- All e-books and audiobooks on The New Life Mission website are free
- Explore multilingual sermons in global languages
- Two new revised editions in English have been released
- Check out our website translated into 27 languages
Temă 10: Apocalipsa (Comentarii asupra Apocalipsei)
[2-9] Ai fost mântuit prin apă şi Duh? (Apocalipsa 2:18-29)
(Apocalipsa 2:18-29)
Biserica din Tiatira a slujit lucrările lui Dumnezeu cu dragoste, credinţă şi răbdare, iar faptele sale s-au îmbunătăţită tot mai mult cu trecerea timpului. Dar în acelaşi timp, era o biserică îmbolnăvită de o femeie profet rea. Spus altfel, fapta sa rea era că unii dintre membrii săi erau înşelaţi de acest profet fals nepocăit de a comite idolatrie şi imoralitate sexuale. Astfel Domnul i-a cerut bisericii din Tiatira să se pocăiască şi să ţină de prima sa credinţă, până la sfârşit. De asemenea, Domnul a promis că celor care îţi apără credinţa până la sfârşit, El va da putere peste naţiuni şi luceafărul de dimineaţă.
Baal-ul Izabelei
Izabela era o prinţesă dintre Neamuri care care a adus în Israel dumnezeul ei păgân, Baal, când a devenit soţia Regelui Ahab (1 Regi 16:31). Baal era un dumnezeu păgân al soarelui, un idol al fenicienilor pe care îl slujeau oamenii şi de unde doreau prosperitate. Imaginile acestui dumnezeu erau sculptate şi slujite, unde enoriaşii săi se rugau pentru fertilitatea familiei şi a ţării lor. Aceasta era similar cu practica păgână generală de slujire a pământului şi naturii, găsite în întreaga lume. De exemplu, slujind zeităţii pe o stâncă mare şi slujind-o ca pe un dumnezeu, este un obicei păgân obişnuit de slujire a elementelor naturale. Astfel de practică şi credinţă religioasă sunt ţinute de către cei ce urmează panteismul.
Cu introducerea acestei religii păgâne de către Izabela, Baal a devenit un mare dumnezeu al idolatriei pentru poporul Israel. Regele Ahab, care obişnuia să slujească doar adevăratului Dumnezeu Iehova, a venit să slujească lui Baal, datorită căsătoriei sale cu această femeie dintre Neamuri. Mulţi evrei au mers pe urmele sale, abandonându-şi pe adevăratul lor Dumnezeu şi în schimb au comis idolatrie prin slujirea lui Baal. Astfel ei au adus asupra sa mânia lui Dumnezeu.
Dumnezeu a mustrat slujitorul bisericii din Tiatira, pentru că a permis în biserică credinţa femeii false profet Izabela. Poruncind Izabelei şi enoriaşilor săi să se pocăiască, Dumnezeu a avertizat că va aduce u mare necaz şi distrugere asupra lor dacă nu ascultă.
Aceasta înseamnă că biserica adevărata a lui Dumnezeu nu poate permite bogăţia şi posesiunile materiale să domine preocupările sale. Aceasta înseamnă că, credincioşii din ziua de azi nu pot sluji lumii ca dumnezeu al lor, aşa cum slujeau evreii lui Baal, dumnezeul soarelui, pentru fertilitate şi prosperitate.
3 Ioan 1:2 afirmă: “Prea iubitule, doresc ca toate lucrurile tale să-ţi meargă bine, şi sănătatea ta să sporească tot aşa cum sporeşte sufletul tău.” Când ne uităm la credinţa apostolului Ioan, vedem că prima sa preocupare era prosperitatea spirituală. Prosperitatea pentru toate lucrurile au urmat, nu precedat, preocuparea lui Ioan pentru prosperitatea sufletelor. Atunci cum s-a schimbat această credinţă din lumea de azi? S-a corupt la o credinţă ce caută doar binecuvântările cărnii, punând prosperitatea lumească în faţa credinţei şi sfidând arice altă preocupare pentru binele spiritual. Mulţi cred în Isus, nu pentru a-şi îmbogăţi sufletul, ci doar pentru a-şi îmbogăţi carnea mai întâi.
Există multe culte religioase în jurul nostru, la fel de otrăvitoare ca şi drogurile, care pretind să ofere enoriaşilor săi bogăţie şi sănătate în schimbul slujirii lor. Slujirea Baal-ului Izabelei era la fel. Oamenii urmau astfel de culte pentru a căuta doar prosperitatea şi fertilitatea propriei lor cărni.
În bisericile nou-născute, poate că unii vor recurge la credinţa Izabelei, pentru a-şi lărgi congregaţia. Dar logica sa este asemănătoare cu cu a avea idoli în Templul lui Dumnezeu.
Izabela a adus dumnezeul păgân Baal nu doar în Israel, ci chiar în Templuul lui Iehova. Acest fel de credinţă care urmăreşte prosperitatea cărnii şi a câştigurilor lumeşti, în timp ce se uită răscumpărarea de păcat în Isus, este o credinţă la fel de greşită ca şi slujirea idolilor, chiar înaintea ochilor lui Dumnezeu.
Bisericile din ziua de azi din întreaga lume predică din Ioan 1:29, spnând: “Toate păcatele tale s-au sfârşit, deoarece Isus le-a luat pe Cruce.” Ei au preschimbat botezul lui Ioan într-un simplu accesoriu, pretinzând că mântuirea se obţine doar crezând cumva în Isus, chiar dacă nu se crede în botezul Său. Dar botezul pe care l-a primit Hristos de la Ioan, botezul cu care El a luat asupra Sa toate păcatele lumii, nu este ceva opţional pe care îl putem include sau exclude în mod arbitrar. Tratând şi predicând botezul lui Isus ca un simplu accesoriu al evangheliei este asemănător cu slujirea lui Baal.
Atunci de ce aceşti oameni predică evanghelia fără botezul lui Isus? Ei fac astfel deoarece speranţa lor se găseşte nu în Împărăţia lui Dumnezeu, ci în bogăţia lor lumească de pe acest pământ. Oamenii care au acest fel de credinţă sunt exact la fel ca cei care slujeau dumnezeului păgân Baal.
Crezând înainte în evanghelia apei şi a Duhului, cei care acum predică doar sângele de pe Cruce, trebuie să realizeze că ei comit un păcat la fel de grav ca cea a idolatriei slujirii lui Baal.
Nimeni nu poate sluji în mod potrivit, stabilindu-şi scopul pe câştigurile materiale din această lume. Dacă pastorii ar lăsa pe dinafară botezul lui Isus şi ar predica doar sîngele Său de pe Cruce, ar putea acumula câştigurile lumeşti din această lume. Dar ei trebuie să realizeze că nici o astfel de credinţă nu este credinţa adevărată, nici o astfel de predică nu este predicarea adevărată.
Uitându-ne la pasajul din Apocalipsa, putem vedea că liderul bisericii din Tiatira slujeau lui Baal în Biserica Sa, la fel cum Izabela slujiseră pe Baal.
Dacă oamenii nu cred în evanghelia apei şi a Duhului, atunci Duhul Sfânt nu poate locui nici în inimile lor, nici să lucreze în ei. Aşa cum ne spune Apostolul Pavel: “dacă cineva nu are Duhul lui Hristos, nu este al Său”, dacă cineva este copilul lui Dumnezeu este determinat de faptul că are Duhul lui Hristos în inimă. Biblia ne spune că cei care nu au Duhul lui Hristos sunt cei abandonaţi.
Cei care cunosc şi predică botezul lui Isus
Când cineva crede în botezul (apa) lui Isus, cu care a luat asupra Sa păcatele lumii şi şi în sângele Său de pe Cruce, atunci Duhul Sfânt poate locui în inima sa.
Dar dacă nu se crede în evanghelia apei şi a Duhului, atunci chiar dacă ea/el ar fi să fie martirizat pentru Isus, aceasta nu ar fi martirismul adevărat, ci doar încercarea de a-şi stabili propria lor neprihănire. Unii oameni, crezând doar în sângele de pe Cruce, merg în cel mai ascuns colţ din lume pentru a predica evanghelia, petrecându-şi întregile vieţi dedicate misiunii, iar uneori chiar fiind martirizaţi pentru credinţa lor.
Inspiraţi de dragostea lui Hristos, oamenii pot fi astfel martirizaţi chiar dacă cred doar în sângele lui Hristos de pe Cruce. Dar aşa cum ne spune Matei 7:23, ce folos ar fi dacă Domnul Însuşi refuză să le recunoască lucrările şi sacrificiile? Nu contează cât de nerăbdători şi credincios răspândesc evanghelia—aşa cum fac de exemplu misiunile mormone. Deoarece nu au predicat evanghelia apei şi a Duhului, credinţa şi toate eforturile lor ar fi în van.
Dumnezeu a mustrat slujitorul bisericii din Tiatira, deoarece el permisese enoriaşilor credinţei Izabelei să îşi facă apariţia în Biserică şi le-a tolerat creşterea. Există mulţi lideri religioşi la fel în lumea din ziua de azi, care caută să înşele suflete. În naşterea lui Hristos, botezul Său, crucificarea Sa, moartea Sa, învierea Sa şi ascensiunea Sa—în toate aceste lucruri, biserica adevărată a lui Dumnezeu trebuie să aibă credinţa adevărată şi să răspândească evanghelia adevărată. Altfel, credinţa lor ar fi nefolositoare.
Profeţii falşi susţin că pentru a mântuit, e destul să crezi doar în sângele lui Hristos de pe Cruce, fără să realizezi importanţa botezului Său. Deoarece au lăsat în afară adevărul apei, creştinismul a fost corupt şi nu s-a preschimbat decât într-una din multele religii ale lumii. De aceea creştinismul nu a mai putut să aducă mântuirea tuturor oamenilor din lume.
Fără botezul lui Isus şi sângele de pe Cruce, creştinismul s-a schimbat într-o simplă religie care subliniază atica şi moralitatea lumii. În Europa şi America de Nord, unde o majoritate absolută a populaţiei a fost creştină, religiile de est au devenit acum foarte populare. De ce? Deoarece un astfel de creştinism nu a putut oferi ştergerea păcatelor şi credinţa adevărată în Dumnezeu şi astfel mulţi oameni au fost atraşi de natura mistică a religiilor estice şi cred că oferă alternative mai bune la religiile vestice. Dar creştinismul nu este nici o religie vestică, nici estică.
Acum este timpul să reconsiderăm evanghelia apei şi a Duhului şi starea creştinismului de azi. Trebuie să ne întrebăm şi să cugetăm dece creştinismul adevărului s-a corupt în ceea ce e astăzi şi de ce creştinismul de azi a devenit atât de nevaloros şi deranjant în ochii atâtor de mulţi oameni. Răspunsul se găseşte în evanghelia apei şi a Duhului. A crede în Isus fără să cunoşti evanghelia apei şi a Duhului este la fel ca slujirea lui Baal chiar înaintea ochilor lui Dumnezeu. Ceea ce este cel mai rău înaintea lui Dumnezeu este refuzul de a crede în evanghelia apei şi a Duhului ca adevăr al mântuirii adevărate.
Creştinismul de azi este încântat nu de frumuseţea evangheliei şi a Duhului, ci de frumuseţea lumii. Cele şapte biserici din Asia slujiseră Domnului, crezând în botezul lui Isus şi sângele Său de pe Cruce. Dar, după cum e arătat în Biblie, şi ei au cedat parţial în faţa lumii, deoarece evanghelia apei şi a Duhului a fost scoasă treptat, iar în locul său a venit lumea pentru care ocupă inimile oamenilor tot mai mult.
Ce s-ar întâmpla dacă o biserică nu predică adevărul mântuirii, evanghelia naşterii din nou, prin apă şi Duh şi în schimb predică doar sângele Crucii? Ridic această întrebare deoarece chiar biserica lui Dumnezeu, dacă urmăreşte lumea, va fi coruptă în curând de lume şi nu mult timp după aceea, va începe să susţină că e ok să ignori botezul lui Isus pentru a fi mântuit. De aceea reexaminez şi reiterez această problemă importantă, prin Cuvântul lui Dumnezeu.
Diferenţa dintre evanghelia cu botezu lui Isus şi evanghelia fără botez
Eu şi tu am primit ştergerea tuturor păcatelor noastre, crezând în evanghelia apei şi a Duhului. Această evanghelie a apei şi a Duhului este adevărul Domnului, în timp ce botezul lui Isus, sîngele Său de pe Cruce şi Duhul Sfânt, sunt evidenţele mântuirii noastre.
1 Ioan 5:5-7 şi 1 Petru 3:21 ne spune că „apa”—botezul adică—este semnul mântuirii noastre, iar acesta este Cuvânt al mântuirii care apare în Matei 3.15, unde Isus a luat asupra Sa toate păcatele omenirii, cu botezul Său. Când botezul lui Isus este atât de important, cum poate ca ignorarea botezului şi doar predicarea sângelui de pe Cruce să ne conducă să ne conducă la mântuirea totală şi perfectă? .Cei care sunt eliberaţi de păcat, trebuie să tragă o linie clară la mântuire, crezând în Cuvânt. Ei trebuie să-şi reamintească iar şi iar, pentru ca această linie să devină şi mai clară.
Dacă nu se poate trage o linie clară de demarcare pentru mântuirea sa, atunci aceasta nu poate însemna decât că persoana nu a fost mântuită încă. E greşit să crezi că eliberarea noastră de păcat este doar un stadiu avansat al credinţei noastre. Eliberarea de păcat nu este un stadiu al confirmării spirituale, ci este chiar baza credinţei noastre, pasul cel mai important în construirea casei noastre de credinţă de pe stâncă.
De asemenea, nu trebuie să ne gândim la subiectul mântuirii, simplu ca la o problemă de “poziţii doctrinale” ale diferitelor denominaţiuni. Doctrinele pot să difere de la o denominaţiunie la alta, dar adevărul Bibliei, adevărul că Isus a luat asupra Sa toate păcatele, cu botezul Său, nu poate diferi de la o credinţă, la alta. De aceea noi nu putem lăsa pe dinafară importanţa crucială a botezului lui Isus, când predicăm evanghelia apei şi a Duhului.
Noi nu putem lăsa pe dinafară botezul lui Hristos şi doar să-L predicăm pe Isus ca “Miel al lui Dumnezeu care ia păcatele lumii”, sau pentru a predica că oamenii pot fi mântuiţi, crezând doar în sângele Crucii. Noi trebuie să primim ştergerea păcatelor noastre, crezând atât în botezul lui Isus Hristos, cât şi sângele Său de pe Cruce. Cum ar putea cineva să-şi facă păcatele să dispară, doar crezând în sângele lui Hristos de pe Cruce, fără să şi creadă în botezul Său? Când oamenii cred doar în sângele Crucii, dispar şi păcatele conştiinţei lor? Bineînţeles că nu!
Prin Biblie, Isus poartă mărturia neprihănirii lui Dumnezeu, păcatele noastre şi judecata lor. Credinţa adevărată pe care trebuie s-o avem este credinţa în această cunoaştere adevărată a testamentului lui Hristos. Ce vreau să spun prin cunoaşterea adevărată? Vreau să spun că a avea o înţelegere clară de ce păcatele noastre trebuie să fie judecate de Dumnezeu, ce este neprihănirea Sa şi care trebuie să fie felul de credinţă înaintea lui Dumnezeu. Doar cunoscând acestea, credinţa adevărată poate ieşi din cunoaşterea noastră adevărată.
Dacă în predicarea evangheliei lăsăm pe dinafară botezul lui Isus sau sângele Său de pe Cruce, atunci ceea ce predicăm nu ar fi evanghelia apei şi a Duhului. Dacă tratăm adevărul lui Dumnezeu în termenii noştri umani, şi predicăm că fiecare poate deveni nepăcătos doar crezând în Isus, atunci atât cei care predică, cât şi cei care îl aud, ar rămânea cu toţii păcătoşi. Diferenţa dintre faptul că predicăm botezul lui Isus sau că nu-l predicăm, este întreaga diferenţă în mântuirea sufletelor.
Când ne uităm la credinţa apostolilor, vedem că ei nu predică doar sângele de pe Cruce. Ei toţi au crezut atât în botezul lui Isus, cât şi sângele Său de pe Cruce, ca lucrare singură a mântuirii. Certându-ne că Isus a avut de grijă de toate păcatele noastre de pe Cruce, fără să credem că mai întâi le-a luat asupra Sa cu botezul Său, nu este doar ilogic în gândirea umană, dar nici nu se potriveşte în adevărul apei şi a Duhului. Cei care cred înto astfel de evanghelie pe jumătate împlinită, nu pot fi eliberaţi de păcatele lor.
Lucrările predicatorului evangheliei
Biblic vorbind, peţitorii spirituali sunt cei care predică evanghelia apei şi a Duhului. Peţitorii mântuirii spirituale trebuie să medieze între Domnul şi miresele Sale. Primul lucru pe care trebuie să-l facă este de a predica păcătoşilor ceea ce a făcut Domnul pentru ei. Ei trebuie să-i înveţe că Isus a fost botezat pentru a le lua asupra Sa păcatele şi că a fost judecat pe Cruce pentru toate aceste păcate. De asemenea, ei trebuie să discearnă corect dacă miresele cred în aceasta sau nu, iar când miresele cred într-adevăr, atunci rolul peţitorilor este complet împlinit.
Pentru a realiza aceasta, este foarte important ca peţitorii să explice mireselor cine este mirele şi ce a făcut pentru ele, pentru ca miresele să poată înţelege uşor. Când inimile mireselor realizează ce a făcut mirele pentru ele, atunci peţitorii trebuie să le înveţe faptul că mirele le-a luat toate păcatele cu apa şi sângele Său.
Când miresele astfel acceptă toate lucrurile pe care el-a făcut mirele pentru ele atunci ele dvin şi sunt chemate miresele lui Hristos.Cei care au devenit miresele lui Isus Hristos trebuie să realizeze că mirele le-a cmpărat cu răscumpărarea evangheliei apei şi a Duhului. Ele trebuie să realizeze că, pentru a le face ale Lui, mirele le-a curăţat toate păcatele lor cu apa şi sângele Său, făcându-le albe ca zăpada şi ale-a acceptat ca mirese ale Sale
Doar atunci miresele Îl pot respecta şi recunoaşte pe mire, pentru totdeauna. Cei care au primit ştergerea tuturor păcatelor lor sunt neprihăniţi, cei neprihăniţi sunt nepăcătoşi,, iar cei nepăcătoşi sunt miresele lui Isus Hristos. Când miresele au o astfel de credinţă, se pot căsători cu mirele, iar mirele le poate accepta în braţele Sale. Astfel, doar când peţitorii spirituali pregătesc miresele cu Cuvântul adevărului, le pot aranja cu succes căsătoria.
Pentru a avea succes, peţitorii mântuirii spiritule trebuie să cunoască ce fel de mirese doreşte mirele. Isus, mirele nostru, nu are nici un păcat. El este sfânt. De aceea Isus doreşte miresele fără păcat, fără pată. Şi de aceea peţitorii folosesc lucrările mirelui pentru a le curăţi şi împodobi pe mirese. Această împodobire a mireselor înseamnă că vor fi aduse la mire doar după ce păcatele lor sunt complet curăţite prin evanghelia apei şi a Duhului, împlinită de mire. Dacă ar fi aduse înaintea Lui când păcatele sunt pe jumătate curăţite, mirele nu le-ar primi, deoarece El doreşte ca miresele Sale să fie complet fără păcate. Slujitorii lui Dumnezeu care joacă acest rol, sunt peţitorii mântuirii spirituale.
De aceea, slujitorii lui Dumnezeu trebuie să continue să-şi pregătească miresele pentru mântuirea lor spirituală. În acelaşi timp, trebuie să realizăm şi faptul că în creştinismul de azi sunt mulţi peţitori ai cărnii, care exploatează şi storc banii peste tot pentru câştigurile lor materiale. Aceşti peţitori ai cărnii vor fi loviţi atât de Isus Hristos, cât şi de miresele respinse. Noi nu trebuie să devenim peţitorii cărnii.
Cunoaşterea adâncimii lui Satan
Chiar printre slujitorii şi poporul lui Dumnezeu, există mulţi care nu cunosc adâncimea şmecheriei lui Satan. Cu alte cuvinte, există mulţi care nu realizează cât de greu încearcă Satan să ne împiedice. Prea mulţi slujitori ai lui Dumnezeu nu au mai realizat cum a schimbat Satan şi a corupt evanghelia apei şi a Duhului, şi cum i-a şmecherit pe credincioşi, făcându-i să urmeze credinţa lui falsă. Drept rezultat, mulţi credincioşi în Isus au sfârşit cu o evanghelie coruptă, în locul unei evanghelii adevărate ale apei şi a Duhului, iar sufletele lor, contrar dorinţei lui Dumnezeu, s-au distrus şi ele.
Dumnezeu ne spune “Nu urma doctrina Izabelei. Crede şi predică neclintit evanghelia ta a apei şi a Duhului, până la întoarcerea Mea. Tunci îţi voi da putere peste naţiuni.” Dar cei ce sunt înşelaţi de credinţa Izabelei, Dumnezeu de asemenea ne spune, îi va aruncă în necaz şi-i va forja din nou.
Când vine timpul întoarcerii lui Hristos, îi vom vedea pe acei care crezuseră şi predicaseră mântuirea doar prin sângele lui Isus, cum îşi trădează credinţa. Aceşti oameni sunt predispuşi să se laude cu credinţa lor, întotdeauna simţindu-se superiori faţă de restul a căror credinţă diferă de a lor. Dar Dumnezeu distinge şi diferenţiază între credinţa lor şi credinţa celor care cred în evanghelia apei şi a Duhului: “Celui care este victorios şi continuă până la sfârşit să lucreze pentru Mine îi voi da autoritate peste naţiuni şi le va conduce cu un sceptru de fier, le va sfărâma ca pe nişte vase de lut, aşa cum am primit şi Eu de la Tatăl Meu.”
Când Domnul nostru Se întoarce pe acest pământ, vor fi mulţi creştini care L-au întâlnit pe Domnul fără să fie născuţi din nou. Deoarece nu au crezut în evanghelia apei şi a Duhului, Îl vor întâlni pe Domnul cu păcat în inimile lor. Dar cei ale căror inimi au fost iertate de păcatele lor, crezând în evanghelia apei şi a Duhului, în contrast vor fi transformaţi cu venirea Domnului şi vor domni cu El. După cum se spune aici, puterea Domnului şi poporul Său este ca puterea unui fier ce sfărâmă vasele olarului.
Aproape cu siguranţă că Dumnezeu va oferi putere peste naţiuni, celor care îşi apără credinţa în evanghelia apei şi a Duhului, până la sfârşit. Domnul nostru ne spune că această putere este la fel ca puterea ce a fost primită de la Tatăl. Noi trebuie să luptăm şi să învingem profeţii falşi, ca Izabela şi Balaam, pentru ca noi să domnim veşnic cu această putere peste naţiunile pe care Domnul ni le va da.
Mântuirea clară a adevărului!
Pentru a-i mântui pe păcătoşi, Domnul nostru a trebuit să vină pe acest pământ şi să ia asupra Sa toate păcatele omenirii, a trebuit să fie botezat de Ioan. Deoarece Domnul a fost botezat pentru a lua asupra Sa, El a putut duce la Cruce aceste păcate, să moară pe ea şi să învie din morţi. El a făcut aceste fapte neprihănite pentru noi, deoarece nu a mai putut suporta să vadă omenirea continuând să comită şi să se lupte cu păcatele lor. Evanghelia apei şi a Duhului este adevărul care te poate elibera de toate păcatele.
Şi Domnul nostru a putut deveni Mântuitorul tuturor celor care cred în evanghelia apei şi a Duhului. Deoarece Domnul a trebuit să fie botezat de Ioan, a putut produce roadă cu un astfel de rezultat uimitor, mărturisit în Ioan 1:29 şi Ioan 19:30: “Iată Mielul lui Dumnezeu ce ridică păcatele lumii!” şi “S-a sfârşit!” Cei care au convingerea răscumpărării lor prin acest Cuvânt al lui Dumnezeu, pot avea credinţa puternică în El deoarece ştiu că Isus a avut grijă de toate păcatele lor, cu botezul Său. Noi trebuie să ne uităm cu sinceritate în inimile noastre, deoarece dacă nu credem în evanghelia apei şi a Duhului, păcatele noastre sunt destinate să continue cu prezenţa lor în inimile noastre.
Când ne uităm îndeaproape la inimile celor care ignoră botezul lui Isus şi credem doar în sângele Său de pe Cruce, putem vedea că existenţa păcatului din inimile lor nu poate fi negat. Trebuie să fim foarte atenţi la botezul lui Isus de către Ioan Botezătorul şi să credem în el chiar şi mai puternic, deoarece nu putem adăuga şi nici substrage propriile noastre gânduri, la Cuvântul lui Dumnezeu. Noi toţi trebuie să luptăm cu profeţii falşi, deoarece pot distruge credinţa celor care cred în evanghelia apei şi a Duhului.
Isus Însuşi ne-a spus: “Fiţi atenţi şi feriţi-vă de drojdia fariseilor”. “Drojdia” aici nu se referă la ceea ce se foloseşte pentru a face lichior sau pâine, ci la evanghelia care nu are botezul lui Isus. Noi trebuie să cunoaştem şi să credem în faptul că Isus a dus la Cruce păcatele lumii, luându-le asupra Sa cu botozul Său şi că a devenit Mântuitorul nostru adevărat, fiind crucificat pe Cruce şi înviind din morţi.
De partea Sa, Isus a primit toate păcatele lumii cu botezul Său prin Ioan şi le-a făcut să dispară cu sângele Său de pe Cruce. Dar de partea oamenilor, deoarece ei nu cred în botezul pe care l-a primit Isus de la Ioan, păcatele lor nu pot decât să continue să existe. Fără să crezi în adevărul că Isus a fost botezat de Ioan pentru a pune toate păcatele lumii asupra Sa, fundamental păcatele lor nu pot fi şterse. Evanghelia apei şi a Duhului este evanghelia puterii ce ne curăţă toate păcatele şi ne face albi ca zăpada atunci când credem în botezul lui Isus şi sângele Său de pe Cruce în acelaşi timp.
Să fim cei care înving
Din acest pasaj principal, am văzut Cuvântul lui Dumnezeu vorbit bisericii din Tiatira. Dumnezeu a promis slujitorului bisericii din Tiatira că îi va da putere peste naţiuni. Fiecare sfânt născut din nou trăieşte pe un câmp spiritual de bătălie implicat într-o bătălie spirituală. Noi trebuie întotdeauna pe acest câmp spiritual de bătălie, cu credinţa în evanghelia apei şi a Duhului. Această bătălie spirituală începe chiar din momentul în care se crede în evanghelia apei şi a Duhului.
Cei care cred în evanghelia apei şi a Duhului trebuie să-l învingă pe Satan în lupta împotriva lui. Unii dintre noi luptă împotriva lui Satan şi îi vor învinge pe profeţii falşi, chiar până în ziua în care stau înaintea lui Dumnezeu. Cei care înving cred că Domnul nostru ne-a luat toate păcatele, venind pe acest pământ, fiind botezat, murind pe Cruce şi înviind din morţi. Indiferent ce spun alţii, ei ezită în credinţa lor, în faptul că locul curăţirii păcatelor lor este Râul Iordan şi că toate păcatele lor au fost trecute asupra lui Isus, prin botezul pe care l-a primit de la Ioan.
Domnul nostru ne-a poruncit să ne luptăm şi să-l învingem pe Satan. Carnea noastră poate munceşte mult şi oboseşte uneori, dar credinţa noastră în evanghelia apei şi a Duhului nu poate pierde niciodată războiul său împotriva evangheliilor false.
Domnul ne spune: “Intraţi pe poarta cea strîmtă. Căci largă este poarta, lată este calea care duce la pierzare, şi mulţi sînt ceice intră pe ea. Dar strîmtă este poarta, îngustă este calea care duce la viaţă, şi puţini sînt ceice o află” (Matei 7:13-14). Profetul Ilie din Vechiul Testament a luptat şi a cîştigat mai mult de 850 de preoţi ai lui Baal.
Şi apostolul Pavel a spus că nu este o altă evanghelie decât cea pe care El o răspândeşte (Galateni 1:7). Această e evanghelie a lui Pavel nu era alta decât credinţa în botezul lui Isus şi sângele Său de pe Cruce. Cei care cred în această evanghelie, în timp ce poate încă mai au greşeli, chiar şi după ce s-au născut din nou, nu mai au păcat în inimile lor pentru totdeauna. Domnul nostru ne-a curăţit toate păcatele cu apa Sa şi a primit toată judecata pentru ele, cu sângele Său. Botezul lui Isus şi sângele Său de pe Cruce au adus răscumpărarea veşnică celor care cred.
Celor care sunt mântuiţi, Domnul le dă putere să-şi apere credinţa, să lupte şi să învingă până la sfârşit.
Copyright © 2021 by The New Life Mission
