- All e-books and audiobooks on The New Life Mission website are free
- Explore multilingual sermons in global languages
- Two new revised editions in English have been released
- Check out our website translated into 27 languages
Temă 9: Romani (Comentarii asupra Cărții Romani)
[1-3] Cel neprihănit va trăi prin credinţă (Romani 1:17)
(Romani 1:17)
“Deoarece în ea este descoperitã o neprihãnire, pe care o dã Dumnezeu, prin credinţa şi care duce la credintã, dupã cum este scris: Cel neprihãnit va trãi prin credinţa.”
“Deoarece în ea este descoperitã o neprihãnire, pe care o dã Dumnezeu, prin credinţa şi care duce la credintã, dupã cum este scris: Cel neprihãnit va trãi prin credinţa.”
Noi trebuie să trăim prin credinţă
Prin ce trăieşte cel neprihănit?. Prin credinţă. Cel neprihănit trăieşte prin credinţă. De fapt, cuvântul “credinţă” este foarte obişnuit, dar este chiar cuvântul de bază al Bibliei. Cel neprihănit trăieşte doar prin credinţă. Prin ce trăiesc cei neprihăniţi?. Ei trăiesc prin credinţa în Dumnezeu. Sper că vei fi luminat în această secţiune, deoarece avem carnea şi Duhul Sfânt care locuişte în noi. Avem tendinţa să interpretăm mult din Scriptură cu gândurile noastre, necunoscând întelesurile reale ascunse din Biblie, deşi literal poate că întelegem Biblia. Noi avem carnea şi Duhul în mod simultan. De aceea, Biblia spune că nui, cei drepţi, vom trăi prin credinţă deoarece avem ştergerea păcatelor.
Dar problema este că carnea nu poate face bine
Dar problema este că avem şi carnea. Astfel, în multe cazuri noi judecăm potrivit cărnii. Uneori, judecăm şi discernem ceva cu gândurile fixe ale cărnii şi astfel nu credem în întregime în cuvântul Său când e vorba de credinţă. Totuşi, Biblia spune simplu că cel neprihănit va trăi doar prin credinţă. Atunci ce înseamna aceasta?. Poate că te gândeşti: “Unde sunt cei neprihăniţi care nu trăiesc prin credinţă?. De ce subliniezi acest verset?. Nu este doar una dintre versetele din Scriptură?”.
Astăzi, doresc să vă spun despre acest verset. Noi trebuie să trăim prin credinţă. Noi nu realizăm ignoranţa noastră până când nu încercam să explicăm ceva, deşi credem că ştim bine despre ea, în gândurile noastre. Care este oponentul împotriva căruia luptă păcătosul?. Persoana care nu este născută din nou luptă cu propriile sale gânduri şi carnea sa. Cu cine se luptă persoana născută din nou?. Carnea şi duhul dintr-o persoană luptă una împotriva celuilalt. Probabil te întrebi de ce repet ceea ce deja cunoaştem, dar mi-ar plăcea să explic aceasta în mod repetat deoarece merită spus.
Chiar într-un sfânt născut din nou, carnea şi duhul său sa se luptă în mod continuu unul cu celălalt, pentru că are şi carne. Este o parte instinctivă în carne şi preferă să trăiască din belşug, încercând să mânuiscă toate problemele, mai degrabă decât să trăiască prin credinţă. De asemenea este o parte instinctivă în carnea unei persoane neprihănite care doreşte să trăiască din belşug, încercând atingă perfecţiunea fără să facă vreo greşală, care este departe de a trăi potrivit credinţei prin care Dumnezeu le spune să trăiască.
Astfel, şi carnea celui neprihănit doreşte să atingă perfecţiunea, chiar în lucrările spirituale, încercând să rezolve fiecare problemă spirituală în mod perfect şi sperând să atingă perfecţiunea în mod proaspăt, în acelaşi timp. Dar poate duce cineva o viaţă de credinţă, prin carne?. Aşa cum a spus Pavel, “Cãci binele, pe care vreau sã-l fac, nu-l fac, ci rãul, pe care nu vreau sã-l fac, iacã ce fac!” (Romani 7:19), carnea nu face bine niciodată. Noi avem un instinct în carne care doreşte să trăiască impunător în faţa lui Dumnezeu, chiar dacă carnea nu poate decât să acţioneze rău.
Nu putem duce viaţa de credinţă cu carnea
Astfel că, strict vorbind, să încerci să trăieşti o viaţă devotată este departe de avea credinţa corectă. Noi avem gânduri şi instincte contradictorii faţă de Dumnezeu, dintr-un punct de vedere al credinţei. A fi perfect în carne şi a duce o viaţă de credinţă fără vreo problemă cu carnea, este imposibil. Carnea umană este ca pământul. Biblia spune: “Cãci El ştie din ce sîntem fãcuţi; Îsi aduce aminte cã sîntem ţarînă” (Psalmi 103:14). Este ca un vapor care apare pentru puţin timp şi apoi dispare deoarece este incomplet.
Atât carnea unui om născut, cât şi o erpsoană care nu este născută din nou au abilitatea să nu păcătuiască?. Poate o persoană născută din nou să nu păcătuiască?. Noi nu trebuie să trăim prin credinţă dacă carnea poate supravieţui fãrã să păcătuiască. Apoi, am putea trăi prin puterea cărnii?. Cu siguranţă ştim că aceasta nu este posibil. Problema este dacă ştim şi dacă recunoaştem aceasta, indiferent dacă am fost născuţi sau nu, carnea este atât de slabă încât continuă să păcătuiască.
Cât de mult cunoaştem despre carnea noastră?. Cât de mult cunoaştem despre noi?. Probabil te gândeşti că te cunoşti 100%, dar identitatea ta este departe de adevăratul tău caracter, deoarece nu crezi cu adevărat că eşti păcătos. Cam cât la sută crezi că cunoşti despre tine?.Chiar şi 50% ar fi prea mult. De obicei oamenii se înteleg cel mult 10 sau 20%. În realitate, ei cunosc cam 10 sau 20% despre ei însisi, deşi cred că se cunosc 100%. Când ei cred că au făcut lucruri deosebit de rele, se jenează şi nu-L mai urmează pe Domnul. Apoi, ei se întreaba dacă-şi pot ţine credinţa până la sfârşit şi ajung la concluzia că este imposibil.
Apa şi gunoiul murdar iese în mulţime din conduita minţii carnale. Se pare că este imposibil să ducă vieţi devotate prin credinţe. “Oh!, nu mai cred că este posibil să-L urmezi pe Domnul. Am crezut că carnea mea va fi mai bună daupă ce păcatele au fost şterse odată pentru totdeauna, dar carnea mea este înca slabă şi nu pot fi perfect, chiar dacă e mult timp de când m-am botezat. Carnea este nefolositoare şi urâtă.” Noi nu ne cunoaştem deloc şi în special nu dorim să ne recunoaştem nici carnea. Astfel că rezultatul este că nu putem să ducem vieţi credincioase când vedem că multe gânduri carnale ies din carne. Niciodată nu putem duce vieţi de credinţă prin carne. Ce este carnea unei fiinţe umane?. Va deveni sfinţită în mod incremental carnea unei fiinţe umane şi să trăiască o viaţă perfectă în faţa lui Dumnezeu dacă este bine antrenată prin propriile sale încercari?. Este absolut imposibil şi carnea nu poate decât să păcătuiască până la ultima respiraţie.
Atunci, cum trăieşte cel neprihănit?
“Dacã pãcãtuiţi fãrã voie, şi nu pãziţi toate poruncile pe cari le-a fãcut cunoscut lui Moise Domnul, tot ce v-a poruncit Domnul prin Moise, din ziua cînd a dat Domnul porunci şi mai tîrziu din neam în neam; dacã pãcatul a fost fãcut fãrã voie, şi fãrã sã ştie adunarea, toatã adunarea sã aducã un viţel ca ardere de tot de un miros plãcut Domnului, împreunã cu darul sãu de mîncare şi cu jertfa sa de bãuturã, dupã rînduielile asezate; sã mai aducã şi un tap ca jertã de ispãşire. Preotul sã facã ispãşire pentru toatã adunarea copiilor lui Israel şi li se va ierta; cãci au pãcãtuit fãrã voie, şi şi-au adus darul lor, o jertfã mistuitã de foc în cinstea Domnului şi o jertfã de ispãşire înaintea Domnului, pentru pãcatul pe care l-au sãvîrşit fãrã voie. Se va ierta întregei adunãri a copiilor lui Israel, şi strãinului care locuieşte în mijlocul lor, cãci tot poporul a pãcãtuit fãrã voie. Dacã unul singur a pãcãtuit fãrã voie, sã aducã o caprã de un an ca jertfã pentru pãcat.
Preotul sã facã ispãşire pentru cel ce a pãcãtuit fãrã voie înaintea Domnului; cînd va face ispãşire pentru el, i se va ierta. Atît pentru bãştinaşul dintre copiii lui Israel, cît şi pentru strãinul care locuieşte în mijlocul lor, sã fie aceeaş lege, cînd va pãcãtui fãrã voie” (Numeri 15:22-29).
“Dacã pãcãtuiţi fãrã voie, şi nu pãziţi toate poruncile pe cari le-a fãcut cunoscut lui Moise Domnul.” Sunt multe expresii în Biblie, cum ar fi: “a păcătui intenţionat”. Carnea păcătuieşte fără voie şi face ceea ce n-ar trebui să fie făcut. V-am întrebat dacă este posibil ca, carnea să devină perfectă, dat nu poate deveni perfectă, chiar şi după ce avem ştergerea păcatului. Mai întâi, carnea pare să fie perfect neprihănită. imediat ce avem răscumpărarea. Dar de fapt, nu ne ajută să ne dezvăluim, ci în schimb ne ascunde. Carnea varsă tot timpul gunoi şi păcate. Carnea comite păcate întotdeauna, pe care Dumnezeu le urăşte. Nu păcătuieşte carnea de nenumărate ori?. Trăieşte carnea întotdeauna aşa cum aşa cum doreşte Dumnezeu?. Carnea face întotdeauna ceea ce Dumnezeu nu doreşte. Carnea păcătuieşte întotdeauna în mod necontrolat.
Legea lui Dumnezeu constă din Cele zece Porunci şi are 613 feluri de articole detaliate. “Să nu ai alţi dumnezei afară de Mine”. Să nu-ţi faci chip cioplit. Să nu iei numele Domnului Dumnezeului tău în deşert. Adu-ţi aminte de ziua de odihnă ca s-o sfinţeşti. Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta.Să nu ucizi. Să nu preacurveşti. Să nu furi. Să nu mărturiseşti strâmb aproapelui tău. Să nu pofteşti casa aproapelui tău.” Primele patru porunci sunt oruncile care trebuie să fie ţinute în relaţiile cu Dumnezeu. Restul poruncilor, de la cea de-a zecea poruncă până la a zecea, sunt poruncile care ar trebui să fie ţinute printre fiinţele umane. Dar îi place cărnii să respecte legea?.
Sunt zece linii pe drum pentru trecători pentru a traversa strada în siguranţă. Dar carnea nu doreşte niciodată să ţină legile traficului. Oamenii traversează strada printre linii, de frică ca oamenii să nu se uite la ei. De fapt, ei nu doresc să respecte legea. Ei traversează strada în timp ce neagă semnele traficului când nu este nimeni în jur.
Carnea păcătuieşte în mod automat. Dacă sunt bine educaţi, ar trebui să ţină semnele traficului, indiferent dacă alţi oameni îl primvesc sau nu. Totuşi, ei ar trebui simplu să cunoască carnea. Nu ne place să traversăm strada potrivit semnelor de trafic şi încercam să nu le respectăm pe cât de mult posibil.
Atunci, cu ce scop ne-a dat Dumnezeu legea?. Legea ne dă cunoştinţa păcatului (Romani 3:20). Prin lege, ajungem să ştim că suntem păcătoşi care niciodată nu ascultăm de Cele zece porunci. Noi păcătuim întotdeauna. Legea ne cere întotdeauna să facem binele şi nu răul. Totuşi, carnea noastră păcătuieşte întodeauna deoarece este prea slabă să ţină legea. Bibla spune că cel neprihănit va trăi prin credinţă. Totuşi, cum trăiesc cei neprihăniţi, care au această carne, prin credinţă. Ei nu pot trăi nici prin lege, în carnea lor, deci, cum trăiesc?. Cei neprihăniţi trăiesc prin credinţa în Dumnezeu.
Duhul doreşte să urmeze voia lui Dumnezeu, dar carnea comite păcate întotdeauna, neascultând toate articolele Celor zece porunci. Carnea păcătuieşte în schimb, comiţând astăzi acest păcat şi acel păcat, mâine. Sunt păcate pe care oamenii preferă să le comită; mai mult decât alte păcate. Carnea unei fiinţe umane păcătuieşte toată viaţa sa. Este aceasta adevărat sau nu?.
Să observăm cea de-a cincea poruncă. “Cinsteşte-l pe tatăl tău şi pe mama ta.” Este total rezonabil, iar oamenii încearca să o ţină, chiar dacă nu pot să o ţină tot timpul. Aşa că să trecem de această discuţie. Următoarea este: “Să nu ucizi”. Toţi dintre noi îi omorâm pe alţii în minţile noastre, în timp ce doar câţiva oameni ucid potrivit cărnii. Totuşi, să sărim şi peste aceasta deoarece a ucide este un păcat atât de grav. Următoarele sunt: “Să nu comiţi adulter” şi “Să nu ucizi”. Aceste păcate sunt uşor comise în vieţile noastre zilnice. Unii oameni au un talent înnascut de a fura şi a comite adulter. Au făcut din aceastea un obicei de a comite păcate. Nu poftesc şi ei?. (Biblia spune că a pofti este şi acesta un păcat). De asemenea, ei sunt buni la a lua posesiunile altora din locurile lor iniţiale (furând). Carnea face aceste feluri de lucruri rele oridecâte ori doreşte.
Să presupunem că comitem doar unul sau două feluri de păcate printre zece feluri de păcate. Ne face aceasta neprihăniţi înaintea lui Dumnezeu?. -Nu, nu ne face.- Noi nu suntem drepţi şi neprihăniţi înaintea lui Dumnezeu prin carne, deoarece chiar şi cel mai mic păcat este un păcat. Carnea păcătuieşte în mod repetat, păcătuind aceasta azi, iar mâine cealaltă, până murim. Astfel, ai fost vreodată curat şi sfinţit în faţa lui Dumnezeu, chiar şi pentru o zi?. Să ne uităm la carne, separând-o de duh. Nu ai păcătuit niciodată înaintea lui Dumnezeu, fiind perfect prin carne?. Se păcătuieşte chiar şi când se doarme. El se uită la imagini vulgare chiar în timp ce doarme, gândindu-se la femei frumoase prin imaginaţie. Noi toţi comitem păcat.
Carnea face ceea ce ne spune Dumnezeu să nu facem şi nu face ceea ce El ne spune să facem. Carnea este la fel întotdeauna, chiar şi după ce păcatele naostre sunt şterse. Cum putem deveni perfecţi?. Care este calea spre sfinţire dacă carnea noastră nu poate fi completă?. Totuşi, nu este aceasta posibil prin Isus Hristos?.
Noi suntem cei care am comis acele păcate. Am păcătuit înaintea lui Dumnezeu?. -Da, am păcătuit.-Păcătuim acum sau nu? -Da, păcătuim.- Continuăm să păcătuim?. -Da, continuăm.-Noi vom păcătui până în zilele morţii, atâta timp cât avem carne. Noi suntem fiinţele păcătoase care nu pot decât să păcătuiască până în ultima noastră respiraţie. Atunci, cum putem fi eliberaţi de toate păcatele noastre?. Mai întâi, dacă înca nu sunteţi născuţi din nou, trebuie să recunoaşteţi că sunteţi păcătoşi în faţa Domnului pentru a vă şterge păcatele. După ce am fost eliberaţi, nu trebuie să ne confesăm păcatele după ce am reflectat asupra noastră prin lege, când am păcătuit, chiar dacă uneori facem lucruri bune cu carnea, sub pretextul că suntem buni. Trebuie să recunoaştem un păcat că este un păcat.
Noi suntem sfinţiţi prin credinţă
Atunci, cum mânuim problema păcatului, după ce am recunoscut-o?. Suntem noi sfinţiţi crezând că Isus ne-a luat toate păcatele, fiind botezaţi prin Ioan Botezătorul şi că a fost judecat pe Cruce pentru a ne răscumpăra?. -Da.- Noi suntem sfinţiţi crezând că toate păcatele comise prin carne au fost trecute asupra lui Isus când a fost botezat. Atunci, ce înseamna pasajul: “Cel neprihănit va trăi prin credinţă?”.
A avea credinţă înseamna a crede în Duhul, nu în carne. Doar cerzând în Dumnezeu, cuvântul Său, legea Sa şi răscumpărarea Sa ne poate sfinţi şi putem fi perfecţi după ce am devenit neprihăniţi, având credinţa în El. Este aceasta adevărat sau nu?: Nu este adevărat. Carnea este înca slabă şi departe de perfecţiune, chiar dacă devenim neprihăniţi, primind ştergerea păcatelor. Biblia spune: “Cãci prin credinţa din inimã se capãtã neprihãnirea, şi prin mãrturisirea cu gura se ajunge la mîntuire” (Romani 10:10). Dar carnea este întodeauna slabă şi imperfectă, la fel ca cea a Apostolului Pavel. De aceea, noi nu putem deveni neprihăniţi şi nici să ajungem la neprihănire în mod gradual, cu carnea. Carnea nu poate trăi o viaţă neprihănită.
Singura cale prin care cel drept poate trăi este de a crede în Dumnezeu, şi anume, să accepte şetergerea păcatelor şi binecuvântările, pe care ni le-a dat Dumnezeu. Noi putem fi sfinţiţi şi rămâne neprihăniţi, în timp ce depindem în mod veşnic de neprihănirea Sa, pe care am primit-o de la Dumnezeu şi să trăim vieţi veşnice prin credinţa noastră în El. Vieţile noastre depind de credinţa în Dumnezeu. Astfel, Biblia spune că cel neprihănit va trăi prin credinţă. Noi suntem sfinţiţi prin credinţă şi menţinem neprihănirea lui Dumnezeu, având credinţă şi trăind prin ea. Deşi carnea nu este neprihănită, e nebunesc să încerci să fii sfinţit în mod incremental deoarece este imposibil. Noi putem trăi doar când primim ajutorul lui Dumnezeu, crezându-L pe El că este Dumnezeul nostru, Domnul nostru şi Păstorul nostru.
Astfel, Apostolul Pavel spune: “Cel neprihănit va trăi prin credinţă”, citând din Habacuc, Vechiul Testament. De asemenea El spune: “Deoarece în ea este descoperitã o neprihãnire, pe care o dã Dumnezeu” Ce este neprihănirea lui Dumnezeu?. Este la fel ca neprihănirea fiinţelor umane?. Reducând păcatele puţin câte puţin, ne sfinţeşte?. Suntem noi perfecţi deoarece nu mai păcătuim, după ce am crezut în Isus, sau având credinţă?.
Doar în evanghelia, neprihănirea lui Dumnezeu este revelată, şi ne sfinţeşte perfect doar prin ştergerea păcatelor, deoarece nu putem fi niciodată perfecţi cu carnea. “Deoarece în ea este descoperitã o neprihãnire, pe care o dã Dumnezeu, prin credinţa şi care duce la credinţa.” Aceasta înseamna că noi devenim neprihăniţi doar prin credinţă. Cel neprihănit trăieşte având credinţa în Dumnezeu, după ce am devenit neprihăniţi. Cel neprihănit devine neprihănit, menţinând neprihănirea lui Dumneezu şi primind toate binecuvântările prin credinţă.
Noi trebuie să trăim prin credinţă
A trăi prin credinţă este în felul acesta. Voinţa fiinţei umane se fărâmiţează mai uşor decât un castel de nisip, indiferent cât de puternică este. El/ea ar spune: “Voi face acesta şi aceasta, Doamne”. Totuşi, carnea nu poate. Noi trăim prin credinţa în Domnul şi cuvântul răscumpărării de păat şi lege, după ce am primit ştergerea păcatelor. Se schimbă carnea pentru a fi blajină, înalta şi deşteaptă dacă trăim vieţi de credinţă pentru mult timp?. Niciodată. Astfel, a trăi prin credinţă este a crede în mod absolut în Dumnezeu. Noi devenim neprihăniţi prin credinţă absolută în evanghelie şi trăim, primind toate binecuvântările lui Dumnezeu prin credinţele noastre în El.
Cel neprihănit va trăi prin credinţă. Adică, noi trăim prin credinţa noastră în Dumnezeu. Crezi aceasta?. -Da.- Se întâmpla să ai prea multe aşteptări de la carnea ta. Crezi: “Aştept doar aproximativ 20%, carnea mea este înca bună în această parte, deşi nu este bună în alte părţi.”? Totuşi, Biblia spune că cel neprihănit va trăi prin credinţă. Dumnezeu spune că nu se poate trăi prin carne, nici măcar 0.1%. Ai o minte de a ţine credinţa până vine Domnul din nou, fără să păcătuieşti şi având o aşteptare a cărnii, chiar şi puţin?.
Noi suntem neprihăniţi prin credinţa în Isus, în ciuda a câte păcate am comis. Noi suntem păcătoşi în carne, indiferent cât de buni putem fi, dacă nu credem în Isus. Noi devenim sfinţiţi când credem în Isus 100%, dar devenim păcătoşi când nu credem în El 100%. Este Dumnezeu mulţumit, indiferent cât de puţine păcate comitem?. Îl mulţumeşte pe Dumnezeu dacă suntem neprihăniţi prin carne?.
Neprihănirea lui Dumnezeu ne-a făcut pe noi neprihăniţi
Să vedem Romani 3:1-8. “Care este deci întîietatea Iudeului, sau care este folosul tãierii împrejur? Oricum, sînt mari. Şi mai întîi de toate, prin faptul cã lor le-au fost încredintate cuvintele lui Dumnezeu. Şi ce are a face dacã unii n-au crezut? Necredinţa lor va nimici ea credinciosia lui Dumnezeu? Nicidecum! Dimpotrivã, Dumnezeu sã fie gãsit adevãrat şi toţi oamenii sã fie gãsiţi mincinosi, dupã cum este scris: Ca sã fii gãsit neprihãnit în cuvintele Tale, şi sã iesi biruitor cînd vei fi judecat.” “Dar, dacã nelegiuirea noastrã pune în luminã neprihãnirea lui Dumnezeu, ce vom zice? Nu cumva Dumnezeu este nedrept cînd Îsi deslãnţuieste mînia? (Vorbesc în felul oamenilor.) Nicidecum! Pentrucã, altfel, cum va judeca Dumnezeu lumea? Şi dacã, prin minciuna mea, adevãrul lui Dumnezeu strãluceşte şi mai mult spre slava Lui, dece mai sînt eu însumi judecat ca pãcãtos? şi de ce sã nu facem rãul ca sã vinã bine din el, cum pretind unii, cari ne vorbesc de rãu, cã spunem noi? Osînda acestor oameni este dreaptã.”
Apostolul Pavel a spus: “Dar, dacã nelegiuirea noastrã pune în luminã neprihãnirea lui Dumnezeu, ce vom zice? cumva Dumnezeu este nedrept cînd Îsi deslãnţuieste mînia?” Este Dumnezeu nedrept şi greşit dacă mântuieşte o fiinţă umană ai cărei carne păcătuieşte până moare, cu harul Său?. Ceea ce a întrebat Apostolul Pavel ca răspuns la cei ce l-au ridiculizat, înseamna: “Cu cât mai mult se manifestă slăbiciunea noastră, cu atât mai mult va fi neprihănirea lui Dumnezeu care ne mântuieşte de toate păcatele.” Apostolul Pavel vorbeşte celor care se întreaba cum poate deveni sfinţită o fiinţă umană care păcătuieşte toată viaţa. El spune că slăbiciunea umană trebuie să reveleze neprihănirea lui Dumnezeu. Fiinţele umane, ai cărei carne nu poate decât să păcătuiască până la ultima respiraţie, demonstrează măreţia neprihănirii lui Dumnezeu, prin slăbiciunea lor.
Neprihănire a lui Dumnezeu nu înseamna nimic dacă se poate fi neprihănit cu propriile eforturi, împreuna cu neprihănirea Sa; dacă se poate fi mântuit 97% cu ajutorul lui Dumnezeu şi 3% prin propriile eforturi. Pavel spune că doar Dumnezeu i-a mântuit în mod perfect pe cei care continuă să păcătuiască până la moartea prin Isus. Astfel, nedreptatea noastră revelează bogăţiile neprihănirii lui Dumnezeu. Carnea nu poate decât să păcătuiască zilnic până când moare; nu poate fi perfectă nici măcar o zi. Faptul că Isus i-a mântuit perfect de păcatele lor pe aceşti păcătoşi imperfecţi, revelează mult mai mult neprihănirea lui Dumnezeu. Astfel, Apostolul Pavel spune: “Şi de ce sã nu facem rãul ca sã vinã bine din el, cum pretind unii, cari ne vorbesc de rãu, cã spunem noi? Osînda acestor oameni este dreaptã?” (Romani 3:8).
Putem deveni neprihăniţi prin carne?. Poate carnea noastră să devină perfectă după ce a primit iertarea păcatelor?. Carnea nu poate. Putem eu şi tu să devenim neprihăniţi prin carne, lăsându-i pe diafară pe toţi ceilalţi oameni din lume?. -Nu.- Dar ne-a mântuit Domnul în mod perfect?. -Da.- Domnul ne-a mântuit perfect de toate păcatele noastre. Suntem noi cu păcat dacă credem în Isus cu inimile noastre?. -Nu.- Noi nu avem nici un păcat oricât de nedrepţi am fi.
Domnul a spus: “Aţi mai auzit iarãş cã s-a zis celor din vechime: Sã nu juri strîmb; ci sã împlinesti faţa de Domnul jurãmintele tale. Dar Eu vã spun: Sã nu juraţi nicidecum; nici pe cer, pentru cã este scaunul de domnie al lui Dumnezeu; nici pe pãmînt, pentru cã este aşternutul picioarelor Lui; nici pe Ierusalim, pentrucã este cetatea marelui Împãrat. Sã nu juri nici pe capul tãu, cãci nu poţi face un singur pãr alb sau negru. Felul vostru de vorbire sã fie: Da, da; nu, nu; ce trece peste aceste cuvinte, vine dela cel rãu” (Matei 5:33-37). Înjuratura în sine este păcat, deoarece nu poţi cere ceea ce juri. Aşa că, nu jura, nici nu promite că faci ceva mai târziu. Crede doar în cuvintele Sale şi apoi vei trăi. Poţi deveni neprihănit dacă crezi în neprihănirea Sa, iar Domnul te va ajuta dacă crezi în El.
Sunt atâtea iluzii. Noi avem criteriul cărnii şi judecăm ceva potrivit acestuia, deoarece avem carne. De aceea, există un judecător în noi care nu este asociat cu credinţa în cuvântul lui Dumnezeu. Există doi judecători în noi. Unul este noi însine, iar celălalt este Isus. Astfel, ambii încearca să domnească în noi. Noi avem tendinţa să facem legile cărnii şi să judecăm cu ea deoarece avem carne. Carnea ne spune: “Eşti bun chiar dacă continui să păcătuieşti. Îti voi dovedi că eşti neprihănit chiar dacă carnea nu este 100% neprihănită.” Judecătorul cărnii îti dă întodeauna note bune.
Totuşi, judecătorul neprihănirii lui Dumnezeu ne cere să fim 100% fără păcat. El este sfânt. Noi putem fi neprihăniţi doar primind ştergerea păcatelor prin credinţă. De aceea, credincioşii în evanghelia Sa au atins deja neprihănirea lui Dumnezeu. Noi am devenit deja neprihăniţi. Cei care cred în Dumnezeu trăiesc cu adevărat. Ei sunt binecuvântaţi cu ajutorul lui Dumnezeu. Cel neprihănit va trăi prin credinţă. Aceasta înseamna că necredincioşii şi cei care trăiesc prin carne nu pot trăi. Vă spun doar o parte din imaginea cea mare. Vă spun în mod repetat şi vă explic întelesul în detaliu, la fel cum fierbem oasele din nou şi nou până când supa se face albă.
Noi avem nevoie de credinţă
Este important să cunoşti Biblia, dar cât credem în ea este mai important. Unii oameni cred doar în Creaţia lui Dumnezeu din Scripturi. Unii oameni cred că Dumnezeu a creat cerurile şi pământul şi că Isus a spălat doar păcatul original. Ei cred că păcaetle lor zilnice ar trebui spălate zilnic. Ei îsi fac propriile judecăţi potrivit legii cărnii. Cât credem?. Cel drept va trăi prin credinţă. A deveni neprihănit şi a crede poate fi posibil doar prin credinţă. De la început şi până la sfârşit, avem nevoie de credinţa în Dumnezeu.
Deci, cât crezi?. Se întâmpla că te măsori aşa cum îti place, capturat în gânduri carnale, gândind: “Sunt destul bine, carnea este bună” sau “Sunt prea slab să cred în Dumnezeu”?. Se întâmpla să te marchezi, dându-ţi 80% azi şi 95% în următoarea zi, dar doar 5% în anumite zile, gândind: “Ar fi fost mai bine dacă nu m-aş fi născut.” Gândeşti în felul acesta?. -Da.- Şi eu.
Sunt aşa uneori, sincer. Chiar şi când mă uşurez, mă gândesc: “Ar fi fost mai bine dacă nu aş fi crezut în Domnul şi să cred în El. Se pare că devine tot mai greu să duci o viaţă devotată prin credinţă. A fost teribil până acum. Sunt într-o dilemă să văd viitorul şi să-mi aduc aminte trecutul. Merit laude că am dus cumva până acum o viaţă de credinţă. Dar nu voi putea umbla bine cu Tine de acum încolo, Doamne. Ce sensibil am devenit la păcat de când de cunosc. Multe gânduri şi criterii au venit din mine de când Te cunosc. Abia te-am urmat, Doamne, necunoscându-te exact. Dar acum nu mai am încredere în mine să Te urmez. De ce?. Deoarece ştiu că Dumnezeu este sfânt şi perfect. Ah! Doamne, nu Te mai pot urma. Nu mai am încredere.”
De aceea Dumnezeu ne spune să trăim prin credinţă deoarece El ne cunoaşte bine. El spune: “Trebuie să te menţii neprihănit şi să rămâi binecuvântat prin credinţă. Toate păcatele tale au fost trecute asupra lui Isus Hristos prin botezul Său. Tu păcătuieşti întotdeauna când îti reflectez carnea asupra legii. Astfel, recunoaşte că nu poţi decât să păcătuieşti.” Ţi-a luat Mântuitorul tău toate păcatele sau nu?. Da, le-a luat. Au fost trecute păcatele tale asupra Lui, sau nu?. Da. Atunci, ai păcat, sau nu. Nu. te-a mântuit Domnul, sau nu?. Da. Atunci, zilele înnourate şi întunecoase se vor schimba într-o zi ca şi cuvintele imnului: “Este rază de soare în sufletul meu azi.”
Noi nu putem deveni din nou păcătoşi
Poate că este fără de speranţă când ne gândim la viitor, dar este însorit când ne uităm la Domnul cu credinţă. De aceea, Dumnezeu spune că cel neprihănit va trăi prin credinţă. Crezi aceasta?. Da. Noi suntem mântuiţi prin credinţă şi trăim de asemenea prin ea. În cine credem?. Noi trăim, crezând în Dumnezeu. Doar cel neprihănit poate trăi prin credinţă. Crezi aceasta?. Da. Poţi menţine neprihănirea lui Dumnezeu, antrenând bine carnea?. Nu. Devine invalidă neprihănirea lui Dumnezeu când carnea face răul?. Devenim din nou păcătoşi?. Nu.
Apostolul Pavel a spus în Galateni 2:18, “Cãci, dacã zidesc iarãş lucrurile, pe cari le-am stricat, mã arãt ca un cãlcãtor de lege.” O persoană care crede că toate păcatele sale au fost transferate asupra lui Isus Hristos prin botez şi că a fost judecat pe Cruce pentru el/ea, nu poate deveni niciodată din nou un păcătos. O persoană care nu-L neagă pe Isus devine sfinţită o singură dată şi fără păcat, deoarece toate păcatele sale au fost trecute asupra Sa şi nu poate niciodată să fie din nou un păcătos. Ai înteles?. Da.
Dumnezeu, care ne-a mântuit, este întotdeauna Domnul şi Dumnezeul nostru. Dumnezeu ne ajută întotdeauna şi este cu noi până la sfârşitul lumii. De aceea El spune: “Trăieşte prin credinţă. Te voi ajuta dacă crezi în Mine. Îngerii te vor sluji, eşti născut din nou.” Îngerii sunt slujitorii dintre Dumnezeu şi noi. Ei Îi spun Domnului totul despre noi. Dumnezeu ne-a făcut copiii Săi. Noi suntem păcătoşi prin natură. Nu putem niciodată deveni neprihăniţi prun faptele cărnii, dar am devenit neprihăniţi prin credinţă.
Îi dăm mulţumiri Domnului. Dumnezeu a devenit Păstorul şi Tatăl nostru prin credinţă.
Copyright © 2021 by The New Life Mission
