- All e-books and audiobooks on The New Life Mission website are free
- Explore multilingual sermons in global languages
- Two new revised editions in English have been released
- Check out our website translated into 27 languages
Temă 9: Romani (Comentarii asupra Cărții Romani)
[1-1] Introducere la Romani Capitolul 1
Se poate referi la “Epistola lui Pavel către Romani” ca şi comoară a Bibliei. În mod principal se referă la cum se poate obţine neprihănirea lui Dumnezeu, crezând în evanghelia apei şi a Duhului. Comparând Romani cu Epistola lui Iacov, cineva a definit-o pe prima “cuvântul comorilor” iar pe cea de-a doua, “cuvintele paiului”. Totuşi, Iacov este cuvântul lui Dumnezeu, aşa cum este şi Romani. Singura diferenţă este că Romani este preţios deoarece oferă o vedere generală a Bibliei, în timp ce Iacov este preţios deoarece este cuvântul care-l face pe cel neprihănit să trăiască după voia lui Dumnezeu.
Cine este omul, Pavel?
Să citim mai întâi Romani 1:1-7: “Pavel, rob al lui Isus Hristos, chemat de El apostol, rânduit pentru vestirea Evangheliei lui Dumnezeu, pe care a făgăduit-o mai înainte, prin proorocii Săi, în Sfintele Scripturi, despre Fiul Său, Cel născut din sămânţa lui David, după trup, care a fost rânduit Fiu al lui Dumnezeu întru putere, după Duhul sfinţeniei, prin învierea Lui din morţi, Isus Hristos, Domnul nostru, prin Care am primit har şi apostolie, ca să aduc, în numele Său, la ascultarea credinţei, toate neamurile, întru care sunteţi şi voi chemaţi ai lui Isus Hristos: tuturor celor ce sunteţi în Roma, iubiţi de Dumnezeu, chemaţi şi sfinţi: har vouă şi pace de la Dumnezeu, Tatăl nostru, şi de la Domnul Isus Hristos!”
Aceste pasaje pot fi considerate ca “Salutările lui Pavel către creştinii din Roma”. Pavel îi salută ca un slujitor al lui Isus Hristos, care devine neprihănirea lui Dumnezeu.
Versetul 1 vorbeşte despre întrebarea “Cine este Pavel?”. El a fost un evreu care L-a întâlnit pe Domnul Cel înviat, pe drumul către Damasc şi care a fost ales ca vas al Domnului (Faptele Apostolilor 9:15), pentru a răspândi Neamurilor evanghelia.
Pavel răpândeşte evanghelia adevărată, bazat pe sistemul sacrificial şi pe profeţiile Vechiului Testament
În versetul 2, Apostolul Pavel a răspândit evanghelia, bazat pe cuvintele Vechiului Testament. El a definit “evanghelia lui Dumnezeu” ca “cea pe care El a promis-o înainte, prin profeţii din Sfânta Scriptură”. Prin acest verset putem vedea că Apostolul Pavel a predicat evanghelia apei şi a Duhului, bazat pe sistemul sacrificial din Vechiul Testament. Mai mult, versetul 2 indică faptul că Pavel a fost ales să facă lucrarea evangheliei.
Fraza: “prin profeţii Săi din Sfânta Scriptură” implică promisiunile lui Dumezeu de a-L trimite pe Isus Hristos, care apare în sistemul sacrificial sau profeţiile din Vechiul Testament. Toţi profeţii Vechiului Testament, inclusiv Moise, Isaia, Ezechiel, Ieremia şi Daniel, au purtat mărturia faptului că Isus Hristos va veni în această lume şi va muri pe Cruce, după ce va lua păcatele omenirii.
Cum era evanghelia pe care Apostolul Pavel a oferit-o?. El a predicat evanghelia apei şi a Duhului, care vorbea despre Fiul lui Dumnezeu, Isus Hristos.
Totuşi, unii oameni spun că, cuvintele Vechiului Testament s-a sfârşit deja, iar alţii insistă la fel, oferind ca evidenţă cuvintele din Matei 11:13. Unii evanghelişti bine cunoscuţi, chiar ignoră întreaga parte din Vechiul Testament.
Totuşi, Dumnezeu ne-a făcut o promisiune prin Vechiul Testament, iar El a împlinit această promisiune prin Isus Hristos în Noul Testament. De aceea, în lumea credinţei, Noul Testament nu poate exista fără Vechiul Testament şi la fel, cuvintele Vechiul Testament nu poate fi împlinit fără cuvintele Noului Testament.
Apostolul pavel a fost ales pentru evanghelia lui Dumnezeu. Bine, atunci întrebarea este: “Ce fel de evanghelie a predicat?”. El a predicat faptul că Isus Hristos a venit în această lume şi ne-a mântuit de toate păcatele prin evanghelia apei şi a Duhului, bazat pe Vechiul Testament. De aceea, oridecâte ori predicăm evanghelia apei şi a Duhului, ar trebui să o facem, bazat pe profeţii şi sistemul sacrificial din Vechiul Testament. Doar atunci oamenii vor ajunge să creadă că evanghelia apei şi a Duhului este adevăraul şi că Noul Testament este împlinirea cuvintelor promisiunii din Vechiul Testament.
De la începutul Noului Testament putem afla că s-a pus evidenţă pe botezul pe care Isus L-a primit de la Ioan şi sângele Său de pe Cruce. În timp ce în mijlocul Vechiului Testament era sistemul sacrificial, ce a fost calea de răscumpărare pentru un păcătos. El/ea trebuia să-şi treacă păcatul, întinzându-şi mâinile asupra capului unei oferte de păcat şi făcându-l să sângereze de moarte, pentru a fi iertat/iertată de păcat.
Apoi, dacă în Vechiul Testament a existat întinderea mâinilor şi sângele animalelor sacrificiale, pentru ştergerea păcatului, ce a fost în Noul Testament?. A fost botezul pe care Isus L-a primit şi sângele Său de pe Cruce. Mai mult, Marele Preot, menţionat Vechiul Testament (Levitic 16:21), a fost echivalent cu Ioan Botezătorul, în Noul Testament.
Versetele 3 şi 4 vorbesc despre întrebarea: “Ce fel de persoană a fost Isus?”. Versetele explică caracterul Său generic. Isus Hristos S-a născut în mod fizic din familia lui David şi prin Duhul sfinţeniei, a fost recunoscut ca Fiu al Dumnezeu, prin puterea Sa de înviere din morţi. De aceea, El a devenit Mântuitorul, dând apă şi sânge celor care au crezut în El. Isus Hristos a devenit celor care au crezut Dumnezeul mântuirii, Regele regilor, şi Marele Preot din Cer.
În unele teologii creştine, divinitatea lui Isus a fost negată. Aceste teologii spun: “El a fost doar un tânăr uimitor”. Mai mult, potrivit Noii Teologii, “Există mântuire în toate religiile.” De aceea, în seminariile liberale, oamenii insistă că trebuie să accepte exorcismul, Budismul, Catolicismul şi alte religii din această lume. Această aşa-numită Teologie Liberală sau Noua Teologie, spune că ar trebui să se respecte orice şi, de aceea toţi oamenii trebuie să se unească şi să devină “una”.
Totuşi, s-a spus clar în Biblie că la început, Dumnezeu a creat cerurile şi pământul. Apoi, cine este acest Dumnezeu?. Este Isus Hristos. Numele “Hristos” înseamna să fii uns cu ulei. În Vechiul Testament, un rege sau un profet era uns pe cap de către Marele Preot. Dea ceea, Isus Hristos se referă ca la Regele Regilor. O persoană care-L neagă pe Isus ca Dumnezeu, nu este un credincios în Dumnezeu.
În ziua de azi, credinţele oamenilor din întreaga lume întorc spatele la pluralismul religios. Ei dau laude şi slujesc, în timp ce combină tot felul de elemente, de la religii păgâne, cum ar fi Budismul şi Confucianismul. Uneori, congregaţia slujeşte într-un fel budist, iar altă dată într-umn mod creştinesc. Ei bine, poate că este o fuziune delicioasă de mâncare. Totuşi, când e vorba de credinţă, cu cât mai pur, cu atât mai bine.
De aceea, răspunsul la întrebarea din versetele 3 şi 4, “cine este Isus?”, este că El este Cel care este recunoscut ca Fiu al lui Dumnezeu, prin puterea Sa de înviere din morţi. Hristos a devenit pentru noi Domnul şi Mântuitorul.
Versetele 5 şi 6 vorbesc despre cum Pavel a devenit un Apostol prin Dumnezeu. El a devenit un martor care predică Neamurilor evanghelia, pentru ca ei să primească mântuirea, crezând în Isus Hristos.
Ce fel de autoritate a avut Apostolul Pavel?
Aşa cum este scris în versetul 7, Apostolul Pavel a avut autoritatea de a-I binecuvânte pe credincioşi în Isus, prin numele lui Dumnezeu. Autoritatea unui Apostol înseamna puterea spirituală de a putea să-i binecuvântezi pe toţi oamenii în numele lui Isus Hristos.
De aceea, Pavel a putut spune: “Har şi pace vouă de la Dumnezeu Tatăl nostru şi Domnul Isus Hristos”.
Aici, mi-ar plăcea să mă gândesc puţin la această benedicţie. Se părea că Apostolul Pavel a avut autoritatea să facă benedicţii pentru oameni, iar duminica, oridecâte ori sfârşim serviciile de slujire, încheiem cu benedicţiile: “Dumnezeu doreşte să dea sfinţilor acest fel de binecuvântare.” Cuvintele originale ale binecuvântării sunt după cum urmează.
Să începem cu Numeri 6:22. “Şi a grăit Domnul cu Moise şi a zis: “Spune lui Aaron şi fiilor lui şi le zi: Aşa să binecuvântaţi pe fiii lui Israel şi să ziceţi către ei: Să te binecuvânteze Domnul şi să te păzească! Să caute Domnul asupra ta cu faţă veselă şi să te miluiască! Să-Şi întoarca Domnul fala Sa către tine şi să-li dăruiască pace!””
Lui Aaron, Marele Preot şi fiilor săi li s-au spus: “Aşa să cheme numele Meu asupra fiilor lui Israel”. Dacă ei i-ar binecuvânta pe israeliţi în felul acesta, Dumnezeu i-ar binecuvânta întocmai, cum zice Scriptura. Când ne uităm la toate scripturile pauline, putem vedea că el a spus adesea: “Harul Domnului nostru să fie cu voi”. Aceasta indica că nu el era cel care oferea binecuvântări, ci Dumnezeu. De aceea, Apostolul Pavel întotdeauna oferea sfinţilor binecuvântarea, oridecâte ori îsi termina epistolele.
Pavel a avut autoritatea să dea binecuvântări poporului lui Dumnezeu. Această autoritate nu a fost tuturor misiunilor creştine. În schimb, a fost dată doar slujitorilor lui Dumnezeu. Când slujitorii lui Dumnezeu fac benedicţii, spunând că doresc cu adevărat să ofere binecuvântări, atunci Dumnezeu le oferă aceste binecuvântări, potrivit exact benedicţiei.
Dumnezeu oferă autoritate cerească nu doar slujitorilor Săi, ci şi tuturor sfinţilor născuţi din nou. Dumnezeu pune: “Cărora veţi ierta păcatele, le vor fi iertate şi cărora le veţi ţine, vor fi ţinute.” (Ioan 20:23). El oferă acel fel de autoritate tuturor neprihăniţilor. De aceea, trebuie să dea multă atenţie de a nu confrunta pe sfinţii nou-născuţi sau pe slujitorii Săi, deoarece e la fel ca şi cum L-ai confrunta pe Dumnezeu. Deoarece Dumnezeu a oferit Apostolilor Săi autoritatea binecuvântării şi a blestemului, precum şi slujitorilor Săi şi neprihăniţilor.
Apostolul Pavel care doreşte să împartaseasca cu sfinţii darul spiritual
Să citim Romani 1:8-12. “Mulţumesc, întâi Dumnezeului meu, prin Isus Hristos, pentru voi toţi, fiindcă credinţa voastră se vesteşte în toată lumea. Căci martor îmi este Dumnezeu, Căruia Îi slujesc cu duhul meu, întru Evanghelia Fiului Său, că neîncetat fac pomenire despre voi, Cerând totdeauna în rugăciunile mele ca să am cumva, prin voinţa Lui, vreodată, bun prilej ca să vin la voi. Pentru că doresc mult să vă văd ca să vă împartasesc vreun dar duhovnicesc, spre întarirea voastră. Şi aceasta ca să mă mângâi împreuna cu voi prin credinţa noastră laolaltă, a voastră şi a mea.”
Mai înainte de toate, pentru ce I-a mulţumit Apostolul Pavel lui Dumnezeu?. El I-a mulţumit lui Dumnezeu pentru creştinii din Roma, deoarece ei au crezut în Isus şi prin ei, evanghelia a fost predicată altor oameni.
În versetele 9 şi 10, s-ar putea pune întrebarea: “De ce Apostolul Pavel a dorit să meargă la Roma în timpul călătoririei sale misionare?” Motivul pentru aceasta a fost deoarece, dacă evanghelia apei şi a Duhului ar fi fost predicată în Roma, în acel timp, ar fi fost răspândită în întreaga lume. Aşa cum toată lumea se uită astăzi la America, în vremurile străvechi Roma era centrul lumii, cum era şi zicala: “Toate drumurile duc la Roma.”
Noi muncim mult, predicând evanghelia în America. Dacă noi am răspândi această evanghelie a apei şi a Duhului Sfânt în America, mulţi misionari s-ar ridica şi ar pleca în lume să predice altora această evanghelie frumoasă. De aceea, tot aşa şi Pavel a dorit să meargă la Roma.
Darul spiritual despre care vorbeşte Pavel
În versetul 11 este scris: “Pentru că doresc mult să vă văd ca să vă împartasesc vreun dar duhovnicesc, spre întarirea voastră.”
La ce se referă Pavel prin împartasirea vreunui dar spiritual, pentru ca oamenii să fie întariti?. Darul spiritual despre care el vorbeşte, este evanghelia apei şi a Duhului, pe care o predicăm noi. În versetul 12 e scris: “Şi aceasta ca să mă mângâi împreuna cu voi prin credinţa noastră laolaltă, a voastră şi a mea.” Spunând că vreun dar spiritual să fie împartasit oamenilor, spre întarirea lor şi pentru a-i încuraja pe oameni cu credinţele reciproce, atât a lui Pavel, cât şi ale lor, era deoarece, predicând evanghelia apei şi a Duhului, Pavel a dorit ca oamenii să se odihească, să se mângâie, să primească binecuvântări şi să aibă părtăşie în acelaşi fel de credinţă.
Spunând Apostolul Pavel că doreşte doreşte să fie încurajat împreuna cu ei, prin credinţe reciproce, arată că el tânjea să predice din nou evanghelia apei şi a Duhului Sfânt, bisericii Romane. Acum, toţi membrii noştri ai bisericii înteleg şi cred în mod concret în evanghelia apei şi a Duhului, dar se poate părea să fie unii creştini nominali care nu cred în evanghelia adevărată, cu trecerea timpului. La fel, biserica din Roma ar putea avea nevoie de a reîmprospăta evanghelia.
De aceea, Apostolul Pavel a spus că se poate să fi fost încurajat de credinţele reciproce din el. De fapt, noi primim mângâiere înaintea prezenţei lui Dumnezeu, iar inimile noastre se pot odihni în pace, mulţumită credinţei în evanghelia apei şi a Duhului. Noi nu am putea să ne odihnim în pace fără evanghelia apei şi a Duhului.
Mai mult, este scris: “Pentru că doresc mult să vă văd ca să vă împartasesc vreun dar duhovnicesc, spre întarirea voastră.” Acest dar spiritual este evanghelia apei şi a Duhului. Se poate deveni un copil al lui Dumnezeu şi să se primească binecuvântări doar când se crede în evanghelia apei şi a Duhului.
Totuşi, ce folos este ca oamenii să trăiască în mod virtuos sau credincios, renunţând la fumat şi băut şi nefăcând orice greşeli, dacă nu cunosc evanghelia apei şi a Duhului, chiar dacă cred cumva în Isus?. Faptele lor nu au nimic de-a face cu neprihănirea lui Dumnezeu. Neprihănirea lui Dumnezeu este mult mai mare decât cea a fiinţelor umane. Este uşor să-i atragi pe oameni la o biserică, dar este mai important să predici evanghelia apei şi a Duhului acestor noi credincioşi, pentru ca ei să poată fi iertaţi de toate păcatele lor şi să devină copiii lui Dumnezeu, fiind îmbracati în binecuvântările spirituale ale Cerului.
Apostolul Pavel dorea ca sfinţii din Roma să fie încurajati prin propria sa credinţă. Astfel el a spus: “Şi aceasta ca să mă mângâi împreuna cu voi prin credinţa noastră laolaltă, a voastră şi a mea.” De aceea, Apostolul Pavel trebuia să predice evanghelia adevărată întregii adunări ale bisericii, pentru ca ei să aibă credinţă, ca ei să fie mângâiaţi prin credinţa lui în evanghelia apei şi a Duhului. El trebuia să ofere credincioşilor bisericii din Roma evanghelia apei şi a Duhului Sfânt şi să-i învete ce este ea cu adevărat.
Aceasta l-a făcut diferit pe Apostolul pavel de ceilalţi evanghelişti din lumea de azi. În Epistola către Biserica Romană, Apostolul Pavel a spus că doreşte ca oamenii să fie mângâiaţi, împartasind vreun dar spiritual şi să-i încurajeze, prin credinţele reciproce, atât ale oamenilor, cât şi a lui. Aceasta ar trebuie să învete de la Apostolul Pavel toţi predicatorii din bisericile de azi. Apostolul Pavel obişnuia să predice evanghelia apei şi a Duhului, cu care se poate discerne fraţii adevăraţi de cei falşi.
În ziua de azi, bisericile au un grup de participanţi noi care primesc învataturi doctrinale pentru o perioadă de 6 luni, iar într-un timp de un an, în final se botează. Aceasta e tot. Ei se botează indiferent dacă ştiu despre evanghelia apei şi a Duhului, pe care Isus a împlinit-o sau nu. Cu alte cuvinte, chiar dacă oamenii au devenit membrii unei biserici, nu au putut să devină copiii lui Dumnezeu care au obţinut neprihănirea Sa. Singurul lucru pe care misionarii de azi îi cer noilor credincioşi să facă, este să memoreze cele Zece Porunci şi crezul Apostolic. Dacă noii credincioşi trec testul de memorare, sunt întrebati: “Te vei opri să bei?, să fumezi?. Vei da zeciuiala în fiecare lună?, vei duce o viaţă bună?”.
Motivul pentru care bisericile din Europa, Asia şi din întreaga lume, devin distante de neprihănirea lui Dumnezeu, este deoarece ei aleargă după neprihănirea umană. În ziua de azi, chiar şi în Korea, sau aşa numitul “Ierusalimul Asiei”, populaţia creştininilor scade. Acum, a venit un timp în care nimeni nu doreşte să vină la biserică, dacă nu este un eveniment special ţinut în biserică, cum ar fi un festival de laudă sau un concert pop. Chiar dacă vin oamenii, predicile obişnuite ce se predică tinerilor, conţin teme cum ar fi: “Nu fuma, trăieşte o viaţă virtuoasă, ţine Sfânta Duminică şi munceşte mult ca voluntar”, nu au nimic de-a face cu neprihănirea lui Dumnezeu.
Deoarece un om este predispus spre păcat şi prea fragil să renunţe să mai păcătuiască, trebuie să se bazeze pe Domnul. De aceea, când oamenii vin în biserica lui Dumnezeu, noi trebuie să le oferim evanghelia apei şi a Duhului, pentru a obţine neprihănirea lui Dumnezeu. Ar trebui să le înaintam neprihănirea lui Dumnezeu, care spune că tu şi eu am fost păcuţi fără păcat, chiar dacă înca sunt insuficienţi.
Fii sigur că-ţi aminteşti aceasta. Nu se poate trăi decât potrivit voii lui Dumnezeu, după ce el/ea a devenit fără păcat, crezând în neprihănirea lui Dumnezeu. Cineva poate predica evanghelia odată ce problemele păcatului lui/ei au fost rezolvate. Lucrarea noastră de răspândire altora a evangheliei nu ar trebui să preceadă rezolvarea propriilor noastre probleme ale păcatului. Nu se poate niciodată predica cineva altora evanghelia adevărată, dacă propriile sale probleme ale păcatului nu au fost rezolvate.
Se spune că Apotolul Pavel a împartasit cu adevărat altora vreun dar spiritual. Darul de care care a vorbit Pavel, nu este darul limbilor ciudate sau a vindecării despre care se vorbeşte în Mişcarea Penticostală din Creştinismul prezent. Cei mai mulţi creştini văd fenomenele ciudate, cum ar fi viziunile, prefeţirea, vorbirea în limbi, sau vindecarea de boli, ca daruri.
Totuşi, aceste lucruri nu sunt darurile spirituale din Cer. Să vezi viziuni, în timp ce te rogi nu este în mod categoric un dar spiritual. O persoană strigând sălbatic, sau o persoană dintr-o peşteră, care înnebuneste oridecâte ori aude sunete ciudate, în tmp ce nu poate dormi trei nopţi, nu sunt darul lui Dumnezeu. Cineva care pretinde că poate vorbi în alte limbi şi cade jos în mod inconştient, după ce a strigat cuvinte ciudate ‘la-la-la-la’, cu o limbă încurcata, nu este o imagine a cuiva care a primit Duhul Sfânt. În schimb, e similar cu pacienţii instabili mental, dintr-o instituţie mentală sălbatică. Totuşi, sunt aşa-numiţii “reînvietorii carismatici” care insistă că-i pot învata pe creştini cum să vorbească în alte limbi sau cum să primească Duhul Sfânt. Ei fac ceva foarte greşit, iar credinţele pe care ei le au nu sunt categoric bune.
Apa vie a Duhului Sfânt curge din inimile noastre când facem cu credincioşie lucrarea spirituală a lui Dumnezeu şi-l urmăm pe Domnul. Apa Duhului Sfânt va curge în inimile noastre, când slăbim faptele carnale, iar în schimb urmăm faptele spirituale.
Creştinii ar trebui să obţină darul spiritual al ştergerii păcatului, crezând în evanghelia apei şi a Duhului. Cineva spune că numeroşi creştini înainteaza acum spre iad, prin scaunele bisericilor de astăzi. Aceasta indică că, bisericile de azi încurajeaza neprihănirea umană, în loc să predice neprihănirea lui Dumnezeu.
Fraţilor, chiar dacă cineva a adunat multă neprihănire umană, după ce a mers la biserică, aceasta nu înseamna că poate primi darul spiritual prin astfel de fapte. Ar trebui să luăm în inimile noasre neprihănirea lui Dumnezeu, prin credinţa î evanghelia apei şi a Duhului, pentru a obţine darul spiritual.
Să citim versetele 13 şi 17: “Fraţilor, nu vreau ca voi să nu ştiţi că, de multe ori, mi-am pus în gând să vin la voi, dar am fost până acum împiedicat, ca să am şi între voi vreo roadă, ca şi la celelalte neamuri. Dator sunt şi elinilor şi barbarilor şi învatatilor şi neînvăţaţilor; Astfel, cât despre mine, sunt bucuros să vă vestesc Evanghelia şi vouă, celor din Roma. Căci nu mă ruşinez de Evanghelia lui Hristos, pentru că este putere a lui Dumnezeu spre mântuirea a tot celui care crede, iudeului întâi, şi elinului. Căci dreptatea lui Dumnezeu se descoperă în ea din credinţă spre credinţă, precum este scris: "Iar dreptul din credinţă va fi viu”.
Apostolul Pavel a dorit să meargă la Roma. Totuşi, nu a putut, deoarece fusese împiedicat. De aceea, el a trebuit să se roage ca uşa lucrării sale misionare să se deschidă. La fel, ar trebui să ne rugăm la fel, în timp ce predicăm evanghelia în întreaga lume, prin misiuni de literatură. Doar atunci când ne rugăm inima lui Dumnezeu se va mişca, şi doar atunci Dumnezeu deschide uşa şi cărarea ca noi să putem oferi evanghelia apei şi a Duhului, în întreaga lume.
Pavel, care a datorat tuturor oamenilor
Cui i-a spus Apostolul Pavel că este dator şi la ce fel de datorie se referea în versetele 14 şi 15?. El a spus că a devenit dator, atât Grecului cât şi barbarilor, şi că le datora predicarea evangheliei apei şi a Duhului. El a mai adăugat că datora atât celui întelept, cât şi celui neînţelept. De aceea, el dorea să predice acestor oameni din Roma evanghelia, cât de bine putea.
De aceea, scopul cu care Apostolul Pavel a scris bisericii, a fost pentru a oferi evanghelia adevărată. El a descoperit că, chiar şi în inimile oamenilor din biserica Romei, evanghelia apei şi a Duhului nu stătea fermă prin credinţă, şi astfel se referea la evanghelie ca la un dar spiritual. De aceea, el a predicat evanghelia apei şi a Duhului, chiar şi celor care erau deja în biserică, precum şi tuturor oamenilor din lume. El a spus că este dator celui întelept, celui neînţelept, Grecilor şi tuturor barbarilor.
Ce datora Pavel?. El datora predicarea evangheliei apei şi a Duhului tuturor oamenilor din lume. El a insistat să ofere tot ce datora oamenilor din lume. La fel, chiar şi oamenii de acum care au evanghelia apei şi a Duhului datorează răspândirea evangheliei. Datoria pe care ei o au este lucrarea de răspândire a evangheliei. De aceea noi trebuie să răspândim evanghelia apei şi a Duhului întregii lumi de acum.
Oamenii cred în mod greşit că doar sângele de pe Cruce este tot ce ţine de mântuire. Totuşi, evanghelia cerească, căreia Biblia îi poartă mărturie, este evanghelia apei şi a Duhului, pe care şi Apostolul Pavel a mărturisit-o. De aceea, în Romani capitolul 6, Pavel a spus că a fost botezat în Hristos Isus şi de asemenea în moartea Sa. Deoarece erau creştini nominali în biserica din Roma, care credeau doar în sângele de pe Cruce, Pavel dorea să le ofere secretul ascuns al botezului pe care Isus îl primise. La fel, noi ar trebui să predicăm evanghelia apei şi a Duhului celor care nu au putut să o audă, deşi au fost de mult timp în biserică.
Când creştinii sunt întrebati dacă au păcat sau nu, ei se gândesc la această însasi întrebare, ca fiind nefolositoare şi dispreţuindu-le personalităţile. Totuşi, această întrebare este de fapt de o mare importanţă şi valoare enormă. Dacă oamenii sunt destinaţi să meargă în iad, datorită păcatelor lor, cine mai este să-i întrebe o astfel de întrebare şi să le ofere o soluţie?. Doar o persoană care nu are păcat în inima sa, după ce s-a născut din nou, prin evanghelia apei şi a Duhului poate să întrebe o astfel de întrebare şi de asemenea să le dea oamenilor răspunsul corect. Doar sfinţii născuţi din nou pot să-i facă pe păcătoşi să se nască din nou, prin răspândirea evangheliei perfecte, adică, evanghelia apei şi a Duhului Sfânt, pe care păcătoşii nu au mai auzit-o.
Fraţilor, chiar dacă doar unul crede în Isus, dar nu a fost născut din nou din apă şi Duhul Sfânt, nu poate intra şi nici vedea Împaratia Cerurilor. De aceea, fii mulţumitor când întâlnesti oameni care permit păcătoşilor să primească ştergerea păcatului, prin transmiterea evangheliei apei şi a Duhului. Atunci vei primi o mare binecuvântare.
Evanghelia de care Pavel nu s-a ruşinat
În versetul 16, cum era evanghelia nu s-a ruşinat Apostolul Pavel?. Era evanghelia apei şi a Duhului. Deoarece această evanghelie este puterea lui Dumnezeu de mântuire a fiecăruia care crede, Pavel o numea “evanghelia mea” (Romans 2:16, 16:25), şi o privea ca fiind mândru şi măreţ cu ea, în loc de a se ruşina cu ea. Motivul pentru care nu-i era ruşine cu evanghelia apei şi a Duhului era deoarece această evanghelie îi face oe oameni complet fără păcat şi distruge bariera păcatului care desparte întreaga omenire de Dumnezeu.
Ar fi posibilă spălarea de păcat, dacă oamenii ar crede doar în evanghelia sângelui de pe Cruce?. Aparent este posibil să se spele păcatele comise până acum, cu acest fel de credinţă, dar este imposibil să ne curăţăm păcatul nostru viitor. De aceea, oamenii cu acest fel de credinţă încearca să-şi spele păcatele, spunând zilnic rugăciuni de pocăinţă. Ei mărturisesc că inimile lor sunt umplute doar cu păcate şi că sunt păcătoşi în mod inevirabil. Aceşti păcătoşi creştini care au păcat, nu pot să vorbească despre evanghelie în mod sincer cu alţii, deoarece “evanghelia” pe care ei o au nu mai este “vestea bună” pentru ei.
Evanghelia este ‘euaggelion’ în limba greacă, cu alte cuvinte, evanghelia care poate să înlature toate păcatele din această lume. Singura evanghelie adevărată este ca o dinamită. Este această evanghelie adevărată, care elimină toate păcatele din această lume. De aceea, o persoană ca Pavel, care a crezut în evanghelia apei şi a Duhului, care poate elimina păcatul, nu s-a ruşinat de ea. În ziua de azi, chiar şi creştinii par să se ruşineze de predicarea evangheliei. Totuşi, cei care au neprihănirea lui Dumnezeu sunt oameni care ies mai mult în evidenţă cu demnitate şi glorie, când predică evanghelia.
Apostolul Pavel nu a avut nici cea mai slabă ruşine, în timp ce predica evanghelia. Deoarece evanghelia pe care el o predica era evanghelia apei şi a Duhului. Deoarece această evanghelie era puterea lui Dumnezeu spre mântuirea fiecăruia care crede.
Această evanghelie este evanghelia puternică care-i permite oricui care crede în ea, de a obţine ştergerea păcatului, indiferent cine i-a transmis-o. Păcatele lumii se spală complet complet dacă ascultătorul ia evanghelia în inima sa. Totuşi, evanghelia doar a sângelui de pe Cruce, spune mântuirea incompletă pentru oameni, adică spune oamenilor că le elimină doar păcatul original şi astfel încalcarile lor de după aceea trebuie să fie spălate spunând rugăciuni zilnice de pocăinţă. Aceasta lasă ascultătorilor săi, un gust al păcatului.
A luat Isus doar o cantitate parţială de păcat, deoarece puterea Sa nu era destul de bună?. Din moment ce Isus îi cunoaştea pe oameni atât de bine, El nu a lăsat în urmă nici un fel de păcat. El a luat cu El toate păcatele, cu apă, sânge şi Duhul Sfânt. Eu cred că această evanghelie frumoasă oferă mântuire completă de păcat fiecăreia care aude şi crede evanghelia botezului lui Isus şi a vărsării Sale de sânge de pe Cruce.
De aceea, evanghelia are aceeaşi putere asupra fiecăruia, inclusiv a Evreilor şi Grecilor. Evanghelia apei şi a Duhului permite aceeaşi mântuire de păcat, fiecăruia care crede în Isus când evanghelia le este predicată. Pe de altă parte, când cineva transmite altceva decât evanghelia apei şi a Duhului, primeşte mânia lui Dumnezeu. Astfel Pavel a spus: “Dar chiar dacă noi sau un înger din cer v-ar vesti altă Evanghelie decât aceea pe care v-am vestit-o - să fie anatema!” (Galatians 1:8). Apostolul Pavel a spus clar că nu există decât evanghelia apei şi a Duhului, care este adevărată, faţă de celelalte evanghelii.
Indiferent dacă cineva este dintre Neamuri sau un evreu, sau dacă cineva crede în Islam, Confucianism, Budism, Taoism, dumnezeul soarelui sau orice altceva, fiecare persoană are şansa de a auzi evanghelia. Mai mult, această evanghelie a apei şi a Duhului Sfânt le oferă şansa de a fi mântuiţi de toate păcatele lor. Astfel, noi ar trebui să transmitem că Isus Hristos este Dumnezeu, că El a creat Universul, că El a venit în această lume, asemănător cărnii umane, pentru a ne mântui, că El a luat toate păcatele noastre, fiind botezat de Ioan şi că a primit judecata pentru păcatele noastre, murind pe Cruce.
De aceea, Apostolul Pavel nu s-a ruşinat cu evanghelia apei şi a Duhului. Chiar dacă doar evanghelia Crucii trebuie să fie o evanghelie ruşinoasă, evanghelia apei şi a Duhului nu poate fi ruşinoasă deloc; ci o evanghelie perfectă şi puternică, ce se revarsă cu mândrie şi demnitate. Oricine crede în această evanghelie primeşte plinătatea Duhului Sfânt, prin credinţa în faptul că el/ea a devenit un copil al lui Dumnezeu. Din nou îti spun că evanghelia frumoasă a apei şi a Duhului nu poate fi niciodată o evanghelie ruşinoasă. Totuşi, evanghelia care crede doar în sângele de pe Cruce este ruşinoasă.
Creştini, v-aţi ruşinat oridecâte ori a trebuit să predicaţi evanghelia, doar cea a sângelui de pe Cruce?. V-aţi ruşinat când aţi transmis şi aţi crezut doar în evanghelia sângelui care nu conţine botezul lui Isus. Deoarece v-aţi ruşinat să predicaţi acel fel de evanghelie nefolositoare, întotdeauna a trebuit să strigaţi către Domnul sau să vă rugaţi fanatic în limbi, pentru a vă umple sentimentele, înainte să ieşiţi pe străzi pentru a striga “Crede în Isus!. Crede în Isus!”
Aceasta e ceva ce se poate face doar cu sentimente compleşitoare, dar ceva ce nu s-ar putea face niciodată cu o minte sobră. De aceea, cei cred doar în sângele de pe Cruce, strigă agitaţi şi cauzează deranjare, oridecâte ori sunt pe străzi pentru evanghelizare. Având megafoanul aproape de gura lor, ei doar strigă cuvintele: “Isus, spre Cer, necredinţă, spre iad.” Totuşi, un credincios în evanghelia apei şi a Duhului transmite evanghelia într-un mod foarte rafinat; în timp ce îsi deschide Biblia, bea ceai şi conversează cu celălalt.
Ce se spune despre neprihănirea lui Dumnezeu?
În versetul 17, ce se spune că este revelat în evanghelia lui Hristos?. Se spune că “neprihănirea lui Dumnezeu” este revelată în evanghelia lui Dumnezeu. Neprihănirea lui Dumnezeu este revelată pe deplin în evanghelia adevărată. De aceea, se spune că neprihănirea lui Dumnezeu este revelată în ea din credinţă în credinţă şi că cel neprihănit va trăi doar prin credinţă. Evanghelia care transmite doar sângele de pe Cruce nu conţine neprihănirea lui Dumnezeu.
Fraţilor, dacă se spune că trebuie să te rogi zilnic rugăciuni de pocăinţă pentru păcatele zilnice, chiar dacă i-au fost iertate păcatele originale şi că se poate deveni sfinţit treptat, eventual până la a deveni o persoană perfect neprihănită, atunci conţine acest fel de credinţă neprihănirea lui Dumnezeu?. Aceasta nu e ceva în care neprihănirea lui Dumnezeu este revelată. Ceva ce revelează neprihănirea lui Dumnezeu vorbeşte despre lucruri perfecte. Evanghelia apei şi a Duhului Sfânt vorbeşte despre evanghelia perfectă, de la început, şi până la sfârşit.
Voi oamenilor vă rugaţi rugăciuni zilnice de pocăinţă, deoarece comiteţi păcate în fiecare zi, ca şi cum aveţi de făcut acoperăminte din frunze de smochin, pentru a vă acoperi zilnic părţile ruşinoase, sau poate săptămânal sau lunar. O persoană care devine păcătoasă în mod repetat, rugându-se rugăciuni zilnice, este ca şi cum îsi acoperă corpul ruşinos cu frunze de smochin. Aceasta este starea vieţilor religioase a acelor care cred doar în evanghelia sângelui de pe Cruce. Ei sunt cei nebuni care nu doresc să poartă acoperămintele de piele, pe care Dumnezeu l-au dat lor în mod gratuit, ci care în schimb se bucură să poarte acoperăminte din frunze de smochin.
Sângele lui Isus de pe Cruce a fost rezultatul botezului lui Isus şi nu a fost vărsarea de sânge de pe Cruce, prin care Isus a putut să ne ia păcatele. El ne-a luat păcatele când S-a botezat, atunci a venit Crucea care duce toate păcatele lumii şi a murit pentru a răscumpăra păcatele lumii. De aceea, Crucea a fost rezultatul botezului pe care L-a primit. Din moment ce Isus ne-a luat păcatele prin botezul lui Său, vărsarea de sânge de la Cruce a fost fapta Sa finală pentru a ne răscumpăra toate păcatele. Isus a primit toate blestemele păcatului la Cruce, deoarece fusese botezat.
Atunci, cum putem obţine neprihănirea lui Dumnezeu?. O putem realiza, cunoscând şi crezând în evanghelia apei şi a Duhului. Tu m-ai întreba: “Atunci, eşti un credincios în evanghelia apei şi a Duhului?”. Atunci pot răspunde imediat şi clar la această întrebare: “Da”. Secretul obţinerii neprihănirii lui Dumnezeu este de a crede în evanghelia apei şi a Duhului.
Motivul pentru aceasta este, deoarece evanghelia apei şi a Duhului este adevărul, şi deoarece revelează dragostea lui Dumnezeu şi neprihănirea Sa. Este de asemenea, deoarece evanghelia apei şi a Duhului conţine ştergerea păcatului pe care Dumnezeu l-a dat omeniirii în mod gratuit, modul de a deveni copiii Săi, binecuvântarea vieţii veşnice, prin care se poate primi Duhul Sfânt şi binecuvântările fizice şi spirituale de pe pământ.
Apostolul Pavel a spus că neprihănirea lui Dumnezeu a fost revelată pe deplin în evanghelia apei şi a Duhului pe care el a predicat-o. De aceea, punând neprihănirea umană, fără a cunoaşte neprihănirea lui Dumnezeu, este ca şi cum ai păcătui înaintea lui Dumnezeu. Mai mult, o evanghelie care crede doar în sângele de pe Cruce, dar care nu conţine neprihănirea lui Dumnezeu, este falsă.
Neprihănirea lui Dumnezeu se referă la evanghelia perfectă a apei şi a Duhului, pe care El a dat-o. Vechiul şi Noul Testament, ca pereche, ne mântuie de păcatele noastre. Vechiul Testament pregăteşte Noul Testament, iar Noul Testament împlineste cuvintele promisiunii, conţinute în Vechiul Testament. Dumnezeu ne-a mântuit de păcatele lumii, dându-ne evanghelia adevărată, în care neprihănirea Sa este revelată pe deplin. Astfel El a mântuit omenirea de tot păcatul.
Chiar acum, întreaga lume ar trebui să se întoarca la evanghelia apei şi a Duhului. Singura evanghelie care-I mântuie pe oameni de păcat este evanghelia originală a apei şi a Duhului. Fraţilor, întreaga lume trebuie să se întoarca la evanghelia apei şi a sângelui. Ei trebui să se întoarca la această evanghelie a apei şi a Duhului, care conţine neprihănirea lui Dumnezeu.
Motivul pentru aceaste este, deoarece evanghelia apei şi a Duhului este singurul adevăr care ne poate mântui de ăpcat. Doar evanghelia care conţine neprihănirea lui Dumnezeu ne poate mântui, ne poate face fără păcat şi ne poate întoarce în copii ai lui Dumnezeu. Mai mult, Duhul Sfânt din inimile noastre îi protejează pe oamenii lui Dumnezeu, iar acest Duh Sfânt se roagă pentru noi, ne binecuvântează şi întotdeauna stă cu noi şi ne dă în dar vieţi veşnice.
Este foarte tentant să vezi că sunt atât de mulţi oameni care nu sunt nici măcar atenţi la această evanghelie. Sper că fiecare care crede în această evanghelie a apei şi a Duhului Sfânt, având o clară întelegere a botezului lui Isus. Botezul pe care Isus L-a primit de la Ioan nu este ceva ce Isus a acceptat deoarece era modest. Motivul pentru care El a fost botezat a fost pentru a purta toate păcatele acestei lumi. Ioan, care era cel mai mare om printre cei născuţi de femei, şi-a întins mâinile asupra capului lui Isus când L-a botezat. Aceasta formează o paralelă cu treceea deasupra a mâinilor Marelui Preot de pe capul jertfelor de păcat fără pată, din Vechiul Testament (Levitic 16:21). Moartea lui Isus de pe Cruce a fost rezultatul faptului că a luat păcatele asupra corpului Său şi aceasta face o paralelă cu jertfa de păcat care varsă sânge şi care moare, după ce a trecut prin trecerea deasupra a mâinilor.
Deoarece această evanghelie a apei şi a Duhului a fost benţionată atât în Vechiul Testament, oricine crede în cealaltă evanghelie, în timp ce lasă pe dinafară orice parte din cea originală, are o credinţă greşită. Chiar primul lucru şi cel mai important, pe care Isus l-a făcut când a venit în această lume, a fost de a fi botezat de Ioan. Este foarte greşit să crezi că botezul Său este doar un simbol şi să crezi că Isus S-a botezat din modestie.
Ce fel de persoană este un eretic? În Tit 3:10 este scris: “De omul eretic, după întâia şi a doua mustrare, depărtează-te, ştiind că unul ca acesta s-a abătut şi a căzut în păcat, fiind singur de sine osândit.” Un om eretic este o persoană care se autocondamnă. O persoană care se autocondamnă este unul ce recunoaşte şi mărturiseşte că are păcat. De aceea, un creştin care spune “Sunt un păcătos”, este un om împartit adică un eretic. Este scris “De omul eretic, după întâia şi a doua mustrare, depărtează-te”.
Deoarece acest fel de creştin este scorojit şi stricat, un sfânt fără păcat nu ar trebui să se apropie de un astfel de eretic. El este unul autocondamnat, deoarece credinţa şi viaţa sa religioasă s-a stricat. O persoană care comite înaintea lui Dumnezeu păcate de neiertat, este unul care nu doreşte să fie fără păcat, crezând în evanghelia apei şi a Duhului, ci în schimb continuă să păcătuiască înaintea lui Dumnezeu, respingându-I mântuirea absolută, în timp ce spune că înca este un păcătos. Unul care se autocondamnă, în timp ce crede că, chiar dacă crede în Isus, are păcat şi de aceea se consideră un păcătos, este eretic ce înaintează spre iad.
Unii creştini lipesc un abţibilt pe spatele maşinilor lor, ce spune: “E vina mea”. Aceasta pare o vorbă atât de amabilă şi caldă, când e văzută de ochii umani, dar cu adevărat aceasta înseamna că, din moment ce este doar vina sa, astfel de lucruri, cum ar fi mersul în iad, să devii un om împartit şi să fie înjurat, este totul din vina lui. “E vina mea” este o vorbă paradoxală, că cineva va trăi în mod virtual. Totuşi, spunând că un suporter unui astfel de slogan, ce crede că poate trăi virtual, provoacă direct cuvintele lui Dumnezeu, ce defineşte fiinţele umane ca seminţele nelegiuirii. Cei care urmăresc astfel de gând uman, va primi eventual tot felul de blesteme.
Ar ar trebui să ascultaţi din nou predicile mele asupra Romani capitolul 3, ce afirmă că ştergerea păcatului nu se referă la Doctrina Justificării. Romani vorbeşte despre aceasta foarte detaliat. Apostolul Pavel a cunoscut dinainte ceea ce oamenii vor spune într-o zi şi de aceea a spus dinainte că a deveni fără păcat este a deveni cu adevărat fără păcat şi nu este doar a numi neprihănit un păcătos. De asemenea, el a mărturisit că doar evanghelia apei şi a Duhului este adevărul. De aceea, este natural că cei care cred doar în sângele de pe Cruce vor deveni ignoranţi şi muţi, când citesc Romani.
Epistola Apostolului Pavel către Romani este o Scriptură atât de minunată, deoarce mărtusiseşte evanghelia apei şi a Duhului. Ar trebui ca cineva să devină neprihănit, după ce a crezut în Isus, chiar dacă original el a fost un păcătos, înainte să ajungă să creadă. Ar trebui ca cineva să ajungă cu adevărat o persoană neprihănită, care nu are nici un păcat în inima sa. Astfel cineva ajunge să aibă felul corect de credinţă.
Eu sper că, deşi pe moment credinţele oamenilor nu sunt complete, credinţele lor vor ajunge eventual la perfecţiune, în timp ce ascultă cuvintele apei şi a Duhului, prin biserică născută din nou. Te rog să înveti mai mult despre evanghelia apei şi a Duhului, prin aceste predici şi confirmă cuvintele adevărului. Eu cred că Dumnezeu ne va înzestra cu bogăţiile binecuvântărilor cereşti.
Copyright © 2021 by The New Life Mission
