(Apocalipsa 9:1-21)
Dintre chinurile celor şapte trompete, am trecut doar peste chinurile celei de-a cincea şi a şasea trompetă, din pasajul de mai sus. Cea de-a cincea trompetă sună chinurile lăcustelor, iar cea de-a şasea anunţă chinurile războiului, la Râul Eufrat.
Primul lucru pe care avem nevoie să-l aflăm este dacă sfinţii vor trece prin aceste chinuri sau nu, ale celor şapte trompete. Acesta este primul lucru pe care trebuie să-l auzim, să-l cunoaştem şi să credem în el.
Se vor găsi sfinţii în mijlocul chinurilor celor şapte trompete? Şi sfinţii se vor găsi în mijlocul acestor chinuri. O treime din pădurile lumii va arde, o treime din mare şi râuri se va preschimba în sânge, soarele, luna şi stelele vor fi lovite şi vor pierde o treime din lumină. Deşi o treime din natura întregii lumii se va preschimba ori în sânge ori ăşi va pierde lumina, aceasta mai înseamnă că două treimi va rămânea totuşi.
Cuvântul ne spune că noi, sfinţii care am fost mântuiţi, ne vom găsi în mijlocul acestor şase chinuri care vor distruge o treime din lume. Totuşi, nu ne este teamă de aceste chinuri, deoarece, aşa cum a poruncit Dumnezeu lăcustelor să lovească “doar pe cei oameni care nu au pecetea lui Dumnezeu pe frunte”, în cel de-a şaselea chin al Său, El îi va proteja pe sfinţii pecetluiţi de El, în mijlocul acestor chinuri ale celor şapte trompete.
Dar aceasta tot înseamnă că sfinţii vor trece prin toate aceste chinuri. Tu şi eu, cei care au fost răscumpăraţi prin credinţa în evanghelia apei şi a Duhului, ne vom găsi în mijlocul primului chin, care va arde o treime din lume, cu focul turnat de Dumnezeu, precum şi cel de-al doilea chin, preschimbând în sânge o treime din mare, cu căderea unui munte şi de asemeneea al treilea, care va preschimba în pelin o treime din râuri şi izvoare, cu căderea din cer a unei stele mari.
Noi vom trăi şi prin cel de-al patrulea chin, care aduce întunericul, lovind o treime din soare, lună şi stele; vom trece şi prin cel de-al cincilea chin, când lăcustele îi lovesc pe oameni cu o puterea ca cea a unui scorpion, iar când cel de-al şaselea chin aduce un război mondial la Râul Eufrat, noi tot ne vom găsi trăind prin întregul chin. Nimeni nu poate face nimic în legătură cu aceasta, deoarece aceasta este providenţa lui Dumnezeu care aşteaptă să fie realizată. Faptul că vom trăi prin aceste şasa chinuri îngrozitoare, este faptul scris al Cuvântului lui Dumnezeu.
Domnul nostru te-a răscumpărat de toate păcatele. El ne-a luat toate păcatele prin botezul Său, sângele Său de pe Cruce şi învierea Sa din morţi. Noi ne-am primit răscumpărarea, crezând în ceea ce Isus Hristos a făcut pentru noi. Cu cei care au primit ştergerea tuturor păcatelor, crezând în evanghelia apei şi a Duhului, chiar dacă trăiesc prin cele şase chinuri, protecţia specială a lui Dumnezeu va fi cu ei. Cu alte cuvinte, Cuvântul ne spune că harul special al lui Dumnezeu ne va permite să continuăm să trăim. Noi trebuie să realizăm cât de vrednic este Dumnezeul nostru să primească toate mulţumirile noastre pentru că ne-a dat acest privilegiu şi protecţie specială din mijlocul chinurilor, acelora dintre noi care sunt mântuiţi.
Când cel de-al cincilea înger a sunat din trompetă, Ioan a văzut “o stea ce cade din cer pe pământ”, căreia “i s-a dat cheia adâncului”. Aici steaua se referă la un înger; înţelesul spiritual al stelelor lui Dumnezeu este faptul că sunt toţi slujitorii şi sfinţii Săi. Când acest înger ce a căzut pe pământ, a primit cheia adâncului şi l-a deschis cu cheia, s-a ridicat fum din adânc, la fel ca fumul unui mare furnal.
“Adâncul” aici se referă la un loc care, chiar literal, nu are sfârşit. De asemenea cunoscut şi ca Abis, este un adânc de adâncime nesfârşită. Când cel de-al cincilea înger a sunat din trompeta sa, primind cheia pentru acest adânc, a deshis adâncul cu această cheie. Din adânc a ieşit un fum mare, ca cel dintr-un mare foc. Acest fum din abis a acoperit soarele şi cerul, întunecând întreaga lume.
Fumul nu a fost singurul lucru care a ieşit atunci când a fost deschis adâncul; s-au ridicat şi lăcuste. Acestor “lăcuste” care s-au căţărat pe pământ li s-a dat putere ca cea a unui scorpion al pământului, să-i înţepe pe oameni, cu cozile lor. Biblia le descrie ca a vând feţe ca ale oamenilor, forma lor ca cea a cailor pregătiţi de luptă, dinţii lor ca a unui leu, iar părul ca cel al femeilor.
Folosind pluralul “lăcuste”, în locf de singular, Biblia ne mai spune că nu este vorba doar de una sau chiar câteva lăcuste, cu un nor mare de lăcuste, ca acelea care împânzesc uneori regiunile tropicale, consumând toate plantele din calea lor şi nelăsând nimic în urmă, decât rădăcinile. Astfel de lăcuste se vor ridica din adând şi îi vor chinui pe oameni, timp de cinci luni.
Cei care vor fi loviţi de cel de-al cincilea chin al celor şapte trompete, sunt doar cei care nu sunt născuţi din nou. Acest chin al lăcustelor vor trece de cei născuţi din nou. Domnul nostru nu va aduce chinul lăscutelor asupra noastră, deoarece El ştie că cei născuţi din nou, dacă ar fi înţepaţi de lăcuste, vor scuipa evanghelia mântuirii: “de ce am fost mântuit?”. Putem fi asiguraţi de aceasta, cu versetul 4: “Li s-a zis să nu vatăme iarba pământului, nici vreo verdeaţă, nici vreun copac, ci numai pe oamenii, care n-aveau pe frunte pecetea lui Dumnezeu.”
Noi ştim că 144.000 din poporul Israel va fi pecetluit de pecetea lui Dumnezeu, dar Biblia nu le menţionează deloc pe Neamuri. Înseamnă aceasta că vom fi chinuiţi de lăcuste, la fel ca păcătoşii? Nu, deloc! Deoarece 144.000 evrei sunt pecetluiţi, şi noi suntem—adică, inimile celor care au primit ştergerea păcatelor lor, sunt pecetluite înaintea lui Dumnezeu, prin Duhul Sfânt. Nu ai Duhul Sfânt în inimă? Deoarece acei ale căror sunt locuite de Duhul Sfânt au fost pecetluiţi ca şi copii ai lui Dumnezeu, noi împreună cu 144.000 de evrei, vom scăpa de chinul lăscutelor, ca şi popor al Său.
Deoarece chinul lăscustelor îi va lovi doar pe cei ce nu sunt născuţi din nou, oamenii ne vor urî probabil şi ne vor persecute chiar şi mai mult. În timpul perioadei de cinci luni a chinului, doar cei ce nu sunt născuţi din nou vor fi înţepaţi de lăcuste, chinuiţi de dureri mari şi totuşi fără să poată muri. Feţele acestor lăcuste arată ca feţele omenilor, părul ca cel al femeilor, dinţii la fel de fioroşi ca dinţii canini ai leilor, iar forma lor ca cea a cailor pregătiţi de luptă, cu cozile unor scorpioni. Aceste lăscute îi va ameninţa pe fiecare în calea lor, cu capurile lor, îi va muşca peste tot cu dinţii lor, aducând durere insuportabilă, victimelor lor.
O singură înţepătură va fi destul pentru a adduce durere incredibilă, probabil asemănător electricităţii de voltaj înalt, care va dura cinci luni. Iar oamenii nu vor putea muri, indifferent cât de mult sunt chinuiţi de lăscuste sau cât de mult doresc să moară mai degrabă decât să trăiască cu o astfel de suferinţă. Deoarece chinul de a nu putea muri este inclus în acest chin al lăcustelor, nu va fi maorte pe pământ timp de cinic luni. Acest chin va chinui lumea timp de cinci luni.
Noi nu am văzut cu ochii noştri astfel de chinuri, date le sunt totuşi planificate de Dumnezeu. Dumnezeu ne spune că va aduce aceste chinuri pe acest pământ, asupra oamenilor din această lume—adică, celor care nu cred în Dumnezeu, nici în dragostea şi mântuirea Sa, nici în evanghelia răscumpărării. Toate acestea au fost planificate de Dumnezeu. Deparece Dumnezeu a planificat să facă toate aceste lucruri, noi trebuie să credem că Dumnezeu le va aduce într-adevăr pe toate.
Tot ce putem face este doar să credem în Dumnezeu, deoarece nici un om nu se poate certa vreodată în legătură cu ceea ce planifică şi face Dumnezeu. Chiar şi în această situaţie, când oamenii când oamenii suferă din partea lăscutelor, Dumnezeu nu le va permite să ne muşte sau să ne înţepe şi ne protejează de acest chin, deoarece El le-a poruncit să nu-i lovească pe cei care au pecetea lui Dumnezeu pe frunţile lor.
De ce aduce Dumnezeu chinurile celor şapte trompete?
Scopul lui Dumnezeu cu care aduce chinurile celor şapte trompete sunt, pentru cei născuţi din nou, pentru a primi glorie din partea lor; pentru cei care încă nu sunt născuţi din nou, pentru a le da şansa de a se naşte din nou; şi pentru fiecare din această lume pe care l-a creat Dumnezeu, pentru a le arăta că Domnul este Dumnezeu, Creatorul acestei lumi, Mântuitorul şi Judecătorul tuturor.
Mai întâi, aducând suferinţă păcătoşilor, prin chinuri şi permiţând celor neprihăniţi să scape de ele, Dumnezeu îi face pe cei neprihăniţi să să laude măreţia Domnului, harul, binecuvântările şi Gloria Sa.
În al doilea rând, Dumnezeu permite chinurile pentru ultima Sa recoltă. El aduce chinurile celor şapte trompete pentru a mântui, pentru ultima oară, pe cei care au cunoscut evanghelia apei şi a Duhului, darn u au crezut în ea. Este pentru a le da atât Neamurilor, cât şi evreilor, ultima şansă să se întoarcă la Domnul şi să fie mântuiţi, prin Necazul cel Mare pe care l-a creat Dumnezeu.
În al treilea rând, deoarece nimic din această lume nu a început să existe fără Domnul, Isus Hristos—care a venit pe acest pământ în carne de om, a luat asupra Sa toate păcatele lumii, cu botezul Său şi a şters toate păcatele cu moartea Sa de pe Cruce—va arăta, prin aceste chinuri terifiante, măreaţa Sa puterea, celor care nu au acceptat dragostea Sa şi dragostea Tatălui Său şi nu au crezut în evanghelia mântuirii. Celor are nu sunt născuţi din nou, El le va aduce atât suferinţă în aceasă lume, cât şi condamnarea veşnică la iad, de după moarte.
Dumnezeu aduce chinuri în această lume cu astfel de scopuri şi planuri. Trebuie să ştim şi să credem că aceste chinuri vor veni într-adevăr. Deşi noi vom fi scutiţi în mod special de chinul lăscustelor, trebuie să realizăm că totuşi vom trăi prin toate aceste chinuri. Chinul focului ce arde o treime din natură şi pădurile întregii lumi, chinul apei care preschimbă în sânge o treime din mare şi în pelin, o treime din râurile şi izvoarele, chinul întunericului ce întunecă saorele, luna şi stelele, şi chinul războiului care distruge lumea—noi vom fi cu toţii chiar în mijlocul tuturor acestor chinuri. Dar trebuie de asemenea să realizăm că deşi trăim prin astfel de chinuri, noi vom fi umpluţi de o bucurie chiar şi mai mare.
Cu chinurile celor şapte trompete, noi vom pierde tot interesul faţă de această viaţă pământească. Să presupunem pentru un moment că vulcanii erup peste tot, cutremurile scot rădăcinile, munţii ard în fum şi o treime din mare, râuri şi izvoare s-au preschimbat în sânge şi pelin. Praf, fum şi scrum acoperă întreg pământul; soarele răsare în jur de ora 10 dimineaţa şi apune la ora 4 după-amiază; iar luna şi stelele şi-au pierdut lumina încât nu le mai putem vedea. Ai simţi dorinţă faţă de această viaţă pământească, într-o astfel de lume? Bineînţeles că nu!
De aceea, sfinţii vor privi doar spre Dumnezeu şi ăşi vor pune speranţa în Împărăţia Sa, în acest moment. Toată speranţa noastră, sută la sută din ea, se găseşte doar în Domnul. Nici nu vom avea interes faţă de traiul pe acest pământ, nici nu vom putea aceasta vreodată, chiar dacă ni s-ar da toate bogăţiile lumii, pentru a trăi timp de o mie denai. Deoarece toate aceste chinuri au fost planificate şi permise de Dumnezeu, nimeni nu le poate opri. Deoarece Dumnezeu a planificat toate aceste chinuri, le va permite de asemenea.
De ce sunt înregistrate în Biblie chinurile planificate de Dumnezeu. De ce Dumnezeu l-a ridicat la Cer pe Ioan, l-a făcut să audă şi să vadă toate chinurile ce se vor întâmpla cu sunetul celor şapte trompete şi l-a făcut să scrie ceea ce a auzit şi a văzut? Faptul că a arătat ce se va întâmpla în această lume, a fost pentru a-i face pe sfinţi să-şi pună speranţa în Împărăţia lui Dumnezeu, petnru a-i face să predice evanghelia pe acest pământ şi pentru a face pe fiecare să creadă în Isus Hristos.
Dumnezeu a planificat şi e permis toate aceste lucruri pentru ca, prin aceste chinuri, oamenii să se gândească din nou şi să nu sufere în lacul de foc şi de pucioasă care arde în iad. Cu alte cuvinte, Dumnezeu le-a dat un refugiu pentru a scăpa de chinuri. Deoarece Dumnezeu nu doreşte ca nici unul din noi să sfârşească în iad, El doreşte inimile păcătoşilor să se întoarcă la El, prin chinuri. Eu cred că Cuvântul a fost scris şi arătat nouă petnru ca fiecare să fie condus la Cer.
Cu alte cuvinte, chinurile pe care ni le aduce Dumnezeu, nu sunt doar pentru a ne face să suferim. Dumnezeu aduce aceste chinuri în lume şi asupra noastră, pentru ca noi să ne punem speranţa nu în acest pământ, ci în Împărăţia Sa. Trebuie de asemenea să realizăm că El permite toate aceste lucruri pentru a ne face să predicăm dragostea Sa a mântuirii, la nenumărate suflete pierdute care sunt destinate flăcărilor veşnice ale iadului, pentru ca şi ei să creadă în Cuvântul mântuirii, să fie mântuiţi şi să scape de acest Necaz.
Unele feluri de peşte numiţi drac-de-mare sunt recunoscuţi printre alte lucruri pentru durerea pe care o poate cauza cu înţepăturile sale. Dacă nu ai grijă cu aceşti peşti, ţi se poate înţepa mâna de spinii otrăvitori şi apoi urmează o durere îngrozitoare, ca şi cum ai fi curentat de electricitate. Această durere nu e nimic, comparabil cu durerea de a fi înţepat de lăcuste.
Acum, imaginează-ţi că ai o astfel de durere timp de cinci luni. Va fi cea mai rea durere posibil, oricât vor dori oamenii să moară mai degrabă decât să trăiască în agonie, nu vor putea. Nu vor putea nici măcar să se omoare unii pe alţii, deoarece Cuvântul ne spune: “Vor dori să moară, şi moartea va fugi de ei”. Dar deoarece noi am devenit copiii lui Dumnezeu, crezând în evanghelia apei şi a Duhului şi deoarece astfel Îl avem pe Duhul Sfânt în noi, Dumnezeu ne va proteja de acest chin petnru ca noi să nu suferim durerea adusă de lăcuste. Noi suntem protejaţi chiar în mijlocul unui astfel de chin deoarece am primit ştergerea păcatelor, crezând în evanghelia apei şi a Duhului.
Noi nu ar trebui să privim cartea Apocalipsa doar cu teamă, ci prin Cuvântul Apocalipsei, trebuie să realizăm cum ne va da Dumnezeu protecţia Sa specială de chinuri, cum va fi glorificat prin noi şi cum vom fi şi noi îmbrăcaţi de Dumnezeu în glorie. Cunoscând aceste lucruri, putem fi mai îndrăzneţi, să predicăm evanghelia mai mult şi să dăm chiar şi mai multă glorie lui Dumnezeu, când vine timpul Necazului. Astfel, trebuie să trăim prin această eră fără vreo teamă în inimile noastre, nci cu vreo lăcomie pentru vieţile noastre pământeşti. Dumnezeu ne învaţă dinainte toate aceste lucruri, pentru ca noi să avem curaj. De aceea, noi trebuie să avem credinţa îndrăznelii.
Dumnezeu clasifică cele şapte chinuri în două categorii, primele patru catastrophe şi ultimele trei nenorociri, iar El clarifică faptul că cel din urmă va fi cu mult mai oribil şi teribil pe scală şi intensitate. Astfel, El anunţă în mod special, atunci când se termină cea de-a cincea trompetă: “Cea dintâi nenorocire a trecut. Iată că mai vin încă două nenorociri după ea.”
Cea de-a doua nenoricire este chinul celei de-a şasea trompetă: “şi zicând îngerului al şaselea, care avea trâmbiţa: “Dezleagă pe cei patru îngeri, care sunt legaţi la râul cel mare Eufrat!” Şi cei patru îngeri, care stăteau gata pentru ceasul, ziua, luna şi anul acela, au fost dezlegaţi, ca să omoare a treia parte din oameni” Aceasta arată că va izbucni un război masiv şi o treime din întreaga omenire va fi ucisă de această luptă. Cu alte cuvinte, Dumnezeu va aduce un chin oribil al războiului, pe acest pământ.
Versetele 17-18 spun: “Şi iată cum mi s-au arătat în vedenie caii şi călăreţii: aveau platoşe ca focul, iacintul şi pucioasa. Capetele cailor erau ca nişte capete de lei, şi din gurile lor ieşea foc, fum şi pucioasă. A treia parte din oameni au fost ucişi de aceste trei urgii: de focul, de fumul şi de pucioasa, care ieşeau din gurile lor.” Dumnezeu va permite ca un număr nelimitat de oameni să ucis de o armată masivă de călăreţi. Acesta este chinul care va veni cu sunetul tromepei celui de-al şaselea înger.
Ce se întâmplă când sună cea de-a şaptea trompetă? Va veni învierea şi răpirea. Până la cea de-a şasea trompetă, toate chinurile ce urmează vor fi aduse atât ca dezastre naturale, sau ca război ce va aduce moarte oamenilor, în mod direct. Deoarece toate acestea sunt incluse în chinurile celor şapte trompete şi sunt înregistrate în Biblie, cred în acest Cuvânt. Dar tu? Crezi şi tu în acest adevăr?
Ai primit ştergerea păcatelor tale, crezând în evanghelia apei şi a Duhului? Deşi incluse în aceste chinuri, pentru a scăpa de această suferinţă a chinului veşnic şi pentru a nu intra niciodată în iad, trebuie să crezi acum în evanghelia apei şi a Duhului, pe care Dumnezeu ţi-a dat-o pentru a face ca toate păcatele tale să dispară, pentru a te elibera de Necazul cel Mare şi petnru a-ţi da Împărăţia Sa, Nou Cer şi Pământ. Trebuie să ai credinţă în această evanghelie. Trebuie să ştii şi să crezi în această evanghelie. Nu este o altă cale spre Cer decât prin credinţa ta în această evanghelie a apei şi a Duhului.
Isus i-a spus lui Petru: “Şi îţi voi da cheile Împărăţiei Cerurilor”. Cheile Împărăţiei Cerurilor ne spune date atunci când credem în Isus Hristos ca Mântuitor al nostru—că El a venit pe acest pământ, că a luat asupra Sa toate păcatele omenirii şi a lumii cu botezul Său primit de la Ioan Botezătorul, la Râul Iordan, că El a purtat toate aceste păcate şi a murit pe Cruce şi că a înviat din morţi. Noi putem intra în Cer şi să fim protejaţi de aceste chinuri, doar când avem această credinţă—credinţa care crede că toate păcatele noastre au fost şterse.
Odată cu sunetul celei de-a şaptea trompetă vine răpirea, împreună cu martirismul descris în Apocalipsa 13. Când apare Anticrist, noi ne vom întâmpina moartea neprihănită, martirizată pentru evanghelie.
Atunci vei putea învinge vremurile din urmă cu îndrăzneală şi vei locui în Împărăţia de o mie de ani şi în Noul Cer şi Pământ, promise de Domnul. Pentru a sluji Domnului ca unii dintre cei 24 de bătrâni ce stau în jurul lui Isus Hristos, care este Dumnezeu, nu este altă cale decât să învingi cu îndrăzneală Necazul cel Mare, crezând în evanghelia apei şi a Duhului. Trebuie să realizezi cât de preţioasă şi importantă este această evanghelie pe care o cunoşti şi în care crezi. Crede în această evanghelie a apei şi a Duhului.
Sper şi mă rog va voi, ca şi sfinţi născuţi din nou, crezând în această evanghelie cu inimile voastre, să învingeţi vremurile din urmă şi să moşteniţi Împărăţia de o mie de ani şi Cerul Său veşnic.