(Apocalipsa 2:18-29)
“Îngerului Bisericii din Tiatira, scrie -i: “Iată ce zice Fiul lui Dumnezeu, care are ochii ca para focului, şi ale cărui picioare sînt ca arama aprinsă: “Ştiu faptele tale, dragostea ta, credinţa ta, slujba ta, răbdarea ta şi faptele tale de pe urmă, că sînt mai multe decît cele dintîi. Dar iată ce am împotriva ta: tu laşi ca Iezabela, femeia aceea, care se zice proorociţă, să înveţe şi să amăgească pe robii Mei să se dedea la curvie, şi să mănînce din lucrurile jertfite idolilor. I-am dat vreme să se pocăiască, dar nu vrea să se pocăiască de curvia ei! Iată că am s-o arunc bolnavă în pat; şi celor ce preacurvesc cu ea, am să le trimet un necaz mare, dacă nu se vor pocăi de faptele lor. Voi lovi cu moartea pe copiii ei. Şi toate Bisericile vor cunoaşte că “Eu sînt Cel ce cercetez rărunchii şi inima”: şi voi răsplăti fiecăruia din voi după faptele lui. Vouă, însă, tuturor celorlalţi din Tiatira, cari nu aveţi învăţătura aceasta, şi n’aţi cunoscut “adîncimile Satanei”, cum le numesc ei, vă zic: “Nu pun peste voi altă greutate. Numai ţineţi cu tărie ce aveţi, pînă voi veni! Celui ce va birui şi celui ce va păzi pînă la sfîrşit lucrările Mele, îi voi da stăpînire peste Neamuri. Le va cîrmui cu un toiag de fer, şi le va zdrobi ca pe nişte vase de lut, cum am primit şi Eu putere dela Tatăl Meu. Şi -i voi da luceafărul de dimineaţă.” Cine are urechi, să asculte ce zice Bisericilor Duhul.”
Exegeză
Versetul 18: “Îngerului Bisericii din Tiatira, scrie -i: Iată ce zice Fiul lui Dumnezeu, care are ochii ca para focului, şi ale cărui picioare sînt ca arama aprinsă.”
Ceea ce a făcut rău biserica din Tiatira a fost de a lăsa în biserică învăţăturile Izebelei. Izabela, soţia Regelui Ahab, a adus idolatrie în Israel şi i-a sedus pe oamenii acesteia de a comite imoralitate sexuală şi de a mânca jertfe de sacrificiu pentru idoli. Descriindu-L pe Isus ca având „ochii ca para focului”, Dumnezeu avertizează că îi va mustra şi judeca pe cei din biserica ce au credinţă greşită.
Verse 19: “Ştiu faptele tale, dragostea ta, credinţa ta, slujba ta, răbdarea ta şi faptele tale de pe urmă, că sînt mai multe decît cele dintîi.”
Dar în acelaşi timp, Dumnezeu i-a spus slujitorului Său al bisericii din Tiatira şi sfinţii săi, că lucrările lor sunt mai bune acum decât înainte.
Verse 20: “Dar iată ce am împotriva ta: tu laşi ca Iezabela, femeia aceea, care se zice proorociţă, să înveţe şi să amăgească pe robii Mei să se dedea la curvie, şi să mănînce din lucrurile jertfite idolilor.”
Problema pentru biserica din Tiatira era că accepta învăţăturile unor profeţi falşi. Permiţînd în biserică o curvă, profet la fel ca Izabela, şi urmându-i învăţăturile, inimile sfinţilor săi au sfârşit prin a căuta pofta cărnii lor. Drept rezultat, mânia înfricoşătoare a lui Dumnezeu trebuia să vină peste ei.
Biserica adevărată a lui Dumnezeu nu-i nişte sfinţi, e cei care cred în evanghelia apei şi a Duhului. Şi nici nu-i pune pe oamenii care nu au Duhul Sfânt, în poziţii de conducere în biserică. Pentru că cei fără Duhul Sfânt îşi caută propria lor carne şi lumea, în loc de Dumnezeu, nu li se permite şi se tolerează niciodată în biserica adevărată a lui Dumnezeu.
Verse 21: “I-am dat vreme să se pocăiască, dar nu vrea să se pocăiască.”
Aceasta ne spune că cei ai cărnii care nu au primit Duhul Sfânt, nu pot recunoaşte şi auzi vocea Duhului Sfânt. De aceea profeţii falşi nu pot să se pocăiască de imoralităţile lor sexuale. Drept rezultat, a fost zdrobită de sabia Duhului Sfânt şi a devenit osândită atât în carne, cât şi în duhul.
În biserica adevărată a lui Dumnezeu, doar cei care cred în evanghelia apei şi a Duhului pot fi stabiliţi ca slujitori ai lui Dumnezeu. Cei care nu cred în evanghelia apei şi a Duhului nu pot deveni lideri credincioşi care îi conduc pe copiii lui Dumnezeu la El, indiferent cât de excelent poate fi un pastor în această lume. De aceea noi trebuie să-i discernem pe profeţii falşi şi să-i scoatem din bisericile noastre. Doar făcând astfel, biserica lui Dumnezeu poate supravieţui la toate şmecheriile lui Satanşi să-L urmeze spiritual.
Versetul 22: “Iată că am s-o arunc bolnavă în pat; şi celor ce preacurvesc cu ea, am să le trimet un necaz mare, dacă nu se vor pocăi de faptele lor.”
Acest pasaj ne spune că, dacă un slujitor al lui Dumnezeu nu-i discerne şi expune pe minciunoşi, Dumnezeu Însuşi îi va găsi pe cei care comit adulter spiritual şi-i va arunca într-un mare necaz. Sfinţii şi slujitorii lui Dumnezeu trebuie să realizeze că Dumnezeu Însuşi ţine biserica Sa curată şi-i conduce pe calea adevărată.
Nu este loc pentru profeţii falşi în biserica adevărată a lui Dumnezeu. Dacă ar fi profeţi falşi, Dumnezeu Însuşi îi va găsi şi judeca. Când este adusă confuzia în biserica lui Dumnezeu, de către aceşti profeţi falşi, cu siguranţă că Dumnezeu îi va pedepsi cu mari necazuri.
Versetul 23: “Voi lovi cu moartea pe copiii ei. Şi toate Bisericile vor cunoaşte că “Eu sînt Cel ce cercetez rărunchii şi inima”: şi voi răsplăti fiecăruia din voi după faptele lui.”
Dumnezeu îi aruncă pe profeţii falşi din biserica Sa, ca toţi să cunoască faptul că El îşi păzeşte biserica. Sfinţii vor afla că Dumnezeu are grijă de biserica lor şi că le răsplăteşte faptele lor ale credinţei bune.
Verse 24: “Vouă, însă, tuturor celorlalţi din Tiatira, cari nu aveţi învăţătura aceasta, şi n’aţi cunoscut “adîncimile Satanei”, cum le numesc ei, vă zic: “Nu pun peste voi altă greutate.”
Aceasta înseamnă că cei care deja au devenit sfinţii lui Dumnezeu, crezând în evanghelia Sa a apei şi a Duhului, trebuie să-şi ţină credinţa până la sfârşitul lumii. Cei care cred în această evanghelie nu au altă cale decât să-şi trăiască vieţile, uninduşi inimile cu biserica şi sfinţii lui Dumnezeu, şi să-ţi apere credinţa până la sfârşit. Biserica adevărată a lui Dumnezeu trebuie nu doar să predice evanghelia apei şi a Duhului, ci şi să-i expună pe mincinoşi cu credinţa în această evanghelie.
Versetul 25: “Numai ţineţi cu tărie ce aveţi, pînă voi veni!”
Credincioşii nu trebuie niciodată să-şi piardă credinţa în evanghelia apei şi a Duhului şi să ţină de ea până în zoua când Se întoarce Domnul nostru. Există o mare putere şi autoritate în evanghelia lor a apei şi a Duhului care sunt mai mult decât suficiente pentru a-l învinge pe Satan. Sfinţii Îl pot mulţumi pe Dumnezeu cu aceastî credinţă. Dacă sfinţii trăiesc prin credinţa în evanghelia apei şi a Duhului şi rămân în biserica adevărată a lui Dumnezeu, pot învinge şi triumfa chiar în vremurile din urmă.
Versetul 26: “Celui ce va birui şi celui ce va păzi pînă la sfîrşit lucrările Mele, îi voi da stăpînire peste Neamuri.”
Sfinţii îşi pot învinge duşmanii, crezând în evanghelia apei şi a Duhului pe care le-a dat-o Dumnezeu. Această bătălie a credinţei este o bătălie care ne dă întotdeauna victorie. Astfel toţi sfinţii vor lupta împotriva lui Anticrist şi vor fi martirizaţi în vremurile din urmă, şi drept rezultat li se vor da puterea de a domni cu Domnul.
Versetul 27: “‘Le va cîrmui cu un toiag de fier, şi le va zdrobi ca pe nişte vase de lut, cum am primit şi Eu putere dela Tatăl Meu.;”
Domnul le va da sfinţilor martirizaţi autoritatea Sa regească. Astfel cei care înving vor domni cu o putere, care, după cum descrie pasajul, este la fel de puternică ca un toiag de fier ce poate zdrobi în bucăţi vasele olarului.
Versetul 28: “şi-i voi da luceafărul de dimineaţă.”
Celor care luptă împotriva duşmanilor, crezând în evanghelia apei şi a Duhului li se vor da bisecuvântarea de a realiza adevărul Cuvântului lui Dumnezeu
Versetul 29: “Cine are urechi, să asculte ce zice Bisericilor Duhul.”
Toţi sfinţii pot auzi vocea Duhului Sfânt care vine prin biserica lui Dumnezeu, deoarece Duhul vorbeşte tuturor sfinţilor prin slujitorii lui Dumnezeu. Sfinţii trebuie să recunoască ceea ce aud prin biserica lui Dumnezeu, ca şi vocea a Sa.