- All e-books and audiobooks on The New Life Mission website are free
- Explore multilingual sermons in global languages
- Two new revised editions in English have been released
- Check out our website translated into 27 languages
Due to COVID-19 and disruption to international mail service
we have temporally suspended our ‘Free Print Book service’.
In the light of this situation we are not able to mail you the books at this time.
Pray that this pandemic will end soon and the resumption of the postal service.
Pray that this pandemic will end soon and the resumption of the postal service.
Temă 8: Duhul Sfânt
[8-17] Trebuie să posedăm credinţa şi speranţa Duhului Sfânt (Romani 8:16-25)
(Romani 8:16-25)
„Însuş Duhul adevereşte împreună cu duhul nostru că sîntem copii ai lui Dumnezeu. De ce cei neprihăniţi posedă speranţa în Duhul Sfânt? Deoarece noi creştini născuţi din nou posedăm cerul şi pământul nou, chiar dacă cei care sunt născuţi din nou vor pieri cu căderea acestei lumi Şi, dacă sîntem copii, sîntem şi moştenitori: moştenitori ai lui Dumnezeu, şi împreună moştenitori cu Hristos, dacă suferim cu adevărat împreună cu El, ca să fim şi proslăviţi împreună cu El. Eu socotesc că suferinţele din vremea de acum nu sînt vrednice să fie puse alături cu slava viitoare, care are să fie descoperită faţă de noi. De asemenea, şi firea aşteaptă cu o dorinţă înfocată descoperirea fiilor lui Dumnezeu. Căci firea a fost supusă deşertăciunii - nu de voie, ci din pricina celui ce a supus-o - cu nădejdea însă, că şi ea va fi izbăvită din robia stricăciunii, ca să aibă parte de slobozenia slavei copiilor lui Dumnezeu. Dar ştim că pînă în ziua de azi, toată firea suspină şi sufere durerile naşterii. Şi nu numai ea, dar şi noi, cari avem cele dintîi roade ale Duhului, suspinăm în noi, şi aşteptăm înfierea, adică răscumpărarea trupului nostru. Căci în nădejdea aceasta am fost mîntuiţi. Dar o nădejde care se vede, nu mai este nădejde: pentrucă ce se vede, se mai poate nădăjdui? Pe cînd, dacă nădăjduim ce nu vedem, aşteptăm cu răbdare.”
De ce cel neprihănit are Duhul Sfânt?
Deoarece noi creştinii cei născuţi din nou vom poseda cerul şi pământul nou, chiar dacă cei care nu sunt născuţi din nou vor pieri cu căderea acestei lumi.
Deoarece noi creştinii cei născuţi din nou vom poseda cerul şi pământul nou, chiar dacă cei care nu sunt născuţi din nou vor pieri cu căderea acestei lumi.
Acum este o vreme fără speranţă
Este vreo speranţă reală în lume?. Nu, nu este. Există doar cu Isus. Acum este timpul incertitudinii şi lipsei de speranţă. Totul se schimbă zilnic şi rapid, iar oamenii încearcă foarte din greu să se ţină în pas cu aceste schimbări rapide. Ei nici nu caută adevărul spiritual, şi nici nu au vreo preocupare pentru fericirea spirituală. În schimb, ei se luptă să evite eşecul şi să trăiască ca slujitori ai acestei lumi.
Noi slujbe apar, şi vechi slujbe mor. La fel, oamenii de asemenea, trec printr-o schimbare dramatică. De aceea, ei trăiesc vieţi foarte ocupate şi îngrijorate. Şi treptat, speranţa lor pentru această lume dispare. Unul dintre motivele pentru aceasta este deoarece ei duc vieţi fără vreo garanţie sigură pentru viitor. Trăim într-o astfel de lume nesigură.
Trebuie să sperăm pentru viaţă veşnică în Duhul Sfânt
Cum putem obţine speranţă adevărată?. O putem obţine crezând în evanghelia apei şi a Duhului. Speranţa celor care au primit Duhul Sfânt nu este pe pământ, ci în Cer. Apstolul Pavel a vorbit despre speranţa adevărată a Cerului. Noi care am primit deja locuirea Duhului Sfânt, sperăm pentru lucrurile cereşti. Facem astfel, deoarece credem că Isus Hristos a venit pentru a ne lua toate păcatele şi ne-a mântuit pe noi păcătoşii prin botezul Său de la Ioan şi sângele Său de pe Cruce. Domnul le-a oferit speranţă celor care cred în evanghelia iertării păcatului.
Romani 8:19-21 spune: „De asemenea, şi firea aşteaptă cu o dorinţă înfocată descoperirea fiilor lui Dumnezeu. Căci firea a fost supusă deşertăciunii - nu de voie, ci din pricina celui ce a supus-o - cu nădejdea însă, că şi ea va fi izbăvită din robia stricăciunii, ca să aibă parte de slobozenia slavei copiilor lui Dumnezeu.”
Toate lucrurile din această lume sunt imperfecte, astfel ei îi plâng şi-i aşteaptă pe fiii lui Dumnezeu să fie revelaţi. Pe lângă aceasta, ei doresc de asemenea să fie eliberaţi din legătura corupţiei şi să trăiască veşnic. Toată creaţia aşteaptă ziua ziua când ei niciodată nu vor dispărea, ci în schimb vor trăi pentru totdeauna.
Într-o zi, toată creaţia făcută de Dumnezeu va fi reînnoită. Deşi o floare se usucă şi cade în această lume, ea va reînvia pentru totdeauna şi va trăi mereu într-o lume nouă. Noi care avem locuirea Duhului Sfânt, vom vedea şi noi această lume nouă.
Isus Hristos a promis că va reveni, îi va ridica pe cei care au locuirea Duhului Sfânt, le va da fiecăruia un corp nou, care este atât incoruptibil, cât şi imortal şi le va da viaţă veşnică. De asemenea, El le-a promis că vor trăi în Rai pentru totdeauna cu Dumnezeu. Toate creaţiile din lume aşteaptă acea zi. De asemenea, ei vor trăi cu noi pentru noi, fiii lui Dumnezeu, când vine acea zi.
Această lume văzută prin speranţă
Când devine acest vis realitate, pentru cei neprihăniţi?. Devină adevărată când se întoarce Domnul nostru. Noi trebuie să fim în speranţă când ne uităm la această lume. Isus spune că va fi foamete, ciumi, cutremure de pământ şi alocuirea, războaie (Matei 24:7). Dar sfârşitul încă nu a venit. În ultima zi a acestei lumi, Domnul nostru va reveni şi va reînnoi toate lucrurile lumeşti şi ne va da în moştenire, corpurile noastre nemuritoare spirituale. Aceasta înseamnă că plantele şi animalele vor primi şi ele nemurire. Crezând aceasta, noi trebuie să vedem lumea cu o speranţă reînnoită.
În această lume, chiar şi cei care au locuirea Duhului Sfânt, gem în ei înşişi cu toată creaţia, aşteptând cu nerăbdare gloria răscumpărării corpurilor noastre, ca şi copii ai Săi. Noi vedem lumea cu speranţă, deoarece Domnul ne va face copiii Săi, care nu vor cădea şi nici nu vor muri, când El se întoarce.
Deşi lumea va fi distrusă într-o zi, toate lucrurile vor fi reînnoite când Domnul revine. Noi trebuie să trăim cu speranţ, crezând aceasta. Lumea reînnoită va fi plină de bucurie şi minunată, ca orice lume fantastică despre care ai citit în poveşti. Gândeşte-te la locuirea într-o astfel de lume pentru un timp de o mie de ani. Şi de asemenea, noi vom avea viaţă veşnică, ca şi copii ai Săi când vom intra în Împărăţia Cerurilor. Noi trebuie să trăim cu o astfel de speranţă.
Vezi vreo speranţă în această lume?. Nu. Oamenii trăesc într-o lume de noroc, deoarece nu au nici o speranţă pentru această lume. Dar Domnul nostru a dat speranţa Cerului celor care au fost iertaţi şi au fost făcuţi neprihăniţi. „Căci în nădejdea aceasta am fost mîntuiţi. Dar o nădejde care se vede, nu mai este nădejde: pentrucă ce se vede, se mai poate nădăjdui? Pe cînd, dacă nădăjduim ce nu vedem, aşteptăm cu răbdare.” Aceasta înseamnă că trebuie să fim destul de răbdători pentru a aştepta reîntoarcerea lui Isus, deoarece am fost mântuiţi prin credinţa noastră în cuvintele lui Dumnezeu.
Noi avem locuirea Duhului Sfânt în sufletul nsotru, deoarece am fost mântuiţi din păcatele noastre. Adică, cei iertaţi de Isus au Duhul Sfânt în inimile lor, în locul păcatului. Dar cum rămâne cu corpurile noastre?. Corpurile noastre slabe vor fi şi ele înviate, vor primi o nouă viaţă şi nemurire. Noi vom trăi împreună pentru totdeauna cu Dumnezeu când se întoarce. Doar cei născuţi din nou sunt privilegiaţi să fie astfel în speranţă, şi de aceea Duhul şi carnea noastră vor deveni perfecte. Carnea noastră va deveni veşnică şi nu vom deveni niciodată bolnavi. Corpurile noastre lumeşti sunt slabe, de aceea este imposibil ca noi să trăim o viaţă perfectă. Dar atunci noi vom trăi o viaţă perfectă. Să ne uităm la cea de-a Doua Venire a Domnului. Doar cei care au locuirea Duhului Sfânt pot avea acel tip de speranţă şi viaţă.
Speranţa celor neprihăniţi nu este doar în Ceruri, ci a devenit de asemenea adevărată în această lume. Biblia spune că Domnul nostru va reveni când această lume va cădea după Necazul cel Mare. Cu siguranţă El va veni. Când a venit pentru prima dată, El a fost botezat de dragul păcătoşilor, a murit pe Cruce pentru a-i face neprihăniţi şi în final Sa- ridicat la Cer. Acum este timpul când Domnul e pe punctul să revină.
Atunci, el îi va trezi pe toţi sfinţii adormiţi care au crezut în Isus şi au primit locuirea Duhului Sfânt şi îi va elibera din robia corupţiei. El le va da corpuri noi cereşti care nu vor cădea niciodată sau se vor îmbolnăvi. Pe lângă aceasta, ei Îl vor fi prinşi în nori pentru a-L întâlni în aer, iar El va face noi toate lucrurile.
După aceasta, împreună cu Isus, Domnul nostru, vom trăi şi vom domni cu El într-o lume nouă, pentru un timp de un mileniu, ca şi compensare pentru slujirea evangheliei. Aceasta este o repetiţie pentru acei care trebuie să meargă în Cer. Aceasta este speranţa Cerului şi realitatea. Atunci, toate lucrurile imperfecte se vor face perfecte, iar lucrurile care trebuie să cadă, nu vor cădea niciodată. Cuvintele: „Aşa este şi învierea morţilor. Trupul este sămănat în putrezire, şi înviază în neputrezire” (1 Corinteni 15:42), vor fi împlinite prin Isus Hristos.
Să avem speranţă, noi cei care avem locuirea Duhului Sfânt!. Ar trebui să-ţi aminteşti că deşi toate lucrurile slăbesc şi mor, acesta nu este sfârşitul. Trebuie să avem credinţa speranţei că Domnul nostru va face iarăşi nouă, întreaga lume. Trebuie să trăim în speranţa unui cer şi pământ nou. Având această speranţă, putem predica evanghelia.
Noi avem locuirea Duhului Sfânt, deoarece am fost mântuiţi de păcatele lumii. La fel, Duhul Sfânt din noi, aşteaptă cu nerăbdare reîntoarcerea Domnului. El mediază între Dumnezeu Tatăl, în numele nostru, pentru a trăi cu speranţă şi credinţă, fără dezamăgire în inimile noastre.
Ar trebui să trăim în speranţa Duhului Sfânt
Unde este locul celor neprihăniţi?. Va fi în 5Mileniul pe care Domnul îl va reconstrui, reînnoind aest pământ, când revine, precum şi Împărăţia Cerurilor. De aceea, ar trebui să fim destul de răbdători, să aşteptămsă vină acea Zi. Trebuie să credem că Domnul nostru va face perfecte corpurile noastre, când această lume va cădea. Trebuie să avem speranţă pentru un viitor glorios.
|
5Când Domnul Isus a coborât în această lume pentru a doua oară, potrivit promisiunii Sale, El va coborî din Cer şi-i va învia pe cei morţi mai întâi. După aceea, îi va schimba pe sfinţi, cei vii şi cei ridicaţi, în corpuri veşnice incoruptibile şi nemuritoare, şi-i va prinde în nori pe toţi sfinţii, pentru a-L întâlni pe Domnul în aer. (1 Tesaloniceni 4:16-17, 1 Corinteni 15:51-53).
Apoi, El va face toate lucrurile noi, după ce a turnat cele şapte cupe ale mâniei Sale, asupra păcătoşilor care au rămas. Îşi va stabili Împărăţia pe pământul reînnoit şi va domni o mie de ani cu cei care iau parte la prima înviere (Apocalipsa 20:4-5). După Mileniu, El îi va judeca pe toţi morţii şi-i va arunca în lacul cu foc (Apocalipsa 20:11-15). Apoi, El Îşi va conduce poporul în Oraşul ceresc, Noul Ierusalim şi va locui cu ei pentru totdeauna (Apocalipsa 21:1-4).
|
Având locuirea Duhului Sfânt, Pavel a avut aceeaşi speranţă pe care noi o avem. Noi trăim cu aceeaşi speranţă în minţile noastre, aşteptând Mileniul şi Împărăţia Cerurilor. Cei care nu sunt născuţi din nou vor pieri cu căderea acestei lumi, dar noi creştinii, cei născuţi din nou, vom poseda cerul şi pământul nou. Această speranţă va deveni reală cu adevărat. Corpurile noastre vor deveni perfecte şi vom trăi şi domni cu Isus timp de o mie de ani li vom trăi fără frică în lume.
Să fin răbdători şi să aşteptăm. Deşi această lume este obositoare, speranţele noastre vor deveni adevărate, deoarece credem în Dumnezeu. Cei fără speranţe nu sunt nimic mai mult decât oameni morţi, deja. Te rog să ai speranţă şi să-ţi menţii visele, crezând în cuvintele lui Dumnezeu.
Aşa cum iertarea a fost reală, schimbările din corpurile noastre vor fi reale şi este real pentru toate creaturile să câştigi viaţă veşnică. Speranţa noastră este de asemenea reală. Ai credinţă în ceea ce crezi. Cei care au speranţă pot fi frumoşi şi fericiţi. Oamenii devin nefericiţi dacă nu au speranţă. Cei fără nici un vis, nu au nici o fericire. Noi putem duce vieţi fericite, deoarece avem speranţă pentru Mileniu şi Împărăţia Cerurilor, noul cer şi pământ.
Cei neprihăniţi trebuie să aibă speranţă şi să predice această speranţă în Duhul Sfânt. Noi trebuie să sperăm că evanghelia noastră se răspândeşte în întreaga lume. Dacă ai credinţă fermă, vei realiza că lumea nu e chiar atât de mare. Deşi începutul nostru a fost nesemnificativ, vom putea predica evanghelia în întraga lume, dacă avem speranţă şi rugăciune. Aşa cum şi Pavel a făcut, trebuie să credem.
Cei cu speranţă sunt credincioşi în lucrarea lor de predicare a acestei evanghelii frumoase. Noi trebuie să sperăm ca evanghelia să se răspândească într-o vreme de lipsă de speranţă. Trebuie să predicăm evanghelia frumoasă celor obosiţi, fără speranţă, săraci şi umili. Trebuie să îi eliberăm din întuneric, predicând speranţa despre Împărăţia Cerurilor, unde doar ceir care au fost iertaţi pentru păcatele lor, crezând în evanghelia apei şi a Duhului pot intra. Noi trebuie să-i inspirăm să aibă speranţă că lumea lui Dumnezeu va deveni dintr-o dată ca un hoţ, după acest timp de greutăţi.
Slujitorii şi sfinţii care sunt născuţi din nou, vă rog să predicaţi această evanghelie, până la marginile pământului, menţinând ferm speranţa Cerurilor. Indiferent cât de repede cade această lume, cei cu speranţă nu vor pieri niciodată, deoarece ei au ceva veşnic, dincolo de această viaţă pământească. Lor li s-a dat cu siguranţă de către Domnul, o nouă viaţă.
