- All e-books and audiobooks on The New Life Mission website are free
- Explore multilingual sermons in global languages
- Two new revised editions in English have been released
- Check out our website translated into 27 languages
Temă 9: Romani (Comentarii asupra Cărții Romani)
[2-3] Circumcizia este cea a inimii (Romani 2:17-29)
(Romani 2:17-29)
“Dar dacă tu te numeşti iudeu şi te reazimi pe lege şi te lauzi cu Dumnezeu, şi cunoşti voia Lui şi ştii să încuviintezi cele bune, fiind învatat din lege, şi eşti încredintat că tu eşti călăuză orbilor, lumină celor ce sunt în întuneric, povăţuitor celor fără de minte, învatator celor nevârstnici, având în lege dreptarul cunoştiinţei şi al adevărului, deci tu, cel care înveti pe altul, pe tine însuti nu te înveti? Tu cel care propovăduieşti: Să nu furi - şi tu furi? Tu, cel care zici: Să nu săvârşeşti adulter, săvârşeşti adulter? Tu cel care urăşti idolii, furi cele sfinte? Tu, care te lauzi cu legea, Îl necinsteşti pe Dumnezeu, prin călcarea legii? “Căci numele lui Dumnezeu, din pricina voastră, este hulit între neamuri”, precum este scris. Căci tăierea împrejur foloseşte, dacă păzeşti legea; dacă însa eşti călcător de lege, tăierea ta împrejur s-a făcut netăiere împrejur. Deci dacă cel netăiat împrejur păzeşte hotărârile legii, netăierea lui împrejur nu va fi, oare, socotită ca tăiere împrejur? Iar el - din fire netăiat împrejur, dar împlinitor al legii - nu te va judeca, oare, pe tine, care, prin litera legii şi prin tăierea împrejur, eşti călcător de lege? Pentru că nu cel ce se arată pe din afară e iudeu, nici cea arătată pe dinafară în trup, este tăiere împrejur; Ci este iudeu cel întru ascuns, iar tăierea împrejur este aceea a inimii, în duh, nu în literă; a cărui laudă nu vine de la oameni, ci de la Dumnezeu.”
“Dar dacă tu te numeşti iudeu şi te reazimi pe lege şi te lauzi cu Dumnezeu, şi cunoşti voia Lui şi ştii să încuviintezi cele bune, fiind învatat din lege, şi eşti încredintat că tu eşti călăuză orbilor, lumină celor ce sunt în întuneric, povăţuitor celor fără de minte, învatator celor nevârstnici, având în lege dreptarul cunoştiinţei şi al adevărului, deci tu, cel care înveti pe altul, pe tine însuti nu te înveti? Tu cel care propovăduieşti: Să nu furi - şi tu furi? Tu, cel care zici: Să nu săvârşeşti adulter, săvârşeşti adulter? Tu cel care urăşti idolii, furi cele sfinte? Tu, care te lauzi cu legea, Îl necinsteşti pe Dumnezeu, prin călcarea legii? “Căci numele lui Dumnezeu, din pricina voastră, este hulit între neamuri”, precum este scris. Căci tăierea împrejur foloseşte, dacă păzeşti legea; dacă însa eşti călcător de lege, tăierea ta împrejur s-a făcut netăiere împrejur. Deci dacă cel netăiat împrejur păzeşte hotărârile legii, netăierea lui împrejur nu va fi, oare, socotită ca tăiere împrejur? Iar el - din fire netăiat împrejur, dar împlinitor al legii - nu te va judeca, oare, pe tine, care, prin litera legii şi prin tăierea împrejur, eşti călcător de lege? Pentru că nu cel ce se arată pe din afară e iudeu, nici cea arătată pe dinafară în trup, este tăiere împrejur; Ci este iudeu cel întru ascuns, iar tăierea împrejur este aceea a inimii, în duh, nu în literă; a cărui laudă nu vine de la oameni, ci de la Dumnezeu.”
Noi trebuie să fim circumcişi în inimă
“Tăierea împrejur este aceea a inimii.” Noi suntem mântuiţi când credem cu inima. Noi trebuie să fim mântuiţi în inimă. Dunmezeu spune: “tăierea împrejur este aceea a inimii, în duh, nu în literă; a cărui laudă nu vine de la oameni, ci de la Dumnezeu” (Romans 2:29). Noi trebuie să avem ştergerea păcatului în inimile noastre. Dacă nu avem iertarea păcatului în inimile noastre, este invalid. Omul are “un interior şi un exterior”, şi fiecare trebuie să primească în interior ştergerea păcatului.
Apostoul Pavel spune evreilor: “Tăierea împrejur este aceea a inimii.” Atunci, ce au tăiat împrejur evreii?. O parte a cărnii. Totuşi, Apostolul pavel spune “Tăierea împrejur este aceea a inimii.” Evreii au tăiat împrejur în interior, dar Pavel spune că tăierea împrejur este cea a inimii. Dumnezeu ne spune în inimile noastre când devenim copiii Săi.
Pavel nu vorbeşte despre circumcizia exterioară, ci despre circumcizia şi ştergerea păcatului din inimă. Astfel, atunci când spune: “Căci ce este dacă unii n-au crezut?” (Romani 3:3) el vrea să spună: “Dacă unii na-u crezut în inimă.” El nu vorbeşte despre credinţa exterioară, ci spune: “Crede în inmă.” Noi trebuie să cunoaştem ceea ce vrea să spună Apostolul Pavel şi ce este ştergerea păcatului. De asemenea, trebuie să învatam să obţinem ştergerea păcatului în inimile noastre prin cuvântul lui Dumnezeu.
“Căci ce este dacă unii n-au crezut?” înseamna “Căci ceea ce evreii n-au crezut în Isus Hristos ca Mântuitor al lor, deşi sunt urmaşii lui Avraam prin carne?” Va face fără efect credincioşia lui Dumnezeu, necredinţa lor?. Faptul că Dumnezeu ne-a şters toate păcatele, inclusiv păcatele descendenţilor lui Avraam, va deveni invalid?. Niciodată. Apostolul Pavel spune că chiar şi evreii, care sunt descendenţii lui Avraam prin carne, pot fi mântuiţi când cred că Isus Hristos este Mântuitorul, Fiul lui Dumnezeu, care a luat păcatele lumii prin botezul şi crucificarea Sa. De asemenea, el spune că mântuirea şi harul lui Dumnezeu prin Isus Hristos nu pot deveni invalide.
Romani 3:3-4 afirmă: “Căci ce este dacă unii n-au crezut? Oare necredinţa lor va nimici credincioşia lui Dumnezeu? Nicidecum! Ci Dumnezeu se vădeşte în adevărul Său, pe când tot omul întru minciună, precum este scris: Drept eşti Tu întru cuvintele Tale şi biruitor când vei judeca Tu.” Domnul a promis cu cuvântul Său şi i-a sfinţit pe credincioşi, realizându-Şi Singur promisiunea. Dumnezeu doreşte să-Şi arate neprihănirea şi să-i justifice pe cei care au credinţa în Isus, prin cuvântul Său, realizând ceea ce-a promis. Chiar şi noi, care avem ştergerea păcatului în inimile noastre, dorim să fim judecaţi prin cuvântul Său şi dorim să învingem cu cuvântul Său când suntem judecaţi.
Apostolul Pavel spune despre exterior şi interior
Pavel vorbeşte despre “interiorul şi exteriorul său.” Noi avem şi un exterior şi un exterior, care sunt carnea şi duhul. Noi suntem la fel ca el. Acum, Pavel se confruntă cu situaţia.
Romani 3:5 afirmă: “Iar dacă nedreptatea noastră învedereaza dreptatea lui Dumnezeu, ce vom zice?” Pavel nu doreşte să spună că exteriorul său este curat. Carnea sa este murdară şi continuă să păcătuiască până moare. Aceasta îi include pe toţi oamenii din lume. Totuşi, dacă Dumnezeu i-a mântuit pe cei oameni, n-ar demonstra aceasta neprihănirea Sa?. N-ar fi Dumnezeu neprihănit dacă ar fi mântuit fiinţele umane, deşi exteriorul lor este infirm. Astfel Pavel spune: “Iar dacă nedreptatea noastră învedereaza dreptatea lui Dumnezeu, ce vom zice? Nu cumva este nedrept Dumnezeu care aduce mânia? - Ca om vorbesc. Nicidecum! Căci atunci cum va judeca Dumnezeu lumea?” (Romani 3:5-6) Pavel explică că noi nu suntem mântuiţi doar pentru că exteriorul nostru este curat.
Noi avem un interior şi un exterior. Totuşi, Pavel se confruntă cu domeniul inimii, spunând: “Căci ce este dacă unii n-au crezut?” Va face fără efect credincioşia lui Dumnezeu, necredinţa lor?. Cicumcizia este cea a inimii?. Nu este credinţă adevărată dacă odată devenim o persoană necredincioasă, apoi un păcătos în următoarea zi, stabilind credinţa pe baza exteriorului, care păcătuieşte şi are infirmităţi.
Omul exterior păcătuieşte până moare
Apostolul Pavel nu şi-a pus speranţa în exteriorul său. Celor ale căror păcate sunt şterse, au şi ei un exterior şi un interior. Ce simt ei când îsi văd extriorul. Nu pot decât să se dezamăgească. Să ne vedem exteriorul nostru. Uneori suntem buni, dar uneori suntem simplu abominabili. Dar Biblia spune că exteriorul nostru a fost crucificat cu Isus Hristos. Exteriorul nostru a murit, iar Isus Hristos ne-a iertat toate păcatele exteriorului nostru.
Noi, cei care suntem mântuiţi, suntem frecvent dezamăgiţi cu exteriorul nostru, atunci când ne uităm la exteriorul nostru. Noi părem să avem speranţă când exteriorul nostru o duce bine, dar ne dezamăgim când nu ne întâlneste aşteptările. Avem tendinţa să credem că credinţele noastre au eşuat când suntem dezamăgiţi de exteriorul nostru. Tutuşi, nu este bine. Exterioarele noastre au fost deja crucificate cu Hristos. Cei care au ştergerea păcatelor, de asemenea continuă să păcătuiască prin corpurile lor fizice. Dar, nu este aceasta un păcat?. Da, este, dar e un păcat mort. E mort, deoarece păcatele au fost luate la Cruce, cu Domnul. Păcatul pe care-l comite carnea exterioară nu este o problemă serioasă, totuşi este o problemă serioasă că inimile noastre nu sunt bune în faţa Domnului.
Noi trebuie să crezi în Dumnezeu cu inima
Mai multe nelegiuiri sunt revelate celui neprihănit, chiar duăp ce a primit ştergerea păcatului. De aceea, mântuirea lui Dumnezeu ar deveni imperfectă dacă ne stabilim baza mântuirii pe cei din exterior, care nu pot decât să păcătuiască în fiecare moment. Credinţele noastre ar devia de la credinţa în Dumnezeu, pe care a avut-o Avraam, dacă ne stabilim credinţele pe baza faptelor cărnii exterioare.
Apostolul Pavel spune: “Tăierea împrejur este aceea a inimii.” Noi devenim sfinţiţi şi neprihăniţi, crezând în inimă, nu potrivit faptelor oamenilor extriori. Sfinţirea nu depinde de faptul că oamenii exteriori fac sau nu ceea ce spune Dumnezeu. Întelegi aceasta?. Problema este că noi avem atât interiorul, cât şi exteriorul şi ele coincid. De aceea, uneori avem tendinţa să punem mai multă greutate pe omul exterior. Devenim încrezatori dacă exterioarele noastre o duc bine, dar dezamăgiţi dacă nu o duc bine. Pavel spune că aceasta nu e credinţa cea bună.
“Tăierea împrejur este aceea a inimii.” Care este adevărul real?. Cum ştim şi credem cu inima?. În Matei 16, Isus l-a întrebat pe Petru, Cine spui tu că sunt?. Atunci Petru şi-a mărturisit credinţa spunând: “Tu eşti Hristosul, Fiul Dumnezeul cel viu.” Petru a crezut în felul acesta cu inima. Isus a spus: “Binecuvântat eşti tu, Simon Bar-Iona, pentru că nu carnea şi sângele ţi-au revelat aceasta, ci Tatăl Meu care este în Ceruri.” Isus a spus că credinţa lui Petru a fost dreaptă.
Avraam nu a avut nici un fiu. Dumnezeu l-a condus cu cuvântul Său şi a promis că-i va da un fiu şi că va fi un tată al multor naţiuni. De asemenea, a spus că Dumnezeu va fi Dumnezeul lui şi al descendenţilor săi după el. Dumnezeu i-a spus lui Avraam, familiei sale şi descendenţilor săi să fie circumcişi, ca semn al legământului dintre Dumnezeu şi Avraam. “Cicatricea tăierii dintr-o parte a cărnii este legământul că Eu sunt Dumnezeul tău”, a spus Dumnezeu. Avraam a crezut legământul cu inima sa. El a crezut că Dumnezeu va fi Dumnezeul lui şi-i va binecuvânta inima. De asemenea, el a crezut că Dumnezeu va fi Dumnezeul descendenţilor săi de după el. El a crezut în Dumnezeu Însusi.
Noi suntem făcuţi neprihăniţi, crezând în evanghelia apei şi a Duhului cu inima
Suntem făcuţi neprihăniţi, cerzând cu inimile noastre că Dumnezeu este Dunmezeul nostru, Mântuitorul nostru. Suntem mântuiţi crezând cu inimile noastre. Nu suntem mântuiţi prin orice altceva. Noi devenim neprihăniţi crezând cu inimile noastre că Dumnezeu este Dumnezeul nostru şi că a şters toate păcatele noastre cu botezul lui Isus şi moartea Sa de pe Cruce. Crezând cu inimile noastre, ne mântuieşte. Astfel, Biblia spune: “Căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire.” (Romani 10:10).
Ceea ce trebuie să facem clar în acest moment, este că suntem făcuţi neprihăniţi crezând cu inimile noastre şi nu prin faptele virtuoase ale cărnii. Noi n-am deveni neprihăniţi dacă Isus ar ataşa o condiţie la exterioarele noastre, “Îţi voi şterge păcatele, dar sub o condiţie. Poţi fi copilul Meu dacă eviţi să păcătuieşti. Nu poţi fi copilul Meu dacă eşuezi să faci astfel.”
Noi suntem făcuţi neprihăniţi crezând cu inimile noastre. Am fi putut noi să fim făcuţi neprihăniţi, dacă Dumnezeu ar fi ataşat condiţii la omul nostru exterior?. Crezi că Dumnezeu te-a mântuit, luându-ţi păcatele prin botezul Său în Râul Iordan, fiind crucificat şi judecat în locul tău?. Cum crezi aceasta?. Nu crezi cu inima?. Ai fi putut să fii mântuit perfect, dacă Dumnezeu ar fi spus: “Îţi voi ierta micile tale infirmităţi, dar nu le voi ierta pe cele mari. Îti voi face eliberarea ta invalidă, dacă nu ţii această condiţie”.
Noi trebuie să separăm omul exterior de cel interior
Carnea noastră, omul exterior, este întotdeauna slabă şi nu poate atinge singură neprihănirea lui Dumnezeu. Noi suntem făcuţi neprihăniţi crezând cu inima în faţa lui Dumnezeu, deoarece El a promis că-i va mântui pe cei care cred cu inimile lor. Văzându-ne credinţa că recunoaştem cu inima ceea ce Dumnezeu a făcut şi că Isus ne-a luat şi ne-a şters toate păcatele, Dumnezeu ne face copii neprihăniţi. Este legământul lui Dumnezeu şi El ne-a mântuit, împlinindu-Şi promisiunea.
Dumnezeu spune că atunci când vede credinţă în inimile noastre, noi suntem poporul Său. Trebuie să separăm omul nostru exterior, de omul nostru interior. Nimeni în lume n-ar primi ştergerea păcatului dacă ne-am stabili reperul mântuirii pe carnea exteriorul: “Tăierea împrejur este cea a inimii”. Noi suntem mântuiţi crezând în Isus Hristos cu inimile noastre. Nu întelegi aceasta?” “Căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire.” (Romani 10:10). Aparent, apostolul Pavel separă omul exterior de omul interior.
Omul exterior este mai rău decât rămăşiţele unui câine. Nu are valoare. Nu trebuie să-l folosim pe Avraam ca exemplu. Uită-te la tine însuti. Vezi-ţi carnea fără valoare. Carnea recurge la şmecherii, încercând să obţină poziţie socială şi să trăiască în abundenţă. Nu face nimic carnea decât să-şi caute întotdeauna interesul său?. Crnea ar fi judecată mai mult decât de douăsprezece ori pe zi, dacă ar fi judecată după cum gândeşte şi se comportă. Carnea este împortiva lui Dumnezeu.
Din nefericire, lui Dumnezeu nu-i pasă de omul nostru exterior, ci este atent doar la omul nostru interior. El ne mântuieşte atunci când ne vede că, cu adevărat credem cu inimile noastre că Isus este Mântuitorul. El ne spune că ne-a mântuit de toate păcatele noastre.
Nu putem fi mântuiţi niciodată prin propriile noastre gânduri
Să ne uităm în propriile noastre gânduri. Noi credem că simplu putem crede cu gândurile noastre. Putem crede cu gândurile cărnii, gândind: “Am fost mântuit deoarece Dumnezeu m-a mântuit”. Totuşi, nu putem fi mântuiţi prin gândurile noastre. Mintea carnală se schimbă tot timpul şi întotdeauna face rău. Este aceasta adevărat?. Gândurile minţii carnale doreşte să facă una şi alta, potrivit dorinţei sale.
Să presupunem că cineva îsi pune credinţa pe baza gândurilor sale. Poate avea încredere în mântuirea sa, în timp ce gândul prezent al lui/ei este de acord cu primul gând, adică, “Isus ne-a luat toate păcatele în Râul Iordan.” Totuşi, deoarece gândurile cărnii nu sunt stabile, el/ea nu mai poate avea încredere în mântuirea Lui, din moment o mică îndoiala îi invadează gândul slab despre mântuire. Credinţa greşit vinovată, bazată pe gândul carnal, va cădea la atacul unei îndoielii.
Nu putem crede cu adevărat în El şi în adevăr, dacă ne punem baza credinţei noastre pe gândurile noastre proprii. O astfel de credinţă este ca o casă construită pe nisip, “Şi a căzut ploaia şi au venit râurile mari şi au suflat vânturile şi au izbit casa aceea, şi a căzut. Şi căderea ei a fost mare.” (Matei 7:27).
De aceea, credinţa unei persoane ce crede cu gândurile, este departe de credinţa bazată pe cuvântul lui Dumnezeu. Dumnezeu a spus: “Drept eşti Tu întru cuvintele Tale şi biruitor când vei judeca Tu” (Romani 3:4). Mântuirea noastră ar trebui să fie bazată pe cuvântul Său. Cuvântul a devenit carne şi a locuit printre noi şi Dumnezeu este Cuvântul. Cuvântul a venit pe pământ în asemănarea oamenilor. Isus ne-a mântuit şi a fost luat la cer după cei 33 de ani ai Săi de viaţă şi i-a călăuzit pe apostolii Săi şi scrie cuvântul promisiunii, care este realizarea Vechiului Testament, pe care şi înainte a spus-o slujitorilor Săi. Dumnezeu a scris ceea ce a făcut şi a spus în Biblie. Dumnezeu apare în şi cu Cuvântul, vorbeşte cu Cuvântul şi ne-a mântuit cu Cuvântul.
Noi nu putem avea ştergerea perfectă a păcatului, cu gândurile noastre, în timp ce nu credem în cuvântul lui Dumnezeu, gândind: “uneori pare că sunt mântuit, dar nu pot crede mântuirea Domnului uneori.” Nu pot fi mântuit cu gândurile deoarece gândurile noastre se schimbă întotdeauna şi nu sunt întotdeauna adevărate.
De aceea, Apostolul Pavel spune că circumcizia este cea a inimii, iar noi Îi credem neprihănirea cu inima. Atunci când inima noastră crede în cuvântul Său, în aparenţă inima mărturiseşte că Dumnezeu a promis aceasta în Vechiul Testament şi că Şi-a realizat legărmântul. El ne-a mântuit astfel în Noul Testament, prin cuvântul Său. Noi suntem mântuiţi şi devenim copiii lui Dumnezeu, crezând în cuvântele Sale cu inimile noastre.
Noi suntem mântuiţi de păcatele noastre, crezând cu inima evanghelia apei şi a Duhului
Noi suntem mântuiţi prin credinţă, deoarece inima Îl poate recunoaşte pe Dumnezeu, dar gândurile noastre carnale, nu-L recunosc. Noi devenim copiii lui Dumnezeu, crezând cu inimile noastre, nu prin faptele sau gândurile omului exterior. Este clar că noi devenim copiii lui Dumnezeu, crezând în cuvântul Său cu inima noastre. Crezi cu inima ta?. Eşti circumcis în inimă?. Crezi în inima ta că Isus este Mântuitorul Tău?. Cel care crede în Fiul lui Dumnezeu are mărturia în el însusi. Ai tu mărturia cuvântului lui Dumnezeu în inima ta?. Ai cuvântul care-ţi dă ştergerea păcatelor?. A avea credinţa adevărată este a fi mântuit prin credinţă.
Noi primim ştergerea păcatelor, crezând în cuvântul lui Dumnezeu cu inimile voastre. Totuşi, suntem frecvent dezamăgiţi când ne uităm la slăbiciunea omului exterior. Şi apoi putem să ne retragem de la credinţa noastră în Dumnezeu. Cineva care nu întelege adevărul în întregime este sub o iluzie. Cei mai mulţi creştini stabilesc reperul credinţei lor, pe faptele lor. Aceasta este a mare greşeală. N-ar trebui să ne măsurăm credinţele pe gândurile noastre proprii. N-ar trebui să ne stabilim baza credinţei noastre pe carnea noastră exterioară, deoarece carnea noastră este fără folos. Vechiul Testament şi Noul Testament ne spune că poţi fi făcut neprihănit atunci când crezi cu inima în cuvântul lui Dumnezeu. Noi nu suntem mântuiţi de păcate prin gânduri sau fapte, ci doar prin credinţă. Noi nu putem fi mântuiţi prin faptele cărnii. Indiferent că păcătuim sau facem fapte bune, nu are nimic de-a face cu Dumnezeu şi gloria Sa.
De aceea, credinţa adevărată înseamna a fi mântuit, crezând cu inima în adevărul mântuirii cuvântului lui Dumnezeu. Credinţele noastre sunt greşite atunci când inimile ne sunt greţite, iar credinţele noastre ne sunt bune, când inimile noastre sunt drepte. Comportamentul bun vine din credinţa dreaptă. Comportamentul greşit poate ieşi la iveală, deoarece inima este slabă. Dar lucrul important este că Dumnezeu se uită inimă. Dumnezeu se uită la inimă şi o cercetează. Dumnezeu se uită dacă inima este corextă sau nu. Dumnezeu se uită dacă credem cu inima, cu adevărat sau nu. Întelegi?. Ştii că Dumnezeu se uită la inima ta?. Dumnezeu se uită dacă credem în Isus Hristos cu inimile noastre, atunci când se uită la inimile noastre. Crezi cu inima ta?.
Dumnezeu ne observă dacă credem sau nu cu inima, când se uită înspre noi. El se uită la inimile noastre. Trebuie să ne verificăm inimile în prezenţa lui Dumnezeu. Circumcizia este cea a inimii. Crezi cu inima?. Dumnezeu se uită la inimă. El se uită dacă credem cu adevărat sau nu cu inimile noastre. El se uită dacă cunoaştem cu adevărat adevărul şi dacă dorim să o urmăm sau nu. El se uită dacă avem credinţă în inimile noastre sau nu şi dacă dorim să-L urmăm şi să credem în cuvântul Său.
Există un corp religios care pune o mare importanţă pe timpul exact de a fi născut din nou
Este important să ai o cunoaştere exactă a ceea ce Isus Hristos a făcut şi de a crede aceasta cu inima. Există un corp religios care spune fraţilor şi surorilor din biserica noastră că nu sunt mântuiţi. Simt milă pentru sufletele din acel corp religios. Doresc să-i fac să mă înteleaga şi să-i învat evanghelia apei şi a Duhului. Sunt păcatele tale şterse?. -Amin.- Crezi aceasta cu inima?.
Dar sunt unii oameni care spun că credinţele noastre nu sunt drepte. Ei spun că n-ar trebui să credem cuvântul aşa cum este scris şi să credem doar ceea ce este dovedit cu ştiinţa. Ei spun că există mântuire perfectă şi credinţă perfectă. Ei spun că o persoană născută din nou ar trebui să cunoască timpul exact când a fost născut/ă din nou (ora, data, luna). Când fratele Hwang l-a întâlnit pe unul din ei, persoana l-a întrebat pe fratele Hwang când a fost născut din nou, astfel fratele Hwang a răspuns că nu ştie timpul şi ora exactă, dar că a fost născut din nou, crezând în evanghelia apei şi a Duhului, cândva anul trecut. Atunci, el a spus că fratele Hwang nu e mântuit.
Bineînţeles, putem spune că ora, data, luna şi anul exact când ne uităm în urmă atunci când am fost născuţi din nou. Putem chiar spune dacă a fost A.M. sau P.M.; dimineaţa sau după-amiaza; la prânz sau la cină. Totuşi, mântuirea depinde de credinţa cu inima. Nu contează dacă nu-ţi aminteşti timpul exact.
Circumcizia este cea a inimii
Domnul ne-a luat toate păcatele asupra Sa la Râul Iordan şi a fost crucificat în locul nostru pentru a fi judecat pentru păcate. El a fost rănit pentru nelegiuirile noastre şi lovit pentru fărădelegile noastre. El ne-a luat toate păcatele omului exterior şi interior. Duhurile noastre au înviat din nou din morţi, iar acum Îl putem urma pe Domnul aşa cum Îi place, chiar dacă unii oameni ne pot spune în mod corupt că nu suntem mântuiţi.
Ce spune Biblia despre omul exterior?. Tot mai mult infirmităţi par a fi revelate după ce primim ştergerea păcatului. Toate infirmităţile noastre nu au fost revelate înca; mai multe insuficieţe vor fi revelate. Totuşi, suntem mântuiţi dacă credem în inimile noastre că Dumnezeu este Dumnezeul nostru ţi că Isus ne-a luat toate păcatele în Râul Iordan, prin botezul Său şi a fost crucificat.
Noi nu putem fi comparaţi cu oamenii care pun importanţă pe data când s-au născut din nou şi cred doar ceea ce este dovedit prin ştiinţă. În mod clar, ei nu sunt mântuiţi. Noi credem cu inimile noastre pentru a deveni neprihăniţi. Crezi că Isus Hristos este Mântuitorul tău?. Amin. Credinţa începe din acel punct, iar Domnul ne conduce inimile din acel timp. Domnul spune că suntem copii neprihăniţi şi că credinţele noastre sunt adevărate. El ne binecuvântează inimile şi dăreşte să-L urmăm cu inimile noastre, prin credinţă. Dumnezeu ne conduce şi ne binecuvântează când umblăm cu El, prin credinţa din inimile noastre.
“Tăierea împrejur este cea a inimii.” Noi am fost mântuiţi crezând cu inimile noastre. Mulţi oameni de pe pământ spun că, crezând evanghelia cu inimile lor i-a mântuit. Totuşi, ei de fapt îsi adaugă faptele la credinţă. Ei privesc faptele omului exterior ca şi condiţia esenţială a credinţei lor. Ei spun că având credinţa evanghelie apei şi a Duhului nu-i pot conduce la mântuire, deoarece ei amestecă credinţa cu inima, cu faptele lor virtuoase.
Ca rezultat, ei sunt mai preocupaţi de cât de bine o duce omul exterior şi cât de des se roagă rugăciuni de pocăinţă. Ei sunt departe de mântuire, deşi ei cred că sunt mântuiţi de păcatele lor.
Dumnezeu se uită la inimă
Noi credem că devenim neprihăniţi în inimile noastre. Este pur separat de carnea exterioară şi nu are nimic de-a face cu faptele noastre. Mântuirea însasi nu are nici o legătură cu faptele noastre. Eşti împrospatat după ce ai învatat că toate păcatele tale au fost şterse?. Doreşti să-I slujeşti Domnului cu bucurie?. Predici evanghelia cu bucurie?. Doreşti să te angajezi în misiunea Sa frumoasă?. Inima devine mulţumitoare şi plină de bucurie, deoarece Dumnezeu ne aprobă credinţele noastre când credem cu inimile noastre. De aceea, inima este foarte importantă înaintea lui Dumnezeu.
Copyright © 2021 by The New Life Mission
