(Apocalipsa 10:1-11)
Să ne îndreptăm acum atenţia asupra subiectului când se va întâmpla răpirea. Există multe pasaje în Biblie care vorbesc despre răpire. Noul Testament aremulte pasaje care discută despre aceasta, la fel şi Vechiul Testament, unde putem găsi de exemplu, Ilie care s-a ridicat la Cer într-un car de foc, şi Enoh care a umblat cu Dumnezeu şi a fost luat de El. După cum se vede, Biblia vorbeşte în multe locuri despre răpire. Răpirea înseamnă “a ridica”. Se referă la ridicarea lui Dumnezeu la Cer a poporului Său, prin puterea Sa.
Totuşi, ceea ce este cel mai complicat în Biblie este şi această întrebare a răpirii. Când va ridica Dumnezeu pe poporul Său? Această întrebare asupra timpului răpirii este una dintre cele mai frecvent puse, din creştinism.
Să ne întoarcem la 1 Tesaloniceni 4:14-17 să vedem ceea ce ne-a spus Dumnezeu prin Apostolul Pavel: “Căci dacă credem că Isus a murit şi a înviat, credem şi că Dumnezeu va aduce înapoi împreună cu Isus pe cei ce au adormit în El. Iată, în adevăr, ce vă spunem, prin Cuvîntul Domnului: noi cei vii, cari vom rămînea pînă la venirea Domnului, nu vom lua -o înaintea celor adormiţi. Căci însuş Domnul, cu un strigăt, cu glasul unui arhanghel şi cu trîmbiţa lui Dumnezeu, Se va pogorî din cer, şi întîi vor învia cei morţi în Hristos. Apoi, noi cei vii, cari vom fi rămas, vom fi răpiţi toţi împreună cu ei, în nori, ca să întîmpinăm pe Domnul în văzduh; şi astfel vom fi totdeauna cu Domnul.”
În Iuda 1:14, Dumnezeu ne mai spune: “Şi pentru ei a proorocit Enoh, al şaptelea patriarh dela Adam, cînd a zis: “Iată că a venit Domnul cu zecile de mii de sfinţi ai Săi.” Cu alte cuvinte, sfinţii vor fi ridicaţi în aer, de către Dumnezeul nostru, cu sunetul trompetei unui arhanghel, vor rămâne în aer un timp şi apoi vor coborî din nou pe pământ cu Domnul nostrum. Aceasta este descrierea corectă biblică a răpirii.
Motivul pentru care ne-am uitat înainte la pasajele de mai sus, este deoarece Apocalipsa 10 ne spune când va veni răpirea. După cum am menţionat înainte, pasajul principal al acestui pasaj se găseşte în versetul 7 “ci că în zilele în cari îngerul al şaptelea va suna din trîmbiţa lui, se va sfîrşi taina lui Dumnezeu, după vestea bună vestită de El robilor Săi proorocilor.” Acest verset este cheia răspunsului tuturor întrebărilor şi preocupărilor noastre despre răpire, deoarece ne spune când se va întâmpla răpirea.
Dumnezeu îi trimite lui Ioan în viziune un înger puternic şi arată ceea ce face prin acest înger, făcându-l să se comporte ca şi cum Domnul venise pe acest pământ.
Acest înger, ridicându-şi mâna la cer, “a jurat pe Cel ce este viu în vecii vecilor, care a făcut cerul şi lucrurile din el, pămîntul şi lucrurile de pe el, marea şi lucrurile din ea, că nu va mai fi nicio zăbavă.” Că nu va mai fi nici o zăbavă înseamnă că nu mai e nici un motiv de a mai intarsia. Înseamnă “nu mai este timp”. În schimb, faptul că nu mai este timp înseamnă că în ziua sunetului celui de-a şaptelea înger, misterul lui Dumnezeu va fi împlinit aşa cum Dumnezeu a declarat slujitorilor Săi, profeţilor.
Dintre chinurile celor şapte trompete, când sună ultima trompetă, lumea va intra în chinurile celor şapte cupe. Trebuie să realizăm că până atunci nu va mai rămânea timp pe acest pământ. Astfel, Cuvântul lui Dumnezeu din versetul 7, că “în zilele în cari îngerul al şaptelea va suna din trîmbiţa lui, se va sfîrşi taina lui Dumnezeu, după vestea bună vestită de El robilor Săi proorocilor.” În altă parte, şi Pavel a spus că răpirea se va întâmpla cu vocea unui arhanghel şi sunetul trompetei lui Dumnezeu. Aceasta avea Pavel în minte şi acesta este punctul de pornire pentru toate referinţele Bibliei, precum şi cele ale răpirii.
“În zilele în cari îngerul al şaptelea va suna din trîmbiţa lui, se va sfîrşi taina lui Dumnezeu, după vestea bună vestită de El robilor Săi proorocilor.” Acest Cuvânt ne spune că răpirea sfinţilor se va întâmpla când îngerul cel de-al şaptelea înger îşi sună trompeta, ridicându-i în aer. Când slujitorii lui Dumnezeu răspândesc evanghelia apei şi a Duhului, sufletelor pierdute, Duhul Sfânt de fapt S-a ridicat în inimile credincioşilor care au acceptat evanghelia adevărată şi de fapt au devenit copiii lui Dumnezeu. Este la fel şi cu noi, faptul că răpirea, misterul lui Dumnezeu, se va preschimba în realitate de a asemenea, ridicându-i pe sfinţi în aer.
După aceasta, Dumnezeu va distruge în mod complet această lume, turnând asupra sa ultimele chinuri ale celor şapte cupe, va adduce Împărăţia lui Dumnezeu pe acest pământ unde vom domni cu Hristos timp de o mie de ani şi apoi ne va muta în Noul Cer şi Pământ, unde vom trăi pentru totdeauna.
După ce i-a spus lui Ioan despre răpirea care va veni, Dumnezeu i-a poruncit să mănânce cărticica şi să profeţească din nou. Lecţia cea mai importantă pe care slujitorii lui Dumnezeu trebuie să o predice sfinţilor din aceste ultime zile, este a evenimentului răpirii şi timpul său exact. Ar trebui ca ei să înveţe aceste lecţii pe alţii, în termini biblici sănătoşi. De asemenea, ei trebuie să predice evanghelia apei şi a Duhului, în mod corect. Acestea trebuie să facă slujitorii lui Dumnezeu şi sfinţii Săi, care trec prin vremurile din urmă. Astfel Dumnezeu i-a încredinţat pe sfinţi cu aceste cuvinte, revelându-le şi misterul Său. Dumnezeu ne spune că nu va intarsia, ci Îşi va împlini lucrările, fără greş. Când vine timpul, Dumnezeu va împlini totul în realitate.
În capitolul 11 apar doi măslini, adică, doi profeţi. Aceşti doi slujitori ai lui Dumnezeu, simbolizaţi ca cei doi măslini, vor fi ucişi de Anticrist în lupta lor împotriva lui, dar vor fi înviaţi din morţi şi vor fi răpiţi după trei zile şi jumătate. Cu alte cuvinte, Dumnezeu ne arată în diferite ocazii, că răpirea se va întâmpla atunci când sfinţii sunt martirizaţi în acest timp al lui Anticrist.
Ceea ce trebuie să ştim dinainte este că sfinţii vor trăi în Necazul cel Mare, rămânând pe acest pământ până vor trece cele şase chinuri ale celor şapte trompete. Iar Dumnezeu îi va proteja pe sfinţi de aceste chinuri ale celor şapte trompete, adică Dumnezeu îi va proteja până la cel de-al şaselea chin, dar Anticrist îi va ucide în final, în culmea tiraniei sale, în timp ce duce ultima luptă împotriva lui Dumnezeu. Moartea pe care o vor îmbrăţişa în acest timp, este martirismul lor. Deoarece vor muri moartea neprihănită, pentru a-ţi apăra credinţa, noi numim aceasta “martirism”. De aceea, trebuie să credem că răpirea va veni după acest martirism şi de asemenea trebuie să predicăm altora această credinţă.
Mulţi oameni au fost mult confuzi când se va întâmpla răpirea, înainte sau după Necazul cel Mare. Oamenii din vremurile străvechi obişnuiau să creadă că Hristos Se va întoarce după Necaz şi că sfinţii vor fi ridicaţi cu cea de-a doua venire a lui Isus. Dar în ziua de azi, cei mai mulţi creştini cred că răpirea va veni după Necazul cel Mare. Ei cred că nu vor avea nimic de a face cu chinurile celor şapte trompete sau cele ale celor şapte cupe şi că vor fi ridicaţi în timp ce îşi duc vieţile normale, de zi cu zi. Dar noi trebuie nu trebuie să fim înşelaţi de această învăţătură falsă. Aceşti oameni sunt mult greşiţi în cunoaşterea şi înţelegerea lor asupra timpului răpirii; deoarece vremurile din urmă se apropie tot mai mult, pietatea lor se va diminua, iar credinţa lor va dispărea.
Când vă spun că răpirea va veni în mijlocul Necazului cel Mare, nu spun aceasta ca să vă fac mai pioşi. Nu doresc decât să aveţi o înţelegere clară a timpului răpirii şi să fugiţi de învăţătura falsă a răpirii de dinaintea necazului, deoarece în versetul 7 Dumnezeu ne spune în detaliu: “iar în zilele când al şaptelea înger va suna din trâmbiţă, se va împlini misterul lui Dumnezeu, aşa cum a anunţat El sclavilor Săi, profeţii.” Când sunt turnate chinurile celor şapte cupe, spre deosebire de chinurile precedente ale celor şapte trompete, ele vor fi turnate una după cealaltă, în mod continuu. Noi, sfinţii, trebuie să realizăm aceasta.
Apocalipsa 16:1-2 ne spune că: “Am auzit din Templu o voce puternică spunându-le celor şapte îngeri: “Duceţi-vă şi turnaţi pe pământ cele şapte vase ale mâniei lui Dumnezeu!” Primul s-a dus şi şi-a turnat vasul pe pământ - şi peste oamenii care aveau semnul fiarei şi se închinaseră imaginii ei au venit nişte bube urâte şi dureroase”. Vărsarea cupelor care au mai rămas la rând urmează după acest prim chin, ca şi cum chinurile sunt programate, cu cei şapte îngeri care-ţi golesc cupele, una după alta, fără nici o sunare a trompetei, sau orice altceva. Cu alte cuvinte, turnând cele şapte cupe la rând, Dumnezeu va distruge complet această lume. De ce? Deoarece totul se va sfârşi cu turnarea chinurilor celor şapte cupe, care împreună sunt incluse în chinurile celei de-a şaptea trompetă.
Când sunt aduse chinurile celor şapte trompete, sunt cel puţin unele pauze între un chin şi următorul, dar cu chinurile celor şapte cupe, nu există nici o pauză. Deoarece aceste chinuri ale celor şapte cupe sunt rezervate pentru momentul final, după ce chinurile celor şapte trompete sunt aduse în ordine, atunci când ultima trompetă sună în final, lumea se schimbă la un întreg nou nivel, unde totul se va sfârşi.
De aceea Apocalipsa 11:15-18 înregistrează: “Al şaptelea înger a sunat. În cer erau voci puternice care ziceau: “Împărăţia lumii a devenit Împărăţia Domnului nostru şi a lui Cristos al Său - iar El va domni pentru totdeauna!” Cei douăzeci şi patru de bătrâni care stăteau pe tronurile lor înaintea lui Dumnezeu au căzut la pământ şi I s-au închinat lui Dumnezeu, zicând: “Îţi mulţumim, Doamne, Dumnezeule Atotputernic, care eşti şi care erai, pentru că Ţi-ai luat puterea cea mare şi ai început să domneşti! Naţiunile sunt pline de mânie; a venit pedeapsa Ta, a venit timpul ca morţii să fie judecaţi, să-i răsplăteşti pe sclavii Tăi, profeţii, pe sfinţi şi pe cei care au reverenţă faţă de Numele Tău, pe cei mici şi pe cei mari şi să-i distrugi pe cei care au pervertit pământul!’”
Se spune aici că, atunci când cel de-a şaptelea înger îşi sună trompeta, se aud voci puternice, zicând: “Împărăţia lumii a devenit Împărăţia Domnului nostru şi a lui Cristos al Său- iar El va domni pentru totdeauna!” Dar nu se menţionează deloc nici un chin. De ce? Deoarece imediat după ce sună cea de-a şaptea trompetă, nu era cel de-al şaptelea chin, ci răpirea. Dumnezeu îi va învia şi ridica pe sfinţi, atât pe cei care trăiesc pe pământ, cât şi pe cei care dorm deja, iar când răpirea lor se sfârşeşte, El va turna chinurile celor şapte cupe şi va distruge complet lumea.
Dacă dorim să aflăm când se va întâmpla răpirea în mod exact, trebuie să doar să ne uităm la Cuvântul lui Dumnezeu, găsit Apocalipsa 10:7. Misterul lui Dumnezeu se va sfârşi cu siguranţă în acel timp, după cum El a declarat slujitorului Său, profeţii. Misterul lui Dumnezeu aici se referă la răpire—nu a oricui, ci a sfinţilor.
Aici prezint un alt pasaj, pentru a avea o înţelegere clară şi o credinţă corectă. Din nou, Biblia spune. “Iată, vă spun un lucru care n-a fost cunoscut până acum: nu toţi vom muri, dar toţi vom fi schimbaţi - într-o clipă, într-o clipire din ochi, la cea din urmă trâmbiţă. Trâmbiţa va suna, iar cei morţi vor fi înviaţi nemuritori şi noi vom fi schimbaţi (1 Corinteni 15:51-52).” Nu spune Biblia clar că învierea sfinţilor, cei morţi în Hristos vor fi înviaţi în mod incoruptibil şi de asemenea vor fi schimbaţi într-un moment pentru a fi răpiţi.
Îngerul care apare în capitolul 10 este un înger puternic trimis de Dumnezeu, diferit de celălalt înger care sună primele şase trompete. Când ne uităm la ceea ce face acest înger puternic, el apare atât de asemănător cu Dumnezeu, încât îl confundăm cu El. “Şi având deasupra capului un curcubeu. Faţa lui era ca soarele, picioarele îi erau ca nişte stâlpi de foc şi în mână avea un sul mic, care era deschis. Şi-a pus piciorul drept pe mare, piciorul stâng pe uscat şi a strigat cu voce puternică, asemănătoare răgetului de leu. Când a strigat, s-au auzit cele şapte tunete.”
Cu alte cuvinte putem să-l confundăm pe acest înger cu Dumnezeu, deoarece acest înger puternic execută toate lucrurile pe care trebuie să le facă Hristos, în numele Său. Aceasta ne spune că Dumnezeu va face toate aceste lucruri prin acest înger puternic. Aceasta ne spune că acest înger, aşezându-şi piciorul pe mare şi pământ, le va distruge pe amândouă şi că, atunci când vin tunetele, el va completa tot ce a planificat Dumnezeu în Isus Hristos, chiar de la începutul creaţiei universului şi a omenirii.
Dintre chinurile celor şapte trompete, noi sfinţii vom trăi şi vom experimenta primele şase chinuri şi vom continua să predicăm evanghelia până atunci. Dumnezeu i-a spus lui Ioan să ia, să mănânce cărticica şi să profeţească din nou, dar acest Cuvânt îţi este adresat de asemenea ţie şi mie—adică până în ultima zi trebuie să continuăm în credinţa noastră şi să continuăm să trăim. Deoarece răpirea noastră se va adeveri atunci când sună cea de-a şaptea trompetă, trebuie să recunoaştem acest adevăr al răpirii noastre, să ţinem strâns de ea în credinţă şi să auzim Cuvântul şi să predicăm evanghelia până când vine această zi.
Până când sună cea de-a şaptea trompetă, Anticrist va fi activ în mijlocul acestui chin, sfinţii vor fi martirizaţi cu ea şi vor fi răpiţi la scurt timp după aceea. Astfel, chiar în acest timp, când credinţa multor credincioşi în Isus este zguduită până în miezul ei şi pierzându-şi vitalitatea, tu şi eu trebuie încă să trăim prin credinţă. Cu alte cuvinte, trebuie să credem că răpirea noastră va veni exact exact după ce sună cea de-a şaptea trompetă şi să ne trăim vieţile prin această credinţă.
În curând vom vedea chinurile celor şapte trompete cu ochii noştri. Vom vedea cu ochii noştri şi vom număra aceste chinuri, chiar de la început, până la cel de-al şaselea. După aceasta, atunci când noi sfinţii simt în mod intuitiv că a venit timpul martirismului nostru, vom fi martirizaţi de fapt. Aceasta nu este nici o poveste, nici un science-fiction. Nu este nici ceva ce poţi crede sau nu după capriciul cuiva. Aceasta ţi se va întâmpla de fapt ţie şi mie.
Apocalipsa 10:7, versetul care arată răpirea cel mai clar, din Apocalipsa, ne spune că răpirea sfinţilor va veni cu sunetul celei de-a şaptea trompetă şi că lumea se va sfârşi cu chinurile celor şapte cupe. După îi va ridica pe sfinţi, Dumnezeu va adduce întreaga lume la final. Când toţi sfinţii sunt răpiţi, ei Îl vor lăuda în aer. Dar pe acest pământ, plăgile celor şapte cupe vor fi turnate, distrugând complet, iar când se sfârşesc aceste chinuri ale celor şapte cupe, sfinţii vor coborî pe pământul reînnoit, cu Domnul. Iar Împărăţia de o mie de ani, Împărăţia lui Hristos, vor fi atunci construite pe acest pământ.
Creştinii de azi sprijină cel mai mult răpirea de dinaintea Necazului cel Mare, iar în ziua de azi unii dintre ei au ajuns atât de departe încât apără chiar şi amilenialismul—adică, nu există aşa ceva cum ar fi Împărăţia de o mie de ani. Atunci, este o realitate Împărăţia de o mie de ani? Există atât de mulţi cred în felul acesta în ziua de azi. Unii dintre ei, care slujesc în unele dintre cele mai mari biserici din Coreea, declară că totul din Apocalipsa, de la semnul 666, până la răpire, nu este faptic, cid oar symbolic. Aşa cum Domnul nostru a întrebat cândva: “va mai fi oare credinţă pe pământ când vine Fiul Omului?” cu siguranţă este foarte greu să găseşti credincioşi adevăraţi în aceste vremuri din urmă.
Dar Domnul ne spune că răpirea noastră se va întâmpla într-adevăr ca realitate. Când suntem răpiţi, Îl vom întâlni pe Domnul în aer şi-L vom lăuda, ni se va purta de grijă şi vom fi mângâiaţi de El, ne vom întoarce din nou pe acest pământ, cu El. Coborând în Împărăţia de o mie de ani, vom trăi vieţi noi în trupurile noastre înviate şi transformate, în mijlocul a tot ce este reînnoit, de la vieţile noastre schimbate, până la binecuvântările schimbate. Vom trăi într-o astfel de glorie, îmbrăcaţi de Dumnezeu. Tu şi eu trebuie să trăim cu această credinţă şi această speranţă. Iar când Împărăţia de o mie de ani s-a sfârşit, vom intra în onoarea şi gloria veşnică.
De aceea Biblia spune că cei care vom moşteni toate lucrurile, sunt sfinţii. Deoarece tu şi eu suntem sfinţii care s-au născut din nou, prin evanghelia apei şi a Duhului, suntem moştenitorii lui Dumnezeu şi părtaşi ai moştenirii cu Hristos, care va moşteni toate lucrurile. Astfel, tu şi eu trebuie să învingem greutăţile acestei lumi, prin credinţă şi să perseverăm, privind spre ziua moştenirii noastre. De asemenea, trebuie să avem credinţa care se luptă, ca trupe de elită ale lui Dumnezeu.
Dumnezeu ne-a spus că toate aceste lucruri se vor împlini în curând, fără întârziere. Cu alte cuvinte, ele se vor împlini curând, cu siguranţă. Atunci poate că unii se întreabă de ce Dumnezeu nu ne-a vorbit despre aceasta mai detaliat. Răspunsul la această întrebare este că ascunderea lucrărilor lui Dumnezeu este înţelepciunea Sa. (Proverbe 25:2, Luca 10:21).
Dacă planul lui Dumnezeu ar fi scris în detaliat, ar fi o mare agitaţie în această lume. Atunci sfinţii nu ar putea să trăiască până în ultima zi. Aproape toţi sfinţii ar fi ucişi de necredincioşi şi nici un singur sfânt nu ar supravieţui. Dacă fiecare detaliu despre vremurile din urmă este scris în Biblie, cei care nu sunt născuţi din nou prin apă şi Duh, îi vor omorîpe credincioşii născuţi din nou. Ascunzându-şi scopurile, Dumnezeu le revelează doacelor care merită şi de altfel le ţine ca mistere, de restul—aceasta este înţelepciunea lui Dumnezeu. Dumnezeu ne-a revelat planul Său şi ne-a permis să îl cunoaştem, doar pentru că este atât de necesar sfinţilor din această eră.
Faptul că bisericile lui Dumnezeu născute din nou vorbesc acum despre vremurile din urmă în detaliat, înseamnă că zilele din urmă de apropie de noi. Deoarece era Necazuli este iminentă, Cuvântul Apocalipsei este predicat, pentru ca sfinţii să aibă cunoaşterea potrivită a vremurilor din urmă, pentru persevere şi a învinge acest Necaz care se apropie. Chiar şi cei născuţi din nou, dacă ei întâmpină Necazul fără nici o cunoaştere, nu vor şti ce să facă şi vor fi aruncaţi într-o mare confuzie, atunci când Necazul soseşte de fapt. Această confuzie va fi şi mai mare pentru cei care se bazează pe credinţa lor individuală.
Ne putem imagina că multe suflete nepregătite, în ignoranţa şi confuzia lor, vor începe să treacă pe căi greşite, atunci când vin zilele din urmă. “Ţi-a spus ceva Dumnezeu?” “Nu ţi-a arătat o viziune când te rugai?”. Mulţi vor fi agitaţi să caute viziuni de la Dumnezeu şi mulţi vor pretinde că au avut astfel de viziuni în vremurile din urmă. “Nu ţi-a spus Dumnezeu ceva când te rugai?” Dacă sfinţii rămân ignoranţi, aceasta va fi o întrebare obişnuită ridicată printre sfinţii vremurilor din urmă.
Dar Dumnezeu nu lucrează niciodată astfel, deoarece El ne-a poruncit deja: “Cel ce are urechi să audă ce zice bisericilor Duhul.” Cu alte cuvinte, sfinţii trebuie să audă doar ceea ce spune Duhul Sfânt prin biserici. Deoarecce Duhul Sfânt, garantând Cuvântul lui Dumnezeu, mărturiseşte doar ceea ce este corect şi adevărat, atunci când sună chinurile, în timp ce vin vremurile din urmă, noi sfinţii nu vom fi luaţi prin surprindere de următoarele necazuri, ci vom trăi prin credinţă—deoarece noi vom fi auzit deja Cuvântul adevărului şi îl vom fi întipărit dinainte în inimile noastre, în credinţă.
De aceea Ioan ne-a revelat dinainte ceea ce se va întâmpla în viitor şi de ce slujitorii lui Dumnezeu predică adevărul, în limitele acestui Cuvânt scris. Profeţia nu este alta decât cunoaşterea şi predicarea a ceea ce va veni din Cuvântul scris al lui Dumnezeu; pretinderea ca am avut viziuni în vise sau rugăciuni, nu este!
Nu uita niciodată că răpirea noastră va veni întra-adevăr şi că noi suntem sfinţii lui Dumnezeu. Nici nu uita că acum ai devenit sfânt ce va fi cu Hristos în aer atunci când vine răpirea ta, care va coborî din nou pe pământul reînnoit pentru a trăi o mie de ani şi care va trăi pentru totdeauna în Noul Cer şi Pământ. Dacă auzi oameni vorbind despre răpirea de dinaintea Necazului sau răpirea de după necaz, sau pretinzând că nu există deloc Împărăţia de o mie de ani, spune-le adevărul referindu-te la pasajul pe care l-am discutat aici. De asemenea ar trebui să le dai 1 Tesaloniceni 4 and 1 Corinteni 15 şi să le spui că Domnul va coborî cu vocea unui arhanghel şi sunetul ultimei trompete şi-i va ridica pe sfinţi în aer pentru a fi cu El. Doar când crezi în această răpire poţi să-ţi aperi credinţa.
Pentru a fi răpit, trebuie să existe martirism prin credinţă şi învierea trupului. Deoarece răpirea va veni în mod simultan cu învierea, imediat ce suntem înviaţi, vom fi răpiţi şi ridicaţi în aer. De aceea, răpirea şi învierea sunte acelaşi lucru. Luând parte la prima învierea înseamnă a trăi cu Domnul în Împărăţia de o mie de ani. A fi răpit mai înseamnă a trăi cu Domnul pentru o mie de ani, pe acest pământ.
Atunci de ce vom fi răpiţi? Deoarce Dumnezeu va distruge totul pe acest pământ, turnând chinurile celor şapte cupe—adică îi va răpi pe sfinţi dinainte, pentru a-şi elibera copiii de aceste chinuri ale terminării. Pentru a-i separa pe sfinţi, de cei păcătoşi şi pentru a le arăta destinaţiile lor diferite, El îi va răpi pe sfinţi. Astfel, trebuie să credem în aceste lucruri—în răpirea noastră, în învierea noastră şi martirismul nostru.
Unora, evanghelia apei şi a Duhului este revelat în detaliu, în timp ce altora ea rămâne ca un secret complet ascuns. La fel, martirismul sfinţilor, învierea, răpirea şi domnia lor peste Împărăţia de o mie de ani şi Noul Cer şi Pământ, sunt toate secretele lui Dumnezeu. Doar celor născuţi din nou le-a revelat Dumnezeu şi le-a arătat aceste secrete. Le-a făcut posibil să trăiască prin zilele din urmă şi să-şi învingă greutăţile, cu speranţa în răpirea şi Împărăţia Cerurilor.
Tu şi eu trebuie să avem acest fel de credinţă. Fără acest fel de credinţă—adică, fără a crede că vom fi răpiţi, că vom trăi în Noul Cer şi PĂmânt, că Domnul ne va învia din morţi, când suntem ucişi de Anticrist, ne va răpi, ne va permite să locuim în aer şi apoi să ne întoarcem pe acest pământ pentru a domni cu El timp de o mie de ani—nu vom putea persevere prin viaţa dificilă şi tristă a acestei ultime ere.
Sfinţi au un vis frumos şi nimeni decât Domnul nostru nu poate să facă acest vis să devină realitate. Fără această speranţă, noi vom trăi doar în tristeţe şi suferinţă în această lume apăsătoare.
Pavel i-a spus lui Timotei să ţină lucrul frumos care I s-a încredinţat. Această evanghelie este frumoasă; la fel şi martirismul nostrum, învierea şi răpirea; şi la fel şi trăirea în Împărăţia de o mie de ani şi Noul Cer şi PĂmânt. Aceastea toate sunt lucruri bune şi frumoase. Ele aparţi doar sfinţilor şi toate sunt credinţă şi speranţă realizabilă, nu iluzii sau imaginaţii. Acestea sunt speranţa şi credinţa noastră date de Domnul. Cu creainţa în toate acestea, trebuie să trăim în această eră sperând în ziua când ni se vor aduce Împărăţia de o mie de ani şi Noul Cer şi Pământ.
Cei care vor fi răpiţi nu sunt alţii decât tu şi eu. Noi trebuie să trăim prin credinţă, aşteptând ziua când vom fi răpiţi pentru a sta înaintea Domnului şi să domnim în Împărăţia de o mie de ani şi Noul Cer şi Pământ.
Dumnezeu ne spune că Cel care trebuie să vină, va veni în curând. Chinurile care vor veni în timpul primei jumătăţi ale perioadei de şapte ani a Necazului, sunt destul de blânde şi scurte. Dacă chinurile ar continua pe parcursul celor şapte ani a Necazului cel Mare, cum ar putea cineva să le superte? Chinurile timpurii sunt scrute şi cu cât se apropie timpul de final, va fi mult mai mult de văzut. Când vine chinul celei de-a şaptea trompetă, va ajunge de o proporţie spectaculară.
Când Satan încearcă să scuture credinţa sfinţilor, el va da de exemple pe câţiva lideri de biserici, ucigându-i. Satan poate spune: “Îţi cruţ viaţa dacă Îl negi pe Dumnezeu!” Chiar dacă lumea ar fi să se facă mai bună, ar trebui să te gândeşti de două ori la oferta lui Satan. Atunci, cine în toate minţile L-ar nega pe Domnul când el ştie foarte bine că Domnul ar turna chinurile celor şapte cupe, prin aceste chinuri? Sfinţii care cunosc sfârşitul lumii, nici nu-L neagă pe Domnul, nuci nu-şi neagă credinţa. De asemenea, deoarece în inimile noastre este Duhul Sfânt, El ne va da curajul.
Deoarece toate planurile lui Dumnezeu vor fi în curând împlinite în vremurile din urmă, nu va mai fi loc pentru plictiseală. Când se termin chinurile ce durează puţi, va fi învierea şi după aceasta va veni răpirea, care ne va ridica în aer. Imaginează-ţi corpurile noastre din carne, transformate în trupuri spirituale, lăudându-L pe Domnul. În Împărăţia lui Dumnezeu putem să ne bucurăm de o lume complet diferită, frumoasă şi elegantă, aşa cum nu am mai experimentat înainte pe acest pământ. Deoarece trupurile noastre nu mai au limitări ale tiompului şi spaţiului, noi vom trăi într-o lume de minuni şi uimitoare, unde putem merge oriunde dorim.
Îi dau lui Dumnezeu mulţumirile noastre adevărate pentru că ne-a dat astfel de binecuvântări. Îi mulţumesc lui Dumnezeu că ne-a revelat în detaliu, prin Cuvântul Său, Marele Necaz, chinurile sale, martirismul nostru, învierea şi răpirea. Şi mă rog ca inimile noastre să trăiască întotdeauna, cunoscând această ultimă eră şi crezând în ea.