- All e-books and audiobooks on The New Life Mission website are free
- Explore multilingual sermons in global languages
- Two new revised editions in English have been released
- Check out our website translated into 27 languages
Temă 9: Romani (Comentarii asupra Cărții Romani)
[1-5] Cei care preschimbă adevărul în nelegiuire (Romani 1:18-25)
(Romani 1:18-25)
“Mînia lui Dumnezeu se descopere din cer împotriva oricãrei necinstiri a lui Dumnezeu şi împotriva oricãrei nelegiuri a oamenilor, cari înãduse adevãrul în nelegiuirea lor. Fiindcã ce se poate cunoaşte despre Dumnezeu, le este descoperit în ei, cãci le-a fost arãtat de Dumnezeu. În adevãr, însusirile nevãzute ale Lui, puterea Lui vecinicã şi dumnezeirea Lui, se vãd lãmurit, dela facerea lumii, cînd te uiţi cu bãgare de seamã la ele în lucrurile fãcute de El. Asa cã nu se pot desvinovãţi; fiindcã, mãcar cã au cunoscut pe Dumnezeu, nu L-au proslãvit ca Dumnezeu, nici nu I-au multãmit; ci s-au dedat la gîndiri deşarte, şi inima lor fãrã pricepere s-a întunecat. S-au fãlit cã sînt întelepti, şi au înebunit; şi au schimbat slava Dumnezelui nemuritor într-o icoanã care seamãnã cu omul muritor, pãsãri, dobitoace cu patru picioare şi tîrîtoare. De aceea, Dumnezeu i-a lãsat pradã necurãţiei, sã urmeze poftele inimilor lor; aşa cã îsi necinstesc singuri trupurile; cãci au schimbat în minciunã adevãrul lui Dumnezeu, şi au slujit şi s-au închinat fãpturii în locul Fãcãtorului, care este binecuvîntat în veci! Amin.”
“Mînia lui Dumnezeu se descopere din cer împotriva oricãrei necinstiri a lui Dumnezeu şi împotriva oricãrei nelegiuri a oamenilor, cari înãduse adevãrul în nelegiuirea lor. Fiindcã ce se poate cunoaşte despre Dumnezeu, le este descoperit în ei, cãci le-a fost arãtat de Dumnezeu. În adevãr, însusirile nevãzute ale Lui, puterea Lui vecinicã şi dumnezeirea Lui, se vãd lãmurit, dela facerea lumii, cînd te uiţi cu bãgare de seamã la ele în lucrurile fãcute de El. Asa cã nu se pot desvinovãţi; fiindcã, mãcar cã au cunoscut pe Dumnezeu, nu L-au proslãvit ca Dumnezeu, nici nu I-au multãmit; ci s-au dedat la gîndiri deşarte, şi inima lor fãrã pricepere s-a întunecat. S-au fãlit cã sînt întelepti, şi au înebunit; şi au schimbat slava Dumnezelui nemuritor într-o icoanã care seamãnã cu omul muritor, pãsãri, dobitoace cu patru picioare şi tîrîtoare. De aceea, Dumnezeu i-a lãsat pradã necurãţiei, sã urmeze poftele inimilor lor; aşa cã îsi necinstesc singuri trupurile; cãci au schimbat în minciunã adevãrul lui Dumnezeu, şi au slujit şi s-au închinat fãpturii în locul Fãcãtorului, care este binecuvîntat în veci! Amin.”
Cui este revelată mânia lui Dumnezeu?
Vedem că Apostolul Pavel a predicat aceeaşi evanghelie pe care şi noi o predicăm. Cui este revelată mânia lui Dumnezeu?. Judecata lui Dumnezeu este revelată păcătoşilor care preschimbă adevărul în nelegiuire, şi anume, celor care au păcate şi blochează adevărul cu gândurile lor.
Apostolul Pavel spune clar că mânia lui Dumnezeu este revelată, mai înainte de toate, celor care blochează adevărul în nelegiuire. Aceia vor fi judecaţi de Dumnezeu. Cum va fi mânia lui Dumnezeu?. Mânia lui Dumnezeu le vor arunca carnea şi duhurile în iad.
Nu trebuie să ne gândim că doar carnea va fi judecată deoarece oamenii au şi duhuri. De aceea, Dumnezeu va judeca atât carnea cât şi duhul. Există acei care sunt împotriva celui neprihănit, având păcate. Mânia lui Dumnezeu şi judecata Sa sunt revelate celor cu păcatul inimilor întarite, cărora nu le este frică de Dumnezeu.
Apostolul Pavel spune în Romani 1:17, “Cel neprihănit va trăi prin credinţă”. De asemenea el spune că judecata şi mânia lui Dumnezeu sunt revelate celor care blochează adevărul cu păcatele lor.
Necredincioşii sunt sub mânia lui Dumnezeu
Dumnezeu a oferit lumii adevărul mântuirii. Adevărul şi dragostea lui Dumnezeu sunt pervertite pe pământ. De aceea, nu este nici o scuză pentru ignorarea adevărului şi dragostei lui Dumnezeu. Dumnezeu îi va judeca pe cei care nu cred în evanghelia adevărului şi dragostea lui Dumnezeu. Dumnezeu îi va judeca pe cei care nu cred în evanghelia adevărului şi care sunt împotriva acestuia.
Să ne gândim la oamenii care nu au primit dragostea evangheliei adevărate. Vedem ceea ce a făcut Dumnezeu; şi anume apa, iarba, copacii, cerul, păsările, etc. Cum pot aceste lucruri să existe fără creaţia lui Dumnezeu?. Biblia spune: “Orice casã este ziditã de cineva, dar Celce a zidit toate lucrurile, este Dumnezeu.” (Evrei 3:4). Nu este vina lor că nu cred în Dumnezeu şi în cuvântul adevărului?.
De aceea, este rezonabil ca oamenii care nu cred în harul iertării păcatului, să fie judecaţi de Dumnezeu. Ei insistă asupra teoriei evoluţiei. Persistă că universul a evoluat singur în mod natural. De asmenea ei spun că la început a fost o explozie numită Big Bang acum aproximativ 15 bilioane de ani şi că atunci a ieşit a anumită fiinţă. Ei spun că această realitate originală a vieţii s-a schimbat şi a evoluat în peşti, animale şi eventual în fiinţe umane. Dacă această teorie ar fi adevărată, omenirea ar trebui eventual să se schimbe în altă formă de viaţă, după o mie sau două de ani.
“În adevãr, însusirile nevãzute ale Lui, puterea Lui vecinicã şi dumnezeirea Lui, se vãd lãmurit, dela facerea lumii, cînd te uiţi cu bãgare de seamã la ele în lucrurile fãcute de El. Asa cã nu se pot desvinovãţi” (Romani 1:20). Oamenii neagă şi-L resping pe Dumnezeu, deşi în mod aparent văd că Dumnezeu este viu când se uită la minunile şi misterele naturii. Necredincioşii sunt sub mânia lui Dumnezeu. Mulţi oameni nu L-au glorificat pe Dumnezeu sau nu au fost mulţumitori, astfel că au devenit superficiali în gândurile lor. Inimile lor nebune s-au întunecat; comportându-se ca şi cum sunt întelepti, ei au devenit nebuni şi au transformat gloria incoruptibilului Dumnezeu, în imagini ale oamenilor coruptibili, păsări, animale cu patru picioare şi lucruri târâtoare. În mod aparent judecata lui Dumnezeu îi aşteaptă pe acei oameni. Toţi oameni care nu s-au născut din nou sunt sub judecata lui Dumnezeu, dacă cred în Dumnezeu sau nu.
Dumnezeu i-a lăsat paradă necurăţiei
“De aceea, Dumnezeu i-a lãsat pradã necurãtiei, sã urmeze poftele inimilor lor; asa cã îsi necinstesc singuri trupurile; cãci au schimbat în minciunã adevãrul lui Dumnezeu, şi au slujit şi s-au închinat fãpturii în locul Fãcãtorului, care este binecuvîntat în veci! Amin. Din pricina aceasta, Dumnezeu i-a lãsat în voia unor patimi scîrboase; cãci femeile lor au schimbat întrebuintarea fireascã a lor într-una care este împotriva firii; tot astfel şi bãrbatii, au pãrãsit întrebuintarea fireascã a femeii, s-au aprins în poftele lor unii pentru alţii, au sãvîrşit parte bãrbãteascã cu parte bãrbãteascã lucruri scîrboase, şi au primit în ei însisi plata cuvenitã pentru rãtãcirea lor.” (Romani 1:24-27).
Ce încearca acest pasaj să spună?. Dumnezeu îi lasă păcatului pe oamenii care preamăresc şi slujesc creaturilor aşa cum le place. De asemenea, îi lasă pradă lui Satan. Dumnezeu îi permite lui Satan să facă ce doreşte. De aceea, trebuie să credem în Dumnezeu şi să fim mântuiţui oricum. “Cãci femeile lor au schimbat întrebuintarea fireascã a lor într-una care este împotriva firii; tot astfel şi bãrbatii, au pãrãsit întrebuintarea fireascã a femeii, s-au aprins în poftele lor unii pentru alţii.” Aceasta e ca şi cum L-ai nega pe Dumnezeu şi este ceea ce a cauzat SIDA.
Dumnezeu a dăruit folosirea naturală. Um bărbat ar trebui să trăiască cu o femeie. Totuşi faptul că bărbaţii au relaţii cu bărbaţii şi femeile cu femei arată că ei neagă folosirea naturală pe care a dat-o Dumnezeu. Cartea Romani a fost scrisă acum aproximativ 1900 de ani. Apostolul Pavel a prezis că cei care îsi părăsesc folosirea naturală a sexului lor trebuie să plătească penalitate pentru dereglarea lor sexuală. Cuvântul lui Dumnezeu se împlineste în realitate în ziua de azi. Cunoaştem că SIDA învinge, în mod special printre homosexuali.
Este complet potrivit ca ei să plătească penalitate pentru păcatele lor sexuale. Mânia lui Dumnezeu este revelată împotriva bărbaţilor care-şi schimbă folosirea naturală a sexualităţii lor. Ei merită să primească penalitatea SIDA-ei. Această boală este cu siguranţă cauzată de necredinţa în Dumnezeu. Dumnezeu îi lasă pe necredincioşi în mintea lor blestemată. Cu alte cuvinte, este cu siguranţă un blestemul lui Dumnezeu.
Ei se opun neprihănirii lui Dumnezeu
Oamenii, cărora nu le place să-L aibă pe Dumnezeu în minţile lor, sunt în felul următor: “Astfel au ajuns plini de ori ce fel de nelegiuire, de curvie, de viclenie, de lãcomie, de rãutate; plini de pizmã, de ucidere, de ceartã, de înselãciune, de porniri rãutãcioase; sînt şoptitori, bîrfitori, urîtori de Dumnezeu, obraznici, trufaşi, lãudãroşi, nãscocitori de rele, neascultãtori de pãrinţi, fãrã pricepere, cãlcãtori de cuvînt, fãrã dragoste fireascã, neînduplecaţi, fãrã milã şi, mãcar cã ştiu hotãrîrea lui Dumnezeu, cã cei ce fac asemenea lucruri, sînt vrednici de moarte, totuş, ei nu numai cã le fac, dar şi gãsesc de buni pe cei ce le fac.” (Romani 1:29-32).
Ce fac “cei care fac asemenea lucruri” celor care practică acelaşi rău?. Ei îi “găsesc de buni”. Ce fac oamenii care sunt împotriva lui Dumnezeu celor neprihăniţi, care respectă cuvântul lui Dumnezeu?. Îi persecută pe neprihăniţi, zicând: “Sutenţi eretici” Cei neprihăniţi sunt persecutaţi pentru neprihănire după ce cred în Isus. Ei sunt binecuvântaţi.
Oamenii simpatizează cu cei care se rătăcesc prin carne. Totuşi, ciudat de spus, vedem că obiectează şi-i previn pe alţii să creadă în Isus şi devin neprihăniţi prin iertarea păcatului. Aceasta este ca şi cum ai trăi ca slujitor al păcatului, deoarece ei nici nu cred în Dumnezeu, şi nici nu respectă cuvântul adevărului.
De aceea, necredincioşii şi Satan spun că nu ar trebui să fim nici perfect sfinţiţi, şi nici să nu avem iertarea perfectă a păcatului, deşi ne lasă să credem în Isus Hristos. Necredincioşii şi neascultătorii cred şi spun că trebuie să creadă în Isus în timp ce au păcate în inimă, pentru a merge în iad. Oamenii sunt încântati când cred în isus ca păcătoşi. Cei care nu cunosc şi cred în Dumnezeu, deşi sunt creştini, nu-l primesc pe Dumnezeu în cunoştinţa lor şi I se opun. Ei se opun neprihănirii lui Dumnezeu. De asemenea îi slujesc lui Satan şi tuturor păcatelor. Celor care nu sunt născuţi din nou, deşi cred în Isus, sunt în felul acesta. Există atâţia creştini doar cu numele care nu s-au născut din nou. Cei care cred în Isus cu păcate în inima lor, nu respectă cuvântul adevărului lui Dumnezeu şi se opun creştinilor născuţi din nou care au obţinut ştergerea păcatului şi care au fost sfinţiţi crezând în adevărul lui Isus Hristos.
Cei care nu sunt născuţi din nou se opun celor născuţi din nou
Apostolul Pavel spune în Biblie că mânia lui Dumnezeu este revelată oamenilor care preschimbă adevărul în nelegiuire. De asemenea, el spune că judecata lui Dumnezeu este revelată din cer împotriva tuturor necinstirilor şi nelegiuirilor. Totul se face potrivit adevărul. Adevărul este că Domnul ne-a şters toate păcatele. Judecata lui Dumnezeu este revelată celor care sunt împotriva sunt împotriva adevărului şi care-l blochează. Învatam prin cuvântul lui Dumnezeu că toţi credincioşii care nu sunt nsăcuţi din nou vor fi judecaţi de El. Dumnezeu îi va judeca pe cei care nu sunt nsăcuţi din nou, chiar dacă cred în Isus.
Credincioşilor care nu sunt născuţi din nou, le place să-i calomnieze pe cei născţi din nou, cu inimile pline de răutate. Aceia vor merge în iad. Dumnezeu îi aruncă în iad. Ei sunt plini de răutate şi şoptesc unul celuilalt. Păcătoşii care şoptesc împotriva celor neprihăniţi, care au iertarea păcatului, vor fi judecaţi. Întelegi ce vreau să spun?. Ar trebui să simpatizăm cu ei. Ei se opun lui Dumnezeu cu păcatele lor, neştiind că sunt împotriva Lui, şoptând: “E ciudat că nu au păcate. Sună ciudat.”
Judecata lui Dumnezeu este revelată celor care sunt împotriva lui Dumnezeu cu relele lor. Acei oameni găsesc plăcere în cei care fac astfel. Ei recunosc că şoptitorii şi calomniatorii au dreptate. Creştinii care nu sunt născuţi din nou şoptesc unii altora şi-i calomniază pe cei neprihăniţi. Ei muşcă pe la spate şi-i urăsc pe cei neprihăniţi, se mândresc şi complotează lucruri rele împreuna. Ştii cum împart ei lucrurile rele?. Comit acte rele unindu-se unul cu celălalt. Se opun celor neprihăniţi cu sloganuri bune, cum ar fi: “Să credem bine în Isus. Să avem credinţa cea bună. Să fim lumina lumii.” Ei comit astfel de păcate unindu-se, deoarece nu e distractiv să păcătuieşti de unul singur.
De aceea, Dumnezeu spune în Psalmi 2:4: “Celce şade în ceruri rîde, Domnul Îsi bate joc de ei”, deoarece regii pământului sunt împotriva lui Dumnezeu. “Oh!, E distractiv. Nimic nu Mi se va întâmpla, indiferent ce provocare aduceţi împotriva mea. Voi mă mituiţi să fiu judecat.” Dumnezeu aşteaptă timpul judecăţii deoarece este prea ilariant.
Cel care judecă pe cel neprihănit va fi judecat de Dumnezeu
Cei care sunt împotriva adevărului lui Dumnezeu şi care nu au fost niciodată născuţi din nou, comit păcate. Şi cei care sunt născţi din nou au rău şi imperfecţiuni în carne. Totuşi, fundamental este altfel, de fapt. Noi credem în Dumnezeu şi adevăr. Am primit ştergerea păcatului prin Dumnezeu. Totuşi, ei nu cred deloc în Dumnezeu. Aceşti oameni sunt împotriva “neprihănirii şi adevărului lui Dumnezeu”. “Aşa dar, omule, oricine ai fi tu, care, judeci pe altul, nu te poti desvinovãţi; cãci prin faptul cã judeci pe altul, te osîndeşti singur; fiindcã tu, care judeci pe altul, faci aceleaşi lucruri.” (Romani 2:1).
Apostolul Pavel vorbeşte evreilor şi creştinilor care nu s-au născut din nou şi doar care s-au împotmolit cu legea. Îi judecă pe alţii, spunând: “Nu ucide, nu comite adulter, nu fura şi slujeşte-L doar pe Dumnezeu”, în timp ce ei însisi nu ţin legea. Doar Dumnezeu judecă drept şi doar copiii Săi, care s-au născut din nou, pot judeca potrivit cuvântului lui Dumnezeu.
Aceste feluri de oameni trebuie să fie judecaţi deoarece îi judecă pe cei neprihăniţi în mod arbitrar. Dumnezeu îi va judeca pe toţi cei care nu s-au născut din nou, adică, pe evrei şi creştinii legalişti. Mânia lui Dumnezeu este revelată celor care duc vieţi religioase, ţinând legea, în timp ce nu sunt născuţi din nou şi nu cred că vor merge în iad dacă nu respectă legea, în timp ce nu sunt născuţi din nou şi care cred că vor merge în iad dacă nu-L respectă pe Dumnezeu şi că vor merge în rai dacă fac ceea ce a spus Dumnezeu. O persoană a credinţei este una care devine neprihănită după ce crede în Isus Hristos. Noi trebuie să facem diferenţă. Cei care cred în Dumnezeu şi duc vieţi pioase, fără să fie născuţi din nou, îi judecă pe cei neprihăniţi, potrivit criteriului lor.
Totuşi, Dumnezeu îi va judeca cu siguranţă. Ei nu ştiu că se judecă pe ei însisi, potrivit critteriului lor. Oh, voi oamenilor care-i judecaţi pe cei neprihăniţi, fără să aveţi iertarea păcatului, cu credinţe greşite, neprimind harul adevărului lui Dumnezeu, credeţi că puteţi scăpa de judecata lui Dumnezeu?. Aceşti oameni vor fi judecaţi de Dumnezeu.
Judecata lui Dumnezeu este neprihănită
“Ştim, în adevãr, cã judecata lui Dumnezeu împotriva celor ce sãvîrşesc astfel de lucruri, este potrivitã cu adevãrul.” (Romani 2:2). Noi suntem siguri că judecata lui Dumnezeu este potrivit adevărului, împotriva celor care îi judecă pe alţi oameni, în timp ce nu sunt născuţi din nou, chiar dacă cred în Isus. Noi trebuie să ştim că Dumnezeu îi trimite pe aceşti oameni în iad şi că El îi judecă potrivit adevărului Său.
Dumnezeu îi trimite pe păcătoşi în iad deoarece adevărul Său este drept şi deoarece judecata lui Dumnezeu este potrivită. Indiferent dacă se merge în iad sau dacă nu se depinde de Doctrina Predestinării care predică: “Dumnezeu îi iubeşte pe unii, dar îi urăşte pe alţii, în mod necondiţionat”. Dumnezeu i-a ales pe toţi oamenii în Isus Hristos, înainte de întemeierea lumii (Efeseni 1:4).
Oricine crede că Isus Hristos i-a şters toate păcatele, primeşte ştergerea păcatului. Dumnezeu a predestinat aceasta. De aceea, toţi cei care nu s-au născut din nou, chiar dacă cred în Isus, vor merge în iad. Vor merge în iad, potrivit judecăţii lui Dumnezeu şi acesta este adevărul.
Judecata lui Dumnezeu, care-i trimite pe oameni, este dreaptă. De ce?. Deoarece ei au respins dragostea măreaţă a lui Dumnezeu, nu au primit mântuirea lui Dumnezeu şi nici nu au crezut în El. Este potrivit ca El, potrivit adevărului, să-i trimită în iad pe cei care nu sunt născuţi din nou.
Poate că unii zic: “De ce nu mi-a predicat Dumnezeu evanghelia?” Nu a predicat-o?. Dumnezeu ţi-a predicat evanghelia de atâtea ori. Încearca să obţii mântuirea, deschizându-ţi ochii. Sunt atât de puţine biserici care predică evanghelia adevărată în această lume. Totuşi, poţi întâlni adevărul dacă îl cauţi cu adevărat. În cazul meu, am încercat cu adevărat să găsesc!. După terminam de predicat, când înca nu eram născut din nou, mă rugam: “O, Doamne, sunt un păcătos înaintea lui Dumnezeu, chiar dacă am predicat cuvântul Tău oamenilor, în felul acesta. Ceea ce le-am spus oamenilor au fost lucruri pe care mi le-am spus mie. Sunt un păcătos. Te rog să vii la mine. Te rog să mă mântuieşti.”
Nu ştiu cât de mult am încercat să găsesc adevărul. Dumnezeu doreşte să-I întâlneasca pe oricine Îl caută. Dumnezeu doreşte să-i răscumpere chiar şi pe acei oameni care nu L-au căutat. “Dupã cum zice în Osea: Voi numi popor al Meu, pe cel ce nu era poporul Meu, şi prea iubitã, pe cea care nu era prea iubitã.” (Romani 9:25). Dumnezezu spune că El este Mântuitorul care a venit în această lume pentru a ne mântui. Oamenii care L-au căutat pe Dumnezeu, cu siguranţă că-L vor întâlni. Unii nu L-au căutat pe Dumnezeu, dar ajung să obţină o posibilitate de a-L întâlni pe Domnul când predicatorii Evangheliei vin la ei şi predică evanghelia. Pe unii i-ar interesa Evanghelia, dar pe unii nu. Oamenii care vor merge în iad vor sfârşi acolo, deoarece au respins vestea cea bună.
E potrivit pentru acei care merită să meargă în iad, să sfârşească în iad, potrivit adevărului lui Dumnezeu. Cei care merită să meargă în Împaratia Cerurilor, o ating, crezând în Isus, potrivit diferenţei drepte, chiar dacă nu au extraordinare fapte de seamă. Se întâmpla prin judecata dreaptă a lui Dumnezeu.
Dumnezeu nu trimite o persoană în iad şi pe cealaltă în Împaratia Cerurilor, la întâmplare, pe baza favoritismului Său, pentru unii oameni. Dar în schimb, El judecă potrivit judecăţii drepte în adevăr. De aceea, trebuie să predicăm evanghelia: “Şi crezi tu, omule, care judeci pe cei ce sãvîrsesc astfel de lucruri, şi pe cari le faci şi tu, cã vei scãpa de judecata lui Dumnezeu? Sau dispreţuiesti tu bogãtiile bunãtãţii, îngãduintei şi îndelungei Lui rãbdãri? Nu vezi tu cã bunãtatea lui Dumnezeu te îndeamnã la pocãinţa?” (Romani 2:3-4)
Isus a şters deja toate păcatele lumii, prin dragostea Sa
Apostolul Pavel spune păcătoşilor, evreilor şi creştinilor legalişti, care nici nu primesc dragostea lui Isus, nici nu sunt născuţi din nou, că vor fi judecaţi. Ei sunt destinaţi să meargă în iad. Dar, ce este evanghelia?. În Romani 2:4, Dumnezeu spune: “Sau dispreţuieşti tu bogãţiile bunãtãţii, îngãduintei şi îndelungei Lui rãbdãri? Nu vezi tu cã bunãtatea lui Dumnezeu te îndeamnã la pocãinţa?” Dragostea lui Dumnezeu a apărut în mod potrivit tuturor oamenilor şi au învins cu dreptate.
Nimeni nu este exclus de la harul mântuirii lui Dumnezeu. Isus a şters toate păcatele lumii. Isus ne-a sfinţit perfect. Şterge El doar păcatul original şi ne iartă păcatele zilnice oridecâte ori ne rugăm pentru iertarea păcatelor?. Nu. Domnul a şters deja toate păcatele lumii, odată pentru totdeauna. Totuşi, cei care sunt împotriva lui Dumnezeu, Îi ignoră bunătatea şi dragostea. “Cum ne-a mântuit Isus? Cum pot să spun: “Nu am nici un păcat”, chiar dacă păcătuiesc în mod constant? Este un nonsens. Cum a putut Dumnezeu să-mi şteargă toate păcatele, în timp ce păcătuiesc în mod continuu, chiar dacă El este Mântuitorul şi Domnul Dumnezeu?”
Oamenii gândesc în felul acesta, potrivit cărnii, totuşi Dumnezeu a spălat deja toate păcatele lumii, cu dragostea Sa. Domnul a venit în lume şi a şters în mod perfect toate păcatele. Domnul cunoaşte imperfecţiunile şi infirmităţile oamenilor (carnea nu poate decât să păcătuiască iar şi iar). De aceea, El a şters toate păcatele lumii odată pentru totdeauna cu botezul şi vărsarea Sa de sânge de pe Cruce. Domnul cunoaşte infirmităţile cărnii foarte bine. “Te-am mântuit deoarece am ştiut că vei păcătui iar şi iar, până mori.”
Domnul a spălat păcatele lumii. Domnul ne-a acceptat pe toţi, răscumpărându-ne. Domnul a plătit plata păcatului pentru păcătoşi şi i-a sfinţit cu puterea şi neprihănirea Sa (Isus a fost botezat de Ioan Botezătorul la Râul Iordan). Domnul ne-a permis să fim binecuvântaţi, să devenim copiii Săi şi ne-a făcut capabili de a merge în Împaratia Cerurilor, plătind plata păcatelor noastre, cu viaţa Sa (sângele). Domnul i-a schimbat pe păcătoşi în copiii Săi neprihăniţi.
Necredincioşii trebuie să se pocăiască şi să-şi întoarca inimile la Domnul
“Sau dispreţuieşti tu bogãţiile bunãtãţii, îngãduintei şi îndelungei Lui rãbdãri? Nu vezi tu cã bunãtatea lui Dumnezeu te îndeamnã la pocãinţa?” Dumnezeu îi condamnă la iad pe acei care dispreţuiesc şi neagă bunătatea, bogăţiile, îngaduinta şi îndelunga răbdare a lui Dumnezeu. Este sigur că Isus Hristos a spălat toate păcatele lumii şi că evanghelia abundă în întreaga lume. Totuşi, oamenii înca merg în iad deoarece nu cred în ea. Isus ne-a mântuit, spălându-ne păcatele, pentru a ne preveni să mergem în iad, chiar dacă am dorit să mergem în iad, dispreţuind îngaduinta şi bogăţiile bunătăţii Sale. Chiar dacă am dorit să mergem în iad, El ne-a mântuit.
De aceea, noi trebuie să credem în apa şi sângele lui Isus Hristos, pentru a fi mântuiţi. Crede şi fii mântuit. Cei care dispreţuiesc draostea şi mântuirea lui Dumnezeu, vor merge în iad. Iadul este un loc pe care Dumnezeu l-a pregătit pentru acei care dispreţuiesc harul mântuirii Sale şi bogăţiile bunătăţii Sale. Necredincioşii şi-au cumpărat deja biletele pentru iad. Oamenii care sunt destinaţi să meargă în iad, trebuie să se pocăiască şi să-şi întoarca inimile înspre Dumnezeu. De asemenea, trebuie să spună “La revedere”, Împaratiei Cerurilor, dacă nu au credinţa în evanghelia adevărată.
Oamenii merg în iad, deoarece resping dragostea lui Dumnezeu
“Dar, cu împietrirea inimii tale, care nu vrea sã se pocãiascã, îti aduni o comoarã de mînie pentru ziua mîniei şi a arãtãrii dreptei judecãţi a lui Dumnezeu” (Romani 2:5). Cei care au inimi împietrite şi oamenii care nu se pocăiesc vor merge în iad. Unii oameni merg în iad deoarece au respins marea dragoste a lui Dumnezeu. Păcătoşii care resping adevărul cu inimi încapatânate şi care persistă în propriile lor gânduri, vor merge în iad, datorită plăţii păcatului lor. Cei care refuză să primească dragostea lui Dumnezeu şi persistă în rugăciuni de pocăinţă, pentru a atinge sfinţirea gradată, vor merge în iad. Faptul că mânia lui Dumnezeu este strânsă până în ziua apocalipsei şi judecăţii Sale drepte, se datorează negării dragostei lui Dumnezeu.
În plaul Său de răscumpărare, Dumnezeu a decis să-i mântuiască pe păcătoşi şi să-i facă neprihăniţi, chiar înainte ca Satan să ne corupă în păcat. Dumnezeu L-a trimis pe Fiul Său să mântuiască şi să ne sfinţească. Totuşi, păcătoşii înca nu au acceptat aceasta. Ei I-au strâns mânia, plină ochi, refuzând dragostea lui Dumnezeu şi vor fi judecaţi în ziua mâniei şi apocalipsei judecării Sale drepte. Judecata neprihănită a lui Dumnezeu este de a-i trimite în iad pe acei care au păcate în inimile lor.
De ce?. Deoarece Dumnezeu a spălat toate păcatele lumii şi i-a făcut pe toţi din lume să fie mântuiţi prin credinţă. Necredincioşii vor merge cu siguranţă în iad. Ei sunt încapatânati şi singuri se oferă să meargă în iad, aşa că în final îsi vor regreta nebunia. Păcătoşii vor merge în iad dacă nu acceptă dragostea mare a lui Dumnezeu.
Oamenii cred că Dumnezeu nu este rezonabil deoarece pe unii oameni îi trimite în iad, iar pe alţii în Împaratia Cerurilor, la întâmplare, potrivit autorităţii Sale. Totuşi, aceasta nu este adevărat. Dumnezeu a inventat iadul pentru acei care cu încapatânare Îi neagă autoritatea şi dragostea, pentru ca acolo să fie un loc potrivit pentru ei să meargă.
Biblia spune că iadul este un loc care arde cu foc şi cu pucioasă. Există bazaconii murdare care se zvâtcolesc pentru acei care preferă să aibă păcat. Poate că strigă: “Nu. Nu. Urăsc acest loc.” Dar Dumnezeu ar spune: “Ţi-am spălat toate păcatele, dar tu ai spus că nu contează, dacă aipăcat. De aceea, îti dau bazaconii în dar, ca prieteni ai tăi, deoarece nu ţi-a plăcut să ai iertarea păcatului.” “Nu, îl urăsc, Doamne.”
“L-ai cerut, chair dacă îl urăşti. Eu sunt Domnul neprihănirii. Ţi-am dat ceea ce ai dorit. Dau iadul tuturor celor cărora le place să aibă păcat în inimile lor.” Este judecata dreaptă a lui Dumnezeu. Fiinţele umane păcătuiesc în timp ce trăiesc în această lume, totuşi nu ar trebui să ignore evanghelia mântuirii lui Dumnezeu care a spălat toate păcatele lumii.
Oamenii merg în iad deoarece au inima întarita. N-ar trebui să fim încapatânatim înaintea lui Dumnezeu. Ar trebui să credem că a spălat deja toate păcatele lumii. Trebuie să crezi, chiar dacă nu este vizibil.
Dumnezeu ne spune că ne-a iubit deja
Dumnezeu ne spune că ne-a iubit deja. “Ţi-am spălat deja toate păcatele.” Trebuie să crezi acest fapt. Când Dumnezeu spune că a creat cerurile şi pământul, trebuie să credem aceasta, deoarece cuvântul lui Dumnezeu este adevărat. Credinţa începe crezând în cuvântul lui Dumnezeu. Oamenii cred ceva doar când înteleg cu capurile lor mici şi nu cred când nu înteleg.
Necredincioşii care nu cred că Dumnezeu i-a mântuit pe toţi păcătoşii de păcatele lor, vor merge în iad. Ei sunt aceia care se decid să meargă în iad.
A existat un crestin proeminent, care odată a declarat în mod public: “Mărturisesc înaintea lui Dumneezu că sunt un păcătos până mor.” El a murit şi cu siguranţă a mers în iad. El I-a spus lui Dumnezeu: “Declar că sunt un păcătos înaintea lui Dumnezeu şi nu pot niciodată să fiu neprihănit înaintea Lui.” El a persistat în a fi un păcătos, până în timpul morţii sale. A respins dragostea şi adevărul lui Dumnezeu, până la ultima respiraţie. Apoi, Dumnezeu a spus: “Eşti atât de credincios credinţei tale!. Este potrivit să mergi în iad, potrivit credinţei tale. Te trimit în iad deoarece păcătoşii nu pot intra niciodată în Împaratia Cerurilor.”
Dacă aş fi crezut,
Omul care a spus: “Declar că sunt un păcătos până mor”, a mers în iad. Nici chiar Dumnezeu nu-i poate ajuta pe aceşti oameni. Nu doar că au declarat că sunt păcătoşi, deşi poimâine pot sfârşi în iad, dar de asemenea i-au învatat pe credincioşii care au avut încredere în ei: “Suntem păcătoşi până murim şi tot vom fi păcătoşi când stăm înaintae lui Dumnezeu.” De aceea, mulţi credincioşi urmează aceeaşi cale religioasă. Dumnezeu a spus că păcăcătoşii vor merge în iad. Totuşi, nenumăraţi creştini urmează această învatatura în creştinismul de azi. Dumnezeu a spus că acei credincioşi vor regreta veşnic, scrâşnindu-şi dinţii în flăcările fierbinţi ale iadului, spunând: “Dacă aş fi crezut; dacă doar aş fi crezut.”
Dacă aş fi crezut în faptul că Isus mi-a spălat toate păcatele şi mi-a abandonat gândurile, aş fi intrat în Împaratia Cerurilor!”. “Dacă aş fi crezut; doar dacă aş fi crezut.” Vor fi mulţi oameni care vor rosti astfel de lucruri în iad. Vor spune: “Dacă, dacă, dacă aş fi crezut, dacă aş fi crezut adevărul, aş fi fost fiul Său. De ce am fost atât de încapatânat…”
Noi, cei neprihăniţi Îl vom întreba pe Dumnezeu în acel timp: “Doamne, te rog să ne arăţi ce fac păcătoşii acum. Ei ne-au persecutat, pe noi cei neprihăniţi.” “Nu, nu e bine pentru voi, copiii Mei, deoarece inima voastră va suferi după ce vă vedeţi cunoştinţele printre ei. Chair doriţi să-i vedeţi suferind pe oamenii pe care-i cunoaşteţi?.” “Te rugăm arată-ne înca odată!”. S-ar putea ca Domnul să ne arate într-o zi, deoarece este atât de generos. Deci, să presupunem că l-am văzut. Acolo vor fi auzite multe strigăte, cum ar fi: “Dacă aş fi crezut, dacă aş fi crezut”. Atunci noi ne-am întreba: “Ce este gălăgia aceasta?. Cântă?” “Ascultă cu grijă dacă cântă sau regretă.” Bărbaţii şi femeile din acea flacără cântă în cor şi regretă: “Dacă aş fi crezut.”
Oamenii încapatânati vor merge în iad dacă nu sunt încapatânati în felul bun. Avem cu adevărat nevoie de persistenţă pentru a ţine strâns adevărul. Omul nu ar trebui să fie indecis. Ar terbui să fim persistenţI când trebuie să fim persistenţI. Noi toţi trebuie să fim persistenţi în felul bun şi trebui să ne distrugem persistenţa când e nevoie.
Dumnezeu îl va răsplăti pe fiecare om, potrivit faptelor sale
Dumnezeu “care va rãsplãti fiecãruia dupã faptele lui şi anume, va da viaţa vecinicã celor ce, prin stãruinţa în bine, cautã slava, cinstea si nemurirea.” (Romani 2:6-7). Dumnezeu va răsplăti fiecare persoană potrivit faptelor sale şi-l va judeca întocmai. “Răsplată” înseamna “a recompensa potrivit cu o faptă.” Ce fel de persoană foloseşte răbdarea pentru a continua să facă bine, în timp ce caută gloria, onoarea şi imortalitatea?. El/ea este cel care crede în mântuirea perfectă a lui Isus.
Sunt mulţi oameni în lume, dar Dumnezeu dă viaţa veşnică doar celor care îndura pentru neprihănire şi care crede în adevărul Său, indiferent ce spun alţi oameni. Dumnezeu dă gloria Împaratiei veşnice, celor care doresc să devină neprihăniţi şi care doresc să ducă vieţi fericite veşnice. Ei contină să facă bine şi să caute gloria, onoarea şi imortalitatea, dorind să fie fiii lui Dumnezeu. Ei îndura şi continuă să facă bine, pentru a urmări şi a căuta neprihănirea lui Dumnezeu. Dumnezeu le dă acelor oameni, vieţi veşnice. Dumnezeu le permite să trăiască veşnic şi-i face copiii Lui. Fiii lui Dumnezeu sunt dumnezei în Împaratia Sa.
“Şi va da mînie şi urgie celor ce, din duh de gîlceavã, se împotrivesc adevãrului şi ascultã de nelegiuire.” (Romani 2:8). “Celor ce” se referă la grupul de oameni care sunt opuşi celor binecuvântaţi. Indignarea şi mânia lui Dumnezeu sunt date celor care nu ascultă de neprihănirea Sa, sunt polemici şi nu respectă adevărul. Dumnezeu îi trimite în iad. Cei care nu sunt născuţi din nou şi nu respectă adevărul, sunt polemici şi împotriva adevărului, ca grup.
Cei care nu sunt născuţi din nou sunt polemici şi le place să formeze vrajbă. În toată istoria coreeană, înaintasii noştri au făcut vrajbe şi s-au certat unii cu alţii în probleme politice. Grupul de guvernământ trebuia să se decidă asupra faptului, cine să devină rege. Când una din familiile Lee a devenit rege, bărbaţii din familia Lee au fost aşezaţi pe poziţii sociale înalte, în timp ce alţii au fost daţi afară sau persecutaţi. dar când tronul I-a revenit familiei Kim, totul a fost complet schimbat. Oamenii au făcut vrajbă pentru avantajele lor proprii, nu pentru a realiza doar cauzele.
Creştinismul prezent este similar cu aceasta. Ei formează denominaţiuni şi secte. De ce?. Pentru a nu respecta adevărul ca grup. Ei spun în mod unanim că au păcat, deşi Isus a spălat păcatele lumii. Ei pretind că sunt neprihăniţi şi mântuiţi, dar nu respectă adevărul. Îi condamnă pe cei neprihăniţi, ca eretici, spunând că au dreptate că au păcat. Domnul spune că păcătoşii care sunt polemici cu cei neprihăniţi, sunt greşiţi şi că toţi trebuie să meargă în iad.
Cei care respectă adevărul şi pe Dumnezeu, respectă cuvântul Domnului. Noi, cei neprihăniţi, credem că judecata lui Dumnezeu este potrivit adevărului.
Pot denominaţiunile creştine să ne trimită în Împaratia Cerurilor?
Corpurile denominaţionale nu ne pot trimite în Împaratia Cerurilor. Soţia mea a provocat-o pe soacra mea la furie, când i-a spus: “Un corp religios nu te poate trimite în Împaratia Cerurilor.” Sincer vorbind, nici acum nu ştiu de ce mama s-a mâniat la această afirmaţie. Crezi că un corp religios te poate trimite în Împaratia Cerurilor?. Noi, în mod individual, suntem mântuiţi şi intrăm în Împaratia Cerurilor, crezând în cuvântul lui Dumnezeu. Pot corpurile religioase ale Bisericii Presbiteriene să te trimită în Împaratia Cerurilor?. Poate un corp denominaţional al Bisericii Baptiste să te trimită?. Poate Biserica Sfântă?. Poate Biserica Adventistă?. Nu. Noi putem intra în Împaratia Cerurilor doar când credem în iertarea păcatului pe care Isus a pregătit-o pentru noi.
Trebuie să rămânem fideli bisericii lui Dumnezeu
În mod aparent, apostolul Pavel i-a separat pe păcătoşii care trebuie să meargă în iad de cei neprihăniţi care vor intra în Împaratia Cerurilor, printre toţi creştinii. Evanghelia este egală pentru fiecare, evrei şi greci, la fel. Aici, grecii semnifică Neamurile şi evreii semnifică israeliţii. Dumnezeu nu se uită la înfatisarea exterioară a oamenilor. Dumnezeu se uită la un om care crede în cuvântul lui Dumnezeu cu inima sa. Crezi că Isus este Dumnezeu?. Crezi că Isus este Mântuitorul nostru?. Putem merge în Împaratia Cerurilor doar când credem că Isus a luat toate păcatele lumii cu botezul Său. Noi trebuie să credem aceasta şi să nu o trădăm. Duhul Sfânt din nou ne ţine să nu ne trădăm credinţele şi ne ajută să ne învingem duşmanii când pericolul este deasupra noastră. Trebuie să avem grijă.
În Biblie există o pildă a celor patru feluri de soluri, dar unele îi implică pe aceia care nu pot fi mântuiţi. Seminţele semănate pe acele soluri mor imediat ce răsar. Aceasta e la fel cu a fi o sămânţă moartă. Are acelaşi rezultat, care este moartea. Apoi, ne putem ţine credinţele noi însine?. Nu. Ne putem ţine credinţa doar când Domnul ne dă putere să înduram orice problemă şi remediul pentru fiecare boală spirituală, în timp ce rămânem în viţa adevărată.
Biserica lui Dumnezeu este viţa. Domnul ne dă binecuvântările, remediile, consolările şi credinţa să înduram persecuţia, în timp ce rămânem în biserica lui Dumnezeu. Dar ce ni se va întâmpla dacă nu rămânem în viţă?. Noi am muri imediat. Inimile celor neprihăniţi nu pot îndura împotriva atacurilor lui Satan şi eventual se îmbolnavesc xdacă nu se unesc de bună voie cu biserica, deşi poate că au multe abilităţi şi puteri. Întelegi aceasta?. Treptat ei cad şi devin tot mai nefolositori. Biblia spune: “Voi sînteţi sarea pãmîntului. Dar dacã sarea îsi pierde gustul, prin ce îsi va cãpãta iarãş puterea de a sãra? Atunci nu mai este bunã la nimic decît sã fie lepãdatã afarã, şi cãlcatã în picioare de oameni.” (Matei 5:13).
Chiar şi cei neprihăniţi nu sunt buni de nimic dacă trăiesc departe de biserică. Luminile lor strălucesc şi sunt binecuvântaţi când locuiesc în biserică. Dar ajung să fie ruinaţi când trăiesc departe de biserică şi nu pot birui lumea când se înstraineaza în lume departe de biserică. Câtă vreme îti poţi sprijini propriile credinţe?. Câtă vreme poţi sta departe de biserica lui Dumnezeu?. Nici chiar şi slujitorii lui Dumnezeu nu pot învinge. Totuşi, dacă locuim în viţă, casa noastră va fi mântuită şi mulţi oameni pot avea ştergerea păcatului, prin noi. Unde s-a dus Lot după ce şi-a urmat o dorinţă carnală?. În Sodoma. El a locuit bine acolo. Care a fost rezultatul?. A devenit ruinat. Biblia spune că toţi descendenţii lui Lot au fost ruinaţi. Moabiţii şi amoniţii au venit din ficele lui Lot.
De ce au fost descendenţi împotriva lui Dumnezeu, născuţi dintr-o persoană neprihănită, Lot?. Deoarece el s-a îndepartat de biserică. Motivul pentru care nu sunt dezamăgit în orice timp greu, este că Dumnezeu Şi-a stabilit biserica. Dumnezeu binecuvântează biserica unde cei neprihăniţi se adună laolaltă, iar El devine Păstorul şi Domnul bisericii, pentru fiecare sfânt. Este promisiunea şi asigurarea Sa.
“Toţi ceice au pãcãtuit fãrã lege, vor pieri fãrã lege; şi toti ceice au pãcãtuit avînd lege, vor fi judecaţi dupã lege. Pentrucã nu cei ce aud Legea, sînt neprihãniţi înaintea lui Dumnezeu, ci cei ce împlinesc legea aceasta, vor fi socotiţi neprihãniţi. Cînd Neamurile, mãcar cã n-au lege, fac din fire lucrurile Legii, prin aceasta ei, cari n-au o lege, îsi sînt singuri lege; şi ei dovedesc cã lucrarea Legii este scrisã în inimile lor; fiindcã despre lucrarea aceasta mãrturiseşte cugetul lor şi gîndurile lor, cari sau se învinovãtesc sau se desvinovãţesc între ele” (Romani 2:12-15).
O persoană care nu merge la biserică nu cunoaşte legea în ziua de azi. Apoi conştiinţa sa devine lege, deoarece nu cunoaşte legea. Face răul, deşi cunoaşte ce este bine sau rău în conştiinţa sa. Apoi, este păcat, iar el/ea trebuie să-L caute pe Domnul pentru a fi mântuit/ă de păcat. Dumnezeu întâlneste pe oricine doreşte să-L caute cu adevărat.
Trebuie să-I căutăm mila înaintea lui Dumnezeu şi să credem în El. trebuie să credem în El în timp ce ne abandonăm mândria. Trebuie să trăim prin credinţă. Nu trebuie să părăsim biserica lui Dumnezeu; trebuie să căutăm, să credem şi să locuim în biserică. Dumnezeu nu ne dă afară când locuim în biserică, chiar dacă suntem infirmi şi slabi.
Păcatul evreilor
Acum, Apostolul Pavel începe să predice evreilor evanghelia din plin, după ce-i separă de cei care merg în Împaratia Cerurilor.
“Tu, care te numeşti Iudeu, care te reazimi pe o Lege, care te lauzi cu Dumnezeul tãu care cunosti voia Lui, care ştii sã faci deosebire între lucruri, pentrucã eşti învãtat de Lege; tu, care te mãguleşti cã eşti cãlãuza orbilor, lumina celor ce sînt în întunerec, povãţuitorul celor fãrã minte, învãtãtorul celor neştiutori, pentrucã în Lege ai dreptarul cunoştintei depline şi al adevãrului;- tu deci, care înveti pe alţii, pe tine însuti nu te înveti? Tu, care propovãduieşti: Sã nu furi, furi? Tu care zici: Sã nu preacurveşti, preacurveşti? Tu, cãruia ţi-e scîrbã de idoli, le jãfuieşti templele?” (Romani 2:17-22).
Noi trebuie să cunoaştem următoarele. Dumnezeu a vorbit în mod original evreilor, astfel că ei au avut cuvântul lui Dumnezeu şi sistemul sacrificial. El L-a promis pe Mesia, prin evrei şi Şi-a arătat planul prin slujitorii Săi evrei. Astfel, Moise şi toţi profeţii au fost evrei. Totuşi, evreii au crezut că înteleg ce-I va plăcea lui Dumnezeu şi care a fost legea Sa, recitând şi memorând sârguincios cuvântul lui Dumnezeu. Totuşi, Apostolul Pavel a spus: “Tu, care te numeşti Iudeu, care te reazimi pe o Lege, care te lauzi cu Dumnezeul tãu”. Evreii nu au fost mântuiţi, deşi se lăudau cu Dumnezeu şi ofereau sacrificii cu sinceritate. Cei care nu cred în întregime în Isus, ca Mântuior al lor, sunt la fel ca necredincioşii. Aceasta înseamna că nici nu au crezut promisiunea lui Dumnezeu că-i va mântui ca în sistemul sacrificial, şi nici nu au crezut în Isus, Mântuitorul.
Evreii vor merge în iad deoarece nu cred în Isus, Mântuitorul. A fost nefolositor să-şi întinde mâinile pe capul oilor, din nou şi din nou. Ei nu au crezut cu adevărat că “întinderea mâinilor” a însemnat “a trece păcatele” în timpul lui Maleahi, la sfârşitul Vechiului Testament. Ei crezuseră bine aceasta în timpul lui David, dar credinţele lor începusera să se clatine din timpul lui Solomon. În timpul erei Împaratiei împartite, ei au slujit altor dumnezei, cum ar fi Baal şi Aşera, în timp ce făceau sacrificii de formalitate la Templu. Făcând sacrificii de formalitate este la fel cu a nu crede în Dumnezeu. Dumnezeu este mulţumit când credem şi locuim în cuvântul Său.
În sistemul sacrificial al cortului, păcatele unei persoane au fost trecute asupra capului unui animal sacrifial când îsi întindea mâinile asupra sa. dar ei nu au cerzut în el, învatându-i pe alţi oameni, deşi au ştiut ce este greşit sau bun. A fost păcatul evreilor. A nu crede în adevărul cuvântului lui Dumnezeu, cunoscându-I cuvântul literă cu literă şi predicând oamenilor cuvântul, a fost păcatul evreilor.
Este la fel cu a nu crede în Dumnezeu. Este păcatul fatal. “Tu, care te numeşti Iudeu, care te reazimi pe o Lege, care te lauzi cu Dumnezeul tãu care cunosti voia Lui, care ştii sã faci deosebire între lucruri, pentrucã eşti învãtat de Lege; tu, care te mãguleşti cã eşti cãlãuza orbilor, lumina celor ce sînt în întunerec, povãţuitorul celor fãrã minte, învãtãtorul celor neştiutori, pentrucã în Lege ai dreptarul cunoştintei depline şi al adevãrului.” Pavel a subliniat păcatul necredinţei printre evrei.
A crede în Isus cu păcatele în inimă este a-L polua pe Dumnezeu
Putem aplica aceeaşi greşală a evreilor, la cei mai mulţi creştini din ziua de azi. Evreii sunt la fel ca cei care nu cred că Isus i-a sfinţit, ştergându-le toate păcatele. “Tu, care te fãleşti cu Legea, necinsteşti pe Dumnezeu prin cãlcarea acestei Legi? Cãci din pricina voastrã este hulit Numele lui Dumnezeu între Neamuri, dupã cum este scris.” (Romani 2:23-24). Este a polua numele lui Dumnezeu dacă credem în Isus, în felul greşit. Este a polua numele lui Dumnezeu dacă nu credem exact ceea ce-a făcut Isus şi dacă nu suntem născuţi din nou.
Este a-L polua pe Dumnezeu, să crezi în Isus fără să fii născut din nou. “Tãierea împrejur, negreşit, este de folos, dacã împlinesti Legea; dar dacã tu calci Legea, tãierea ta împrejur ajunge netãiere împrejur. Dacã deci, cel netãiat împrejur pãzeşte poruncile Legii, netãierea lui împrejur nu i se va socoti ea ca o tãiere împrejur?. Cel netãiat împrejur din naştere, care împlineste Legea, nu te va osîndi el pe tine, care o calci, mãcar cã ai slova Legii şi tãierea împrejur?. Iudeu nu este acela care se aratã pe dinafarã cã este Iudeu; şi tãiere împrejur nu este aceea care este pe dinafarã, în carne. Ci Iudeu este acela care este Iudeu înlãuntru; şi tãiere împrejur este aceea a inimii, în duh , nu în slovã; un astfel de Iudeu îsi scoate lauda nu dela oameni, ci dela Dumnezeu.” (Romani 2:25-29). Cu toţii noi trebuie să primim cuvântul lui Isus, cu inimile noastre.
Ce a venit mai întâi, circumcizia sau legea?
Care a venit mai întâi, circumcizia sau legea?. Pe care a dat-o mai întâi Dumnezeu lui Israel?. Circumcizia. Dumnezeu i-a spus lui Avraam să fie circumcis. Avraam nu a avut nici un fiu legitim, chiar dacă avea 99 de ani. Totuşi, Dumnezeu îi promisese lui Avraam când a avut 75 de ani. Dumnezeu I-a spus lui Avraam: “Ieşi afară, îti voi da atâţia descendenţi câte stele sunt pe cer”. Avraam a crezut în cuvântul lui Dumnezeu şi a aşteptat 25 de ani. Promisiunea s-a împlinit în final după 25 de ani. De aceea, fiul său I-a fost dat când a avut 100 de ani. El a aşteptat 25 de ani, chiar dacă a fost puţin dezamăgit şi a făcut multe greşeli, în timp ce aştepta. Dumnezeu a mai promis că le dă şi fiilor săi pământul promisiunii, Canaan, ceea ce implică în mod spiritual, Împaratia Cerurilor.
După ce a promis Împaratia Cerurilor, Dumnezeu i-a spus lui Avraam şi fiecare parte bărbătească dintre bărbaţii casei sale, să fie circumcis. Dumnezeu a spus că circumcizia să fie un senm al legământului dintre Dumnezeu şi ei. De aceea, Avraam a circumcis carnea prepuţului său. Toţi bărbaţii sale au completat acest ritual. Circumcizia este la fel cu credinţa, prin care noi credem şi primim evanghelia adevărului.
Israel a negat să fie circumcis în inimă
Totuşi, Israel s-a lăudat că sunt descendenţii lui Avraam şi fiind circumcişi, le-a întebat arogant pe Neamuri: “Ai fost fost circumcis?”. Noi trebuie să fim circumcişi în inimă. Noi suntem mântuiţi când primim cuvântul că Isus a şters păcatul lumii şi credem aceasta cu inimile noastre.
Nici o altă ţară nu a fost invadată mai mult decât Israel. Au fost în mare supărare ca popor fără casă, timp de aproape două mii de ani. A călcat Dumnezeu în picioare pe Israel. De ce?. Deoarece nu au crezut.
Ei au poluat numele lui Dumnezeu deoarece nu au crezut, chiar dacă Dumnezeu l-a iubit pe Israel şi a dorit ca ei să creadă că Dumnezeu le-a spălat păcatele. El a dorit să-i înfrânga pe duşmanii lor, ca Păstor al Israelului şi a dorit să-i binecuvânteze, să-i iubească şi să le dea glorie.
Dumnezeu a promis să le dea glorie tuturor oamenilor şi să-I facă copiii Săi, dacă cred în El cu inimile şi să aibă ştergerea păcatelor. Prin exemplul lui Israel Dumnezeu îi avertizează pe toţi oamenii lumii că îi va trimite în iad dacă nu primesc promisiunea Sa.
Dumnezeu a promis că oricine crede în evanghelia adevărului Său poate primi toate binecuvântilr pe care le-a promis Isus, chiar dacă este insuficient în fapte. Singura cale de a evita judecata lui Dumnezeu este de a crede în evanghelie. Crede-o şi atunci vei fi mântuit şi vei putea să eviţi a merge în iad.
Doresc ca harul Domnului să fie peste toate sufletele.
Copyright © 2021 by The New Life Mission
