- All e-books and audiobooks on The New Life Mission website are free
- Explore multilingual sermons in global languages
- Two new revised editions in English have been released
- Check out our website translated into 27 languages
Temă 10: Apocalipsa (Comentarii asupra Apocalipsei)
[7-2] Să avem credinţa care luptă (Apocalipsa 7:1-17)
(Apocalipsa 7:1-17)
Creştinii de azi trebuie să cunoască adevărul Bibliei, în mod corect. În mod deosebit, prin Cuvântul Apocalipsei, trebuie să avem o înţelegere potrivită a răpirii sfinţilor şi să trăim cu credinţă corectă.
Mai înainte de toate, trebuie să realizăm că răpirea se va întâmpla în punctul de mijloc al Necazului cel Mare, uşor după primii trei ani şi jumătate ai perioadei de şapte ani. De aceea, bisericile şi sfinţii trebuie să aibă o credinţă luptătoare în vremurile din urmă, pentru a împlini voia lui Dumnezeu de a elibera omenirea de păcat şi de a oferi viaţa veşnică aşa cum El a planificat în Isus Hristos.
Dumnezeu a permis activităţile lui Anticrist pentru a împlini această voie a Sa. Perioada în timpul căreia Anticrist va fi activ, sunt primii trei ani şi jumătate ai perioadei de şapte ani din Necazul cel Mare. Dumnezeu i-a permis lui Anticrist să-ţi caute sfârşitul în mod viguros, în timpul acestei perioade. De ce? Pentru a împlini pentru noi aceste scopuri minunate, Dumnezeu trebuie să-l lege pe Satan în iadul nesfârşit. Iar pentru a face astfel Domnul Însuşi trebuie să Se întoarcă în persoană pe acest pământ. De aceea Dumnezeul nostru i-a permis lui Anticrist să-ţi ducă activităţile cu putere, în timpul primilor trei ani şi jumătate ai perioadei de şapte ani, ai Necazului cel Mare.
Dumnezeu i-a dat fiecăruia Cuvântul Său de eliberare din păcat şi viaţa veşnică, iar pentru a împlini acest Cuvânt, a planificat Necazul cel Mare. În pasajul principal este scris: “După aceea am văzut patru îngeri care stăteau la cele patru colţuri ale pământului şi ţineau cele patru vânturi, pentru ca nici un vânt să nu mai sufle pe pământ, pe mare sau peste vreun copac.” Dumnezeu a mai planificat să elibereze 144.000 de distrugere, din poporul lui Israel, deoarece îi promisese lui Avraam că va fi Dumnezeul său şi Dumnezeul descendenţilor săi. Pentru a împlini această promisiune, Dumnezeu va acorda Israelului harul mântuirii şi-i va elibera pe cei 144.000 dintre descendenţii lui Avraam, în vremurile din urmă.
Pentru a le da sfinţilor Împărăţia Sa de o mie de ani şi Noul Cer şi Pământ veşnic, Dumnezeu va permite să vină pe acest pământ cu siguranţă Necazul cel Mare. După ce va permite era lui Anticrist din timpul Necazului cel Mare, Dumnezeu îl va lega pe Satan şi-l va închide în iadul nesfârşit. Motivul pentru care Dumnezeu permite apariţia lui Anticrist şi Necazul cel Mare, este de a-Şi împlini promisiunea de a mântui Israelul şi de a-Şi acorda harul de a oferi viaţa veşnică Neamurilor, care vor fi îmbrăcaţi în alb, prin Necazul cel Mare.
Astfel, Necazul cel Mare şi domnia lui Anticrist sunt stadiile prin care trebuie să trecem în mod sigur. Trebuie să realizăm că toate aceste lucruri pe care le-a permis Dumnezeu, sunt o parte a planului Său de a ne mântui pe toţi şi de a ne îmbrăca în harul Său al vieţii veşnice, în Împărăţia lui Hristos. De aceea, trebuie să discernem clar, exact, în care eră trăim acum şi să ne întrebăm ce fel de credinţă trebuie să avem ca să trăim în continuare. Pe scurt, credinţa noastră trebuie să fie clară şi sigură.
Noi credem în Cuvântul lui Dumnezeu. Şi de asmenea credem că acest Cuvânt va fi împlinit în întregime, atât fizic, cât şi spiritual. Era din ziua de azi este o eră care trece înspre vremurile din urmă. Când Anticrist şi mulţi dintre urmaşii săi vor apărea în vremurile din urmă, trebuie să luptăm împotriva lor, pentru a ne apăra credinţa, chiar cu costul de a renunţa la propriile noastre vieţi, în martirism. Această eră se apropie cu repeziciune de noi. Dacă credem în Cuvânt, trebuie să luptăm împotriva lui Anticrist, marele duşman, şi urmaşii săi. Aceasta este credinţa care luptă.
Bătălie înseamnă a lupta. Dar prin luptă, nu mă refer la violenţa fizică, lovirea şi izbirea. Ci mai degrabă, bătălia înseamnă aici a apăra credinţa fără a capitula sub Anticrist, slujitorul lui Stan, ca re va sta împotriva evangheliei mântuirii, pe care ne-a dat-o Domnul şi care-i va persecuta pe credincioşi. Cei care sunt martirizaţi în vremurile din urmă, sunt cei care au mărturia lui Isus şi care au ţinut Cuvântul lui Dumnezeu. Ceea ce ei mărturisesc este Isus care a venit prin evanghelia apei şi a Duhului.
A lupta este a apăra credinţa în evanghelia apei şi a Duhului. A apăra această evanghelie, cei care s-au născut din nou, crezând în evanghelia apei şi a Duhului, prin Domnul, trebuie să se unească cu sfinţii nou-născuţi, din bisericile nou-născute ale lui Dumnezeu. Şi trebuie să fim rezolvaţi de a intra curajos în luptă, cu o hotărâre neîndoită de a ne răspândi credinţa altora şi de a le mântui sufletul. A fi gata de bătălie în mod complet înseamnă a ne apăra credinţa şi de asemenea de a a mântui alte suflete; această credinţă a bisericii este drumul spre victorie care Îl mulţumeşte pe Dumnezeu. Slujitorii lui Dumnezeu şi sfinţii Săi trebuie să-şi ţină credinţa lor luptătoare.
Cum este era din ziua de azi, în care trebuie să trăim cu minţi şi credinţă gata de luptă? Clar, era prezentă trece prin multe schimbări. Au apărut şi au dispărut multe “teorii” despre răpire şi cea de-a doua venire a lui Hristos, şi împreună cu ele şi credinţa oamenilor se schimbă întocmai.
Înainte ca o nouă teorie să fie fie sprijinită în primii ani din 1800, fiecare credea şi predica doctrina răpirii de după Necazul cel Mare, care susţine că Hristos Se va întoarce după ce sfinţii trec prin tot Necazul cel Mare şi că răpirea şi învierea lor se va întâmpla în acest timp al întoarcerii lui Hristos. Dar teoria răpirii dinaintea Necazului, care şi-a câştigat treptat răspândirea în primii ani din 1800, a răsturnat complet teoria răpirii de după Necaz.
Teoria răpirii de după Necaz susţine că , credincioşii în Isus vor fi ridicaţi la Cer înainte să înceapă perioada de şapte ani a Necazului cel Mare. Deşi această teorie a fost respinsă în mod iniţial de mulţi, acum fiecare în mod virtual a sfârşit prin a crede în teoria răpirii de după Necaz, doar cu câteva excepţii. Dar teoria răpirii de după Necaz nu doar că nu se potriveşte deloc cu Cuvântul lui Dumnezeu, dar chiar interpretează Cuvântul şi planul lui Dumnezeu, fără înţeles. Totuşi, în gândurile şi minţile celor care sunt ignoranţi cu privire la Biblie, această teorie a răpirii de după Necaz a fost deja plantată cu fermitate.
Apostolii vremurilor vechi au împărţit erele lui Dumnezeu în două ere. Acestea au fost, prima eră a mântuirii prin credinţa în isus Hristos, iar cea de-a doua, era Necazului cel Mare care urmează după trecerea primei ere. Scolasticii de azi spun că în timp ce înţeleg prima eră a mântuirii prin credinţa în Isus, cea de-a doua eră a Necazului cel Mare, era întoarcerii lui Hristos şi răpirea sfinţilor, este prea dificilă de înţeles.
Cei mai mulţi creştini care cred în teoria răpirii de după Necaz, în ignoranţa lor cu privire la timpuri, nu pot decât să aibă credinţa greşită. Prezicând pretenţios propria lor zi şi timp al întoarcerii lui Hristos sau lăsându-şi credinţa să stagneze, crezând că vor fi răpiţi înainte de Necaz—toate aceastea sunt rezultatul credinţei în această teorie a răpirii de dinaintea Necazului. Atât de mulţi creştini au căzut în indolenţa spirituală, gândind despre ei: „Cui îi pasă dacă lumea întâmpină greutăţi? Voi fi răpit cu mult înainte să vină Necazul cel Mare, astfel totul este în regulă.” Toată această confuzie le-a adus lipsa cunoaşterii exacte şi biblice, stabile a răpirii.
Scofield a pledat teoria răpirii de dinaintea Necazului, iar rezultatele au fost că minţile celor care au crezut în această teorie au sfârşit prin a se îndrepta în direcţia propriului lor comfort, gândind: “Voi fi răpit înainte să vină Necazul pe acest pământ, aşa că să încercăm să trăim acum cât de comfortabil posibil.” Astfel credinţa lor a devenit leneşă.
Dar ce spune Biblia despre Necazul cel Mare şi răpire? Biblia vorbeşte despre răpirea de la mijlocul Necazului. Ne spune că atât Neamurile, cât şi israeliţii care cred în evanghelia apei şi a Duhului date de Isus, vor suferi de asemenea persecuţiile lui Anticrist în timp ce trec prin cei trei ani şi jumătate ai Necazului, din timpul erei calului galben.
Ne spune că după primii trei ani şi jumătate ai Necazului, Anticrist îi va ucide pe sfinţi—adică, sfinţii vor fi martirizaţi. De asemenea ne spune că toţi sfinţii, atât cei care au fost martirizaţi, cât şi cei care nu au fost, vor fi înviaţi în trupuri glorioase şi simultan cu învierea lor, vor fi ridicaţi în aer, la răpire. Când sfinţii sunt răpiţi în mijlocul Necazului. Această lume se va sfârşi cu vărsarea chinurilor celor şapte cupe. Atunci Domnul Se va întoarce pe acest pământ pentru a-l judeca pe Satan, Anticrist şi urmaşii săi.
Apocalipsa 13 ne spune că cei ale căror nume nu sunt scrise în Cartea Vieţii vor ceda lui Anticrist şi idolilor săi. Cu alte cuvinte, doar cei ale căror nume sunt scrise în Cartea Vieţii, nu vor ceda lui Anticrist şi urmaşilor săi. Cei ale căror nume nu sunt scrise în Cartea Vieţii, refuzând să creadă în evanghelia apei şi a Duhului în inimile lor, vor sfârşi cu toţii slujind şi cedând lui Satan şi idolilor săi.
De aceea Biblia ne spune că sfinţii vor rămâne pe pământ în timpul Necazului şi că puţin după punctul de mijloc al Necazului vor fi ridicaţi în aer, cu răpirea lor. Cei care îi cedă lui Satan şi primesc semnul lui Anticrist în timpul perioadei de şapte ani ale Necazului vor fi aruncaţi cu toţii în lacul de foc şi pucioasă, dar cei ale căror nume sunt scrise în Cartea Vieţii şi care nu cedau idolului, vor fi răpiţi în mijlocul Necazului cel Mare.
Adevărata răpire se va întâmpla puţin după mijlocul perioadei de şapte ani ale Necazului. Referinţe biblice detaliate pentru timpul răpirii vor fi discutate în cel de-al doilea volum care urmează, al acestei cărţi. Totuşi, sunt mulţi oameni care, stabilind răpirea prea curând, vorbesc despre răpirea de dinaintea Necazului, sau o planifică prea lejer şi vorbesc despre răpirea de după Necaz. Scolasticii vorbesc despre teoria răpirii de dinaintea Necazului chiar şi când ei înşişi nu sunt convinşi de meritul său şi totuşi mulţi care frecventează biserica ţin strâns de această teorie şi cred în ea. Unii oameni chiar îşi donează toate posesiunile bisericilor lor, sau aşteaptă în fanatism data stabilită în mod arbitrar, a întoarcerii presuspuse ale lui Hristos.
Cu ceva timp în urmă, membrii unei anume denominaţiuni a ales o dată şi au crezut că Hristos Se va întoarce în acea dată după cum au ales. Astfel, s-au suit cu toţii pe un munte, şi-au legat corpurile cu frânghii şi şi-au aşteptat răpirea în mijlocul nopţii. Timpul a trecut, dar indiferent cât de mult au aşteptat, Isus nu S-a întors. Astfel în final au renunţat, s-au elibera de frânghii şi s-au coborât de pe munte ruşinaţi. Din nefericire, acest fel de fiasco a devenit acum destul de obişnuit în lumea creştină. Astfel de evenimente absurde nu sunt limitate doar la Coreea de Nord, ci se întâmplă în mod frecvent în jurul lumii, în Europa, America, Asia, peste tot.
De aceea, ceea ce trebuie să ştim precis este că Dumnezeu va permite Necazul în mod intenţionat, chiar sfinţilor credinţei. Acesta este planul lui Dumnezeu. Motivul pentru care Dumnezeu permite sfinşilor Necazul, este de a-Şi împlini toate promisiunile—de a-l arunca prin Necaz pe Satan în focul veşnic, de a schimba acest pământ într-o lume nouă, stabilind Împărăţia lui Hristos timp de o mie de ani, unde sfinţii vor domni cu El şi oferind credincioşilor în Isus noul Cer şi Pământ. Aceasta este voia lui Dumnezeu care a permis Necazul să vină la noi, cu un scop.
Perioada de şapte ani a Necazului nu a început încă. Dacă presupunem că dezastrele naturale pe care le-am suferit până acum, pot fi comparate cu focurile obişnuite pe care pompierii le sting uşor, dezastrele pe care le aşteaptă lumea în Necazul cel Mare sunt extraordinare, comparabile cu focul care va arde o treime din pădurile lumii.
Pentru a nu fi zguduiţi şi pentru a persevera când astfel de dezastre şi chinuri lovesc lumea, slujitorii şi sfinţii lui Dumnezeu trebuie să aibă credinţa care luptă. Deoarece vom rămâne pe acest pământ până la mijlocul Necazului, vom trăi vremurile din urmă cu felul de credinţă care nu renunţă niciodată la Anticrist şi urmaşii lui. Cu inima hotărâtă a unui soldat care intră într-o luptă , trebuie să predici evanghelia apei şi a Duhului în întreaga lume pentru a mai mântui încă un suflet, inclusiv propria ta familie.
Lumea nu va fi întotdeauna atât de plină de pace. Dar chiar şi când domneşte confuzia pe acest pământ, iar greutăţile bundă în vieţile noastre, trebuie să trăim în credincioşie, crezând că Dumnezeu ne va proteja chiar până în ultima zi. Religiile lumii şi Satan îi înşală pe oameni cu tot felul de cuvinte convingătoare, furând de la ei şi în final scufundându-le sufletele în iad.
Ca şi acum, nenumăraţi oameni şi cei care aparţin marilor denominaţiuni, cred în teoria lui Scofield a răpirii de dinaintea Necazului, rătăcindu-i pe mulţi spre o credinţă greşită. Cei care cred că vor fi răpiţi înaintea Necazului nu văd nici o nevoie de a-şi pregăti credinţa, de a persevera prin Necaz. Cred că tot ce au de făcut este să fie credincioşi în vieţile lor prezente şi simplu să fie ridicaţi în aer când Domnul îi cheamă. Dar răpirea sfinţilor va trece de fapt de cei trei ani şi jumătate ai Necazului şi astfel trebuie să-şi pregătească credinţa pentru Necaz, indiferent când Se întoarce Hristos. Trebuie să credem că Dumnezeu va mântui poporul lui Israel şi mulţi dintre Neamuri, în timpul perioadei de şapte ani ale Necazului cel Mare.
Versetul 14 ne spune: “Aceştia sunt cei care vin din necazul cel mare; ei şi-au spălat hainele şi şi le-au albit în sângele Mielului.” Aceasta se referă la martirism. Martirismul înseamnă a muri pentru lucrarea neprihănită, potrivit credinţei cuiva. Credinţa cea mai corectă pentru sfinţii care au fost eliberaţi de păcat este de a crede în evanghelie, că Domnul ne-a făcut toate păcatele să dispară şi să ţinem această credinţă. Dar Satan încearcă întotdeauna să rupă această credinţă a sfinţilor. De aceea trebuie să ducem o luptă a credinţei împotriva lui Satan.
Dacă îi cedăm lui Satan în această luptă, vom fi aruncaţi în iad împreună cu Diavolul, ca slujitori ai săi, dar dacă ne luptăm şi ne apărăm credinţa cu costul vieţilor noastre, vom fi martirizaţi şi vom intra în Împărăţia de o mie de ani, prin această credinţă a martirismului. Deoarece noi ducem această luptă de a ne apăra credinţa, moartea naostră va fi neprihănită şi glorioasă.
De aceea, trebuie să avem credinţa care luptă pentru lucrările neprihănite. Trebuie să credem că suntem implicaţi într-o luptă de dragul altora de a le mântui sufletele şi trebuie să ne apărăm credinţa până la sfârşit şi să triumfăm în acest război pentru a trimite aceste suflete în Rai. Până primim coroana victoriei, trebuie să-l învingem pe Satan în lupta noastră împotriva lui, cu sabia Cuvântului Domnului nostru.
Oamenii se nasc o dată şi mor o singură dată. Indiferent cât progres au făcut ştiinţele medicale, fiecare moare. Indiferent că oamenii mor la vârsta de 10 sau 80, ei vor întâmpina judecata păcatului de la Dumnezeu. Cei care mor fără să fi crezut în evanghelia apei şi a Duhului, dată de Domnul, în timp ce sunt pe acest pământ, îşi vor întâlni judecata şi vor fi aruncaţi în focul veşnic. Deşi toate păcatele lor au fost spălate prin apa şi sângele lui Isus, făcându-le albe ca zăpada, aceşti credincioşi vor fi judecaţi pentru toate păcatele pe care le-au comis înaintea lui Dumnezeu şi a oamenilor, în timp ce erau pe acest pământ şi le vor plăti preţul.
Pentru a evita să fim condamnaţi în foc, înaintea lui Dumnezeu, trebuie să credem în evanghelia apei şi a Duhului, date de Isus care ne răscumpără de toate păcatele. Evanghelia apei şi a Duhului care ne răscumpără de toate păcatele este diferită de evanghelia care crede doar în sângele Crucii. Întodeauna am predicat evanghelia apei şi a Duhului, atât în timpuri obişnuite, cât şi în altele. Doar crezând în evanghelia apei şi a Duhului putem primi Duhul Sfânt şi ni se poate acorda binecuvântarea de a deveni copiii lui Dumnezeu. Când credem în Isus trebuie să stăm departe şi să nu credem în evanghelia falsă, cea doar a sângelui de pe Cruce.
Vechiul Testament vorbeşte despre evanghelia adevărată, prin întinderea mâinilor şi a ligheanului. În Noul Testament, Cuvântul lui Dumnezeu ne spune că păcatele noastre au fost trecute asupra lui Isus, totul o singură dată, prin botezul pe care L-a primit Isus. Atât ligheanul Vechiului Testament, cât şi botezul Noului Testament se referă atât la aceeaşi credinţă în evanghelia apei şi a Duhului care ne-a mântuit de toate păcatele—prin botezul lui Isus care le-a transferat asupra Sa, moartea Sa de pe Cruce şi învierea Sa. Nimeni nu poate fi mântuit decât prin această evanghelie a apei şi a Duhului.
Trebuie să continuăm să trăim prin credinţa noastră în evanghelia apei şi a Duhului, până când atingem mijlocul Necazului cel Mare. Noi trebuie să discernem această eră şi să trăim aceste ultime câteva zile după cum ne doreşte Dumnezeu, predicând Împărăţia lui Dumnezeu şi aducând tuturor vestea cea bună. Domnul ne-s pus că mulţi oameni vor fi mântuiţi chiar ân timpul acestor zile din urmă.
Câteva plante pot supravieţui în deşert, deoarece nu este apă, decât nisip şi lumina solară arzătoare. Dar chiar în acest deşert părăsit umplut doar de praf şi nisip fierbinte şi uscat, când ploaia aduce apă, plantele pot răsări, înflori şi produce flori doar într-o săptămână. Tot ce duce lipsă deşertul este apa; seminţele îngropate din nisip, deşi nu pot răsări încă, nu sunt moarte ci încă în viaţă, aşteptând ploaia. Iar când umezeală ăşi face cale spre aceste seminţe uscate, ele răsar imediat. Seminţele răsar într-o zi, cresc în următoarea, înfloresc şi produc fructe în ziua a treia. Şi în ultimele lor zile, aceste plante îşi scutură seminţele pe jos, iar seminţele întărite se ascund din nou dedesubtul nisipului.
Aşa cum plantele dintr-un deşert, care par imposibile de susţinut, nici măcar un singur cultivator sau răsărire nu le poate face să crească, atunci când se oferă apă, noi credem că în vremurile din urmă vor fi de asemenea suflete în jurul lumii ca deşertul, care va răsări, înflori şi produce fructe, dacă intră în cel mai mic contact cu apa evangheliei apei şi a Duhului. Noi credem că atunci când chinurile celor şapte trompete se materializează, mulţi care înainte au auzit prin Cuvânt de Necazul cel mare, vor realiza evanghelia plantată în ei, o vor ţine şi vor creşte imediat credinţa martirismului.
Astfel, când tu şi eu suntem martirizaţi pentru a ne apăra credinţa, vor fi mulţi alţi oameni ai credinţei, care se ridică la fel ca plantele din deştert ce cresc instantaneu chiar pe pământ uscat, care ni se vor alătura în martirismul nostru, deoarece vor refuza să primească semnul şi să slujească idolului. Această evanghelie a apei şi a Duhului pe care o răspândim acum, îi va face capbili pe mulţi oameni să-şi crească credinţa într-o perioadă scurtă de timp, să-şi îmbrăţişeze martirismul şi îi va prescimba în lucrători ai lui Dumnezeu care vor continua să lupte.
De la copii, până la bătrâni, noi suntem cu toţii soldaţi în armata lui Dumnezeu. Întodeauna pregătindu-ne inimile pentru luptă, trebuie să trăim cu credinţa dreaptă, neînşelaţi de multe minciuni, ca şi copii ai lui Dumnezeu. Acelora dinter noi care câştigă lupta, Dumnezeu ne va da coroana victoriei şi răsplăţi negrăite. De aceea trebuie să ne trăim vieţile slujind lucrărilor neprihănite ale lui Dumnezeu, cu credinţa care luptă împotriva lui Satan, toate minciunile sale şi tot răul lumii.
Dumnezeu ne va da credinţă îndrzneaţă în timpul Necazului
Când soseşte era calului galben, Dumnezeu ne va da semnele sale. Versetul 1 spune: “După aceea am văzut patru îngeri care stăteau la cele patru colţuri ale pământului şi ţineau cele patru vânturi, pentru ca nici un vânt să nu mai sufle pe pământ, pe mare sau peste vreun copac.” Aici vântul se referă la necazul pe care îl va ridica Dumnezeu. Apocalipsa 7:1-8 ne spune că pentru a mântui pe poporul lui Israel, Dumnezeu îi va pecetlui şi astfel va ţine vântul pentru puţin timp. Dar când vine timpul—adică, atunci când trece era calului negru, era foametei din cele şapte ele ale lui Dumnezeu—Dumnezeu va deschide era calului galben. Cele patru vânturi ale lui Dumnezeu vor fi atunci ridicate, aducând vântul necazului lumii.
Când este timpul să se deschidă era calului galben, vântul înfricoşător va începe să sufle, mulţi israeliţi vor fi omorâţi, şi multe Neamuri, inclusiv noi vom fi de asemenea omorâţi.Când vine această eră a calului galben, era necazului va începe neîndoielnic.
Deoarece acum este era calului negru, vântul foametei suflă în jurul lumii. Când se termină această eră, va începe era calului galben, ridicând vântul necazului. Vântul necazului marchează începutul din plin al perioadei de şapte ani a Necazului. Când aduce Dumnezeu Necazul în această lume, pentru prima dată de la crearea universului şi începutul istoriei umane—adică, atunci când vântul necazului suflă cu deschiderea erei calului galben—se va sfârşi totul şi totul va fi de asemenea reînnoit şi va reîncepe.
Trebuie să realizăm că atunci când vine era calului galben, era necazului se deshide, de asemenea. Deoarece conducătorii din jurul lumii se unesc, anumiţi politicieni vor prinde putere absolută, iar cei care nu le respectă porunca şi regulile, vor fi aruncaţi în necazuri şi moarte. Le va fi foarte greu oamenilor să trăiască în era calului galben, deoarece vor întâmpina mari dificultăţi din partea dezastrelor naturale dezlănţuite de chiurile celor şapte trompete, dar ceea ce va alcătui această dificultate vor fi împrejurările politice ale timpului care de asemenea vor fi foarte ameninţătoare. Dar chiar şi în această situaţie, Dumnezeu va continua să lucreze printre oameni, ducând la mântuire pe multe Neamuri.
Când suflă vântul necazului, în era calului galben, speranţa se va găsi doar într-un singur loc. După cum ne spune Cuântul: că “mântuirea aparţine Dumnezeului nostru care stă pe tron, şi a Mielului”, această unică speranţă se găseşte în Dumnezeul nostru Tată şi Isus Hristos. Când se ridică vântul înfricoşător al necazului, Anticrist va apărea pe acest pământ, unind nu doar sfera politică a lumii, ci şi sferele sociale, de la economie, la cultură, la religie, în integrarea globală. Necaz înseamnă a terce prin persecuţie terifiantă. Acesta este vântul care se va ridica. Şi toate aceste lucruri se vor întâmpla dintr-o dată.
Vântul integrării economice suflă în întreaga lume de azi. Este o puternică mişcare înspre comerţul liber, eliminând zidurile tarifare între ţările membre ale diferitelor organizaţii de comerţ. Sub un sistem comercial protecţionist, era dificil ca produsele unei ţări să-ţi menţină competiţia preţurilor din alte ţări, deoarece tarifele impuse din timpul proceselor de export şi import se ridicau mai mult, indiferent cât de jos ar fi fost preţurile iniţiale ale exporturilor.
Dar astfel de ziduri tarifare cad acum. Un bun exemplu poate fi găsit în Europa, unde tarifele s-au retras treptat. De exemplu, printre ţările membre ale Uniiunii Europene (UE) nu mai este nici un tarif. Acesta este începutul unei mai mari integrări care vine, indicând ascensiunea unităţii politice şi culturale. Aceasta este o dezvoltare uimitoare. Fără tarife, o ţară poate să-şi vândă produsele în orice altă ţară. Aceasta este o transformare ce rupe graniţele mediului economiei globale. Dacă UE termină cu succes integrarea sa economică, şi integrarea sa economică globală se va accelera şi mai mult.
Recent, Coreea, China şi Japonia au ajuns la un acord de a oferi unei alteia împrumuturi de urgenţă în cazul unei crize viitoare financiare din Asia, ca cea care a înghiţit regiunea în 1997. În anul de criză din Asia al anului 1997, suportul financiar a fost oferit de Statele Unite. Dar cu acest acord, cele trei ţări implicate au jurat să ofere unei alteia, sprijin financiar, dacă ţara semnatară întâmpină o criză a monedei sau economică. Aceasta înseamnă formarea unei alianţe economice. La fel cum ţările europene au eliminat tarifele şi au căutat integrarea economică prin UE, de a căuta o prosperitate mai mare pentru ţările sale membre, cele trei ţări din Estul Îndepărtat de asemenea îşi unesc resursele. O astfel de integrare a ţărilor individuale şi dezvoltarea sa organizaţională, va duce la integrare politică.
Integrarea economică prin îndepărtarea tarifară înseamnă integrarea de facto a ţărilor individuale, într-o entitate supranaţională. Când lovesc dezastrele naturale ale celor şapte chinuri, iar haosul se răspândeşte cu repeziciune în întreaga lume, reprezentanţii unor astfel de organizaţii internaţionale se vor uni pentru a alege un lider absolut. Cu alte cuvinte, vor încerca să aducă ordinea unei lumi haotice, organizând lumea într-o singură entitate politică şi ridicând un conducător cu putere absolută.
Vântul necazului va sufla în mijlocul acestui proces. În loc de a respecta drepturile individuale, călcarea în picioare a drepturile celor puţini de dragul marii majorităţi, va deveni nu doar acceptabil, ci de aşteptat. Acest vânt va sufla când vine era calului galben. Baza pentru astfel de evenimente este stabilită în timpul erei calului negru, iar realizarea sa reală va veni în era calului galben.
Când Corea a fost lovită de criza financiară în 1997 şi supusă tutelării Fondului Monetar Internaţioal (FMI), a fost înghiţită în calamităţi economice devastatoare. Preţurile locuinţelor au plonjat, oamenii şi-au pierdut slujbele peste noapte iar clasa de mijloc a fost împinsă pe străzi. Astfel de catastrofe economice au devenit atât de obişnuite în întreaga lume, încât cu greu trece o zi fără să auzi despre încă o criză financiară în altă ţară. Acest vânt este vântul foametei. Noi suntem în era foametei, felul de eră când viaţa ta devine fără sens dacă nu ai bani. În viitorul îndepărtat, acest fel de foamete va fi pe scurt urmat de vântul care suflă din plin al necazului.
Dumnezeu a ţinut pentru un timp vânturile din cele patru colţuri ale pământului şi a pecetluit 144.000 din poporul lui Israel. După ce a prevenit orice rău împotriva lor, El a îngăduit apoi vântul necazului. Când acest vânt al necazului părăseşte mâinile îngerilor, va sufla vântul Necazului cel Mare. Vântul necazului va lovi lumea, care, odată cu ridicarea lui Anticrist, va deveni în întregime dominarea lui Satan şi va merge prin perioada de şapte ani a marilor dezastre naturale, din chinurile celor şapte trompete. Aceste chinuri ale celor şapte trompete vor fi apoi urmate de chinurile celor şapte cupe.
În timpul acestei ere de conducere tiranică a lui Anticrist şi a dispariţiei libertăţii de credinţă, foametea şi înfometarea va ajunge la nivelul cel mai rău, forţând oamenii să supravieţuiască doar cu mâncarea distribuită de guvern. Toţi din lume vor întâmpina această eră. Cuvântul Apocalipsei 7 ne oferă o imagine de ansamblu a unor astfel de lucruri care vin.
Ce altceva ne aşteaptă în această eră? Era calului galben va fi de asemenea marcată de martirismul nenumărat atât al israeliţilor, cât şi a Neamurilor. Când vine Necazul cel Mare, nu mai este decât o singură speranţă. Versetul 10 ne spune: “Ei strigau cu voce tare: Salvarea este a Dumnezeului nostru care stă pe tron şi a Mielului!” Cu alte cuvinte, mântuirea noastră se găseşte doar în Dumnezeul nostru care stă pe tron şi în Mielul. După cum vedem din capitolul 4 care ne spune că era un tron pregătit petnru Isus Hristos, nu ca un slab, ci ca Fiu al lui Dumnezeu, Dumnezeul cel Atotputernic şi Judecătorul tuturor. Dumnezeu Tatăl încă stă pe acest tron. Astfel, când vorbim despre Dumnezeul trinitar, Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt, sunt toţi acelaşi Dumnezeu. Astfel, mântuirea noastră reală aparţine Dumnezeului nostru şi a Mielului—pe scurt, Isus Hristos.
Unde am putea găsi speranţă când vine Necazul înfricoşător? Când se ridică Anticrist în timpul Necazului, îşi va face o imagine şi-i va ameninţa că-i ucide pe toţi care refuză să slujească imaginii, precum şi toţi care nu primesc semnul acestui nume, pe mânile sau frunţile lor. (Apocalipsa 13).
În ceea ce priveşte mediul înconjurător, condiţiile naturale vor ajunge de asemenea la cel mai rău nivel, deoarece va lovi din cer foc şi grindină, cutremurile vor lovi şi alte chinuri vor urma. Nici un loc de pe acest pământ nu va rămânea neatins de chinuri. În situaţia cea mai rea a mediului înconjurător, unde pământulse despică cutremure, soare şi lună, stea care-şi pierde lumina, mări şi râuri care mor datorită chinurilor, situaţia politică a timpului va fi de asemenea cea mai rea. Anticrist va domni cu conducerea cea mai tiranică posibilă, deoarece îşi asumă putere absolută şi-i va subjuga pe toţi alţi conducători ai lumii, sub dominarea sa.
De ce apare Anticrist?
Deoarece Satan îşi va da puterea pentru un timp scurt lui Anticrist cu intenţia de a-şi împlini ultima dorinţă—adică de a-şi satisface dorinţa de a fi numit Dumnezeu de către oameni, de a fi ridicat deasupra adevăratului Dumnezeu. Dar Satan însuşi ştie că această dorinţă nu va fi împlinită Totuşi, pentru ultima dată, tot va încerca să fie glorificat prin omenire, omorându-i pe toţi cei care nu i se supun. Acesta este cel mai mare duşman dintre toţi care va cădea peste sfinţi. În acest timp, nu vor avea altă alegere decât să moară, deoarece Singurul în care se încred şi-şi pun speranţa este Dumnezeul mântuirii noastre, isus Hristos, Dumnezeul nostru, care ne-a mântuit prin evanghelia apei şi a Duhului. Noi ne putem baza pe acest Dumnezeu şi doar crezând în El putem fi eliberaţi de moarte, în mijlocul acestor chinuri şi necazuri oribile.
În aceste vreumuri din urmă, singura noastră speranţă aparţine “Dumnezeului nostru care stă pe tron şi Mielului lui Dumnezeu”. Crezând în Dumnezeul nostru, sfinţii vor fi martirizaţi şi prin credinţa lor în El vor fi eliberaţi de chinurile oribile şi moarte. Astfel Apocalipsa 7 ne oferă contururile a tot ce se va întâmpla în timpul perioadei de şapte ani a Necazului.
Să continuăm cu evenimentele care le va aduce vântul necazului. Versetele 9-10 ne spun: “După aceea am văzut o mare mulţime - pe care nimeni n-o putea număra - din toate naţiunile, seminţiile, popoarele şi limbile. Stăteau în faţa tronului şi în faţa Mielului, erau îmbrăcaţi în robe albe şi aveau ramuri de palmier în mâini. Ei strigau cu voce tare: “Salvarea este a Dumnezeului nostru care stă pe tron şi a Mielului!” Când a fost întrebat cine este această multţime de naţiuni şi lumbi, îmbrăcaţi în alb şi lăudându-L pe Dumnezeu, unul din cei 24 de bătrâni a răspuns: “Aceştia sunt cei care vin din necazul cel mare; ei şi-au spălat hainele şi şi le-au albit în sângele Mielului.”
Aceasta ne spune că nenumăraţi oameni vor fi mântuiţi în mijlocul Necazului, când se vor ridica nenumăraţi martiri dintre oamenii tuturor naţiunilor, triburilor şi limbilor. Cu alte cuvinte, va fi un potop din acei care cred în Dumnezeu ca singurul lor Mântuitor, din toate necazurile şi chinurile timpului. Pe scurt, aceasta înseamnă că mântuirea se găseşte doar ăn Dumnezeul Trinităţii.
Deoarece Dumnezeu ne-a dat evanghelia apei şi a Duhului care ne-a mântuit de păcate şi deoarece credem în această evanghelie, când apare Anticrist şi ne cere cu ameninţări să-i cedăm şi să-l numim Dumnezeu, noi nu-i vom ceda. Mai mult, chiar dacă unii dintre noi ar fi să cedeze lui Anticrist , nu ar fi o garanţie pentru supravieţuirea lor, deoarece vor trebuie să treacă prin chinurile dezastruoase şi a fanatismului de ultimă speţă a lui Satan. Nimic nu este garantat în acest timp.
Astfel, nu avem nici o altă alegere decât să crede în Dumnezeul care ne-a mântuit. Ne vom îmbrăţişa cu îndrăzneală martirismul, crezând în Dumnezeu care ne va da Împărăţia de o mie de ani şi Noul Cer şi Pământ, deoarece El ne va învia din morţi, ne va răpi şi ne va da toată gloria şi binecuvântarea Noului Cer şi Pământ. De aceea vor fi atât de mulţi oameni îmbrăcaţi în haine albe, spălate în sângele Mielului.
Vor fi cu adevărat martiri care vor muri pentru credinţa lor în Dumnezeu. Sfinţii şi toţi cei care sunt martirizaţi în timpul acestui timp, din fiecare naţiune a lumii, vor renunţa la vieţile lor pentru credinţa lor în Dumnezeu. Cei care cred în evanghelia apei şi a Duhului pe care o predicăm acum, îşi vor îmbrăţişa martirismul, crezând în Dumnezeu că îi va elibera de toate ororile necazurilor şi a chinurilor timpului. Doar Dumnezeu ne poate elibera de aceste chinuri terifiante.
Îţi spun toate evenimentele semnificative care se vor înâmpla în timpul perioadei de şapte ani din Necazul cel Mare. Vând suflă vântul necazului în această lume, nu va fi nici o speranţă rămasă pe acest pământ. Lumea aşa cum o ştim, nu va mai exista, cu cer şi pământ care va dispărea ca un sul care se rostogoleşte.
Atunci Dumnezeu va crea un nou cer şi pământ pe acest pământ, îi va face pe martirii credinţei să domnească timp de o mie de ani, iar când se termină mileniumul, îi va muta în Împărăţia Sa veşnică. Doar Dumnezeul nostru este care ne-a eliberat de păcate, care ne va mântui de moartea şi distrugerea Necazului cel mare, şi care ne dă speranţă. Când vine timpul martirismului, tu şi eu, precum şi oamenii din întreaga lume care au auzit şi au crezut în evanghelie, vom fi martirizaţi cu eroism, că am crezut în Dumnezeul care ne-a mântuit de păcate. Ne vom îmbrăţişa martirismul cu credinţa noastră îndrăzneaţă şi în speranţă. Singurul care ne va elibera de chinurile şi necazurile terifiante este Dumnezeul nostru care stă pe tron.
Astfel, nu putem fi martirizaţi fără să credem că Dumnezeu care ne-a mântuit de păcate, sete de asemenea Dumnezeul care ne va elibera de aceste chinuri terifiante. Martirii acestui timp sunt cei ale căror nume sunt scrise în Cartea Vieţii a Mielului. Dar nici unul, al cărui nume nu se găseşte în Cartea Vieţii, nu va putea fi martirizat.
Această evanghelie va fi pregătită fără eşec în întreaga lume şi fiecare din lume o va auzi şi cunoaşte cu siguranţă. Deoarece acum noi răspândim fără încetare această evanghelie, evanghelia apei şi a Duhului este mărturisită în întreaga lume. Sunt multe suflete în această lume, care, atunci când vine Necazul cel Mare, îşi vor pune speranţa doar în Miel, vor crede în Dumnezeu chiar cu riscul vieţilor lor şi vor putea să-şi îmbrăţişeze martirismul. Iar evanghelia apei şi a Duhului, care face posibil ca numele credincioşilor să fie scrise în Cartea Vieţii, va continua să fie predicată.
Cei care cred în evanghelia apei şi a Duhului vor fi martirizaţi în vremurile din urmă. Apocalipsa 13:8 ne spune: “ca toţi locuitorii pământului care nu-şi au numele scrise în cartea vieţii Mielului, care a fost înjunghiat de la întemeierea lumii, să i se închine.” Este adevărul absolut că fiecare ale căror nume nu este scris în Cartea Vieţii, va ceda Bestiei, fără nici o excepţie.
Doar Isus Hristos şi Dumnezeu Tatăl Său ne poate elibera de Necazul cel Mare din vremurile din urmă. Duhul Sfânt locuieşte acum în inimile noastre. Eu cred că suntem mântuiţi de Dumnezeu şi chiar dacă suntem omorâţi de dragul Său, Dumnezeu ne va învia din nou, ne va ridica în aer la răpire, va reînnoi toate lucrurile de pe pământ şi ne va permite să trăim în Împărăţia Sa de o mie de ani.
Această eră a calului galben distrusă de un astfel de vânt, se apropie c repeziciune de noi. Era calului negru fuge rapid. Când se termină, calul galben va apărea. De atunci încolo, întreaga lume va intra în perioada de şapte ani a Necazului. Durând nici mai mult, nici mai puţin de şapte ani, această perioadă a Necazului se va împlini cu siguranţă, deoarece este planul lui Dumnezeu.
Să presupunem pentru un moment că Necazul a început într-adevăr. Copacii şi iarba din jurul nostru şi din întrega lume ard, cerul este umplut de fum, soarele e ascuns în spatele norilor groşi de fum, lăsând lumea în întuneric, chiar şi în timpul zilei, oamenii mor peste tot, iar noi chiar auzim vocea oamenilor care ne caută. În cine am avea încredere? Te-ai încrede în Dumnezeu care ne-a mântuit de toate păcatele şi care a promis să facă martiri pe cei care i-au cedat lui Anticrist, care Se va reîntoarce pe acest pământ pentru a ne învia şi răpi şi a ne lua în Noul Cer şi Pământ, sau mai degrabă nu am avea încrede în El? Bineînţeles că ne-am încrede în El! Doar Dumnezeu este singura noastră speranţă! Nici adorarea lui Anticrist, nici bazarea pe noi înşine nu ne poate elibera; nici ascunderea în peşteri, nici măcar părăsirea pământului şi scăparea pe o staţie spaţială—nimic, dar nimic nu ne va elibera vreodată decât Dumnezeu!
Când cometele vor lovi această planetă, tot molozul va cădea pe pământ, distrugând întreaga planetă. Tot ce a creat Dumnezeu prima dată, va fi distrus. Atunci speranţa adevărată va răsări în inimile noastre. În cine ne putem pune speranţa într-o astfel de situaţie disperată? Dumnezeu este singurul spre care ne putem uita şi căuta ajutor, nimeni decât Dumnezeu care ne-a mântuit!
Deoarece am fost mântuiţi, crezând în Cuvântul evanghelia apei şi a Duhului, Îi mulţumim şi-L slăvim pe Dumnezeu pentru această mântuire. Dar când vine era Necazului, Îi vom mulţimi şi-L vom lăuda pe Dumnezeu cu tot ce avem pentru că ne-a şi eliberat de chinuruile şi moartea terifiantă. Doar Dumnezeu ne poate elibera de mâinile lui Anticrist. Nu e nimeni altcineva decât Dumnezeu. Deoarece ne punem credinţa şi speranţa în acest Dumnezeu şi deoarece credem şi sperăm că Dumnezeu ne va învie şi ne va permite să trăim în Împărăţia de o mie de ani şi în Noul Cer şi Pământ, în fericire veşnică, putem suporta şi învinge toate necazurile care vin.
Va veni timpul când Anticrist ne va trage înaintea imaginii sale, cerându-ne: “Închinaţi-vă acestei imagini şi numiţi-mă Dumnezeu. Isus nu este Dumnezeu. Eu sunt Dumnezeu şi sunt cel care vă va mântui”. Astfel când Anticrist ne va cere săăi slujim, poate că suntem terifiaţi, dar nimeni dinter noi care s-a născut din nou nu poate să i se închine vreodată acestei imagini. De ce? Deoarece, după ce ne va forţa să-i luăm semnul, Anticrist ne va face sclavi, ne va folosi pentru a-i ucide pe oameni şi în final ne va omorî şi pe noi.
Va veni timpul când acest Anticrist se va declara drept Dumnezeu. Nu este în viitorul prea îndepărtat când când Anticrist îşi va construi imaginile sale uriaşe, cerând fiecăruia din întreaga lume să-l numească Dumnezeu şi îşi va construi coruri pentru a-i cânta laude. Dacă există pace în acest timp, iar mediul înconjurător este sănătos şi frumos, poate că cineva se gândeşte că s-a deschis o nouă lume. Dar cu pădurile arse, soarele dispărut, iar cerul în întuneric, oamenii ţipând în timp ce mor, iar gunoiul şi cadavrele pe jumătate arse răspândindu-se pe străzi, nimeni vreodată dintre noi nu se poate supune poruncii lui Anticrist, de a se închina imaginii sale şi de a-l numi Dumnezeul nostru. Fiecare credincios născut din nou va şti în acest timp, că este Anticristul profeţit de Cuvântul lui Dumnezeu.
Duhul Sfânt ne învaţă de-asemenea. El ne dă inimi care nu cedează niciodată. El ne dă inimi îndrăzneţe, care spun: “Omoară-mă dacă trebuie, dar dacă mor, Domnul îmi va răzbuna moartea şi mă va învia cu siguranţă!” Noi credem că, aşa cum Domnul nostru a înviat din morţi în trei zile. Şi noi vom fi readuşi la viaţă. Şi Domnul nostru ne va răpi fără îndoială.
Cel neprihănit nu va ceda niciodată lui Anticrist
Cei care au auzit acest Cuvânt al promisiunii, că Dumnezeu va distruge prima lume şi va construi Împărăţia de o mie de ani în locul său pentru a-i lăsa pe cei neprihăniţi să domnească în ea pentru o mie de ani, şi domnesc, crezând în ea, nu vor ceda niciodată lui Anticrist, deoarece Duhul Sfânt locuieşte în inimile lor, vor cunoaşte totul. Dar cei care nu au Duhul Sfânt, îşi vor cerşi vieţile şi vor ceda lui Satan, fiindu-le teamă că îşi vor pierde sufletele dacă refuză să urmeze mulţimea dominantă care poate părea ca o întreagă nouă lume. Astfel, când fiecăruia îi este teamă de moarte şi devine un sclav al ei, doar cei născuţi din nou vor fi eliberaţi din această frică şi îşi vor îmbrăţişa cu îndrăzneală martirismul, într-un act la fel de strălucitor ca soarele ce răsare.
Cei născuţi din nou pot face astfel, deoarece au speranţa că vor fi înviaţi în trupuri noi. Cei aceea cei care au locuit prin Duhul Sfânt, nu le va mai fi frică de moarte, ci vor sta de fapt împotriva lui Anticrist şi-i vor arunca echilibrul cu cuvinte îndrăzneţe ce se revarsă de la Duhul Sfânt. Poate sunt timizi acum, dar cei care sunt pecetluiţi de Duhul Sfânt, crezând în evanghelia apei şi a Duhului, prin Duhul Sfânt, vorbesc cuvinte la care duţmanii lor nu pot răspunde deloc. Noi credem în acest Cuvânt al lui Dumnezeu.
Anticrist va fi supărat deoarece sfinţii îi declară: “Cum îndrăzneşti să te numeşti Dumnezeu? Ai fost scos din Cer şi în curând vei scos şi de pe pământ! Zilele tale sunt numărate acum!” Nu doar câţiva, dar o mulţime nenumărată din toate naţiunile lumii se vor ridica şi vor sta împotriva lui Anticrist. Anticrist îi va omorî atunci pe toţi. În acest timp, sfinţii nu vor fi niciodată servili, chiar dacă sunt omorîţi. Deoarece Cuvântul lui Dumnezeu ne spune: “Mântuirea aparţine Dumnezeului nostru care stă pe tron, şi a Mielului!”, noi vom muri în speranţa şi marea convingere a credinţei noastre, ce se revarsă de la Duhul Sfânt.
După cum mărtusiseşte cartea Faptele Apostolilor, când a fost Ştefan omorît cu pietre, el s-a uitat la cer şi a avut o viziune cu tronul lui Dumnezeu şi Isus stând la dreapta Sa, aşteptând să-l primească. Chiar în timp ce murea, Ştefan s-a rugat pentru iertarea celor care îl pietruiau, la fel cum Isus a cerut iertarea oamenilor care L-au crucificat.
La fel ca Ştefan, sfinţii martirizaţi din vremurile din urmă, fiind plini de Duhul Sfânt, nu vor contesta, ci vor fi îndrăzneţi. Deşi acum poate par timizi, iar credinţa lor slabă, toţi cei care aud acest Cuvânt acum vor avea credinţa îndrăznelii când vine timpul.
Nu-ţi fie frică. Nu e nimic de care să-ţi fie frică, deoarece toate aceste lucruri, de la ridicarea lui Anticrist, până la vântul necazului, se vor întâmpla doar cu permisiunea lui Dumnezeu şi în planul Său, după cum se manifestă în Apocalipsa 6.
Martirismul nu vine prin propria noastră putere a cărnii. Mrtirismul este posibil doar prin puterea Duhului Sfânt şi credinţa noastră în adevăr. Cu alte cuvinte, putem fi martirizaţi, crezând în Dumnezeu, în Cuvântul Său al promisiunii şi în faptul că Dumnezeu cel Atotputernic este Dumnezeul nostru.
Trebuie să realizezi acum că martirismul pe care ni l-a permis Dumnezeu în cele şapte ere din planul Său, este providenţa lui Dumnezeu. Să nu ne gândim la martirismul nostru, o parte a planului lui Dumnezeu pentru noi, ci în schimb să credem în ea în inimile noastre, potrivit voii lui Dumnezeu. Să credem în Cuvântul lui Dumnezeu, că atunci când vine timpul pentru martirismul nostru, Dumnezeu ne va da mai mult decât destulă putere pentru a-i face faţă.
În fiecare lume există un conducător absolut. Cei născţi din nou sunt conduşi de Dumnezeu, în timp ce, cei care nu sunt născuţi din nou sunt conduşi de spiritul lui Satan. Când vin timpurile din urmă, cei născuţi din nou, fiind conduşi de Dumnezeu, vor primi puterea de la El pentru a suporta toate încercările şi necazurile. În contrast, cei care sunt conduşi de Satan, nu vor avea nici o alegere decât să-i urmeze voia, indiferent dacă doresc sau nu, deoarece sunt sub dominarea lui Satan.
Dar a cui putere este mai mare? Indiferent dacă suntem binecuvântaţi sau blestemaţi este determinat de a cui putere este mai mare, dintre Dumnezeu şi Satan. Cine este mântuit în vremurile din urmă se decide de faptul în cine credem şi pe cine urmăm, în a cărui cuvinte ne încredem. Cei care au crezut în Dumnezeu şi Cuvântul Său vor fi protejaţi, binecuvântaţi şi li se va da viaţa veşnică prin puterea Sa mare şi autoritatea Sa. Dar cei care au auzit cuvintele lui Satan şi i-au cedat, vor fi aruncaţi în iad împreună cu el, care este fără putere de a-i elibera din iad. De aceea Dumnezeu a dat Cuvântul Său prin Apocalipsa 1-7.
De la capitolul 8 încolo, Apocalipsa înregistrează detaliat ce se va întâmpla în timpul erei calului galben. Mai înainte de toate, chinurile celor şapte trompete vor cădea pe pământ. Dintre aceste şapte chinuri, să ne întoarcem la primul chin găsit în versetul 7: “Primul a sunat. Pe pământ au fost aruncate gheaţă şi foc amestecat cu sânge. A treia parte a pământului a fost arsă, a treia parte a copacilor au fost arşi şi, de asemenea, a fost arsă toată iarba verde.” În chinul primei trompete, va cădea pe pământ grindină şi foc amestecat cu sânge. Aceasta nu va fi prima dată când va cădea focul pe pământ, din moment ce deja planeta Pământ a fost lovită de meteori sau comete de mai multe ori.
Până acum, nici una dintre ele nu a fost destul de catastrofică pentru a aduce devastarea întregii lumi, ci, atunci când vine era calului galben, vântul necazului care va sufla din plin, se va mânia prin lume. Când se ridică acest vânt ca o tornadă şi va mătura natura, va ploua foc pe acest pământ şi va arde o treime din compaci şi iarbă şi fiecare se va grăbi să stingă focul mânios.
Cuvântul lui Dumnezeu ne spune că, după ce pădurile lumii sunt arse de primul chin, un mare munte ce arde cu foc, va cădea în mare—cel mai probabil ca va fi o cometă. Aceasta este elaborată mai departe cu cel de-al treilea chin: “Al treilea înger a sunat. Din cer a căzut o stea mare, arzând ca o făclie - şi a căzut peste a treia parte din râuri şi din izvoarele de apă.” Cu alte cuvinte, o cometă se va ciocni cu pământul. Ca în filmul “Impact profund”, unde o cometă care în mare şi ridică valuri uriaşe, cel de-al treilea chin va aduce un dezastru similar. Chinul nu va fi la fel de catastrofic ca în acest film, dar meteorii ce lovesc diferite locuri ale pământului, vor aduce stricăciuni semnificative planetei Pământ. Valurile vor omorî a treia parte dintre creaturile vii ale mării şi va distruge a treia parte din vapoare.
Când începe să sufle un astfel de vânt al necazului, vom recunoaşte sosirea erei calului galben. În viitor, când vezi ştiri senzaţionale la TV spunându-ţi că plouă foc din cer şi că a treia parte din pădurile lumii sunt în fum, ar trebui să realizezi că ceea ce trebuia să se întâmple a venit în final. Când guvernele mobilizează pe fiecare, de la copii la bătrâni, pentru a stinge focul, ar trebui să recunoşti cu siguranţă cî începutul sfârşitului a venit în sfârşit.
Pentru acei dintre noi care cred în evanghelia apei şi a Duhului acum, speranţa mântuirii care ne va elibera de aceste chinuri terifiante se găseşte doar în Dumnezeul cel Atotputernic. Când ne va omorî Anticrist, vom fi martirizaţi din moment ce nu avem nici o putere pământească care să i se potrivească, dar totuţi vim fi martirizaţi în mare bucurie. Dumnezeul cel Atotputernic ne va învie pe acei dintre noi care îmbrăţişează martirismul în mijlocul acestui Necaz oribil şi ne va conduce la râul apei vieţii.
Construind Împărăţia lui Dumnezeu, unde nu vom mai suferi de foc, nici de sete, nici de relelesoarelui, Dumnezeu ne va lua acolo. Cuvântul ne spune că Dumnezeu va locui cu noi în această Împărăţie, ne va mângâia, ne va şterge lacrimile şi ne va permite să trăim în glorie petnru totdeauna, ca să nu mai suferim din nou.
Stai ferm pe Cuvântul promisiunii
Când insist asupra Bibliei, inima mi se umple de Duhul Sfânt de speranţă şi realizez că doar Dumnezeu ne poate elibera din aceste chinuri teribile. “Vino, Doamne Isuse!” Cred în Domnul nostru, cred că mă va elibera de Necazul oribil, aşa cum m-a eliberat de toate păcatele. Cred că îi va elibera şi pe ceilalţi sfinţi. Cred că mântuirea mea, chiar înaintea apariţiei zilelor din urmă, îi aparţine Domnului nostru care stă pe tron, şi Mielului şi cred că şi mântuirea noastră se găseşte în Dumnezeu.
Lumea se va umpleîn curând de chinuri şi dezastre, când soseşte Necazul cel Mare. Dar indiferent cât de dificilă se preschimbă această lume, cred că Dumnezeul nostru ne va elibera de necazurile şi chinurile timpului şi persecuta duşmanilor noştri, deoarece Dumnezeu ne-a elibera de toate păcatele, ne-a dat dreptul de a deveni copiii Săi şi ne-a făcut astfel.
Cei care nu sunt născuţi din nou sunt mult mai pierduţi decât noi. Cât de mizerabil ar fi să nu avem nici un Dumnezeu în care să ne punem încrederea absolută, când totul arde, iar haosul aleargă? Unii oameni vor ţinecu disperare de religia lor, indifferent că e budistă sau islamistă, dar nu vor găsi nici o speranţă în ele. Doar disperarea şi frustrarea îi va aştepta. Vor fi mulţi oameni care vor sfârşi în a da faţă cu renunţarea, într-o astfel de disperare. Noi care ne pregătim credinţa acum, suntem diferiţi de restul, deoarece Dumnezeu ne-a făcut fără păcat prin evanghelia apei şi a Duhului.
Ioan 1:12 ne spune: “Însă tuturor celor care L-au primit, adică celor care cred în Numele Lui, le-a dat dreptul să devină copii ai lui Dumnezeu.” Cu alte cuvinte, Dumnezeu ne pecetluit cu dreptul de a deveni copiii Săi, spunându-ne: “Sunteţi copiii Mei” El ne-a dat acest drept mare şi glorios. Suntem copiii lui Dumnezeu. Când credem în evanghelia aepi şi a Duhului, mai este vreun păcat în inimile noastre? Bineînţeles că nu! Dintre toate, nu am devenit noi copiii lui Dumnezeu? Bineînţeles că da! Dacă copiilor lui Dumnezeu le lipseşte cunoaşterea Scripturii şi au multe greşeli, înseamna aceasta că Dumnezeu nu i-ar proteja ca Tată al lor? Bineînţeles că nu! La fel cum părinţii îşi devotează mai multă atenţie şi grijă asupra copiilor cărora le lipseşte cunoştinţa, Dumnezeu oferă mai multă putere şi protecţie acelora dintre noi care suntem slabi.
Când haosul aleargă odată cu timpul lui Anticrist, Dumnezeu Îşi va ţine copii strâns, prin Duhul Sfânt şi le va da credinţă, speranţă şi îndrăzneală. Deoarece ne va da îndrătneală, nu vom avea nici o frică. Nu este nimic de care să ne fie frică cu excepţia fricii în sine ce se ridică în inimile noastre. Oamenii pot evita ceea ce se întâmplă în jurul lor, scăpând de aceasta, dar frica din inimile lor nu poate fi zguduită, indiferent unde se întorc. Nici ascunzându-se în dormitor, nici la subsol, nici în catacombe, nu pot fugi de această frică care le cuprinde inimile.
În contrast, inimile sfinţilor nu au nici o frică decât îndrăzneală şi astfel pot să-şi întâmpine martirismulcu curaj, spunându-şi: “Ceea ce trebuie să vină, a venit în final. Este timpul întoarcerii Domnului! Ne va lua în curând!” Atunci se va întâmpla răpirea—nu doar într-o zi obişnuită ca azi, ci când a treia parte a lumii arde în fum. Dar înainte ca Necazul să ajungă şi mai rău, Dumnezeu îi va ridica pe sfinţi în aer.
Crezi acum că Dumnezeu într-adevăr a stabilit şapte ere pentru tine? Apocalipsa 6 ne spune că da. Aşa cum a stabilit, Dumnezeu va aduce totul asupra sfinţilor exact aşa cum e scris. Astfel, cei care au fost răscumpăraţi de păcatele lor, sunt mult binecuvântaţi, dar cei care au ezitat şi nu au crezut în evanghelie au soarta rea, de a sfârşi în iad. Dumnezeu ne spune că vor veni chinuri oribile în viitor, iar când se termină, cei care s-au născut din nou vor fi aruncaţi în lacul de foc şi pucioasă. De aceea Dumnezeu ne-a dat acum lumea plină de pace şi de aceea ne-a încredinţat cu evanghelia Sa, într-un timp atât de plin de pace.
Dumnezeu a venit pe acest pământ acum aproximativ 2000 deani. De dragul nostru El a primit botezul pentru a ne lua toate păcatele asupra Sa şi a murit pe Cruce, eliberându-ne de toate păcatele lumii. Ca Mântuitor al nostru, El ne-a mântuit. Ne-a acordat binecuvântarea Sa care ne-a permis să fim mântuiţi, crezând în Dumnezeu şi mântuirea Sa. Acesta este harul lui Dumnezeu. Aceasta este evanghelia care ne-a eliberat de toate păcatele şi judecata lui Dumnezeu, trimiţându-L nouă pe singurul Său Fiu preaiubit, trecând asupra Sa toate păcatele noastre şi judecându-Şi propriul Fiu în locul nostru. Crezând în aceasta acum, ne-am îmbrăcat în harul lui Dumnezeu şi am primit de la El viaţa veşnică. Deoarece credem în aceasta, am devenit copiii lui Dumnezeu şi deoarece am devenit acum copiii lui Dumnezeu, ne va chema la El şi ne va proteja când Necazul vremurilor din urmă se schimbă în stadiul cel mai crunt.
În acest timp, copiii lui Dumnezeu şi copiii lui Satan se vor distinge clar unii de alţii. Diferenţele lor negreşite vor ieşi în evidenţă. Aceasta va fi elaborată mai departe într-o discuţie mai detaliată. Deocamdată, trebuie să-ţi aminteşti că, atunci când vine la noi Necazul cel Mare şi suntem martirizaţi, vom fi înviaţi şi ridicaţi înaintea lui Dumnezeu. Nu contează dacă cineva crede sau nu; aceasta se va întâmpla indiferent, deoarece Dumnezeu a spus că va ridica vânturi şi va aduce toate aceste lucruri care trebuie să treacă.
Versetul 1 ne spune: “După aceea am văzut patru îngeri care stăteau la cele patru colţuri ale pământului şi ţineau cele patru vânturi, pentru ca nici un vânt să nu mai sufle pe pământ, pe mare sau peste vreun copac.” Dumnezeu susţine aceste vânturi ca să nu sufle acum. Spus altfel, aceasta înseamnă că, atunci când Dumnezeu permite, aceste vânturi vor sufla din cele patru colţuri ale pământului. Când e permis de Dumnezeu, îngerii lui Dumnezeu vor elibera aceste vânturi şi vor conduce în era calului galben. Astfel, când vântului Necazului cel Mare începe să sufle, aducând peste tot dezastre naturale şi războaie, fiecare va fi chiar în mijlocul tuturor calamităţilor. Dar până acum, Dumnezeu a oprit aceste vânturi.
Ţările din jurul lumii investesc foarte mult în producerea armelor. Paote veni timpul când marile puteri ar putea să-şi ofere 30 de procente din produsul lor naţional gros, pentru cheltuiala militară. Chiar acum cantităţi uriaşe de resurse sunt canalizate înspre cheltuiala militară, într-un efort de a dezvolta cantităţi masive de arme noi, mai ucigătoare, de ex., arme de distrugere în masă. Oricând îşi revine economia, surplusurile sale sunt cheltuite pe lărgirea militară.
În Statele Unite, de exemplu, se împinge acum dezvoltarea unui sistem de rachetă de apărare, botezat “Planul Star War”. Când acest sistem este dezvolatat în întregime, răboiul va fi luptat nu doar pe pământ, ci şi în spaţiu, cu sateliţi armaţi, împuşcând rachete balistice formate în aer, cu propriile lor arme, în afara atmosferei. Războiul în aer va lua atunci un nou înţeles. Astfel, întrebarea care se ridică acum este, cine va fi primul care va dezvolta arme extra-atmosferice şi va domina spaţiul cu scop militar.
Uitându-ne la astfel de dezvoltări, simţim că, atunci când Dumnezeu va permite şi când chinurile terifiante se coboară pe pământ, se va ridica conducătorul profeţit, cu putere absolută.
Totuşi, toate aceste lucruri se pot întâmpla doar când Dumnezeu le va permite. Indiferent cât de dificilă se preschimbă lumea, noi credem că Dumnezeu va deveni Păstorul nostru, ne va călăuzi la fântânile vii cu apă şi ne va şterge lacrimile din ochii noştri. De aceea cei mântuiţi sunt atât de abundent binecuvântaţi.
Când crezi în Isus, nu poţi crede în El oricum simţi. Credinţa adevărată este credinţa celor care cred în Cuvântul lui Dumnezeu.
Apocalipsa 7:14 ne spune: “I-am răspuns: “Domnul meu, tu ştii!” El mi-a spus: “Aceştia sunt cei care vin din necazul cel mare; e şi-au spălat hainele şi şi le-au albit în sângele Mielului.” “Şi-au spălat hainele şi şi le-au albit în sângele Mielului” înseamnă că au fost marturizaţi pentru credinţa lor în Domnul. Ai grijă în interpretarea acestui verset; nu se referă la a fi mântuit crezând doar în sângele Crucii.
Mai degrabă, ceeace trebuie să realizezi este că cei a căror inimă nu este locuită de Duhul Sfânt, nu sunt copiii lui Dumnezeu şi că acei care nu cred în evanghelia aepi şi a Duhului sunt cei care nu cred în evanghelie deloc. Doar cei care cred în evanghelia apei şi a Duhului îşi pot îmbrăţişa martirismul, să învingă Necazul şi astfel să-I dea glorie măreaţă Domnului.
Deoarece credem în Dumnezeu, când vine timpul greutăţii celei mari şi suferinţa, nu ne vom pierde credinţa, nici nu vom ceda lui Satan, ci cu îndrăzneală ne vom îmbrăţişa martirismul, cu putere primită de la Dumnezeu. Atunci vom fi înviaţi de către Domnul şi protejaţi de El. Mielul va deveni Păstorul nostru şi ne va şterge toate lacrimile din ochi şi nici nu ne va mai fi sete, nici foame, nici nu vom fi răniţi de fierbinţeală, nici nu vom suferi din orice altceva, deloc. De ce ? Deoarece Dumnezeu va elimina pentru totdeauna suferinţa, deoarece vom fi trecuţi deja prin Necazul cel Mare. Astfel de minunată este noua lume a lui Dumnezeu, numită Rai. Deoarece este un loc atât de minunat, oamenii îl vor numi Paradis sau Rai, ca şi conspectul a tot ceea ce e bun.
Paradisul este un loc de bucurie nesfârşită. În Budism, paradisul este rezervat doar celor care au devenit dumnezeu, un Buddha. Dar este cu adevărat cineva care se poate scimba într-un Buddha, orice care poate deveni un dumnezeu? Bineînţeles că nu! Siddhartha însuşi a spus pe patul de moarte: „Devino un dumnezeu; doar devenind un dumnezeu poţi scăpa de ororile lumii.” Dar este pur şi simplu imposibil ca cine să scape de păcatşi să învingă singur ororile sale fatale. Siddhartha însuşi nu a scăpat, la fel şi oricine altcineva. După cum ne spune Cuvântul: “şi în nimeni altul nu există salvare, pentru că nu li s-a dat oamenilor nici un alt nume sub cer în care să fim salvaţi!” (Faptele Apostolilor 4:12). Mântuirea noastră este dată doar de Dumnezeu, Isus Hristos care a creat universul şi pe noi. Acest adevăr, că Isus Hristos este Mântuitorul car ene va elibera de chinurile terifiante, este ceea ce ne învaţă Dumnezeu prin Duhul Sfânt.
Raiul este locul cel mai minunat. Doreşti să trăieşti fericit pentru totdeauna, în glorie şi cinste? Doreşti să fii recunoscut ca preţios şi să trăieşti în fericire veşnică? Doreşti să trăieşti în perfecţiune şi abundenţă şi să nu duci lipsă de nimic? Locul în care ne va chema Dumnezeu să locuim, este un astfel de loc. Este Raiul. Nu-i lipseşte nimic şi nici o lipsă nu se poate găsi. Nu vei fi din nou bolnav niciodată, nici nu vei fi rănit de fierbinţeală, nici nu vei mai vărsa lacrimi.
Când a fost crucificat Isus, i-a spus hoţului care era crucificat la dreapta Sa: „Astăzi vei fi cu Mine în rai” „Rai” aici înseamnă o grădină a bucuriei. Este locul unde te poţi încânta în toată bucria şi fericirea. Ceea ce ne face fericiţi şi să ne bucurăm pe acest pământ se revarsă totul în acest loc, unde ne va chema Dumnezeu să locuim. Crede în aceasta şi fă acest Rai, acest Paradis, această Împărăţie a lui Dumnezeu să fie a ta. Împărăţia lui Dumnezeu este perfectă şi bună, deoarece nu se poate găsi nici o imperfecţiune a regatelor de pe acest pământ.
Deoarece Dumnezeu este Atptputernic, El ne va da această Împărăţie. Deoarece Domnul nostru este Dumnezeul Atoputernic, Îşi va elibera poporul şi-i va face ca niciodată să nu mai verse nici o lacrimă; nici să sufere din orice. El ne va conduce la fântânile apei vii. Ne va călăuzi să trăimm în mijlocul vieţii veşnice, fericire şi bucurie veşnică. Toate aceste lucruri sunt posibile, cred, deoarece puterea Sa este atotputernică.
Dacă Dumnezeu care ne-a mântuit ar fi fără putere, atunci am fi fără putere. Dar Dumnezeu care ne-a eliberat, are puterea absolută, atotputernică. El ne-a făcut fără păcat, cu puterea Sa absolută şi astfel ne numim sfinţii Săi.
Nu contează ce fel de viaţă avem pe acest pământ. Deoarece suntem copiii lui Dumnezeu şi avem puterea Regelui regilor, chiar dacă vieţile noastre sunt mai rău decât ale celor care nu sunt născuţi din nou deocamdată, când vine era calului galben şi Se întoarce Domnul, cu siguranţă că ne va chema şi ne va face să trăim în Raiul Său. Nu vom duce lipsă de nimic şi vom domni cu putere absolută, când chiar şi îngerii vor fi slujitorii noştri. Sfinţii vor trăi pentru totdeauna în toată splendoarea şi gloria.
Sfinţii nu vor muri niciodată. La aceasta visează toate religiile—a trăi veşnic, a domni şi a intra în Rai. Această binecuvântare nu este daor pentru mine, ci Dumnezeu ţi-a acordat şi ţie aceasta.
Eu cred că atunci când vine timpul, Dumnezeu va ridica vântul necazurilor, iar când suflă acest vânt al necazurilor, El ne va întări pentru a sta împotriva Diavolului şi în final ne va lua. Şi de asmenea cred că ne va lăsa să trăim veşnic în fericire.
Nu ne-a promis Dumnezeu toate aceste lucruri? Bineînţeles că da! El ne-a spus: “Să nu vi se tulbure inima! Credeţi în Dumnezeu şi credeţi în Mine! În casa Tatălui Meu sunt multe locuinţe - dacă n-ar fi aşa v-aş fi spus oare că mă duc să vă pregătesc un loc?! Iar după ce mă voi duce şi vă voi pregăti un loc, mă voi întoarce şi vă voi lua cu Mine, ca să fiţi şi voi acolo unde sunt Eu” (Ioan 14:1-3). Aceasta ne-a promis Donmul nostru. Tot Cuvântul lui Dumnezeu din Apocalipsa 20-22 este Cuvântul Său de promisiune pentru noi.
Aleluia! Îi dau toată mulţumirea lui Dumnezeu.
Copyright © 2021 by The New Life Mission
