesc turmei fără să aibă vreo asigurare a Raiului şi cunoaşterea a cum să te naşti din nou. Aceasta este condiţia cea mai nefericită şi deplorabilă, deoarece astfel de pastori care nu au astfel de convingeri şi care nici măcar nu sunt născuţi din nou, nu pot conduce ei înşişi niciodată pe cei care nu cunosc nimic despre Dumnezeu, să se nască din nou. Când atât de multe suflete sunt limitate la gândurile lui Satan şi stau împotriva lui Dumnezeu, ce pot învăţa ei de la pastorii care nici nu cred în Rai, şi nici nu sunt convinşi de propria lor mântuire.
“Unde este tronul lui Satan” înseamnă că Satan stăpâneşte peste întreaga lume. Aceasta este era în care trăim, era când lumea este plină de nicolaiţii care aprind cerurile din timpul nopţii cu neoanele lor în formă de cruce şi îşi conduc bisericile de ca şi cum conduc o afacere. Dumnezeu ne-a spus acestea nu sunt bisericile Sale, ci “sinagogile lui Satan” Lumea din ziua de azi este acum plină de nenumăraţi oameni care, prinşi în capcană de gândurile lui Satan şi căutând lăcomia acestei lumi, pretind că frecventează biserica şi cheamă numele Domnului; totuşi, renaşterea sufletelor lor şi speranţa lor în Cer, au dispărut cu mult timp în urmă. Aceasta este era în care acum noi trăim şi Îl slujim pe Domnul.
Bătălia spirituală împotriva celor care nu sunt născuţi din nou.
Noi trăim aici pe acest pământ “unde este tronul lui Satan”. Noi trebuie să ne apărăm credinţa, fiind în gardă şi învingându-ne curajos duşmanii, atunci când suntem provocaţi. Până în ziua reîntoarcerii Domnului, noi trebuie să fim cu grijă în gardă şi să ne ţinem “piatra albă”—credinţa noastră adică—crezând în evanghelia care ne-a permis să ne naştem din nou prin apa şi sângele său.
Noi trebuie să trăim mâncând mana, Cuvântul lui Dumnezeu. Pentru a face astfel, trebuie să luptăm şi să învingem faptele nicolaiţilor. Trebuie să-i respingem. Noi nu avem voie să lângă cei ce caută doar banii şi faima lumească. Deşi putem să le tolerăm şi să le iertăm slăbiciunile, nu putem rupe pâinea cu cei care stau împotriva adevărului şi poftesc doar bani, departe de a face lucrările lui Dumnezeu cu astfel de oameni.
Unde sunt înregistrate numele celor care s-au născut din nou, crezând în evanghelia apei şi a Duhului? Sunt scrise în Cartea Vieţii. Atunci, ce înseamnă scrierea unui nume nou pe această piatră albă? Înseamnă că am devenit copiii lui Dumnezeu. De asemenea este scris că nimeni nu cunoaşte acest nume nou “cu excepţia celui care îl primeşte”. Aceasta înseamnă că nimeni decât cel care sunt născuţi din nou, crezând în evanghelia apei şi a Duhului nu cunoaşte mântuirea lui Isus. Păcătoşii nu ştiu cum pot deveni neprihăniţi—adică, doar cei care primesc numele noi de la Isus ştiu că păcatele lor au fost făcute să dispară.
Noi trebuie să luptăm împotriva nicolaiţilor; nu împotriva altcuiva, ci împotriva nicolaiţilor. Esenţa pasajului este că trebuie să luptăm împotrivă şi să-i învingem pe nicolaiţii care, deşi cred în Dumnezeu şi cunosc Cuvântul adevărului, încă continuă să nu asculte, resping Cuvântul lui Dumnezeu, şi caută doar banii, câştigurile materiale, bogăţia şi faima pentru carnea lor.
De asemenea noi trebuie să luptăm împotriva nouă înşine. Dacă nu-L putem urma pe Dumnezeu datorită vanităţii sau mândriei noastre, trebuie să luptăm împotriva unor astfel de inimi. Şi de asemenea trebuie să ne angajăm într-o bătălie spirituală împotriva celor care pretind să creadă în Isus, fără să fie născuţi din nou.
În ciuda faptului că suntem lipsiţi de slava Sa, Domnul ne-a mântuit prin apa şi sângele Său. Noi trebuie să ne apărăm credinţa, crezând în acest Cuvânt şi să ne trăim vieţile ca slujitori ai lui Dumnezeu, mulţumindu-I pentru mântuirea perfectă pe care ne-a dat-o. Noi trebuie să căutăm mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu şi neprihănirea Sa. Să devenim cu toţii cei care înving, luptându-se până la sfârşit în credinţă.
Cei care înving, li se vor da mana
Cel mai mare caz de dispariţie din istoria umană va fi răpirea care trebuie să vină. În acelaşi timp, cea de-a doua venire a lui Isus este subiectul care atrage cel mai mare interes din partea tuturor celor care cred în Isus. Unii oameni gândesc: “va fi o dispariţie uriaşă de oameni, deoarece sfinţii sunt răpiţi; deoarece dispar tot felul de oamenii; de la piloţi, la conductori de tren, până la conducători de taxi, lumea va fi inundată cu tot felul de accidente şi dezastre, cu avioane care se prăbuşesc din cer, trenuri ce deraiază şi autostrăzi ce se îngunoiază cu accidente de trafic.” O carte a cărei istorii se bazează pe aceste linii, intitulată Răpirea, a fost în trecut cel mai bine vândută. Aceşti oameni au crezut că sfinţii vor dispărea în aer atunci când vor fi răpiţi. Astfel, nu doar că s-au pocăit, ci şi îşi pregătesc credinţa pentru ziua răpirii lor, dar unii dintre ei chiar renunţă la şcolile şi slujbele lor, un fenomen nu chiar atât comic.
Nu cu mult timp în urmă, o denominaţiune ce a îmbrăţişat doctrina răpirii de dinaintea Necazului, şi-a făcut congregaţia să renunţe la posesiunile lor în0 liderii. Bineînţeles, ziua pe care o profeţiseră şi o aşteptaseră atât de mult, s-a sfârşit la fel ca altă zi—toată acea aşteptare pentru nimic! Tot ce crezuseră şi aşteptaseră cu sinceritate atât de mult, s-a dovedit a fi fost doar o minciună.
Dar unii dintre ei au declarat cu încăpăţânare o altă zi, în 1999, ca zi a răpirii şi au aşteptat, şi-au aşteptat. Totuşi, la fel ca înainte, s-a dovedit că au fost cu toţii înşelaţi prin minciuni. Liderii lor, ruşinaţi de profeţiile lor neîmplinite, s-au decis să nu mai stabilească niciodată timpul întoarcerii lui Hristos. Putem vedea din aceste evenimente cum doctrina răpirii de dinaintea Necazului nu se potriveşte pur şi simplu deloc în Cuvântul lui Dumnezeu.
Punctul cel mai important din Cartea Apocalipsa este cea de-a doua venire a lui Isus şi răpirea sfinţilor. Pentru toţi creştinii credincioşi, când Hristos Se va întoarce în lume şi-i va ridica pe credincioşii Săi în aer, este cea mai mare speranţă şi aşteptare. De fapt, este rezonabil ca, creştinii să aştepte cu nerăbdare întoarcerea lui Hristos, prin credinţă. Oricine crede cu adevărat în Isus, trebuie să aştepte ziua întoarcerii Domnului, cu mare anticipare şi nerăbdare.
Este mai bine să ai felul de credinţă care aşteaptă cea de-a doua venire a Domnului şi răpirea, decât cei care nu aşteaptă deloc. De la ceea virează de pe calea adevărată cei ce cred în vremurile din urmă apocaliptice, este că stabilesc ziua şi timpul pentru pentru răpirea lor. Ca bază pentru caluclarea lor, mulţi dintre ei au interpretat greşit profeţia de şapte ani, ce apare în Daniel 9, la fel ca Zaharia şi au sosit la datele prezise de ei înşişi.
Pavel spune în 1 Tesaloniceni 4 că, atunci când se întoarce Hristos pe acest pământ, sfinţii vor fi ridicaţi în aer, pentru a-L întâlni. De aceea, este daor potrivit ca cei cecred cu adevărat în Isus, să aştepte ziua răpirii lor. Dar calculând şi stabilind o dată anume pentru răpire, era ceva profund greşit, deoarece era o reflectare a mândriei lor, ce a ignorat înţelepciunea lui Dumnezeu. A fost o greşală mare să încerce să rezolve şi să înţeleagă profeţiile din Biblie, cu formule matematice, făcute de mâna omului.
Atunci, când se va întâmpla adevărata răpire? Apocalipsa 6 vorbeşte despre răpirea sfinţilor; potrivit acesteia, în timpul erei a patra din cele şapte ere ale lui Dumnezeu—adică era calului galben—va fi martirismul sfinţilor şi după aceasta, răpirea se va întâmpla în era a cincea. Răpirea sfinţilor este descrisă în detaliu şi va deveni într-adevăr o realitate, atunci când vine timpul.
Dumnezeu a planificat cele şapte ere pentru omenire, dintre care prima este era calului alb. Aceasta este era în care începe evanghelia apei şi a Duhului şi continuă să triumfe. Cea de-a doua eră este era calului roşu. Această eră marchează începutul erei lui Satan. Cea de-a treia eră este era calului negru, când lumea va fi lovită, atât de foametea fizică, cât şi spirituală. Cea de-a patra eră este cea a calului galben. Aceasta este era în care va ieşi Anticrist, iar sfinţii vor fi martirizaţi. Cea de-a cincea eră este atunci când sfinţii vor fi înviaţi şi răpiţi după martirismul lor. Era a şasea face necesară distrugerea completă a primei creaţii—adică această lume—de către Dumnezeu, care apoi va fi urmată de era a şaptea în care Dumnezeu va deschide Împărăţia de o mie de ani şi Noul Cer şi Pământ, pentru a trăi cu sfinţii pentru totdeauna. Este doar potrivit ca cei ce cred în Isus să cunoască şi să creadă în acte şapte ere pe care Dumnezeu le-a stabilit pentru ei.
Doar în Coreea, se estimează că peste 100.000 de oameni, la sfârşitul secolului trecut, s-au retras şi au stabilit propria lor dată şi timp a celei de-a doua venire a lui Hristos şi răpirea lor. În jur de 12 milioane de coreeni se spune că sunt creştini. Printre ei, în jur de 100.000 au aşteptat întoarcerea lui Isus şi răpirea lor. Spus altfel, aceştia sunt credincioşii de bază ce au crezut în Cuvântul lui Dumnezeu aşa cum e scris, aşa cum e scris, şi au aşteptat întoarcerea Domnului—doar 100.000 din 12 milioane, adică mai puţin de 1 procent.
Totuşi, problema lor era că nu au avut o înţelegere potrivită a erelor pe care Dumnezeu le-a stabilit pentru ei. Fără să înţeleagă potrivit evanghelia apei şi a Duhului, mulţi dintre creştinii din Biserica Primară au făcut astfel de greşeli, încercând să calculeze data întoarcerii lui Hristos, bazaţi pe cunoaşterea lor eronată a erei celei de-a doua venire a lui Hristos şi răpirea sfinţilor. Astfel, Apostolul Pavel i-a avertizat “să nu vă lăsaţi clătinaţi aşa de repede în mintea voastră, şi să nu vă tulburaţi de vreun duh, nici de vreo vorbă, nici de vreo epistolă, ca venind dela noi, ca şi cum ziua Domnului ar fi şi venit chiar” (2 Tesaloniceni 2:2).
Vorbind istoric, mulţi au continuat în ignoranţa lor a planului lui Dumnezeu şi au continuat în zadar să stabilească date greşite una dupa alta. Eu cred că e o nevoie de a le corecta credinţa greşită. Dar nu am nici o dorinţă să-i resping brutal—doresc doar să îi corectez. De ce? Deoarece eşecul lor se datora ignoranţei celei de-a şaptea eră pe care a stabilit-o Dumnezeu pentru omenire. Ei au calculat greşit data celei de-a doua venire a lui Isus, deoarece au înţeles şi au aplicat greşit numerele ce apar în Biblie, văzându-le doar în termeni umani.
Această greşală nu se limita la creştinii coreeni, ci era foarte obişnuită pentru restul lumii. Liderii bisericii din toate părţile diferite de pa acest pământ, unii dintre ei foarte renumiţi, au făcut acelaşi fel de greşală. Inima mea doreşte să mărturisească planul lui Dumnezeu tuturor celor care au crezut astfel în Isus şi au aşteptat data răpirii stabilită de ei, ca ei să poată avea o înţelegere potrivită, nu greşită a planului lui Dumnezeu pentru ei. Sper doar ca şi lor să li se dea de fapt binecuvântarea de a fi răpit de Dumnezeu.
Adevărata răpire de către Dumnezeu va veni după era calului galbem şi după ce trece martirismul sfinţilor. Când începe perioada de şapte ani a Necazului cel Mare, din această eră a calului galben, se va ridica Anticrist ca liderul cel mai puternic din lume şi va domni asupra sa.
Anticrist va începe să-I persecute pe sfinţi când începe Necazul cel Mare, accelerând în intensitate după prima jumătate a Necazului cel Mare—adică, primii trei ani şi jumătate—ajugând la apogeu, la mijlocul perioadei de şapte ani. Atunci sfinţii vor fi martirizaţi pentru a-şi apăra credinţa. Şi aceasta va fi în curând urmată de era a şasea, când sfinţii martirizaţi vor fi înviaţi şi răpiţi.
Cei care cred în Isus trebuie să cunoască bine timpurile. Depinzând dacă cred în răpirea de dinaintea Necazului sau în răpirea din mijlocul său, vieţile lor de credinţă s-ar schimba în mod diferit. Dacă credincioşii vor aştepta cu înţelepciune răpirea lor, cu credinţă potrivită, sau fac greşala de a-şi centra minţile asupra unei date absurde a propriei lor alegeri—aceasta va depinde în întregime dacă îşi bazează sau nu credinţa în Cuvântul lui Dumnezeu.
Dacă te apropii cu calmitate de aceste învăţături asupra Cuvântului Apocalipsei, poţi afla de fapt care sunt propunerile rezonabile şi astfel să-ţi poţi rezolva corect toate întrebările. Dar dacă nu ai înţelegerea potrivită a răpirii şi nu o aştepţi în mod potrivit, atunci credinţa ta va fi ruinată.
Teoria răpirii de dinaintea Necazului a fost explicată de Scofield, un teolog american, ce a fost primul care şi-a stabilit în mod sistematic poziţiile doctrinale, în Biblia sa de referinţă Scofield. Această Biblie de referinţă a fost larg tradusă şi folosită în întreaga lume. Datorită impactului Bibliei de Referinţă Scofield teoria răpirii înaintea Necazului a ajuns să fie atât de prolixă peste tot. Deoarece Biblia de referinţă Scofield a fost scrisă de către un teolog influent dintr-o ţară puternică, cartea a fost tradusă în multe limbi diferite şi citită de un număr mare de creştini.
Scofield însuşi nu avea nici o idee că susţinerea sa cu privire la răpirea de dinaintea Necazului, va deveni atât de răspândită în întreaga lume. Rezultatul a fost acceptarea prevalentă a teoriei răpirii de dinaintea Necazului, în mod virtual de către toţi creştinii din întreaga lume. Dar înainte să-şi facă apariţia această teorie a lui Scofield, credinţa dominantă care a predominat în lumea creştină fusese teoria răpirii de după Necazul cel Mare.
Teoria răpirii de după Necaz, postulează faptul că Isus Se va întoarce după sfârşitul perioadei de şapte ani al Necazului şi că îi va răpi pe sfinţi în acel timp. Astfel mulţi oameni au avut o mare teamă de Necazul de dinaintea răpirii şi de cea de-a doua venire a Domnului. Când predicatorii reînvierii predicau de la amvonul lor despre cea de-a doua venire a lui Hristos, oamenii s-au grăbit la pocăinţă, plângând şi agonizându-şi păcatele, inundându-se cu rugăciuni constante de pocăinţă. Astfel cine aplâns cel mai adesea era folosit ca barometru pentru a măsura cine era binecuvântat cel mai mult. Astfel de oameni, deşi credeau în Isus, au vărsat mult prea multe lacrimi.
Dar aceasă credinţă timpurie în răpirea de după Necaz a fost încetul cu încetul înlocuită de răpirea de dinaintea Necazului. De ce a fost cazul? Oamenilor li s-au părut infinit mai liniştitor să schimbe răpirea de după Necaz, cu răpirea de după Necaz, deoarece această schimbare însemna că nu vor înfrunta toate necazurile şi încercările prin care de altfel ar trebui să treacă. Este puţin surprinzător ca ei să prefere să fie ridicaţi în aer înainte să coboare asupra lor greutăţile terifiante de Necazului cel Mare. În felul acesta, teoria răpirii de dinaintea Necazului cel Mare s-a răspândit ca un mănunchi de foc, deoarece oferea o credinţă comfortabilă, mult mai digerabilă decât perspectiva terifiantă de a trece prin suferinţele Necazului cel Mare.
La fel cum oamenii preferă dulciuri, în schimbul nici unui gust, sau un gust amar, şi oamenii preferă să fie uşor când e vorba şi de credinţa lor. Le place să aleagă şi să creadă în orice se potriveşte cel mai bine cu gustul lor, dintre teoriile diferite pe care le-au produs scolasticii. Astfel atât de mulţi oameni au sfârşit prin a crede atât de uşor în teoria răpirii de dinaintea Necazului. Cei care au sprijinit acest punct de vedere al răpirii de dinaintea Necazului au crezut că trebuie să-şi ţină trupurile şi inimile imaculat de curate, pentru a fi răpiţi. În timp ce credinţa lor în Isus şi aşteptarea întoarcerii Domnului erau cu totul lăudabile, totuşi au făcut două greşeli serioase şi grave.
Mai întâi, necrezând în evanghelia apei şi a Duhului, L-au aşteptat pe Domnul în timp ce încă aveau păcat în inimile lor. Ei doar se ţineau şi depindeau de sângele de pe Cruce, dar nici un pic de pocăinţă nu le putea aduce ştergerea absolută a păcatelor lor pe care le comit în fiecare zi. Totuşi, ei zi şi noapte au aşteptat cea de-a doua venire a lui Hristos. S-au adunat în bisericile lor pentru a se pocăi de păcatele lor, să se roage şi să cânte laude toată noaptea, unişi în aşteptarea răpirii. Nu era nimic greşit cu privire la faptul că astfel ei au aşteptat şi au dorit răpirea lor. Dar au făcut marea greşală de a aştepta fără credinţa adevărată—adică nu au crezut în evanghelia apei şi a Duhului, singura credinţă care ne permite să stăm înaintea lui Dumnezeu, ca şi copii ai Săi.
Cea de-a doua greşală a fost că unii dintre ei proclamau în mod arbitrar data iminentă a întoarcerii lui Isus fără vreo înţelegere potrivită a planului lui Dumnezeu. Aceasta nu doar i-a făcut pe unii credincioşi să-L aştepte în zadar, dar de asemenea a creeat tot felul de pagube în societate, lăsând doar impresii proaste despre creştinism şi ruinându-i reputaţia printre necredincioşi.
Datorită acestor două greşeli, când răpirea pe care aceşti oameni au aşteptat-o atât de fervent, nu s-a materializat de fapt niciodată, s-a sfârşit doar prin a-i conduce pe oameni a gândi rău despre răpire, împingându-i şi mai departe de adevăr. Acum, când este de fapt timpul potrivit să vorbim despre cea de-a doua venire a lui Hristos, şi când întoarcerea Sa este iminentă, cu greu se mai vorbeşte despre ea—totul mulţumită fiasco-ului câtorva greşit conduşi. Pasajul pe care îl discutăm în present a fost ceea ce Dumnezeu a scris îngerului bisericii din Pergam, prin Ioan. Dumnezeu a poruncit slujitorului bisericii şi sfinţilor să-şi apere credinţa până la sfârşit, cu martirismul lor. Dar porunca lui Dumnezeu pentru biserica din Pergam a venit şi cu puţine mustrări, deoarece biserica avea printer membrii săi pe cei care căutau lumea. De aceea Dumnezeu a spus bisericii să se pocăiască şi de aceea El i-a spus că altfel va veni repede şi o va pedepsi.
Trebuie să fim atenţi aici la ceea ce Dumnezeu a spus prin Ioan tuturor celor şapte biserici din Asia la un loc: “Cel ce are urechi să audă ce zice Bisericii Duhul.” Aceasta înseamnă că Dumnezeu Se asigură că vorbeşte adevărul Său sfinţilor şi sufletelor, prin bisericile şi slujitorii Săi. De observat, Dumnezeu a spus Bisericii din Pergam: “Cel ce are urechi să audă ce zice Bisericii Duhul. Celui ce va învinge îi void a să mănânce mana ascunsă. Şi îi void a o piatra albă şi pe piatră un nume nou pe care nimeni nu-l cunoaşte în afară de cel care o primeşte.”
Să subliniez fraza: “celui ce va învinge îi void a să mănânce mana ascunsă.” Aceasta înseamnă că cei care Îl aşteaptă cu adevărat pe Domnul trebuie să-i învingă pe duşmanii lui Dumnezeu. Aceasta înseamnă că trebuie cu adevărat să lupte împotriva celor care urmează lumea şi că trebuie să se îndepărteze de de aceşti iubitori ai lumii. Cei care îl urmează pe Balaam sunt cei care urmează profeţi falşi. Dumnezeu ne spune că aceşti oameni caută doar bogăţiile lumii în lăcomia lor păcătoasă, numindu-i urmaşi ai doctrinei lui Balaam.
Nu fiecare biserică este o biserică a lui Dumnezeu. Mulţi dintre liderii bisericii din zoua de azi acceptă că Isus este Fiul lui Dumnezeu, dar nu cred că El este Dumnezeu. Sunt mulţi care nu cred că Isus Hristos a creat această lume.
Pe lângă aceasta, mulţi oameni vin la biserică doar pentru a fi binecuvântaţi material. Prea mulţi lideri de biserici le spun congregaţiilor lor că vor fi binecuvântaţi dacă dau mai mulţi bani bisericii. Înşelaţi de astfel de învăţături false, mulţi credincioşi gândesc de fapt că,atât câte jertfe dau bisericii, este o reflectare a credinţei lor. Doar oferind jertfe şi frecventând biserica în mod regulat, prea mulţi dintre ei sunt aprobaţi ca şi credincioşi adevăraţi. Mai mult, unora dintre ei le se dau chiar poziţii de conducere în biserică, cum ar fi slujba de deacon sau bătrân, doar pentru frecventarea lor regulată şi serviciile lor faţă de biserică şi dând cecuri mari ca oferte. Acestea toate căile lui Balaam, de ceva ce cu toţii noi trebuie să ne rupem.
Noi trebuie să luptăm împotriva unei astfel de credinţe. Dacă doreşti cu adevărat să fii hrănit cu mana ascunsă, trebuie mai întâi să discerni dacă biserica ta este o biserica ce urmează cu adevărat sau nu, Cuvântul lui Dumnezeu. Dacă nu, atunci trebuie să lupţi şi să o învingi. Doar făcând astfel poţi fi hrănit cu adevărul apei şi a Duhului, Cuvântul adevărat al lui Dumnezeu.
Doar mâncând din Cuvântul apei şi a Duhului, mana ascunsă, poţi să te naşti din nou şi doar fiind născut din nou poţi continua să te hrăneşti cu Cuvântul adevărului, dat de Dumnezeu. În felul acesta cei născuţi din nou pot discuta ceea ce este Cuvântul lui Dumnezeu, să se hrănească cu el, auzind, văzând şi împărtăşindu-l în părtăşie.
Dacă doreşti cu sinceritate să fii răpit de Dumnezeu, dacă doreşti cu adevărat să te naşti cu adevărat din nou, atunci nu este decât un lucru prostesc să continui să frecventezi o biserică care e o biserică doar cu numele. Frecventând o bisericî ce nu aparţine lui Dumnezeu, nu te vei putea niciodată hrăni cu Cuvântul adevărat al vieţii, indiferent cât de mult te-ai fi dus la acea biserică—o sută de ani, o mie de anis au chiar mai mult, nimic nu te va pune pe calea corectă spre mântuire.
Astfel de oameni nu doar că nu pot să se nască din nou prin credinţă, dar sfârşesc prin a face greşeli prosteşti aşteptându-şi răpirea, fără să împlinească prima sa cerinţă—adică, fără ca măcar să să se nască din nou. Acest fel de credinţă este simplu greşită. Indiferent cât de mult aştepţi întoarcerea lui Hristos, indiferent dacă Îl iubeşti în inima ta cu adevărat pe Domnul, indiferent dacă doreşti să renunţi la viaţa ta pentru Isus, toate acestea ar fi zadarnice. Astfel de oameni nu Îl vor întâlni pe Domnul. Dragostea lor pentru Dumnezeu va sfârşi doar ca o dragoste nerecompensată.
De aceea Dumnezeu a spus celor şapte biserici din Asia: “Celui ce învinge îi voi da să mănânce mana ascunsă.” Dumnezeu nu ne spune că putem avea Cuvântul Său al adevărului fără vreo luptă. Dacă nu ne luptăm şi nu îi învingem pe mincinoşi, nu vom putea niciodată să mâncăm mana Sa, Cuvântul vieţii. Nu contează cât de credicios ai frecventat biserica ta; dacă nu cunoşti adevărul înseamnă că tot ce ai cunoscut până acum au fost toate minciuni. Tu trebuie să scapi de aceste minciuni, luptând şi învingându-i în în cîutarea ta după adevăr. Doar când întâmpini acest adevăr, găsind o biserică ce poartă mărturia Cuvântului lui Dumnezeu şi predică evanghelia apei şi a Duhului, vei putea să mănânci mana vieţii.
Noi nu avem nimic care să ne prevină să nu acceptăm în inimile noastre Cuvântul adevărului apei şi a Duhului. Inimile celor care predică şi aud Cuvântul apei şi a Duhului devin unite, iar Duhul Sfânt locuieşte la fel în inimile lor.
Dumnezeu ne-a promis că va da mana Sa ascunsă celor ce înving; astfel, noi trebuie să-l învingem pe Satan în lupta împotriva lui şi să luptăm şi să câştigăm împotriva mincinoşilor. Dacă doreşti viaţă veşnică, trebuie să te naşti din nou cu adevărat; şi dacă doreşti să fii răpit de Dumnezeu trebuie să ai credinţa adevărată. Trebuie să te lupţi şi să învingi mulţi mincinoşi din această lume, precum şi pe mincinoşii găsiţi în lumea creştină.
Credinţa ta nu trebuie să fie cea a indeciziei, una ce continuă să oscileze dintr-o parte în alta şi este târâtă de orice curent care se întâmplă să curgă la un moment dat. Dacă biserica ta nu este o biserică ce predică Cuvântul lui Dumnezeu aşa cu este, atunci trebuie să nu mai frecventezi o astfel de biserică. Doar la cei a căror inimă iubeşte şi caută adevărul Dumnezeu va veni să se întâlnească cu ei prin Cuvântul Său, al manei, Cuvântuladevărului apei şi a Duhului.
Eram un student foarte bun când studiam la seminar. Nu lipseam de la nici un curs, iar notele mele erau toate excelente. Studiam cu sârguinţă şi credincioşie. Şi totuşi erau prea multe lucruri pe care nu le cunoşteam. Pentru ca împreună cu toată familia mea fusesem budhist înainte să-L întâlnesc pe Isus şi să cred în El, cunoaşterea mea despre El era foarte limitată în acel timp. Chiar şi mai limitată era înţelegerea Cuvântului şi astfel eram foarte nerăbdător să învăţ Scriptura. Fiindu-mi sete de cunoaşterea Cuvântului lui Dumnezeu, am căutat să învăţ de la mulţi profesori din seminar, punându-le multe întrebări şi sperând că răspunsurile lor îmi vor potoli setea după Biblie.
Totuşi, nici unul din ei nu mi-au dat vreodată un răspuns clar. Când mi-am prezentat întrebările profesorilor aplaudaţi pentru cunoaşterea lor scripturală, ei doar îmi lăudau cunoaşterea Bibliei, în loc să răspundă laîntrebările mele. La seminarii, profeesorii nu predică Cuvântul, ci îşi predau propriile “teorii” asupra Bibliei. Dar toate teoriile lor, din Teologia Vechiului Testament până la Teologia Noului Testament, de la Teologia Sistematică, la istoria creştinismului, de la calvinism la arminianism, de la cristologie la pneumatologie, şi de la studii introductorii la la expuneri detaliate, sunt doar produsele gândurilor omului. Ei doar predau teorii diferite expuse de diferiţi scolastici, deloc diferite de experienţa ta proprie de facultate de învăţare a diferitelor perspective teoretice din domeniul tău secular de studiu.
Am fost o persoană ignorantă la Biblie. Nu conta cât de vastă fusese pregătirea mea scolastică, sau cât de mulţi îmi comentaseră cunoaşterea mea vastă a Bibliei, sau chiar cum eu însumi îmi bazasem predicile pe această cunoaştere—cu cât mai mult am studiat Biblia şi teologia, cu atât mai multe îndoieli aveam despre calea mea. Ajunsesem de fapt la propria realizare că eram o persoană complet ignorantă şi că trebuia să o iau din nou de la început. Astfel am început să ridic întrebări la cursurile mele, care pe atunci erau considerate ciudate şi jenante. Una dintre ele erfa aceasta: “De ce a fost Isus botezat?” Nu auzisem niciodată un răspuns clar pentru această întrebare. Nimeni nu a putut să-mi dea răspunsul corect, că Isus a fost botezat în Râul Iordan de către Ioan Botezătorul, pentru a ne lua toate păcatele asupra propriei Sale cărni.
De asemenea am avut întrebări cu privire la minunile pe care le-a făcut Isus, cum ar fi cea în care Isus a hrănit mai mult de cinci mii de oameni cu doar cinci pâini şi doi peşti. Astfel am întrebat: “Când Isus a bincuvântat cele cinci pâini şi doi peşti, au explodat dintr-o dată într-un morman de pâine şi peşti, sau au continuat să se înmulţească atunci când hrana era distribuită la fiecare?” Adesea eram certat şi mi se reproşa că ridic astfel de întrebări.
Astfel am ajuns să realizez: “Deci asta e teologia. Noi învăţăm doar ceea ce francezul Calvin a sistematizat într-o teorie şi expunere scolastică. Noi nu cunoaştem nimic despre Biblie.” Astfel am început să mă implic în cercetare extinsă, compilând publicaţiie multor denominaţiuni şi comparându-le cu Biblia. Şi totuşi nu am câştigat nimic.
Toate au ajuns la aceeaşi concluzie, că atunci când oamenii cred în Isus, păcatele lor dispar treptat deoarece sunt sfinţiţi de rugăciunile lor de pocăinţă şi că devin complet fără păcate la moartea lor şi apoi intră în Cer. Diferenţele denominaţionale nu contau—aceeaşi concluzie de bază pentru toţi era că, creştinii trebuie să continue rugăciunile de pocăinţă şi sfinţirea incrementală, ceva ce nu avea nimic de-a face cu Cuvântul. Toate aceste susţineri plecau de la ceea ce Cuvântul lui Dumnezeu avea de spus. Aşa că am îngenunchiat înaintea lui Dumnezeu, am căutat şi am cerut adevărul Său.
Atunci Dumnezeu m-a învăţat evanghelia adevărată a apei şi a Duhului. Acest adevăr simplu m-a uimit. Şi când am realizat că adevărul apei şi a Duhului se găseşte în toate cele 66 de cărţi ale Bibliei, ochii mei orbiţi s-au deschis şi am început să văd clar Cuvântul Bibliei. Am putut să aflu cum se potrivesc împreună Vechiul şi Noul Testament, iar Duhul Sfânt a venit să locuiască în inima mea când am aflat acest adevăr. După ce am văzut şi am realizat acest Cuvânt al adevărului, atât de multe păcate care îmi îmbolnăviseră inima şi mă îngreunau atât de mult, au dispărut complet, într-un act uimitor şi minunat de dragoste şi har al lui Dumnezeu.
La fel cum undele se fac atunci când o mică piatră este aruncată într-un lac liniştit, o bucurie şi o lumină senină au intrat în inima mea. După lumină, vreau să spun că am ajuns să realizez ceea ce era adevărul Cuvântului. Chiar în acest moment de recunoaştere, Duhul Sfânt a intrat în inima mea şi datorită Duhului Sfânt am ajuns să văd clar Cuvântul Bibliei. Din acest moment, predic întotdeauna evanghelia apei şi a Duhului.
Chiar până în această zi, evanghelia apei şi a Duhului mi-a liniştit inima, m-a mângâiat şi m-a întărit şi întotdeuna mi-a ţinut inima curată. Astfel am ajuns să mă hrănesc cu Cuvântul lui Dumnezeu. Când am insistat asupra Cuvântului, împreună cu realizarea acestui înţeles, am ajuns la binecuvântarea senină ce mi-a umplut inima şi la rândul ei, inima a început să înoate în această mare a harului. La fel cum inima mea a fost atfel umplută de această binecuvântare, când crezi în Cuvântul Său al mântuirii celor născuţi din nou, şi Cuvântul lui Dumnezeu te va aduce în har şi binecuvântare.
Când am deschis Biblia şi a insistat asupra Cuvântului, toate îngrijorările gândurile mele neodihnite au dispărut, umplându-mi inima în schimb cu bucurie şi pace. Am putut să răspund întotdeauna la ceea ce se referea Dumnezeu în Cuvântul Său, oridecâte ori eram întrebat din Biblie. Doar cunoscând şi crezând în evanghelia apei şi a Duhului te poţi hrăni cu Cuvântul lui Dumnezeu şi doar hrănindu-te cu Cuvântul lui Dumnezeu te poţi naşte din nou. Deoarece cei născuţi din nou nu mai au păcat în inimile lor, indiferent când Se întoarce Domnul pe acest pământ, ei sunt cu toţii gata pentru răpire atunci când Domnul îi ridică în final în aer.
Credinţa ce ne poate conduce la răpire
Răpirea este ceea ce aşteptăm după ce ne primim răscumpărarea, cunoscând şi crezând în evanghelia apei şi a Duhului. Iar când aşteptăm, trebuie să aşteptăm cu o înţelegere clară a timpurilor stabilite de Dumnezeu. Timpurile stabilite de Dumnezeu sunt cele şapte ere, iar era martirismului dintre acestea este era calului galben. Era calului galben este cea de-a patra eră stabilită de Dumnezeu. Era în care trăim acum, pe de altă parte, este cea de-a treia, era calului negru.
Când ne suim pe un munte înalt, ne bazăm pe o hartă, ca şi ghid. Dar pentru a ajunge corect şi în siguranţă la destinaţia noastră, folosind această hartă, trebuie mai întâi să cunoaştem folosind această artă, trebuie mai întâi să cunoaştem care este amplasamentul nostru. Nu contează cât de bine versat ai fi în a citi harta sau cât de corectă este harta însăşi—dacă nu ştii unde eşti, harta este nefolositoare. Doar când îţi cunoşti amplasamentul poţi să ajungi în siguranţă la destinaţie.
La fel, doar fiind născut din nou prin evanghelia apei şi a Duhului poţi afla unde vei fi răpit. Timpul biblic corect al răpirii este uşor după punctul de mijloc al perioadei de şapte ani al Necazului cel Mare—adică, trei ani şi jumătate din Necaz. Aceasta a planificat Dumnezeu în Isus Hristos atunci când a creat la început acest univers.
Planul lui Dumnezeu de mântuire în Isus Hristos, cu care L-a trimis pe singurul Său preaiubit Fiu pe acest pământ, L-a botezat şi omorât pe Cruce şi L-a înviat din morţi, nu este singurul plan, ci a stabilit şi timpuri pentru univers, de la creaţia sa, până la sfârşitul ei, cu cele şapte ere ale Sale. Chiar şi noi desenăm planuri înainte să ne construim casele şi planificăm dinainte afacerea noastră—chiar şi mai bine, chiar ne programăm într-o agendă ce trebuie să facem într-o zi. Atunci, ar fi creat Dumnezeu acest univers, pe om şi pe tine, în Isus Hristos, fără un plan? Bineînţeles că nu! El ne-a creat cu un plan!
Acest plan este clar revelat în Cuvântul Apocalipsei. Când deschidem şi locuim în acest Cuvânt, putem afla exact care este planul lui Dumnezeu. Acest Cuvânt este adevărul. Deşi Cuvântul lui Dumnezeu este vechi de mai multe mii de ani, este totuşi adevărul neschimbător şi nealterat, nici adăugat, nici scos. Cei care nu cunosc aceasta şi nu s-au născut din nou din apă şi Duh, rămân încă ignoranţi faţă de adevărul revelat nouă, prin Cuvântul lui Dumnezeu. Dar cei care locuiesc în Cuvânt, vor putea afla şi realiza întreg adevărul revelat în Biblie.
Pasajul în care Dumnezeu promite să dea mana Sa celor care înving, înseamnă că Dumnezeu arunca lumină asupra Cuvântului Său, doar celor care pot discerne adevărul de fals şi să-i învingă pe mincinoşi, cunoscând Cuvântul Său al adevărului. Cei care au scăpat de mincinoşi şi au găsit adevărul, trebuie să învingă aceste minciuni, predicând acest adevăr. Dumnezeu ne-a promis că celor ce cred în evanghelie, El le va da binecuvântarea de a mânca mana Sa: “Celui e va birui îi voi da mana ascunsă să mănânce. Şi îi voi da o piatră albă, iar pe piatră un nume nou scris pe care nimeni nu-l cunoaşte decât cel care o primeşte.”
Aici mana ascunsă înseamnă Cuvântul lui Dumnezeu. Pe de altă parte, piatra albă înseamnă că numele noastre vor fi scrise în Cartea Vieţii. Când oamenii cred în evanghelia apei şi a Duhului, pe care le-a dat-o Dumnezeu, inima lor se schimbă. Cu inimile lor umplute de Cuvântul Duhului Sfânt, ei ajung să realizeze că, crezând în Cuvânt, toate păcatele din inima lor au dispărut. Fiind curăţiţi astfel prin apă şi Duh, numele lor sunt scrise pe piatra albă.
Dumnezeu ne spune că nimeni nu cunoaşte acest nou nume cu excepţia celui care-l primeşte. Cei care au fost iertaţi de toate păcatele lor, trebuie să realizeze că inimile lor au fost scrise în Cartea Vieţii. Cu alte cuvinte, ei ştiu că evanghelia apei şi a Duhului a luat toate păcatele din inimile lor. Doar cei care sunt născuţi din nou cunoscând astfel Cuvântul adevărat al apei şi al Duhului şi au primit răscumpărarea lor, pot să-L cunoască pe Domnul şi adevărul. Cei care nu sunt născuţi din nou, nu realizează că trebuie să se nască din nou. Dar cei născuţi din nou pot să-i discearnă uşor pe aceşti oameni, că trebuie să mănânce mana lui Dumnezeu şi că inimile lor nu sunt scrise pe piatra albă.
Doreşti cu adevărat să fii răpit? Dacă doreşti să fii răpit, trebuie să fii calificat să mănânce mana. Prin a fi calificat să mănânci mana, vreau să spun că trebuie să fii născut din nou prin apă şi Duh. A te hrăni cu mană trebuie şi să te lupţi şi să-i învingi pe mincinoşi, cu credinţa ta. Învăţătorii falşi nu aduc răscumpărare păcătşilor, ci doar exploatarea sufletelor lor şi posesiunile materiale. Tu trebuie să te lupţi şi să învingi astfel de învăţători falşi, profeţi falşi şi slujitori falşi din creştinismul de azi.
Noi trebuie să cunoaştem exact cum ne-a luat Isus toate păcatele, bazaţi pe Biblie, de ce a fost botezat, de ce a luat asupra Sa păcatele lumii, de ce a murit pe Cruce şi de ce a înviat din morţi. Noi trebuie să cunoaştem corect de ce a venit Isus pe acest pământ în carne şi a făcut toate aceste lucruri şi trebuie să cunoaştem cine este exact Isus. Dar bisericile false, în loc să înveţe pe alţii aceste adevăruri, numesc “sfânt” pe oricine le frecventează prin autoritatea lor. Ei doar întreabă: “Crezi în Isus?” Dacă răspunsul este: “Da, credem” atunci aceste biserici false imediat îi numesc sfinţi, îi botează aproximativ într-un an şi apoi încep să tragă de la ei tot felul de oferte, de la oferte de mulţumire, la oferte speciale, de a promite oferte pentru acea biserică nou-nouţă, strălucitoare. Astfel de biserici ca aceastea, obsedate doar de bani şi lăcomia lor de a construi o biserică mai mare, sclipitoare, sunt toate biserici false.
Când ne hrănim cu mană, trebuie să luptăm împotriva unor astfel de biserici false şi a celor care răspândesc învăţături false. Dacă pierdem în bătălia noastră, ar însemna nu doar că nu mai suntem sfinţii lui Dumnezeu, dar şi că nu vom fi răpiţi de El. A nu fi sfinţii lui Dumnezeu este la fel cu a nu fi copiii lui Dumnezeu; chiar dacă Hristos s-ar întoarce pentru a o suta oară, nu vom fi niciodată răpiţi.
Matei 25 ne spune pilda celor zece mirese, cinci dintre ele înţelepte şi cinci neînţelepte. Ne spune cât de nebune au fost cele cinci mirese care îşi purtau sfeşnicele, dar făcă nici un pic de ulei şi au plecat să îl cumpere doar după ce s-a anunţat sosirea mirelui. Noi trebuie să fim miresele înţelepte care şi-au pregătit uleiul dinainte. Având credinţa pregătirii uleiului, vreau să spun că trebuie să fim calificaţi de a ne hrăni cu mană înaintea lui Isus, să-i învingem pe mincinoşi şi să ne naştem din nou prin Cuvântul apei şi a Duhului.
Când auzim o predică, trebuie să ne întrebăm dacă pastorul predică sau nu Cuvântul lui Dumnezeu. De asemenea trebuie să întrebăm dacă biserica cheltuieşte banii în felul în care Dumnezeu doreşte—adică, cu alte cuvinte, pentru lucrările Sale, nu pentru ea însăşi. Cu alte cuvinte, trebuie să găsim biserica adevărată a lui Dumnezeu. Satură-te de bisericile care vorbesc doar cu buzele atunci când predică Cuvântul lui Dumnezeu şi învăţăturile Sale.
Indiferent cât de buni sunt în lucrările şi pocăinţa lor, faptele lor îţi vor spune ce sprijină ei—dacă sunt mai interesaţi şi construirea de clădiri mai mari decât orice altceva; dacă se îngrijesc de săraci sau dacă furnizează alimente doar bogaţilor şi dacă arată vreun interes în a mântui sufletele. Dumnezeu ţi-a dat ochi şi urechi ca să vezi şi să judeci singur. Şi când ajungi la concluzia că biserica ta nu este biserica adevărată, atunci nu ezita să ieşi afară din ea odată, deoarece a continua să frecventezi o astfel de biserică falsă este asemănător cu a încerca să intri în iad. Mai bine ţi-ai arunca viaţa.
Realizezi cât de bună este evanghelia apei şi a Duhului? Când cunoşti şi accepţi acest adevăr, evanghelia apei şi a Duhului, în inima ta, devii o persoană total nouă. Cei care aparţinuseră pământului înainte, acum aparţin Cerului, iar cei care fuseseră chinuiţi de demoni, devin acum eliberaţi.
Demonii pot intra şi chinui sufletele celor care au păcat în inimile lor şi astfel sunt înlănţuiţi de păcatele lor. Dar Domnul a venit pe acest pământ şi a luat toate păcatele noastre cu evanghelia apei şi a Duhului. Deoarece El ne-a luat complet păcatele noastre, demonii nu mai pot să ne chinuie şi să ne fure sufletele.De aceea atunci când cunoţti şi crezi în această evanghelie, demonii sunt aruncaţi, iar viaţa ta este schimbată.
Cu alte cuvinte, cei care fuseseră slujitorii lumii devin eliberaţi din această robie. Dumnezeu a făcut lucrarea splendidă de a-i schimba pe păcătoşi în neprihăniţi, prefăcându-i pe cei ce erau pe pământ, în cei ai Cerului, iar când Se întoarce Domnul, îi va ridica în Împărăţia Sa.
Viaţa noastră pământească nu este sfârşitul nostru. Făcându-ne după chipul Său, Dumnezeu nu ne-a pus pe acest pământ să trăim doar scurt. Viaţa în carne este de fapt foarte scurtă. Pe când ieşim din şcoală, ajungem deja în mijlocul celor 20 de ani ai noştri. Ne petrecem vârsta noastră de 30 de ani stabiindu-ne o bază pentru vieţile noastre, iar pe când această bază este gata să construim pe ea, suntem deja în ani 40 sau 50. Când ajungem în final în stadiul când ne gândim că putem să ne liniştim şi să ne bucurăm de viaţă, întreaga noastră viaţă a trecut deja pe lângă noi şi întâmpinăm sfârşitul acesteia. La fel cum florile înfloresc dimineaţa şi se vestejesc după-masa, tocmai când ne gândim că în final ne ţinem viaţa, realizăm că timpul nostru a trecut şi că ne uităm doar la sfârşitul său care se apropie.
Atât de scurtă este viaţa. Dar ce este şi mai nefericit, este că sunt prea mulţi oameni care nici măcar nu realizează această scurtime a vieţii. Totuşi, sfârşitul vieţilor noastre în carne nu este sfârşitul nostru, deoarece este doar începutul sufletelor noastre spirituale. De ce? Deoarece Dumnezeu, ca şi cum ne-ar compensa pentru scurtimea vieţilor noastre pământeşti, ne-a pregătit nu doar Împărăţia de o mie de ani, ci şi Noul Cer şi Pământ, unde trebuie să trăim veşnic. Aceasta este binecuvântarea lui Dumnezeu a vieţii veşnice pe care a acordat-o doar celor care sunt născuţi din nou, crezând în Cuvântul apei şi a Duhului Său.
Doar când mănânci din mana ascunsă şi numele tău este scris pe o piatră albă, poţi fi răpit. Dumnezeu ne spune că doar cei care se hrănesc cu mana Sa vor putea să-l învingă pe Satan în timpul Necazului cel Mare şi că numele celor care astfel înving, vor fi scrise pe o piatră albă. De aceea, cei care nu înving, nu ar trebui nici măcar să viseze că sunt răpiţi, şi nici nu pot visa că sunt născuţi din nou.
Trebuie sacrificii să obţii ceva valoros şi preţios. Un bun exe,plu este aurul; trebuie mult efort, timp şi risc pentru a găsi şi a extrage aur. Mulţi oameni au murit în mine de aur înainte ca măcar să găsească o bucată de pepită. Epentru extragerea de aur aluvial trebuie şi multă trudă. Acumularea unui camion de pământ toată ziua, produce doar o cantitate mică de aur. Mai mult, aceasta nu poate fi făcută în orice râu, ci trebuie mai ântâi să găseşti un râu care are aur aluvial. Cu alte cuvinte, e nevoie de efort greu pentru a găsi aur, uneori chiar viaţa ta. Atunci, de ce oamenii încearcă atât din greu să găsească aur? Deoarece cred că aurul este atât de valoros, că merită să-şi rişte propriile vieţi.
Totuşi, ceea ce este şi mai valoros şi preţios decât aurul şi argintul, este faptul că putem deveni copiii lui Dumnezeu. Aurul poate să-ţi aducă o anumită fericire trecătoare pentru carnea ta, dar a deveni copiii lui Dumnezeu poate să-ţi aducă fericire nesfârşită, veşnică. A fi răpit în vremurile din urmă, a te bucura de bogăţie, prosperitate şi onoarea Împărăţiei de o mie de ani şi a Noului Cer şi Pământ şi a trăi o astfel de viaţă pentru o veşnicie, trebuie să te lupţi acum cu toţi mincinoşii de pe acest pământ, să crezi în evanghelia apei şi a Duhului, să-ţi aperi credinţa şi să-ţi asiguri victoria.
Sunt atât de multe minciuni în această lume care caută mereu şanse de a-ţi înşfăca inima, încercând să ne facă să ne pierdem credinţa. Cei care cred în evanghelia apei şi a Duhului şi au adevărul în inimile lor, cunosc cât de preţioasă este credinţa lor. Şi deoarece cunosc preţiozitatea acestei credinţe, ei luptă împotriva tuturor învăţăturilor false care încearcă să o fure de la ei. Dacă realizăm cât de mulţi oameni tânjesc după această credinţă şi totuşi nu pot să o obţină, şi dacă realizăm că doar această credinţă ne va îmbrăca pentru a fi bineveniţi la masa de nuntă a Mielului şi a ne da binecuvântările Sale, trebuie să o facem complet a noastră şi niciodată să nu lăsăm pe nimeni să o ia de la noi. Acesta este felul de credinţă care luptă şi învinge.
Am fost convins de nevoia de a propaga cunoaşterea şi înţelegerea potrivită a Cuvântului Apocalipsei—pentru a mă asigura că poţi să aperi evanghelia preţioasă a apei şi a Duhului—deoarece am ştiut că mulţi învăţători falşi vor încerca să folosească Cuvântul Apocalipsei pentru a înşela şi a duce în confuzie nu doar pe oameni, ci şi pe sfinţii nou-născuţi. De aceea predic Cuvântul Apocalipsei prin predicile şi cărţile mele, pentru a mă asigura că îţi poţi trăi viaţa de credinţă cu cunoaşterea corectă şi credinţa în vremurile din urmă.
Cartea Apocalipsa oferă ceva extraordinar de important. Dar Cuvântul Apocalipsei nu revelează nimic celor care nu pot să mănânce mana ascunsă şi care nu au Duhul Sfânt în inimile lor. Dar semnele vremurilor din urmă până la răpire, speranţa fiecărui creştin, până la Noul Cer şi Pământ, un plan extraordinar ce este scris în Cuvântul Apocalipsei. Dar datorită înţelepciunii lui Dumnezeu ce nu Îşi revelează secretele chiar oricui, Apocalipsa rămâne un text dificil pe care nu oricine îl poate înţelege. Nimeni decât cei ce sunt hrăniţi cu mana lui Dumnezeu şi ale căror nume sunt scrise pe piatra albă, fiind născuţi din nou, prin apă şi Duh şi care înving minciunile, pot să înţeleagă Cuvântul Apocalipsei.
De aceea, în ignoranţa lor, cei care nu sunt născuţi din nou vorbesc despre răpirea de dinaintea Necazului cel Mare sau de după şi de aceea sunt unii oameni care pretind că Împărăţia de o mie de ani este doar simbolică. Cuvântul lui Dumnezeu este adevărul şi afirmă clar faptul că răpirea nu se va întâmpla fără Necazul cel Mare. El spune că răpirea se va întâmpla puţin după punctul de mijloc al perioadei de şapte ani a Necazului cel Mare—după martirismul sfinţilor şi în mod simultan cu învierea lor.
Fiind răpit în timpul vieţii de zi cu zi— piloţi ce dispar dintr-o dată şi mame care dispar de la masă, în întreaga lume—în pare rău să anunţ, că simplu nu se va întâmpla. Mai degrabă, răpirea se va întâmpla când mari dezastre vor cădea pe pământ, cutremurele vor distruge, stelele vor cădea din cer, iar marea se va despica. Cu alte cuvinte, răpirea nu se va întîmpla într-o zi de pace în timpul zilei.
Stele n-au căzut încă, o treime din lume încă mai trebuie să ardă, iar marea încă nu s-a schimbat în sânge. Ce vreau să spun prin aceasta? Vreau să spun că nu e încă timpul acum pentru răpire. Dumnezeu ne spune că ne va da semnele pe care le putem cu toţii recunoaşte înainte să vină răpirea. Aceste semne sunt dezastrele care vor cădea pe acest pământ—o treime din mare şi râuri se schimbă în sânge, o treime din păduri ard, stele ce cad, apă necomestibilă şi aţa mai departe.
Când lumea este astfel înghiţită în mari calamităţi, va ieşi Anticrist să aducă ordine. Mai întâi ridicându-se ca lider global, se va preschimba într-un tiran ce va stăpâni lumea cu puterea sa absolută. Biblia ne spune că în acest timp, când se stabileşte domnia tiranică a lui Anticrist peste lume, Domnul se va întoarce pe pământ pentru a-şi lua sfinţii. Răpirea nu se va întâmpla când marile dezastre naturale încă trebuie să se întâmple, iar Anticrist încă trebuie să apară.
Cu alte cuvinte este greşit pentru oricine să renunţe la lucrul lor, să nu mai meargă la şcoală şi în general să-şi oprească complet vieţile, crezând că sunt pe cale să fie răpiţi, când de fapt aceste semne pe care ni le-a promis Dumnezeu nu s-au materializat încă. Să nu te înşeli în felul acesta, deoarece este pentru a cădea în capcanele minciunilor lui Satan.
Noi trebuie să luptăm şi să învingem tot ce aceste învăţături false au stabilit pentru a ne prinde în cursă. Singura credinţă care poate triumfa peste învăţăturilor false, este credinţa în evanghelia apei şi a Duhului. Doar cei ce cred în botezul lui Isus care le-a luat toate păcatele, sunt complet eliberaţi de lanţurile acestor păcate. Deoarece Isus a luat asupra Sa păcatele noastre cu botezul Său şi deoarece ne-a cumpărat cu sângele Său ce ne-a curăţit păcatele, am primit mântuirea Sa perfectă crezând în toate aceste lucruri pe care le-a făcut Domnul pentru noi—prin credinţă şi doar prin credinţă. Cei ce cred în acest cuvânt au devenit acum copiii lui Dumnezeu şi vor triumfa în toate planurile pe care Dumnezeu le-a stabilit pentru ei.
Pe de altă parte, singurul lucru care îi aşteaptă pe mincinoşii care pretind să creadă în Isus şi totuşi au păcat în inimile lor şi care caută doar lăcomia lor în slujirea Domnului, este pedepsirea pe care o vor întâmpina împreună cu Satan. De aceea evanghelia noastră a apei şi a Duhului este atât de preţioasă. Doar cei care o cunosc şi care pot discerne între evangheliile adevărate şi false, pot mânca mana ascunsă a lui Dumnezeu, înving toate minciunile până la sfârşit şi intră în Împărăţia de o mie de ani şi Noul Cer şi Pământ. Citeşte Cuvântul şi vezi singur care este adevărul real care te poate mântui, îţi dă speranţă şi te binecuvântează cu viaţă veşnică. Realizează aceasta şi crede. Aceasta este credinţa victoriei.
Victoria în bătălia noastră spirituală este cu mult mai importantă pentru noi deoarece a pierde această bătălie nu înseamnă doar o simplă pierdere, ci înseamnă a fi legat de iad. În alte lupte poate că ne recuperăm dintr-o pierdere, dar în această bătălie a credinţei nu există nici o şansă de recuperare. Astfel trebuie să poţi discerne între care este adevărul şi care sunt gândurile tale proprii pofta cărnii şi minciunile învăţătorilor falşi şi trebuie să-ţi pregăteşti credinţa pentru sfârşit, ajungând să înţelegi cunoaşterea corectă a timpurilor sale, cu lumina Cuvântului.
Dumnezeu a pregătit plăgile celor şapte trompete şi a celor şapte cupe şi a îngăduit Necazul cel Mare asupra noastră. Când lumea este blocată de dezanstre naturale enorme—mari focuri distrugătoare, stele ce cad, mări, râuri şi izvoare ce se preschimbă în sânge—Anticrist va apărea şi ar trebui să realizezi că aceasta marchează începutul perioadei de şapte ani a Necazului. Martirismul, învierea şi răpirea sfinţilor se va întîmpla la sfârşitul celor şapte trompete, când sună ultima trompetă, dar înainte ca plăgile celor şapte cupe să fie dezlănţuite.
Când cea de-a patra pecete a lui Dumnezeu este îndepărtată, Anticrist va cere apostazie de a sfinţi. În acest timp, cei ale căror nume sunt scrise în Cartea Vieţii —adică, sfinţii nou-născuţi care au mâncat mana şi ale căror nume sunt scrise în piatra albă—vor fi martirizaţi cu eroism. Aceasta Este ultima şi cea mai mare credinţă a celor ce cred şi trăiesc potrivit evangheliei apei şi a Duhului. Pe scurt, aceasta este credinţa cu care putem deveni victorioşi în bătălia noastră spirituală.
Noi trebuie să ne învingem adversarii cu orice preţ După ce ne-am născut din nou, trebuie să continuăm să luptăm şi să îi învingem pe mincinoşi. Pentru a face astfel, trebuie să trăim felul de credinţă care se hrăneşte cu mana lui Dumnezeu şi predică Cuvântul Domnului nostru, până la sfârşit. Celor care înving, Dumnezeu le-a permis să le dea gloria şi binecuvântările Sale.Credinţa care merită să fie ridicată în aer de către Dumnezeu, speranţa cea mai mare pentru credincioşi şi convingerea pentru Împărăţia de o mie de ani şi Noul Cer şi Pământ—toate aceste lucruri vor fi permise doar celor care au primit mana ascunsă a lui Dumnezeu, învingând toate minciunile cu credinţa în Cuvântul lui Dumnezeu.
Cei care cunosc ce este cu adevărat preţios, vând tot pentru a obţine şi a rezista mariile sacrificii pentru ao ţine. Deoarece astfel de sacrificii nu vor veni ca o durere, ci ca o mare bucurie pentru noi, şi deoarece aceasta este comoara cu adevărat nepreţuită ce ne va totul în final merită ca noi să renunţăm la tot ce trebuie să apărăm.
Este speranţa şi rugăciunea mea să continui să speri în Împărăţia de o mie de ani şi Noul Cer şi Pământ, să-i învingi pe toţi duşmanii cu această speranţă şi să ieşi în final câştigător al marii bucurii şi fericiri.
