(Tit 3:1-8)
„Adu-le aminte să fie supuşi stăpînirilor şi dregătorilor, să-i asculte, să fie gata să facă orice lucru bun, să nu vorbească de rău pe nimeni, să nu fie gata de ceartă, ci cumpătaţi, plini de blîndeţă faţă de toţi oamenii. Căci şi noi eram altă dată fără minte, neascultători, rătăciţi, robiţi de tot felul de pofte şi de plăceri, trăind în răutate şi în pizmă, vrednici să fim urîţi şi urîndu-ne unii pe alţii. Dar, cînd s-a arătat bunătatea lui Dumnezeu, Mîntuitorul nostru, şi dragostea Lui de oameni, El ne-a mîntuit, nu pentru faptele, făcute de noi în neprihănire, ci pentru îndurarea Lui, prin spălarea naşterii din nou şi prin înoirea făcută de Duhul Sfînt, pe care L-a vărsat din belşug peste noi, prin Isus Hristos, Mîntuitorul nostru; pentruca, odată socotiţi neprihăniţi prin harul Lui, să ne facem, în nădejde, moştenitori ai vieţii vecinice.
Adevărat este cuvîntul acesta, şi vreau să spui apăsat aceste lucruri, pentruca cei ce au crezut în Dumnezeu, să caute să fie cei dintîi în fapte bune. Iată ce este bine şi de folos pentru oameni!”
Cum putem trăi viaţa plină de Duhul Sfânt?
Ar trebui să înţelegem voia lui Dumnezeu şi să predicăm evanghelia, potrivit cu aceasta.
Cei care cred în Isus şi au locuirea Duhului Sfânt, trebuie să trăiască o viaţă plină de Duhul Sfânt. Pentru creştini, o viaţă plină de Duhul Sfânt este ceea ce cere Dumnezeu. Noi trebuie să urmăm poruncile Sale. Apoi, cum putem trăi o viaţă plină de Duhul Sfânt?. Trebuie să fim atenţi la ceea ce aa spus apostolul Pavel despre aceasta.
De ce e nevoie pentru a trăi o viaţă plină de Duhul Sfânt?
În Tit 3:1 Pavel a spus: „Adu-le aminte să fie supuşi stăpînirilor şi dregătorilor, să-i asculte, să fie gata să facă orice lucru bun.” Mai întâi de toate, El ne-a spus să ne supunem regulilor şi autorităţilor, să respectăm şi să fim gata să facem lucrări bune. Ceea ce a vrut el să spună este că, nu putem trăi o viaţă plină de Duhul Sfânt, dacă nu rsepectăm legile lumii. Bineînţeles, dacă conducătorii lumii şi ai legilor contravin adevărul, nu trebuie să ne supunem lor. Dar dacă legile nu violează adevărul nostru, trebuie să ne supunem lor, pentru a servi evanghelia în pace.
Noi suntem cei care au primit locuirea Duhului Sfânt. Cum am putea noi să trăim o viaţă plină de Duhul Sfânt, dacă încălcăm legile seculare?. De aceea, pentru a trăi o viaţă plină de Duhul Sfânt, trebuie să urmăm legile lumii. Cei care primesc locuirea Duhului Sfânt, trebuie să respecte normele sociale. Putem umbla cu Dumnezeu doar când ţinem legile lumii.
Să presupunem că unul dintre noi a comis o crimă în drum spre biserică. Ar putea el sluji Domnului cu comfort?. Cum ar putea el să trăiască potrivit învăţăturilor Domnului, dacă a trăit în afara legii?. Nu avem voie să violăm normele sociale, în timp ce umblăm în Duhul. Nimic bun nu vine din violarea legii. Noi trebuie să ţinem pacea, respectând legea. Trebuie să ne străduim să trăim vieţi onorabile, în timp ce predicăm evanghelia. A trăi cu plinătatea Duhului Sfânt, este înţelept ca sfinţii să se ţină de legile societăţii.
Trebuie să ţinem umilinţa în inimile noastre
Pavel a spus: „să nu vorbească de rău pe nimeni, să nu fie gata de ceartă, ci cumpătaţi, plini de blîndeţă faţă de toţi oamenii.” A trăi o viaţă plină de Duhul Sfânt nu trebuie să vorbim de rău pe nimeni, să fim împăciuitori, blânzi şi să arătăm umilinţă tuturor oamenilor.
Există umilinţă, cumpătare şi blândeţe, în inimile celor care sunt născuţi din nou. Aceasta e opsibil datorită Duhului Sfânt care locuieşte în noi. Pavel ne-a spus să nu subminăm evanghelia, luptând unii cu alţii. Bineînţeles, trebuie să luptăm când legea socială stă împotriva evangheliei. Dar când nu face astfel, trebuie să trăim în pace. Trebuie să-i facem pe alţii să gândească despre noi: „Deşi pare sălbatic ca un leu uneori, este cu adevărat împăciuitor ca un porumbel. Credinţa sa în creştinism probabil îl face politicos şi un om simţit.”
Nu este nici o blândeţe sau umilinţă în poftele cărnii. Dar prin locuirea Duhului Sfânt şi prin Domnul care ne-a mântuit de păcatele noastre, putem fi blânzi cu alţii. Să iert pe cineva care a făcut o greşală teribilă faţă de mine, este adevărata „iertare”, iar tratându-l cu umilinţă din interior, este adevărata umilinţă. Nu este umilinţă să pretind că sunt blând cu cineva, când am cu adevărat ură pentru el. Să ai o inimă plină de umilinţă şi iertare, este moralitatea interioară a creştinilor născuţi din nou.
De asemenea, trebuie să avem blândeţe când oamenii ne greşesc. Atâta timp cât ei nu intenţionează să împiedice evanghelia, trebuie să fim blânzi cu fiecare. Dar dacă o împiedică, trebuie să înlocuim lumina blândeţii cu lumina adevărului. Blândeţea se găseşte doar în adevărul lui Dumnezeu, astfel că, cei care se opun, interferează cu sau calomniază cuvântul lui Dumnezeu, nu merită să fie trataţi cu blândeţe.
Dumnezeu nu-i iartă pe cei care I se opun, dar îi face să plătească preţul. Dumnezeu i-a spus lui Avraam: „Voi binecuvînta pe ceice te vor binecuvînta, şi voi blestema pe cei ce te vor blestema; şi toate familiile pămîntului vor fi binecuvîntate în tine.” (Geneza 12:3). Oamenii care se opun evangheliei adevărului nu au nici o cale de a fi mântuiţi. Ei nu vor putea să evite dezastrul care le va ruina nu doar vieţile lor, ci şi a treia generaţie a descendenţilor lor.
De ce trebuie să fim toleranţi şi umili?. Asa cum e scris în Tit 3:3: „Căci şi noi eram altă dată fără minte, neascultători, rătăciţi, robiţi de tot felul de pofte şi de plăceri, trăind în răutate şi în pizmă, vrednici să fim urîţi şi urîndu-ne unii pe alţii.” Noi am fost la fel ca aceşti oameni înainte de a fi născuţi din nou. Astfel, noi trebuie să-i tolerăm şi să-i uităm, deoarece cândva noi am fost ca ei.
În Tit 3:4-8 se spune: „Dar, cînd s-a arătat bunătatea lui Dumnezeu, Mîntuitorul nostru, şi dragostea Lui de oameni, El ne-a mîntuit, nu pentru faptele, făcute de noi în neprihănire, ci pentru îndurarea Lui, prin spălarea naşterii din nou şi prin înoirea făcută de Duhul Sfînt, pe care L-a vărsat din belşug peste noi, prin Isus Hristos, Mîntuitorul nostru; pentruca, odată socotiţi neprihăniţi prin harul Lui, să ne facem, în nădejde, moştenitori ai vieţii vecinice. Adevărat este cuvîntul acesta, şi vreau să spui apăsat aceste lucruri, pentruca cei ce au crezut în Dumnezeu, să caute să fie cei dintîi în fapte bune. Iată ce este bine şi de folos pentru oameni!”
Potrivit Bibliei, Dumnezeu nu ne-a mântuit din păcatele noastre deoarece am făcut fapte bune. El ne-a dat binecuvântarea de a fi născuţi din nou, deoarece ne-a iubit şi a avut milă de noi. Cu alte cuvinte, Isus Hristos a venit în această lume, a fost botezat, a murit pe Cruce, a fost înviat şi astfel ne-a spălat toate păcatele. Isus a fost înviat, iar acum stă la dreapta lui Dumnezeu. Ridicându-Se din morţi, toate lucrurile incomplete din lume au fost perfectate.
Dumnezeu ne-a binecuvântat cu Duhul Sfânt, prin Isus Hristos, Mântuitorul nostru. Isus Hristos a fost botezat de Ioan pentru a lua toate păcatele lumii şi a murit pe Cruce pentru ca toate păcatele noastre să poată fi iertate. Noi am fost mântuiţi şi am devenit neprihăniţi.
De asemenea Biblia spune: „să ne facem, în nădejde, moştenitori ai vieţii vecinice” Aceasta înseamnă că noi, ca moştenitori ai lui Dumnezeu, suntem cei care am moştenit toată bogăţia şi gloria. Pentru a duce acest fel de viaţă binecuvântată, trebuie să ne trăim viaţa în plinătatea Duhului Sfânt. Trebuie să crezi în evanghelia apei şi a Duhului, să fii iertat de toate păcatele şi să predici altora evanghelia.
De aceea, fiind iertaţi pentru păcatele noastre, trebuie să lucrăm pentru beneficiul altora, trebuie să ţinem legile lumii şi să predicăm evanghelia celor care-L caută pe Dumnezeu. Şi trebuie să-i iertăm pe oamenii care ne greşesc şi să-i trtăm cu bunătate şi umilinţă, pentru ca ei să nu interfereze cu predicarea evangheliei frumoase. „Iată ce este bine şi de folos pentru oameni!” Dacă tânjeşti după plinătatea Duhului Sfânt, trebuie să-ţi aminteşti ce a spus Pavel. Probabil că aceasta nu sună special, dar dar aceastea sunt cuvinte foarte importante.
Din moment ce noi trăim în această lume, nu putem fi umpluţi cu Duhul Sfânt dacă suntem în conflict cu alţii, nesupunându-ne regulilor acestei lumi. De aceea, noi trebuie să respectăm legea, dacă nu intră în coflict cu cuvântul lui Dumnezeu. Chair dacă avem credinţă, respectând legea, este o alegere mai bună dacă dorim să ne trăim vieţile care sunt pline de Duhul Sfânt. Pentru ca noi să facem lucrări bune, trebuie să respectăm legile lumii şi să ne înţelegem cu vecinii noştri.
Doreşti să trăieşti o viaţă plină de Duhul Sfânt?
Efeseni 5:8-11 spune: „Odinioară eraţi întunerec; dar acum sînteţi lumină în Domnul. Umblaţi deci ca nişte copii ai luminii. Căci roada luminii stă în orice bunătate, în neprihănire şi în adevăr. Cercetaţi ce este plăcut înaintea Domnului, şi nu luaţi deloc parte la lucrările neroditoare ale întunerecului, ba încă mai de grabă osîndiţi-le.” Acest pasaj ne spune că să umblăm ca şi copii ai luminii şi să ducem roadele Duhului.
Apoi Efeseni 5:12-13 spune: „Căci e ruşine numai să spunem ce fac ei în ascuns. Dar toate aceste lucruri, cînd sînt osîndite de lumină, sînt date la iveală; pentrucă ceiace scoate totul la iveală, este lumina.” Este bine să fii expus la lumină. Dacă o persoană neprihănită nu poate trăi în mod neprihănit, va fi expus ori de Dumnezeu ori de Dumnezeu ori de el însuşi. Ce se întâmplă când o persoană este găsită făcând lucrarea întunericului, apoi este respinsă de lumină?. După ce şi-a recunoscut greşelile, inima sa este luminată când este în faţa lui Dumnezeu. „Dar toate aceste lucruri, cînd sînt osîndite de lumină, sînt date la iveală; pentrucă ceiace scoate totul la iveală, este lumina.” Este bine să fii expus la lumină. Atunci putem să ne recunoaştem încălcările şi să ne întoarcem la Dumnezeu.
Dacă dorim cu adevărat să trăim o viaţă plină de Duhul Sfânt, trebuie să avem blândeţe în inimile noastre. Chiar dacă cineva nu are nici un păcat în inima sa, nu înseamnă că nu trebuie să fie blând. Noi trebuie să trăim cu bunătatea şi blândeţea în inimile noastre. Trebuie să predicăm cu înţelepciune şi să ne rugăm pentru oamenii care nu cunosc evanghelia apei şi a Duhului, pentru ca ei să o înţeleagă şi să să fie iertaţi pentru păcatele lor. Şi nu trebuie nici să-i rănim pe alţii. Trebuie să mâncăm, să dormim, să trăim evanghelia şi să-i servim pe alţii.
A trăi o viaţă plină de Duhul Sfânt, trebuie să ne gândim la importanţa timpului şi să slujim evanghelia frumoasă, ca oameni ai înţelepciunii. Când iubim lumea, suntem supuşi şmecheriei întunericului şi putem fi neglijenţi în facerea lucrării lui Dumnezeu. De aceea, trebuie să ne fixăm ochii pe Domnul şi să facem ceea ce doreşte El. În timp ce credem în mântuirea pe care ne-a dat-o Dumnezeu, trebuie de asemenea să veghem tot timpul. Un om al înţelepciunii ar trebui să fie devotat să predice evanghelia frumoasă, în întreaga lume, înainte ca lumea să devină umplută de întunecime.
Înţelegeţi voia lui Dumnezeu
Noi trebuie să încercăm să găsim ceea ce-I place lui Dumnezeu. Trebuie să învăţăm ceea ce El doreşte să facem prin biserica şi cuvintele Sale. Ar trebuie să cunoaştem ce putem face pentru a-L mulţumi pe Dumnezeu şi să aflăm voia Sa pentru noi.
Oamenii care sunt iertaţi pentru păcatele lor sunt cei care sunt născuţi din nou şi cei care sunt născuţi din nou sunt cei care au locuirea Duhului Sfânt. Cei care au Duhul Sfânt în interior, sunt cu adevărat oameni sfinţi şi copii ai lui Dumnezeu. Ei trebuie să trăiască o viaţă plină de Duhul Sfânt. Aceasta este datoria tuturor sfinţilor. Nu ar trebui să ne irosim abilităţiile şi energiile noastre pe noi înşine, indiferent de nevoile altora. Nu ar trebui să ascundem lucrările lui Dumnezeu, luându-ne cu valurile timpului.
Dacă am fost sfinţiţi şi am primit regenerarea prin dragostea lui Dumnezeu, trebuie să devenim o persoană bună, pentru a continua şi a duce îndeplini lucrarea Sa. Dacă am devenit copiii lui Dumnezeu, crezând în El, este drept ca noi să fim oameni ai bunătăţii.
Carnea copiilor lui Dumnezeu este departe de a fi perfectă dar Îl mulţumeşte pe Dumnezeu; cu condiţia să ne intereseze voia lui Dumnezeu şi să facem lucruri bune. Dar, chiar şi cei care sunt născuţi din nou pot să facă rău altora, dacă trăiesc doar pentru ei înşişi. “Nu vă îmbătaţi de vin, aceasta este destrăbălare. Dimpotrivă, fiţi plini de Duh” (Efeseni 5:18).
Pavel a spus în Efeseni 5:19-21, “Vorbiţi între voi cu psalmi, cu cîntări de laudă şi cu cîntări duhovniceşti, şi cîntaţi şi aduceţi din toată inima laudă Domnului. Mulţămiţi totdeauna lui Dumnezeu Tatăl, pentru toate lucrurile, în Numele Domnului nostru Isus Hristos. Supuneţi-vă unii altora în frica lui Hristos.” Dacă dorim să trăim o viaţă plină de Duhul Sfânt, trebuie să credem şi să predicăm evanghelia mântuirii şi să revelăm ceea ce Dumnezeu a făcut pentru noi.
Dumnezeu ne binecuvântează oridecâte ori ne rugăm, iar El a înregistrat toate aceste binecuvântări în psalmi, imnuri şi cântări spirituale, ca noi să-L lăudăm într-o singură voce. Noi trebuie să-L slăvim, să-I mulţumim şi să-L lăudăm. Putem trăi vieţi binecuvântate pline Duhul Sfânt, când ne rugăm pentur cei care încă nu sunt mântuiţi şi unii pentru alţii. Trebuie să-I mulţumim lui Dumnezeu adânc din inimile noastre şi să-L respectăm pe Isus Hristos care ne-a mântuit. Cu aceste gânduri n inimile noastre, trebuie să putem să ne recunoaştem greşelile, să ne exprimăm aprecierea pentru curăţirea păcatelor noastre şi să I ne supunem. Aceasta înseamnă să trăieşti o viaţă plină de duhul Sfânt.
Trebuie să slujim evanghelia frumoasă pentru tot restul vieţilor noastre
Trebuie să planificăm lucruri bune şi să urmărim, pentru gloria evangheliei frumoase. Fiind ataşaţi de biserica lui Dumnezeu, ar trebui să ne rugăm împreună şi să-L chemăm pe Dumnezeu să mântuiască sufletele fiecăruia. Încă sunt mulţi oameni care nu au putu să se nască din nou deoarece ei nu cunosc evanghelia frumoasă, chiar dacă L-au căutat pe Dumnezeu. Trebuie să ne rugăm pentru aceşti oameni, zicând: „Dumnezeule, te rog mântuieşte-i şi pe ei.” Şi nu trebuie să urmărim lucruri egoiste, ci să ne oferim ceea ce deţinem în slujirea evangheliei, pentru a-i mântui pe cei pierduţi. Să trăieşti pentru sufletele altora şi pentru lărgirea Împărăţiei lui Dumnezeu, este să faci lucrări bune.
Să faci acest fel de lucrare înseamnă să trăieşti o viaţă plină de Duhul Sfânt. Să trăieşti cu plinătatea Duhului Sfânt nu înseamnă să ai abilitatea de a vorbi în limbi şi de a face miracole, ci mai degrabă să înveţi cum să-L mulţumeşti pe Dumnezeu. Înseam eu cu poezii şi psalmi. Este voia lui Dumnezeu a-L mulţumi, a-L lăda şi a-L glorifica pe Dumnezeu cu nă să crezi în mântuirea pe care ne-a dat-o Dumnezeu, să-L lauzi şi să-L glorifici pe Dumnez toată inima ta şi a-L sluji cu corpurile noastre ca unelte ale neprihănirii. Să-I urmezi poruncile înseamnă să trăieşti o viaţă plină de Duhul Sfânt.
Pentru a trăi o viaţă plină de Duhul Sfânt, trebuie să ne supunem unul altuia. Dacă cineva ne dă un sfat, trebuie să ascultăm la ceea el ne spune. La fel, dacă eu îi dau un sfat, el ar terbui să asculte, chiar dacă nu e de acord cu mine. La fel, trebuie să trăim o viaţă plină de Duhul Sfânt, supunându-ne unii pe alţii şi făcând lucrarea lui Dumnezeu.
Să trăieşti o viaţă plină de Duhul Sfânt înseamnă să-L glorifici pe Isus Hristos
Să trăieşti o viaţă plină de Duhul Sfânt înseamnă să ţii poruncile lui Isus Hristos. Să aflăm ce înseamnă acesta, citind Efeseni 6:10-13: „Încolo, fraţilor, întăriţi-vă în Domnul şi în puterea tăriei Lui. Îmbrăcaţi-vă cu toată armătura lui Dumnezeu, ca să puteţi ţinea pept împotriva uneltirilor diavolului. Căci noi n-avem de luptat împotriva cărnii şi sîngelui, ci împotriva căpeteniilor, împotriva domniilor, împotriva stăpînitorilor întunerecului acestui veac, împotriva duhurilor răutăţii cari sînt în locurile cereşti. De aceea, luaţi toată armătura lui Dumnezeu, ca să vă puteţi împotrivi în ziua cea rea, şi să rămîneţi în picioare, după ce veţi fi biruit totul.”
Ce înseamnă să trăieşti o viaţă plină de Duhul Sfânt?. Înseamnă să fii puternic în Domnul şi să ai credinţă în puterea Sa. Înseamnă să trăieşti după puterea Duhului Sfânt care locuieşte în noi şi nu doar prin voia noastră. Mai mult, înseamnă să trăieşti o viaţă de rugăciune. Rugându-ne, noi putem trăi o viaţă viguroasă, primind abilităţi şi binecuvântări diferite pe care le dă Dumnezeu. Trăind acest fel de viaţă înseamnă să te îmbraci cu armura lui Dumnezeu. Noi suntem atât de slabi, încât chiar dacă încercăm să umblăm cu El, să-L slujim şi să ne supunem lui Dumnezeu, nu putem trăi o viaţă plină de Duhul, dacă nu insistăm asupra cuvintelor Sale.
Credinţa în cuvintele lui Dumnezeu este esenţială pentru a creşte puterea noastră spirituală. Chiar dacă avem credinţa care ne face capabili de a trăi o viaţă plină de Duhul Sfânt.
Au unii dintre voi probleme cu trăirea acestui fel de viaţă?. Atunci amintiţi-vă cuvintele Scriturii şi îmbrăcaţi-vă cu întreaga armură a lui Dumnezeu. Dumnezeu ne-a spus să ne îmbrăcăm cu întreaga Sa armură. Luând cuvintele Sale adânc în inima voastră, veţi învăţa ce înseamnă să te îmbraci cu întreaga armură a lui Dumnezeu. Indiferent de ambianţa noastră şi de ceea ce spun alţi oameni, trebuie să insistăm pe cuvintele lui Dumnezeu. În acest fel, vom trăi o viaţă plină de Duhul Sfânt.
Unde putem obţine această credinţă?. Apocalipsa 3:22 spune: „Cine are urechi, să asculte ce zice Bisericilor Duhul.” Ar trebui să ascultăm la ceea ce spune Duhul bisericii. Cu alte cuvinte, noi nu am putea auzi cuvintele lui Dumnezeu, nici nu am trăi o viaţă plină de Duhul Sfânt, decât penru slujitorii lui Dumnezeu. Prin cine vorbeşte Duhul Sfânt?. Dumnezeu vorbeşte sfinţilor şi tuturor oamenilor lumii, prin slujitorii din biserica Sa.
Adică, tu ar trebui să crezi că învăţăturile bisericii lui Dumnezeu sunt cu siguranţă bazate pe cuvintele lui Dumnezeu. Ai nevoie să accepţi învăţăturile bisericii cu această credinţă în minte. Dacă Duhul Sfânt nu ar locui într-un predicator, ar fi imposibil să înveţe pe alţii propriile sale gânduri. Predicatorul care are locuirea Duhului Sfânt, predică cuvintele lui Dumnezeu, sub controlul Duhului Sfânt. Dacă nu face astfel, decât că predică cuvinte biblice fără bază, Duhul Sfânt îl opreşte, deoarece El locuieşte în inima sa.
Duhul Sfânt este Dumnezeu. Autoritatea slujitorului lui Dumnezeu este extrem de mare, deoarece Dumnezeu locuieşte în el. În Noul Testament, Isus Hristos i-a spus lui Petru: „Îţi voi da cheile Împărăţiei cerurilor, şi orice vei lega pe pămînt, va fi legat în ceruri, şi orice vei deslega pe pămînt, va fi deslegat în ceruri.” (Matei 16:19). Cheile Raiului sunt evanghelia apei şi a Duhului. Cu alte cuvinte această evanghelie este cheia de intrare în Rai. Dumnezeu a dat autoritatea de a predica cuvântul lui Dumnezeu, nu doar lui Petru, ci şi fiecărui slujitor al lui Dumnezeu şi tuturor sfinţilor, atâta timp cât sunt născuţi din nou şi au locuirea Duhului Sfânt.
Pentru a trăi o viaţă plină de Duhul Sfânt, trebuie să ne îmbrăcăm cu armura lui Dumnezeu. Dacă nu avem credinţă, trebuie să ţinem în minte învăţăturile bisericii zilnic, crezând în autoritatea bisericii şi cea a slujitorilor lui Dumnezeu. Chiar dacă predica pe care o auzi astăzi nu are nici un folos şi u este direct legată de viaţa ta, trebuie să o asculţi oricum şi să o iei în inima ta. Găseşte cuvintele din Biblie de care e nevoie în viaţa ta de fiecare zi. Insistă asupra lor. În acest fel, vei fi o persoană de credinţă. Apoi vei putea trăi o viaţă plină de Duhul Sfânt, să umbli cu Dumnezeu şi să câştigi bătălia împotriva domniilor şi stăpânirilor întunericului din această lume.
Probabil eşti confuz, deoarece ţi s-a spus că ar trebui să respecţi regulile lumii, dar acum eu spun că ar trebui să lupţi împotriva regulilor întunericului acestei lumi. În timpurile romane, Împăratul Roman se numea pe el însuşi, Dumnezeu, iar legea cerea ca toţi oamenii să-l trateze ca pe un Dumnezeu. Dar aceasta era ceva ce creştinii nu puteau face, deoarece era împotriva cuvântului lui Dumnezeu. Astfel, creştinii din acel timp nu aveau altă alegere decât să lupte cu Împăratul Roman, care-I făcea pe oameni să i se închine, caşi cum era un Dumnezeu.
Pentru a câştiga lupta cu diavolul, trebuie să credem şi să insistăm asupra cuvântului lui Dumnezeu. Dacă trăim potrivit cuvântului lui Dumnezeu, vom obţine binecuvântarea Sa şi vom putea să-l înfrângem pe diavol. Chiar dacă suntem mântuiţi, vom pierde războiul împotriva lui Satan, dacă nu insistăm asupra cuvântului lui Dumnezeu. Dumnezeu ne atenţionează: „Fiţi treji, şi vegheaţi! Pentrucă protivnicul vostru, diavolul, dă tîrcoale ca un leu care răcneşte, şi caută pe cine să înghită.” (1 Petru 5:8). O persoană care nu crede în cuvântul lui Dumnezeu, poate fi uşor atacată de diavol.
Chiar şi Isus nu L-ar fi înfrânt pe diavol dacă nu ar fi cuvântul lui Dumnezeu. „Drept răspuns, Isus i-a zis: Este scris: Omul nu trăieşte numai cu pîne, ci cu orice cuvînt care iese din gura lui Dumnezeu.” (Matei 4:4). El s-a îndepărtat de diavol prin credinţa în ceea ce este scris. Dar cum rămâne cu noi?. Ne lipseşte înţelepciunea şi suntem incomparabili cu Isus. De aceea, trebuie să credem şi să insistăm chiar şi mai puternic asupra cuvântului lui Dumnezeu.
N-ar trebui să spunem: „Cred că au dreptate cuvintele dar nu le pot crede în întregime.” Noi trebuie să insităm asupra cuvintelor: „cred orice devine adevărat, aşa cum este scris.” Aceasta este credinţa potrivită şi ne permite să ne îmbrăcăm cu întreaga armură a lui Dumnezeu. Oamenii care spun: „totul va fi realizat exact aşa cum a spus Domnul nostru” vor fi binecuvântaţi. Dacă cineva insistă asupra cuvântului lui Dumnezeu şi se bazează pe acesta. Dacă cineva insistă asupra cuvântului lui Dumnezeu şi se bazează pe acesta, lucrurile se vor scimba în bine, potrivit credinţei sale. Chiar dacă diavolul încearcă să ne ispitească, cu siguranţă că va pleca dacă zicel: „Cred în cuvântul lui Dumnezeu. Cred că cuvântul Său sunt răspusurile corecte.” Aceasta este calea de a câştiga războiul împotriva diavolului.
Trebuie să insistăm asupra cuvântului lui Dumnezeu
„De aceea, luaţi toată armătura lui Dumnezeu, ca să vă puteţi împotrivi în ziua cea rea, şi să rămîneţi în picioare, după ce veţi fi biruit totul. Staţi gata dar, avînd mijlocul încins cu adevărul, îmbrăcaţi cu platoşa neprihănirii, avînd picioarele încălţate cu rîvna Evangheliei păcii. Pe deasupra tuturor acestora, luaţi scutul credinţei, cu care veţi putea stinge toate săgeţile arzătoare ale celui rău.” (Efeseni 6:13-17).
În pasajul: „Staţi gata dar, avînd mijlocul încins cu adevărul”, cuvântul lui Dumnezeu este comparat cu o curea care încinge talia cuiva. Aceasta înseamnă că terbuie să ne încingem minţile cu cuvântul lui Dumnezeu. El ne spune să urmăm cuvintele adevărului, pentru ca să fim una cu Dumnezeu, în minte. Dar aşa cum această curea se potriveşte strâns în jurul corpului, şi noi trebuie să ne ataşăm strâns de cuvântul lui Dumnezeu. Când suntem una în minte cu Dumnezeu, natural putem crede şi spune: „cred că totul se va face bine. Sunt sigur că totul va fi realizat aşa cum a spus Dumnezeu.”
Apoi, trebuie să ne îmbrăcăm cu platoşa neprihănirii. Trebuie să ne îmbrăcăm cu platoşa evangheliei apei şi a Duhului care spune că Dumnezeu ne-a mântuit. Trebuie să ne încingem talia cu adevărul, îmbrăcându-ne cu platoşa neprihănirii. Trebuie să ne îmbrăcăm cu platoşa din pietre preţioase. Trebuie să credem cuvântul lui Dumnezeu cu toată inima noastră. De asemenea, trebuie să predicăm evanghelia mântuirii care dă pace.
După ce ţinem în sus cuvintele, ar trebui să ne încălţăm cu pregătirea evangheliei păcii şi predicând evanghelia mântuirii care dă tuturor oamenilor pacea lui Dumnezeu. Dacă am fost mântuiţi de păcatele noastre, venim să ne mărturisim credinţa, prin gura noastră. Şi de fiecare dată când ăpcatul şi răul sunt revelate, trebuie să le ştergem, medidând asupra adevărului, că Dumnezeu ne-a iertat deja toate păcatele. A făcut astfel, prin botezul lui Isus şi sângele Său de pe Cruce. Trebuie să trăim o viaţă de glorie, mulţumindu-I lui Dumnezeu. Trebuie să predicăm evanghelia apei şi a Duhului, care dă pace fiecăruia care nu a fost eliberat din păcatele sale.
Deasupra tuturor, trebuie să luptăm cu cel rău, cu scutul credinţei. Când Satan atacă, trebuie să-l înlăturăm cu scutul credinţei într-o mână şi cuvintele adevărului, în cealaltă.
Apoi, terbuie să ne îmbrăcăm cu coiful mântuirii. Noi trebuie să acceptăm cuvintele mântuirii, zicând: „Am fost mântuit de toate păcatele, prin evanghelia apei şi a Duhului. Dumnezeu mi-a iertat păcatele în acest fel.” Ar trebuie să recunoaştem adevărul, în capul nostru. Trebuie să facem cuvântul lui Dumnezeu coiful mântuirii şi sabia Duhului, uneltele noastre împotriva diavolului.
Dacă Satan ne atacă, trebuie să ne scoatem sabia şi să-l înfrângem. „Dumnezeu a spus aceasta! Şi cred că este aşa!”. Noi îl înlăturăm pe Satan, prin credinţa în cuvintele lui Dumnezeu. Dacă credem în cuvintele lui Dumnezeu şi vă scoateţi sabia spirituală, Satan va fugi strigând: „Au Ce doare!”. Putem înfrânge orice fel de atac al lui Satan, doar dacă credem în cuvântul lui Dumnezeu.
Ar trebui să trăim o astfel de viaţă religioasă, mărturisind: „carnea mea este departe de a fi perfectă, dar sunt o persoană a lui Dumnezeu, care a primit răscumpărarea. Trăiesc prin credinţă, putem să-l înlăturăm pe Satan cu sabia adevărului de fiecare dată când vine să ne hărţuiască şi întrerupe vieţile naostre religioase. Satan nici măcar nu clipeşte dacă ne apărăm cu cuvinte simple lumeşti. Astfel, trebuie să ne luptăm cu el, spunând: „Aceasta a spus Dumnezeu.” Atunci Satan va renunţa înaintea autorităţii cuvântului lui Dumnezeu.
Dacă dorim să trăim o viaţă plină de Duhul Sfânt, trebuie să ne rugăm lui Dumnezeu cabiserica, toţi sfinţii şi slujitorii lui Dumnezeu să se devoteze, predicând evanghelia. Spunând o rugăciune ca aceasta: Lasă-mă să revelez cu îndrăzneală secretele evangheliei, vom trăi o viaţă dirijată spre slujirea evangheliei. Aceasta este o viaţă plină de Duhul Sfânt. Să trăieşti o astfel de viaţă, este esenţial pentru toţi sfinţii. Dacă trebuie să fim sfinţi adevăraţi, trebuie să trăim o viaţă plină de Duhul Sfânt. Trăind o astfel de viaţă este esenţial tuturor sfinţilor, aşa cum primirea ştergerii păcatelor este esenţială fiecărui suflet. Aceasta este ordinea lui Dumnezeu.
Cei care au fost mântuiţi din păcaetle lor, dar nu ştiu cum să ducă o viaţă credincioasă, terbuie să ştie că trebuie să trăiască o viaţă plină de Duhul Sfânt. Aceasta doreşte Dumnezeu. Sfinţii trebuie să trăiască o viaţă plină de Duhul Sfânt, care este voia lui Dumnezeu. O viaţă plină de Duhul Sfânt, îi promovează pe sfinţi să predice evanghelia, făcând lucrări bune. Lor le place să predice evanghelia, să se roage lui Dumnezeu şi să creadă şi să susţină cuvintele lui Dumnezeu. Trebuie să ne îmbrăcăm cu coiful mântuirii şi platoşa neprihănirii şi să-l înlăturăm pe Satan, spunând: „Sunt neprihănit tot timpul.”
Din moment ce sfinţii au locuirea Duhului Sfânt, ei umblă în Duhul şi pot primi puterea Duhului Sfânt. Ei fac lucrarea Sa cu binecuvântările lui Duumnezeu, câştigate prin rugăciunea credinţei. Şi ar trebui să umble în puterea Duhului, până când îl înfrâng pe Satan şi să stea înaintea lui Dumnezeu. Oamenii care pot să să îmbrace cu armura lui Dumnezeu, nu sunt doar creştini născuţi din nou care pot trăi o viaţă plină de Duhul Sfânt.
„Căci noi n-avem de luptat împotriva cărnii şi sîngelui, ci împotriva căpeteniilor, împotriva domniilor, împotriva stăpînitorilor întunerecului acestui veac, împotriva duhurilor răutăţii cari sînt în locurile cereşti.” (Efeseni 6:12). Bătălia celor care sunt nsăcuţi din nou, nu e bătălia cărnii şi sângelui. Totuşi, bătălia celor care au locuirea Duhului Sfânt este împotriva mulţimii răului şi împotriva celor care ne întrerup vieţile credincioase, nu slujesc evanghelia şi ne deranjează.
Când ieşim să luptăm războiul spiritual, pentru evanghelia Domnului, trebuie să ne îmbrăcăm cu coiful şi armura Domnului. Dacă purtăm doar haine obişnuite în acest război, vom fi răniţi. Astfel, trebuie să ne îmbrăcăm cu armura. Avem nevoie de săbii, scuturi şi coifuri. Pentru a câştiga războiul, trebuie să fim pregătiţi perfect înaintea bătăliei. Trebuie să ne îmbrăcăm cu platoşa, să ne încingem talia şi să ne încălţăm ambele picioare. Apoi, cu sabia şi scutul în amândouă mâinile, trebuie să ne înfrângem duşmanii. Aceasta este viaţa plină de Duhul Sfânt.
Trebuie să ţinem evanghelia frumoasă
Pavel ne-a spus: „Lucrul acela bun care ţi s-a încredinţat, păzeşte-l prin Duhul Sfînt, care locuieşte în noi.” (2 Timotei 1:14). Care este depozitul cel bun?. Este evanghelia apei şi a Duhului care ne-a mântuit de păcate. În Tit 3:5 se spune: „El ne-a mîntuit, nu pentru faptele, făcute de noi în neprihănire, ci pentru îndurarea Lui, prin spălarea naşterii din nou şi prin înoirea făcută de Duhul Sfînt”. Domnul nostru ne-a spălat toate păcatele pe care noi le-am comis în această lume, a murit pe Cruce şi a fost înviat. Nio trebuie să ţinem această evanghelie frumoasă. Trebuie să ne îmbrăcăm cu coiful mântuirii, platoşa neprihănirii şi să ne incingem talia cu adevărul. Trebuie să credem în evanghelia apei şi a Duhului.
După ce ne înarmăm în acest fel, trebuie să câştigăm bătălia împotriva lui Satan. Doar atunci vom putea realiza victoria şi o vom împărtăşim cu alţii. Va trebui să ne luptăm multe bătălii spirituale împotriva lui Satan şi să luăm multe trofee de la el până în ziua când intrăm în Împărăţia Domnului, care este moştenirea noastră. Cu cât mai multe bătălii câştigăm împotriva oponentului nostru, cu atât mai uşoară va fi următoarea luptă. Trebuie să ne rugăm cu toţii pentru ca Împărăţia Sa să prospere şi să înflorească. Atunci, noi vom fi câştigat o viaţă plină de Duhul Sfânt.
Noi nu ar trebui să fim mulţumiţi cu iertarea păcatelor noastre, ci trebuie să trăim o viaţă plină de Duhul Sfânt. Pentru evanghelie şi lucrările noastre bune, trebuie să credem în cuvântul lui Dumnezeu. Trebuie să fim conduşi de Duhul Sfânt şi să trăim, ţinând cuvântul lui Dumnezeu şi crezând în el, ca să nu pierdem lupta împotriva lui Satan şi să fim ruinaţi.
Mă înţelegi?. Doar atunic vom avea vieţi pline de Duhul Sfânt. Sper că şi tu vei sluji evanghelia apei şi a Duhului şi vei depinde de Domnul şi vei urma cuvântul Său. Să facem cu toţii lucrarea de salvare a sufletelor ţinute de Satan. Putem conduce vieţi lpine de Duhul Sfânt, până când Domnul revine. A primi plinătatea Duhului Sfânt este cea de-a doua poruncă pe care ne-a dat-o Dumnezeu. Mulţumeşte-I. Putem avea locuirea Duhului Sfânt datorită ştergerii păcatelor din inimile noastre. Şi, dacă nu ar fi locuirea Duhului Sfânt, n-aş putea să încep o viaţă plină de Duhul Sfânt. Îi mulţumesc lui Dumnezeu pentru ca ne-a lăsat să trăim vieţi pline de Duhul Sfânt.
Crezi că poţi avea locuirea Duhului Sfânt?. Acelor dintre noi care ne-au fost iertate păcatele noastre, avem locuirea Duhului Sfânt. Dar acelor care nu şi-au şters păcatele, nu au încă locuirea Duhului Sfânt. Cei care nu cunosc sau nu cred în evanghelia apei şi a Duhului, nu au locuirea Duhului Sfânt. Toţi oamenii din lume vor fi aruncaţi în Iad dacă nu au locuirea Duhului Sfânt.
Din moment ce nu avem nici un păcat în inimile noastre, avem locuirea Duhului Sfânt. Şi, deoarece Duhul Sfânt locuieşte în inimile noastre, putem trăi o viaţă plină de Duhul Sfânt. Noi, care avem locuirea Duhului Sfânt, trebuie să ne supunem Dorinţei Duhului Sfânt, pentru a fi umpluţi cu Duhul Sfânt. Cu atât mai mult ne supunem dorinţei Duhului, cu atât mai puternică este credinţa noastră, devine ca un luptător în uniformă întreagă. Dar dacă nu ne supunem Duhului, este la fel ca şi cum nu ne-am fi scos armura.
Să creştem prin cuvintele Duhului Sfânt şi să devenim o persoană a credinţei. Când auzim cuvintele Duhului Sfânt, credinţa noastră se dezvoltă deoarece Dumnezeu spune: „Astfel, credinţa vine în urma auzirii; iar auzirea vine prin Cuvîntul lui Hristos.” (Romani 10:17). De aceea, chiar dacă Satan ne atacă, suntem protejaţi prin credinţa în aceste cuvinte. Satan nu poate să-i atace pe cei care au fost înarmaţi cu scutul credinţei, crezând în evanghelia aepi şi a Duhului. Oamenii credincioşi au puterea respinge atacurile lui Satan, cu credinţa lor.
Haideţi să ducem vieţi pline de Duhul Sfânt, cu credinţă. O viaţă plină de Duhul Sfânt implică o viaţă de predicare a evangheliei apei şi a Duhului, cu credincioşie, în înteraga lume. Aşa este o viaţă plină de Duhul Sfânt.