- All e-books and audiobooks on The New Life Mission website are free
- Explore multilingual sermons in global languages
- Two new revised editions in English have been released
- Check out our website translated into 27 languages
Due to COVID-19 and disruption to international mail service
we have temporally suspended our ‘Free Print Book service’.
In the light of this situation we are not able to mail you the books at this time.
Pray that this pandemic will end soon and the resumption of the postal service.
Pray that this pandemic will end soon and the resumption of the postal service.
Temă 10: Apocalipsa (Comentarii asupra Apocalipsei)
[3-2] Cei care nu şi-au murdărit hainele albe (Apocalipsa 3:1-6)
(Apocalipsa 3:1-6)
Aici pasajul spune: “Totuşi ai în Sardes câteva nume, cari nu şi-au mânjit hainele. Ei vor umbla împreună cu Mine, îmbrăcaţi în alb, fiindcă sînt vrednici.” A umbla în “alb” înseamnă că şi-au apărat credinţa în neprihănirea lui Dumnezeu.
Dumnezeu umblă cu cei care ţin castitatea credinţei lor. El nu-i lasă niciodată singuri, ci întodeauna este cu ei şi îi binecuvântează.
Sunt cei neprihăniţi pe acest pământ care umblă cu Duhul Sfânt. Dumnezeu le-a scris numele în Cartea Vieţii şi le-a permis viaţa veşnică pentru a trăi întodeauna. Îmbrăcându-i pe cei neprihăniţi în alb şi fiind întotdeauna cu ei, Dumnezeu le-a făcut posibil să-l învingă întotdeauna pe Satan în lupta lor împotriva lui.
A fi cel care îl învinge pe Satan
A fi cel care îl învinge pe Satan, trebuie mai întâi să credem în Cuvântul răscumpărării pe care ni l-a dat Domnul. Astfel, să ne întoarcem la Cuvânt şi să vedem cum Domnul ne-a mântuit cu evanghelia apei şi a Duhului.
Să ne uităm la Luca 10:25-35: “Un învăţător al Legii s’a sculat să ispitească pe Isus şi I -a zis: “Învăţătorule, ce să fac ca să moştenesc viaţa vecinică?” Isus i -a zis: “Ce este scris în Lege? Cum citeşti în ea?” El a răspuns: “Să iubeşti pe Domnul, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău, cu toată puterea ta şi cu tot cugetul tău; şi pe aproapele tău ca pe tine însuţi.” “Bine ai răspuns”, i -a zis Isus; “fă aşa, şi vei avea viaţa vecinică.” Dar el, care vroia să se îndreptăţească, a zis lui Isus:, “Şi cine este aproapele meu?” Isus a luat din nou cuvîntul, şi a zis: “Un om se cobora din Ierusalim la Ierihon. A căzut între nişte tîlhari, cari l-au desbrăcat, l-au jăfuit de tot, l-au bătut zdravăn, au plecat, şi l-au lăsat aproape mort. Din întîmplare, se cobora pe acelaş drum un preot; şi, cînd a văzut pe omul acesta, a trecut înainte pe alături. Un Levit trecea şi el prin locul acela; şi cînd l -a văzut, a trecut înainte pe alături. Dar un Samaritean, care era în călătorie, a venit în locul unde era el, şi cînd l -a văzut, i s’a făcut milă de el. S’a apropiat de i-a legat rănile, şi a turnat peste ele untdelemn şi vin; apoi l -a pus pe dobitocul lui, l -a dus la un han, şi a îngrijit de el. A doua zi, cînd a pornit la drum, a scos doi lei, i-a dat hangiului, şi i-a zis: “Ai grijă de el, şi orice vei mai cheltui, îţi voi da înapoi la întorcere.”
Vedem doi protagonişti în acest pasaj: Isus şi un avocat. Acest avocat, pentru a se lăuda cu credincioşia lui faţă de Lege, L-a întrebat pe Isus: “Învăţătorule, ce să fac ca să moştenesc viaţa vecinică?” Ce fel de impresie ai din această întrebare?
Învăţătorul respectiv a crezut că poate ţine Legea, respectând-o la nivel literal. Dar Dumnezeu a dat Legea Sa omenirii pentru ca oamenii să poată recunoaşte păcatele inimilor lor. Legea lui Dumnezeu vorbeşte şi descoperă păcatele care sunt fundamentale în inimile oamenilor. În inimile lor sunt găsite gânduri rele, minţi imorale, minţi criminale, minţi care fură, minţi care mărturiesc strîmb, minţi ai nebuniei şi mai multe. De aceea, pentru a releva păcatele din inima învăţătorului, Domnul nostru l-a întrebat în schimb: “Ce este scris în Lege? Cum citeşti în ea?”
Domnul nostru a dorit ca învăţătorul să recunoască prezenţa fundamentală a păcatului din inima sa. Dar întrebându-l pompos pe Isus: „Ce să fac ca să moştenesc viaţa veşnică?”, învăţătorul în schimb s-a lăudat cu neprihănirea sa. Din cuvintele sale vedem la ce se gândea învăţătorul: „Am ţinut bine Legea până acum şi sunt sigur că o pot ţine pe viitor.”
Dar trebuie să realizez că Legea dată de Dumnezeu poate fi ţinută de Dumnezeu Însuşi şi că nu mai este altcineva, nici măcar o singură persoană care poate ţine Legea Sa în întregime. De aceea, un om care încearcă să ţină Legea lui Dumnezeu îşi arată doar nesăbuinţa şi aroganţa înaintea Domnului. Noi trebuie doar să recunoaştem că suntem păcătoşi care nu pot ţine niciodată Legea lui Dumnezeu.
Pentru noi toţi, felul cum citim Cuvântul lui Dumnezeu este faorte important. Când citim Cuvântul lui Dumnezeu, trebuie să citim cu o conştienţă a scopului pe care Dumnezeu l-a intenţionat pentru noi. Dacă citim Biblia fără această conştienţă a intenţiei Domnului, credinţa noastră poate curge în direcţia opusă a voii Sale. De aceea există atât multe diferite denominaţiuni şi de aceea sunt atât de adesea respinşi acei a căror credinţă este unită cu Dumnezeu.
Când cei care cred în evanghelia apei şi a Duhului citesc Biblia, înţeleg exact care este scopul lui Dumnezeu. Dar când se citeşte Biblia fără se creadă în evanghelia apei şi a Duhului dată de Dumnezeu, atunci aceasta nu poate decât să cauzeze mari neînţelegeri şi o astfel de persoană nu poate niciodată să aibă o credinţă biblică solidă, indiferent cât de mult studiază Biblia.
Ce spune Legea?
Continuăm cu pasajul din Luca: “Isus i -a zis: “Ce este scris în Lege? Cum citeşti în ea?” El a răspuns: “Să iubeşti pe Domnul, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău, cu toată puterea ta şi cu tot cugetul tău; şi pe aproapele tău ca pe tine însuţi.”
Romani 3:20 spune: “prin Lege vine cunoştinţa deplină a păcatului.” De asemenea Biblia ne spune “Căci toţi cei ce se bizuiesc pe faptele Legii, sunt supt blestem” (Galateni 3:10).
Legea nu doar că ne face pe noi care deja ne-am născut păcătoşi, păcătoşi şi mai mari, dar de asemenea revelează doar greşelile faptelor noastre. De aceea “Căci toţi cei ce se bizuiesc pe faptele Legii, sunt supt blestem.”
Unii oameni spun că nu se poate intra în Rai dacă crezi în Dumnezeu şi observi bine Legea şi că trebuie să încerci mult să ţii Legea. Deci aceşti oameni, chiar dacă cred în Isus, îşi petrec întreaga viaţa încercând să ţină Legea. Dar ei sunt de fapt sub blestemul Legii. Cei care nu au fost mântuiţi de păcatele lor, chiar dacă cred în Isus, nu pot scăpa de limitările credinţei lor care încearcă să ţină Legea în zadar. Poate că ei cred în Isus, dar ei tot rămân păcătoşi înaintea lui Dumnezeu, iar păcătoşii înaintea lui Dumnezeu pot doar să întâmpine judecata Sa înfricoşătoare. De aceea Isus, care este Dumnezeu, a venit la noi ca Mântuitor al nostru şi a devenit Răscumpărătorul păcătoşilor. Cu alte cuvinte, pentru a elabora mai departe, Isus a avut grijă de toate păcatele noastre, fiind botezat în Râul Iordan.
Ştii că botezul este semnul mântuirii care ne curăţă toate păcatele? Botezul lui Isus a fost singura metodă pe care Dumnezeu a stabilit-o pentru a ne curăţi toate păcatele.
Biblia ne spune în Matei 3:15: “Lasă-Mă acum, căci aşa se cade să împlinim tot ce trebuie împlinit.” Cuvântul “astfel” în limba sa originală înseamnă aici “cel mai potrivit”. Cu alte cuvinte, era cel mai potrivit ca Isus să ia asupra Sa toate păcatele noastre, prin botezul Său de la Ioan. Pe scurt, botezul lui Isus Hristos a avut grijă de toate păcatele noastre. Isus Hristos ne-a eliberat de toate păcatele noastre, fiind botezat şi murind pe Cruce. Când oamenii cunosc acest adevăr exact şi luptă cu minciunile, Dumnezeu îi numeşte cei care înving.
Împotriva cui trebuie să se lupte noul născut?
Cel născut din nou luptă şi înving legalismul. În termeni religioşi, liderii Legii pot apărea ca fiind buni, dar adânc înăuntru sunt contestatori împotriva lui Dumnezeu. Astfel cuvintele lor, în timp ce apar virtuoase, sunt de fapt cuvintele lui Satan care-şi ţin enoriaşii sub blestemul păcatului. De aceea sfinţii trebuie să lupte şi să-i învingă pe aceşti religioşi.
Religioşii susţin că mântuirea vine crezând în Isus, dar şi ei mai susţin că se poate intra în Rai când se trăieşte o viaţă virtuoasă înaintea Legii. Poate o astfel de credinţă să se numească credinţa ce te conduce să fii mântuit? Bineînţeles că nu.
Astfel, Domnul a folosit o pildă pentru a-i lumina pe legalişti şi pe noi în această privinţă. Povestea este cam în felul acesta: „un om ce cobora spre Ierihon din Ierusalim era atacat de hoţi care l-au bătut şi l-au lăsat pe jumătate mort. S-a întâmplat şi ca un preot să fie pe drum spre Ierihon şi a trecut pe lângă acest om bătut. Dar preotul nu l-a ajutat şi în schimb a trecut pe partea cealaltă. O altă persoană, de această dată un levit, a venit la victimă, dar şi el a pretins că nu aude strigătele de ajutor ale bietului om şi simplu a trecut pe lângă el.
Apoi a trecut a treia persoană, de această dată un samaritean. Spre deosebire de preot sau levit, samariteanul i-a bandajat rănile, a turnat ulei şi vin, l-a dus la un han pe animalul său şi a avut grijă de el. Chiar i-a dat bani hangiului, spunând: “Ai grijă de el, trec pe aici când mă întorc; dacă vei cheltui mai mult decât ţi-a dat, pentru a-l vindeca, îţi voi plăti când mă întorc. Deci fă orice poţi pentru a-l ajuta pe acest om.”
Cine dintre aceştia trei este bun? Samariteanul, bineînţeles. Acest samaritean se referă la Isus. Ceea ce i-a mântuit pe păcătoşii ca noi nu este nici Legea lui Dumnezeu, nici învăţătorii săi, nici liderii săi, cu atât mai puţin puterea noastră, efortul sau rugăciunile de pocăinţă. Doar Isus, care a venit pe acest pământ pentru a ne curăţi de păcate, este Mântuitorul adevărat. “Astfel (Matei 3:15)” Isus i-a eliberat pe toţi păcătoşii. Botezul lui Isus şi sângele Său de pe Cruce sunt semnul mântuirii păcătosului (1 Petru 3:21). Toţi păcătoşii din această lume sunt mântuiţi de botezul şi Crucea lui Isus. Cei care cred în botezul lui Isus din Râul Iordan şi sângele Său de pe Cruce ca mântuire a alor, sunt întregi şi complet eliberaţi de toate păcatele lor.
Isus ne-a dat puterea de a lupta şi a învinge doctrinele false ale neadevărului. Când oamenii susţin : “Cred în Isus, dar dacă ţii Legea lui Dumnezeu şi faptele tale sunt bune, atunci vei fi eliberat de toate păcatele tale”, ei doar îşi arată minciunile încăpăţânate şi propagante. Dacă adaugi sau substragi orice de la adevărul mântuirii noastre prin Isus, atunci nu ar mai fi adevărul. Isus ne-a dat puterea de a lupta şi a învinge astfel de doctrine false ale neadevărului.
Liderii de astăzi ai Legii vorbesc tare înaintea oamenilor, de ca şi cum observă bine Legea. Dar noi adesea suntem martori ai faptului că ei nu pot să se comporte potrivit propriilor lor cuvinte când întâmpină o situaţie unde, deşi e dificil, trebuie să observe totuşi ceea ce cere Legea de la ei. Ei realizează că deşi doresc în inimile lor să facă bine, nu pot datorită slăbiciunii cărnii lor. Ascunzându-şi slăbiciunile şi îmbrăcându-se cu mantia în formalităţi religioase, ei îi înşală pe alţii şi îi apasă cu aceeaşi povară.
La fel ca preoţii şi leviţii din pasajul de mai sus, şi legaliştii de azi au un standard dublu de a trece pe cealaltă parte oridecâte ori implicarea lor cere sacrificiu. Aceasta este lipsa de putere a unui om înaintea Legii lui Dumnezeu. Oamenii ascund aceasta, acoperind-o cu o haină frumoasă, numită religie. Dar toţi cei care se ascund dinaintea Domnului, nu pot fi mântuiţi. Doar cei care-şi recunosc păcătoşenia, revelându-şi adevăratele lor persoane cu măsura Legii, pot fi eliberaţi de toate păcatele lor, prin Cuvântul adevărului apei şi a Duhului.
Doar Isus nu trece pe lângă păcătoşii care mor şi doar El îi mântuie, găsându-i şi întâlnindu-se cu ei. El ne-a trecut păcatele asupra Lui, fiind botezat în persoană şi i-a eliberat pe păcătoşii care mor din toate păcatele lor, plătindu-le plata cu sacrificiul propriului Său trup. Astfel Isusa devenit Mântuitorul tuturor păcătoşilor.
Cei care înving vor fi îmbrăcaţi în alb
Pasajul aici ne spune că cei care înving vor fi îmbrăcaţi în alb. Aceasta înseamnă că trebuie să luptăm şi să îi învingem pe mincinoşii din lumea creştină. Chiar în timp ce vorbim acum, aceşti mincinoşi îi învaţă pe oameni să creadă în Isus şi trăiesc în bine. Bineînţeles a trăi în bunătate este lucrul bun de făcut. Dar în mod fundamental, inimile oamenilor sunt umplute cu tot felul de lucruri murdare, de la crimă la adulter, hoţie şi gelozie: şi astfel spunând acestor oameni să trăiască în bine, deşi prin sine însăşi a spune este corect, este asemănător cu a-i limita la o simplă religie şi sufocându-i până la moarte. Spunându-le oamenilor ale căror păcate se adună până în gât, “să trăiască în bine”, este a-i împinge la auto-condamnare.
Astfel, ceea ce au nevoie cu adevărat este ca noi să-i ajutăm să fie eliberaţi de toate păcatele lor, învăţându-i adevărul apei şi a Duhului care poate să-i mântuiască de păcatele lor fundamentale. Aceasta este lecţia bună, iar după această învăţătură, vine mustrarea de a trăi o viaţă de bunătate, în Domnul. Spus altfel, prioritatea cea mai imediată pentru acei care stau în afara lui Hristos ca păcătoşi, este de a-i face neprihăniţi, predicându-le mai întâi evanghelia apei şi a Duhului.
Degradarea creştinismului într-o religie lumească
Nu trebuie să fim înşelaţi de religiile lumeşti. Doar când ne luptăm şi învinge, religiile lumeşti care răspândesc minciuni, putem intra în Cer. Deoarece suntem incapabili de a ţine Legea lui Dumnezeu, avem nevoie de harul mântuirii pe care Isus ni l-a dat şi doar crezând în acest har putem să ne întâlnim cu Domnul.
Dar mulţi în creştinism, deşi cred în Isus, sunt târâţi în iad, înşelaţi şi călăuziţi greşit de noţiunea seducătoare că oamenii pot şi trebuie să fie buni. Dar deoarece suntem născuţi cu păcat în mod fundamental, nu putem fi niciodată buni, indiferent cât de mul încercăm. Astfel, noi putem fi mântuiţi doar crezând în evanghelia apei şi a Duhului că Isus ne-a mântuit prin apa şi sângele Său. Noi putem trăi o nouă viaţă doar când recunoaştem că am devenit fără păcat, crezând în acest adevăr.
Fariseii Bibliei şi cei mai mulţi dintre creştinii de azi care nu sunt curăţiţi de păcatele lor, prin necredinţa în evanghelia apei şi a Duhului, sunt toţi la fel—sunt toţi eretici. Fariseii au crezut în Dumnezeu, învierea sufletelor şi viaţa de după moarte, aşa cum e înregistrat în Scriptură. Dar ei nu au crezut în Isus ca Mesia al lor. Mai mult, ei au călcat în picioare şi au ignorat botezul lui Hristos şi sângele Său de pe Cruce.
Astăzi, există mulţi creştini care sunt la fel ca aceşti farisei. Ei au o tendinţă de a recunoaşte mai mult doctrinele creştine, decât Biblia însăşi. De aceea există multe erezii care ies la nesfârşit în ziua de azi. În Tit 3:10-11, Dumnezeu ne spune despre eretici, zicând: “După întîia şi a doua mustrare, depărtează-te de cel ce aduce dezbinări, căci ştim că un astfel de om este un stricat şi păcătuieşte, dela sine fiind osîndit.” Cei care aparţin ereziilor, au încredere, cred şi-şi urmează liderii religioşi mai mult decât Biblia şi ca drept rezultat, trebuie să fie distruşi cu toţii.
Acum, la fel ca înainet, există mulţi profeţi ce apar în această lume. Prin Cuvântul pasajului principal, Dumnezeu astfel ne-a spus că fiecare trebuie să lupte şi să-i învingă pe aceşti profeţi falşi. De asemenea el a spus că doar cei care înving vor fi îmbrăcaţi în hainele neprihănirii.
În Luca 18 se găseşte “pilda fariseului şi a vameşului” Un fariseu s-a urcat la Templu, şi-a ridicat mâinile şi s-a rugat cu ândrie: “Dumnezeule, eu postesc de două ori pe săptămână şi dau zeciuiala din tot ce câştig. Vameşul în schimb, nu putea să-şi ridice faţa când se ruga: Dumnezeule, nu pot face ce face el. Sunt un păcătos cu multe greşeli, nu pot posti de două ori pe săptămână şi nici măcar nu pot să-ţi dau zeciuiala. Nu doar atât, i-am înşelat de asemenea pe oameni, am furat de la ei şi am făcut multe alte lucruri rele. Sunt un om fără merit. Ai milă de mine, Dumnezeule. Ai milă şi mântuieşte-mă te rog.”
Biblia ne spune că vameşul e cel care era justificat de Dumnezeu mai degrabă decât fariseul. Aceasta este bine arătat în întrebarea: “cine poate fi iertat de păcat?” Nimeni alţii decât cei care îşi realizează propriile lor greşeli. Cei care cunosc că sunt păcătoşi, sufletele ce recunosc că fără îndoială sunt destinaţi iadului, unde Legea sau judecata neprihănită a lui Dumnezeu trebuie să le fie aplicată—aceştia sunt cei care primesc mântuirea răscumpărării de la Isus.
Matei 3:15 înregistreză ceea ce a spus Isus chiar înainte să fie botezat. “Astfel” din acest verset înseamnă că botezul lui Isus a fost modul cel mai potrivit de a-i mântui pe păcătoşi—adică, îi mântuieşte făcând să le dispară păcatele, cu botezul lui Isus, ce ne-a transferat toate păcatele asupra Lui.
Crezi în faptul că Isus “astfel” te-a mântuit de păcatele tale? Domnul a luat asupra Sa toate păcatele atunci când a fost “astfel” botezat. Atunci a dus toate păcatele lumii la Cruce şi a plătit plata tuturor acestor păcate cu propriul Său sânge. Trebuie să crezi în aceasta pentru ca sufletul tău să trăiască. Când crezi aceasta, sufletul tău este ispăşit şi eşti născut din nou ca şi copil al lui Dumnezeu.
Totuşi sunt mulţi în această lume care neagă acest adevăr ale apei şi al Duhului, evanghelia mântuirii. De aceea trebuie să luptăm bătălii spirituale. Nu spun că ar trebui să facem mai multe fapte greşite pentru a ne recunoaşte păcatul, ci că ar trebui să fim îmbrăcaţi în harul lui Dumnezeu, recunoscându-ne ca cineva care în mod fundamental este destinat iadului şi pentru a fi judecat în mod spiritual. Trebuie să accepţi faptul că Isus este Mântuitorul tău. Oricine doreşte să fie mântuit, trebuie să creadă în acel Isus al răscumpărării care a luat asupra Sa toate păcatele noastre şi a fost judecat în locul nostru. Doar atunci nu mai poate fi vreun păcat în inima cuiva.
Există păcat în inima ta chiar acum? Cei care cred că există păcat în inimile lor trebuie să cunoască Legea lui Dumnezeu. Legea lui Dumnezeu, plata păcatului este moartea. Dacă ai păcat atunci trebuie să mori. Dacă mori fără să fii răscumpărat pentru păcatele tale, vei fi judecat şi trimis în iad. Doarece fiecare din această lume nu poate decât să păcătuiască, nimeni nu poate evita decât să fie trimis în iad înaintea Legii lui Dumnezeu. De aceea Dumnezeu, având milă de noi, ne-a mântuit trimiţându-L pe acest pământ pe singurul Său Fiu Preaiubit Isus Hristos pentru ca “astfel (Matei 3:15)” să ia asupra Sa toate păcatele omenirii, cu botezul din Rîul Iordan şi judecându-L pe Cruce în locul nostru—totul pentru a ne putea trimite în Cer.
Nu putem fi mântuiţi datorită faptelor noastre bune. Oameni pot avea nivele diferite de ipocrizie, dar fiecare este un ipocrit totuşi şi nimeni nu poate atinge bunătatea perfectă. De aceea oamenii pot fi eliberaţi în întregime de toate păcatele lor doar când sunt iertaţi de toate păcatele lor, crezând în mântuirea răscumpărării lui Hristos. Aceste este adevărul pur al Bibliei.
Descriind cum era înainte să-L întâlnească pe Domnul, Pavel a mărturisit: “Deoarece binele pe care doresc să îl fac, nu îl fac, ci răul pe care nu vreau să-l fac, aceea fac” (Romani 7:19). De ce era Pavel aşa? Deoarece omenirea este încă incapabilă de a face ceva bun. Fiecare ştie că a face bine este un lucru bun, dar nimeni nu poate face astfel în mod fundamental. Aceasta este ceva complet diferit în grad şi dimensiune din punctul de vedere al cărnii pe care o au chiar şi cei neprihăniţi. De aceea oamenii sunt mântuiţi doar crezând în evanghelia apei şi a Duhului pe care le-a dat-o Dumnezeu.
Cum a putut Dumnezeu cel neprihănit şi nepăcătos să accepte astfel de fiinţe şi murdare ca noi? Dumnezeu ne-a mântuit şi îmbrăţişat datorită Domnului nostru Isus. El a luat asupra Sa toate păcatele omenirii cu botezul Său, prin Ioan, marele Preot ale omenirii, a dus aceste păcate la Cruce şi a fost judecat în locul nostru. Crezi în Isus? Crezând în Isus este a crede în ceea ce a făcut pentru noi.
Felul de a sta înaintea lui Dumnezeu
Cain şi Abel s-au născut lui Adam şi Eva, primii părinţi ai omenirii. Când Adam şi Eva au păcătuit, Dumnezeu a omorât un animal în schimb şi i-a îmbrăcat în pielea sa. Aceasta învaţă omenirea cele două legi ale lui Dumnezeu. Una este legea de justiţie a lui Dumnezeu, unde “plata păcatului este moartea” iar cealaltă este Legea dragostei Lui, unde sacrificiile sunt folosite pentru a acoperi păcatele ruşinoase ale păcătoşilor. Adam şi Eva, înşelaţi de Satan, au păcătuit împotriva lui Dumnezeu. Indiferent cum au sfârşit în a păcătui, ei au trebuit să fie omorâţi, deoarece plata păcatului este moartea înaintea Legii lui Dumnezeu. Dar Dumnezeu a ucis un animal în schimb şi i-a îmbrăcat în pielea sa. Aceasta a fost simbolul ispăşirii sacrificiale care urma să vină.
După ce au comis păcatul, Adam şi Eva au cusut împreună frunze de smochin şi şi-au făcut acoperăminte. Dar aceste frunze de smochin nu puteau dura mult, deoarece se uscau în soare, rupându-se şi căzând cu mişcarea lor şi astfel nu le puteau acoperi pata. Astfel, pentru Adam şi Eva care au încercat în zadar să-şi acopere ruşinea cu frunze de smochin, Dumnezeu a ucis un animal, a făcut tunici din piele şi s-au îmbrăcat cu ele. Cu alte cuvinte prin jertfa sacrificială Dumnezeu a acoperit toată ruşinea păcătoşilor.
Aceasta ne vorbeşte despre dragostea lui Dumnezeu pentru noi şi mântuirea Sa dreaptă. Adam şi Eva au realizat că Dumnezeu a ucis animalul în locul lor şi că El Însuşi le-a acoperit toată ruşinea şi i-a mântuit. Atunci ei au dat mai departecopiilor lor această credinţă.
Adam a avut doi fii, Cain şi Abel. Cain, primul fiu a oferit jertfe lui Dumnezeu din produsul propriului său efort şi putere, în timp ce jertfa lui Abel era un miel înjunghiat, potrivit legii lui Dumnezeu de ispăşire. Pe care a acceptat-o Dumnezeu? Aceste două jertfe au fost una din evenimentele-cheie ale Vechiului Testament care a arătat contrastul dintre jertfa de credinţă şi jerta gândului uman. Dumnezeu a acceptat jertfa lui Abel. Biblia ne sune că Dumnezeu nu a acceptat jertfa lui Cain din fructul de pe jos, sudoarea şi munca sa, ci în schimb a acceptat jertfa lui Abel, in oile întâi născute din turma sa şi grăsimea lui.
“Abel a adus şi el o jertfă de mîncare din oile întîi născute ale turmei lui şi din grăsimea lor. Domnul a privit cu plăcere spre Abel şi spre jertfa lui” spune Biblia. Dumnezeu a primit jertfa lui Abel şi sacrificiul Său cu bucurie. Din acest Cuvânt , trebuie să putem citi ceea ce doreşte inima lui Dumnezeu de la noi.
Cum ne-ar accepta Dumnezeu? În fiecare zi suntem lipsiţi de slava Sa; cum putem sta vreodată în faţa lui Dumnezeu? Nu este decât o singură cale în care putem merge la Dumnezeu, doar una e care Dumnezeu a stabilit-o pentru noi. Nu este alta decât prin “jertfă”—nu jertfa “faptelor” noastre, ci jertfa “credinţei” noastre. Aceasta acceptă Dumnezeu.
Care a fost credinţa pe care Adam şi Eva au trecut-o asupra copiilor lor? Aceasta a fost credinţa “tunicilor din piele”. Spus altfel, a fost credinţa care a crezut în ispăşirea prin jertfa sacrificială. Astăzi aceasta este credinţa în evanghelia apei şi a sângelui lui Isus: “Cred că toate păcatele mele au fost luate prin botezul şi sângele lui Isus şi că a fost judecat în locul meu. Îmi dau această credinţă ca jertfă. Cred că Domnul mi-a luat toate păcatele când a fost botezat. Cred că toate păcatele au fost trecute asupra lui Isus. Aşa cum a promis Dumnezeu în Vechiul Testament, Isus Hristos m-a făcut fără păcat, fiind mielul sacrificial şi murind pentru mine. Cred în această mântuire”.
Când stăm înaintea lui Dumnezeu, crezând că Domnul astel ne-a mântuit, Dumnezeu acceptă jertfa acestei credinţe şi ne îmbrăţişează. De ce? Deoarece doar prin “jertfa sacrificială” şi nimic altceva, am devenit fără păcat şi neprihăniţi înaintea lui Dumnezeu.
Dumnezeu ne-a acceptat deoarece noi I-am dat jertfa credinţei noastre care crede în Isus, ca Mântuitor al nostru. Cu alte cuvinte, când Dumnezeu a acceptat sacrificiul lui Isus, de asemenea ne-a acceptat şi pe noi în Hristos. Motivul este deoarece toate păcatele noastre au fost trecute asupra jertfei. Deoarece judecata păcatelor noastre a fost înmânată asupra acestei jertfe, am devenit fără păcat. Aceasta este dreptatea lui Dumnezeu şi neprihănirea Sa. Este şi dragostea lui Dumnezeu şi mântuirea Sa perfectă.
Şi noi oferim jerta lui Abel
Biblia ne spune că Dumnezeu a acceptat jertfa lui Abel cu bucurie. Atunci care este jertfa credinţei e care Dumnezeu ar accepta-o de la noi azi? Când credem în inimile noastre că Isus este Mântuitorul nostru şi că El a avut grijă de păcatele noastre şi a fost judecat pentru noi, şi când Îi oferim lui Dumnezeu această credinţă, Dumnezeu ne acceptă prin jertfa acestei credinţe. Indiferent cât de scurte au devenit faptele noastre, deoarece toate păcatele noastre au fost trecute asupra lui Isus şi deoarece Isus a fost judecat în locul nostru, Dumnezeu Tatăl ne-a găsit păcatele în Fiul Său, nu în noi. Astfel Dumnezeu a trecut asupra Sa toate păcatele noastre, L-a judecat în locul nostru, L-a înviat din morţi în trei zile, şi L-a pus la dreapta Sa.
Dumnezeu i-a mântuit pe toţi cei care cred aceasta. El ne-a acceptat jerta de credinţă. Fără Isus Hristos, nu putem sta niciodată înaintea lui Dumnezeu. Dar deoarece Isus a devenit Mântuitorul nostru asigurat, putem merge la Dumnezeu cu jertfa acestei credinţe şi datorită acestei jertfe, Dumnezeu ne poate accepta. Este întreagă credinţa noastră în acest adevăr? Bineînţeles că da!
De fapt noi am devent acuma fără păcat. Deoarece păcatele noastre au fost trecute asupra lui Isus, Dumnezeu ne-a îmbrăcat pe noi care am devenit nepăcătoşi, în haine albe, ne-a făcut neprihăniţi. Aşa cum Domnul nostru a promis: “Cine învinge va fi îmbrăcat în haine albe şi nu i se va şterge numele din Cartea Vieţii”. El ne va mărturisi numele înaintea îngerilor Săi.
În biserica din Sardis a lui Dumnezeu, erau câţiva care umblau cu Domnul în alb. Nimeni decât aceştia erau slujitorii lui Dumnezeu, copiii şi sfinţii Săi.
Dumnezeu a acceptat jertfa lui Abel. De asemenea l-a acceptat pe Abel. Dar Dumnezeu nu acceptă jertfe dacă nu sunt complete. Astfel Dumnezeu nu l-a acceptat e Cain şi jertfa sa. De ce nu l-a accetat Dumnezeu pe Cain şi jertfa sa? El nu le-a acceptat deoarece jertfa lui Cain nu era jertfa vieţii pregătită cu sângele ispăşitor. Biblia ne spune că Cain a ofverit jertfe cu fructe de pe jos, produsul propriului său efort, drept jertfa sa. Simplu spus, el a oferit recolta sa. Acestea puteau fi pepene, porumb sau cartofi, fără îndoială curate şi bine pregătire. Dar Dumnezeu nu a acceptat acest fel de jertfă.
Această jertfă a lui Cain are un înţeles important pe care toţi creştinii de azi trebuie să-l înţeleleagă pentru a fi mântuiţi. Dar puţini din lumea de azi cunosc cu adevărat inima lui Dumnezeu, deoarece mulţi dintre ei nu au nici o idee, nici măcar în visele lor că de fapt ei Îi dau lui Dumnezeu jertfa lui Cain.
Când cineva stă înaintea lui Dumnezeu, trebuie mai întâi să se recunoască ca obligat morţii şi iadului datorită păcatelor sale. Recunoşti aceasta înaintea lui Dumnezeu?, că eşti osândit şi obligat pentru iad, datorită păcatelor tale? Dacă nu eşti conştient cu privire la aceasta, atunci nu e nevoie să crezi în Isus , deoarece Isus este Mântuitorul păcătoşilor. Domnul ne-a spus: “Cei care sunt bine nu au nevoie de doctor, ci cei care sunt bolnavi.” E nevoie de Domnul nostru pentru sufletele noastre care suferă sub povara păcatului, nu de cei care nu-şi realizează propriile păcate şi care susţin că sunt fără păcat, atunci când încă trebuie să se nască din nou.
În mod fundamental, fiecare este un păcătos. De aceea, Dumnezeu trebuie să judece omenirea, iar omenirea este obligată să întâmpine mânia lui Dumnzeu. Cu alte cuvinte, tu şi eu sunt cu toţii obligaţi să fim distruşi. Dar pentru a evita de a fi trimişi în acest iad al distrugerii, Domnul ne-a luat toate păcatele cu botezul Său, în Rîul Iordan şi a primit judecata lui Dumnezeu, în locul nostru. Datorită acestui lucru, Dumnezeu a putut să ne mântuiască în întregime pe toţi, înaintea lui Dumnezeu. De aceea, doar cei care de fapt comit păcat înaintea lui Dumnezeu şi sunt conştienţi că sunt păcătoşi, au nevoie să creadă în Dumnezeu şi doar pentru aceştia Dumnezeu a devenit Mântuitorul.
Credinţa care ne îmbracă în hainele albe ale mântuirii
După cum ne spune Biblia: “Deoarece viaţa trupului este în sânge”, viaţa unui om este de asemenea în sângele său. Datorită păcatelor noastre, trebuie să murim cu siguranţă. Atunci de ce a murit Isus pe Cruce? El a murit pe Cruce deoarece a luat asupra Sa toate păcatele noastre şi deoarece plata păcatului este moartea, Isus Şi-a vărsat sângele vieţii pentru a plăti plata şi a murit în locul nostru. Pentru a fi mărturie acestui adevăr, a fost crucificat, a sângerat şi a murist pe Cruce în locul nostru.
După cum ne spune Biblia: “Era lovit pentru păcatele noastre, zdrobit pentru fîrîdelegile noastre”, Isus a murit cu adevărat pentru păcatele şi fărădelegile noastre. De aceea, moartea Sa este moartea noastră, iar învierea Sa este învierea noastră. Crezi în aceasta.
Isus a venit pe acest pământ pentru a ne mântui şi a fost botezat pentru a ace ca păcatele noastre să dispară. Isus a fos şit crucificat. Oamenii L-au dispreţuit, furându-i hainele, scuipând pe El şi plesnindu-L pe faţă. De ce a întîmpinat Isus, care este Dumnezeu, această umilire de a fi plesnit şi scuipat? Domnul nostru a fost dispreţuit datorită păcatelor noastre.
De aceea, moartea şi învierea Domnului sunt moartera şi învierea fiecăruia dintre noi. Nici un lider religios din lume nu a avut grijă de păcatele noastre. Nici Mohamed, nici Buddha, nici nimeni altcineva din această lume nu a renunţat la viaţa sa pentru păcatele noastre.
Dar Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, a venit pe acest pământ şi a luat asupra Sa păcatele noastre cu botezul Său în Râul Iordan şi ne-a făcut fără păcat. Şi pentru a ne elibera de moartea noastră, judecată, distrugere şi blestem, a renunţat la propria Sa viaţă.
De aceea, Biblia ne spune: “Căci mulţi care aţi fost botezat în Hristos, v-aţi îmbrăcat cu Hristos”, credinţa noastră trebuie să fie îmbracată în hainele neprihănirii, răscumpăraţi de păcatele noastre, crezând în botezul lui Isus care ne-a luat toate păcatele. Astfel această credinţă în botezul lui Isus nclude credinţa în moartea şi învierea noastră.
Dumnezeu ne-a făcut copiii Săi, uitându-se la această credinţă a noastră ce crede în Fil Său. Aceasta este primirea. E Dumnezeu ne primeşte, uitându-Se la jertfa credinţei noastre care ne aduce înaintea Sa. El nu ne primeşte, uitându-se la faptele noastre, ci ne primeşte ca şi copii ai Săi, ca Mântuitor al tuturor, care ne-a purtat păcatele, a fost judecat în locul nostru şi a înviat din morţi.
Aceasta este credinţa adevărată, dragii mei fraţi şi surori. Nu suntem mântuiţi prin faptele noastre, ci suntem îmbrăcaţi în haine albe, prin lucrările lui Isus Hristos. Nici o faptă a omului nu poate fi 100% curată. Pentru ca inimile noastre să devină nepăcătoase, trebuie să renunţăm la efortul nostru propriu şi în schimb doar să credem în Domnul ca Mântuitor al nostru. Crezând aceasta şi doar aceasta, putem fi îmbrăcaţi în haine albe.
Numele noastre vor fi atunci scrise în Cartea Vieţii şi vom fi aprobaţi de Dumnezeu înaintea îngerilor. Isus Însuşi ne va recunoaşte ca şi copiii ai Săi, spunând: “Te-am mântuit; eşti neprihănit deoarece ţi-am făcut păcatele toate să dispară.” Acesta este înţelesul exact al pasajului principal din Apocalipsa pe care l-am discutat până acum. Putem fi răscumpăraţi doar când intră în biserica lui Dumnezeu, iar cei ispăşiţi se găsesc doar în Biserica Sa.
Dumnezeu Tatăl ne-a primit, uitându-se la credinţa noastră în Fiul Său. Deşi în infirmităţile şi greşelile noastre nu putem decât să ne înstrăinăm zilnic şi să cădem în slăbiciune în mod constant, s-a uitat la credinţa noastră în Fiul Său şi datorită acestei credinţe El ne-a primit cum L-a primit pe propriul Său Fiu. Domnul nostru ne-a mântuit.
Şi ne-a îmbrăcat în haine albe. Credinţa în nepăcătoşenia inimii noastre este evidenţa îmbrăcăminţii noastre în haine albe. Domnul ne-a promis că, atunci când stăm înaintea Lui cu inimile noastre mai întîi îmbrăcate în haine albe, El ne va preschimba trupul în trupuri dumnezeieşti.
În această lume există bisericile lui Dumnezeu, unde se găsesc cei neprihăniţi şi slujitorii lui Dumnezeu. Există cei care sunt îmbrăcaţi în haine albe în aceste biserici, iar Dumnezeu lucrează prin bisericile şi slujiorii Săi.
Să ne întoarcem la Apocalipsa 3:5 din nou: “Cel care învinge va fi îmbrăcat în haine albe şi nu i se va şterge numele din Cartea Vieţii; îi voi mărturisi numele înainte Tatălui şi a îngerilor Săi.”
O precondiţie pe care Dumnezeu ne-a dat-o în pasajul de mai sus, este că îi va îmbrăca în haine albe doar “pe cei care înving”. Noi trebuie să învingem. Dar cei care, deşi cred în Isus, de asemenea cred că păcatele lor zilnice trebuie să fie iertate prin mărturisirile lor zilnice, sunt cei care îl înving pe Satan în lupta lor împotriva lui, ci cei care au fost învinşi. Oamenii cu astfel de credinţă nu pot fi îmbrăcaţi niciodată în haine albe. Nu pot niciodată să devină cei neprihăniţi.
Doar cei care înving cred în lucrarea de mântuire perfectă a Domnului. Dumnezeu ţi-a dat deja credinţa care poate învinge astfel de doctrine false ca doctrinele sfinţirii sau ale justificării. Dumnezeu ne-a mântuit şi cu evanghelia Sa adevărată, evanghelia botezului şi a sângelui, ca noi să putem lupta şi sî învingem evangheliile false, care nu aduc mântuirea perfectă şi pentru a fi eliberaţi din mâna lui Satan.
Noi trebuie doar să ne dm păcatele în credinţă, recunoscând concret în inimă că păcatele noastre au fost trecute cu adevărat asupra lui Isus. Şi trebuie să credem că noi am murit atunci când Isus a murit şi că moartea Sa a fost una indirectă în locul nostru. De asemenea, trebuie s credem că Isus a înviat din morţi pentru a ne lăsa să retrăim. Când avem această credinţă concretă a adevărului, uitându-ne la credinţa noastră, Dumnezeu ne aprobă ca neprihăniţi.
Spus altfel, acesta este înţelesul Cuvântului: “Însă tuturor celor care L-au primit, adică celor care cred în Numele Lui, le-a dat dreptul să devină copii ai lui Dumnezeu” (Ioan 1:12). Oamenii nu devin copiii lui Dumnezeu doar spunând cu gura lor „cred în Isus”, când de fapt nici măcar nu au deloc cunoaşterea potrivită a lui Isus.
Cuvântul lui Isus continuă: “născuţi nu dintr-un tată uman, nici dintr-o dorinţă fizică şi nici dintr-o hotărâre a vreunui om, ci din Dumnezeu.” E adevărat. A deveni copiii lui Dumnezeu este posibil doar prin credinţă. Pentru aceasta, trebuie de aceea să luptăm şi să îi învingem pe mincinoşi. Cei care au primit ştergerea păcatului devenind astfel mincinoşi, trebuie să umble cu Dumnezeu, învingând de asemenea dorinţele cărnii lor. Cu alte cuvinte trebuie să credem prin voia lui Dumnezeu.
Atunci care este voia lui Dumnezeu? Voia lui Dumnezeu este pentru acei care au fost îmbrăcaţi în haine albe, pentru a ne uni şi a-I sluji evanghelia. Voia Sa este ca cei neprihăniţi, deşi pot trăi departe, să se adune pentru a slăvi, a sluji şi a-L lăuda pe Dumnezeu şi de a răspândi evanghelia păcătoşilor, pentru ca şi ei să fie îmbrăcaţi în haine albe. Această viaţă de lucrare pentru mântuire a sufletelor, este viaţa poporului lui Dumnezeu , viaţa slujitorilor Săi.
Când trăim o astfel de viaţă, Dumnezeu nu doar ne îmbracă în “neprihănirea” Sa, ci de asemenea ne dă toate binecuvântările atât ale prosperităţii pe acest pământ, cât şi binecuvântările Cerului. Făcându-ne să predicăm această evanghelie, celor din jurul nostru, El îi îmbracă şi în haine albe. Dumnezeu i-a îmbrăcat în alb pe toţi cei neprihăniţi şi pe cei din jurul lor. Dumnezeu ne-a permis să învingem în lupta noastră împotriva neadevărului, crezând în Cuvântul adevărului. Şi a dat binecuvântarea de a fi îmbrăcaţi în haine albe, neprihniţilor care astfel înving în această luptă spirituală. Lăudat fie Domnul!
