- All e-books and audiobooks on The New Life Mission website are free
- Explore multilingual sermons in global languages
- Two new revised editions in English have been released
- Check out our website translated into 27 languages
Temă 9: Romani (Comentarii asupra Cărții Romani)
[3-1] Introducere la Romani Capitolul 3
Pavel a spus că necredinţa oamenilor nu a făcut credincioşia lui Dumnezeu fără efect. Continuat din capitolul 2, Apostolul Pavel a arătat în acest capitol că evreii nu aveau nici un avantaj faţă de Neamuri. În acest capitol, Pavel a comparat legea, şi legea de neprihănire a lui Dumnezeu, înainte să vorbească despre legea neprihănirii lui Dumnezeu, care le permite păcătoşilor să primească neprihănirea Sa şi-i conduce la viaţa adevărată. De asemenea, el a mai înfatisat în acest capitol că mântuirea de păcat nu este prin faptele noastre, ci prin credinţa în neprihănirea lui Dumnezeu.
Apostolul Pavel a spus că, chiar dacă evreii şi alţi oameni nu cred în neprihănirea lui Dumnezeu, necredinţa lor nu le face neprihănirea fără efect. Dumnezeu nu poate minţi, iar credincioşia neprihănirii Sale nu va dispărea. Efectul nu va fi anulat doar pentru că evreii nu cred în neprihănirea Sa.
Neprihănirea lui Dumnezeu despre care a predicat Pavel, nu poate fi anulat, doar pentru că oamenii nu cred. Oricui crede în mântuirea pe care Dumnezeu le-a dat-o păcătoşilor, primeşte neprihănirea lui Dumnezeu, şi această neprihănirea este perfectă dincolo de moralitatea sau gândul uman.
Pavel i-a blamat pe cei care nu au crezut în neprihănirea lui Dumnezeu pentru că L-au făcut un mincinos. Dumnezeu a spus că i-a mântuit complet pe oameni de păcatele lor, prin neprihănirea Sa, dar nu au crezut în aceasta, de aceea El a fost transformat într-un mincinos. Totuşi, neprihănire alui Dumnezeu nu este afectată de necredinţa lor.
Cum este revelată neprihănirea lui Dumnezeu?
Cei care nu cred în neprihănirea lui Dumnezeu vor fi judecaţi de păcatele lor. Putem confirma cu toţii neprihănirea lui Dumnezeu, cu mântuirea pe care El o dă. Cei care cred în neprihănirea Sa primesc iertarea păcatelor şi obţin vieţile veşnice. De aceea, oricine poate fi binecuvântat, crezând în credincioşia neprihănirii lui Dumnezeu.
Neprihănirea lui Dumnezeu nu este falsă, ci adevărată. Fiecare este un mincinos înaintea lui Dumnezeu. Dar Dumnezeu lucrează aşa cum a promis şi împlineste promisiunile. De aceea, neprihănirea lui Dumnezeu câştigă asupra minciunilor umane. Fiinţele umane trebuie să creadă în neprihănirea lui Dumnezeu. Dumnezeu nu schimbă ceea ce a spus, în timp ce fiinţele umane îsi schimbă frecvent atitudinile, potrivit părerilor lor circumstanţiale. Dumnezeu este întotdeauna adevărat în ceea ce a spus omenirii.
Romani 3:5 afirmă: “Iar dacă nedreptatea noastră învedereaza dreptatea lui Dumnezeu, ce vom zice?.” Nedreptatea omenirii revelează neprihănirea lui Dumnezeu.
Neprihănirea lui Dumnezeu este revelată mai departe de slăbiciunile noastre. Aceasta este, deoarece, aşa cum a fost înregistrat, Isus Însusi S-a comportat în mod neprihănit pentru a-i mântui pe păcătoşi de toate păcatele lor. De aceea, neprihănirea lui Dumnezeu străluceşte chiar şi mai strălucitor, datorită infirmităţilor oamenilor. Acest adevăr poate fi găcit în evanghelia apei şi a Duhului, care este umplut cu neprihănire alui Dumnezeu. Motivul pentru aceasta este deoarece toţi oamenii păcătuiesc până în ziua când mor, iar dragostea lui Dumnezeu este mai mare decât acele păcate. Dragostea lui Dumnezeu îi mântuieşte de păcatele lor pe păcătoşii fragili.
Domnul nostru a învins toate păcatele lumii şi a completat mântuirea Sa, prin iertarea păcatelor. Nici o persoană nu poate trăi o viaţă fără păcat. Din moment ce oamenii au fost destinaţi să meargă în iad, Dumnezeu are grijă de ei cu dragostea Sa, iar aceasta este neprihănirea Sa.
Noi oamenii, am fost mincinoşi din ziua când ne-am născut şi am respins neprihănirea lui Dumnezeu, nu crezând în cuvintele Sale. Omenirea trebuia să fie osândită înaintea lui Dumnezeu, deoarece nici una din faptele lor nu au fost acceptabile în viziunea Sa. Dar Dumnezeu ne-a mântuit de păcatele noastre cu dragostea Sa, deoarece I-a fost milă de noi. Toţi oamenii trebuiau să meargă în iad, deoarece erau corupţi prin înselaciunea lui Satan şi toţi au păcătuit. Totuşi, Dumnezeu Şi-a trimis singurul Fiu de a-i mântui pe oameni din mâinile diavolului şi din puterea întunericului. Apostolul Pavel a spus că o fiinţă umană poate încerca zilnic să se comporte decent, dar ea/el nu poate decât să comită păcat toată viaţa sa. Totuşi, acel rău al persoanei va mai revela neprihănirea şi dragostea lui Dumnezeu. Cu adevărat, fiinţele umane nu au nici o neprihănire şi astfel au nevoie de un mesager ca Apostolul Pavel. Ela ştiut şi a primit neprihănirea lui Dumnezeu, şi astfel a avut locuirea Duhului Sfânt. De aceea el a putut să-I predice neprihănirea.
Evanghelia pe care a predicat-o Pavels a fost bazată pe neprihănirea lui Dumnezeu
Evanghelia pe care a predicat-o Pavel a fost bazată pe neprihănirea lui Dumnezeu. Pavel a trebuit să predice evanghelia deoarece Dumnezeu i-a iubit pe păcătoşi şi i-a mântuit din păcatele lor. Dragostea de eliberare a lui Dumnezeu este în evanghelia apei şi a Duhului. De aceea, iertarea păcatelor depinde de credinţa noastră în neprihănirea lui Dumnezeu. Totuşi, problema este că oamenii cred în general că trebuie să trăiască în mod virtuos pentru a fi mântuiţi înaintea lui Dumnezeu. Fiinţele umane nu pot fi bine bazate pe instinctele lor primare; fiind buni în exterior devine doar un obstacol în acceptarea neprihănirii lui Dumnezeu. Oamenii trebuie să rupă gândurile lor fixe de trăire în mod virtuos, pentru a accepta circumcizia spirituală, pe care Dumnezeu le-a dat-o.
Nimeni de pe pământ nu poate fi cu adevărat bun. Atunci, cum au putut fi mântuiţi păcătoşii de toate păcatele lor?. Trebuie să arunce gândul că trebuie să trăiască vieţi bune pentru a fă mântuiţi. Mulţi oameni refuză să renunţe la gândurile şi standardele lor; de aceea nu pot fi complet mântuiţi din păcatele lor. Neprihănirea lui Dumnezeu, care este revelată în evanghelia circumciziei spirituale, ne-a făcut conştienţi de cum a slujit nedreptatea noastră doar pentru a demonstra dragostea lui Dumnezeu şi cât de mare a fost neprihănirea Sa. Din acest motiv, cei care cred în neprihănirea lui Dumnezeu sunt mândri de neprihănirea Sa şi nu de cea a lor. Cel neprihănit se laudă doar cu neprihănirea lui Dumnezeu şi-I înalta neprihănirea, deoarece vine de la Dumnezeu.
Apostolul Pavel îi învata pe legalişti rolul legii, care cred că ei vor merge în Rai, dacă fac fapte bune, dar dacă nu trăiesc vieţi virtuoase, după ce au crezut în Isus, nu pot atinge niciodată neprihănirea lui Dumnezeu. Legea este ca o oglindă care revelează păcatele umane. Pavel îi învata pe oameni să aibă credinţe regale şi că credinţele lor sunt greşite. Este învatatura lui Pavel şi călăuzirea sa spre neprihănirea lui Dumnezeu.
Pavel le vorbeşte celor care îi urmează pe învatatorii falşi, care nu cred că pot fi neprihăniţi şi fără păcat, după ce au crezut în Isus. El îi învata pe necredincioşi să creadă în neprihănirea lui Dumnezeu şi să fie liberi de condamnare. Pavel spune că cei care nu cred în mântuirea apei şi sângelui lui Isus, sunt sub judecată şi din moment ce nu cred în Dumnezeu, este potrivit ca ei să fie judecaţi. El spune că păcătoşii ar trebui să se întoarca la neprihănirea lui Dumnezeu şi să primească neprihănirea Sa pentru a fi eliberaţi de judecata cutremurătoare.
Atunci, putem păcătui mai mult deoarece credem în neprihănirea lui Dumnezeu?
Versetul 7 afirmă: “Căci dacă adevărul lui Dumnezeu, prin minciuna mea, a prisosit spre slava Lui, pentru ce dar mai sunt şi eu judecat ca păcătos?”. Apoi, dacă suntem chemaţi fără păcat, putem păcătui liber?. Pavel demonstrează acest punct. Din moment ce Dumnezeu te-a mântuit cu neprihănirea Sa, ţi se permite să păcătuieşti mai liber?. Dacă aşa crezi, ar trebui să ştii că nu cunoşti neprihănirea lui Dumnezeu şi că Îi calomniezi neprihănirea.
Chiar şi azi, sunt mulţi oameni care calomniază neprihănirea lui Dumnezeu în inimile lor; nu este foarte diferit de vremurile vechi. Pavel a scris această Scriptură acum aproape 2000 de ani şi chiar şi atunci, sunt mulţi oameni care au fost învaluiti în propriile lor feluri de gândire.
Înca şi azi, mulţi creştini care nu s-au născut înca din nou, înteleg greşit că, dacă cineva devine neprihănit, el/ea ar putea comite păcate anumit. Cei care nu s-au născut din nou, calomniază pe cei neprihăniţi, care sunt născuţi din nou din apă şi Duh, potrivit gândurilor cărnii lor şi vorbesc rău despre sfinţii născuţi din nou. Creştinii nominali i-au calomniat pe creştinii născuţi din nou cu adevărat, cu gândurile lor necredincioase. Adevărata credinţă nu poate fi înteleasa de carnea umană. Păcatul este ceva ce comiţi toată viaţa. Atât cel neprihănit, cât şi cel nedrept păcătuiesc în mod inevitabil. Totuşi, cei care resping neprihănirea lui Dumnezeu sunt cu păcat, în timp ce, cei care cred în ea, sunt fără păcat.
Pavel le-a spus necredincioşilor: “Căci ce este dacă unii n-au crezut? Oare necredinţa lor va nimici credincioşia lui Dumnezeu? Nicidecum! Ci Dumnezeu se vădeşte în adevărul Său, pe când tot omul întru minciună, precum este scris: “Drept eşti Tu întru cuvintele Tale şi biruitor când vei judeca Tu.”” (Romani 3:3-4). Doar pentru că omenirea nu crede în neprihănirea lui Dumnezeu, necredinţa lor nu-I poate anula neprihănirea. Dacă o persoană crede în neprihănirea lui Dumnezeu, este mântuită. Totuşi, dacă persoana nu crede, nu poate primi neprihănirea Sa. Asta este. Neprihănirea lui Dumnezeu va sta neclintită pentru totdeauna. Cei care merg în iad, nu cred în botezul şi sângele lui Isus şi niciodată nu vor putea să-şi cureţe păcatele. Neprihănirea lui Dumnezeu, care-i conduce pe credincioşi să se nască din nou, nu va putea fi făcută fără efect, doar pentru că oamenii nu cred în ea.
Să obţii neprihănirea lui Dumnezeu este indiferent de efortul uman
Să obţii neprihănirea Domnului nostru nu are nimic de-a face cu eforturile noastre umane. Este simplu legată de credinţele noastre în adevărul că neprihănirea lui Dumnezeu este ştergerea păcatelor noastre. O persoană care crede în adevărul apei şi al Duhului primeşte neprihănirea lui Dumnezeu prin credinţă. dar unul care nu crede în neprihănirea lui Dumnezeu primeşte judecata, potrivit adevărului cuvintelor lui Dumnezeu.
De aceea, Dumnezeu L-a trimis pe Isus în această lume şi L-a făcut să devină o piatră de poticnire şi o piatră de ofensă, pentru acei care nu sunt ascultători, chiar dacă Isus, o piatră de poticnire şi o piatră de ofensă, le-a dat neprihănirea lui Dumnezeu, devenind Mântuitorul lor. Chiar şi celei mai rele persoane i s-a dat obţină să calea de a deveni neprihănit şi să obţină viaţa veşnică. Chiar şi o persoană care face multe lucrări bune, nu poate fi eliberată de distrugere, dacă nu crede în neprihănirea lui Dumnezeu, care-l face să primească ştergerea păcatelor şi să se nască din nou.
Deoarece plata păcatului este moartea, oricine cu păcat va trece prin judecată. Isus devine o piatră de poticnire şi o piatră de ofensă pentru cei care încearca să-şi stabilească neprihănirea şi să intre în Cer, fără să creadă în neprihănirea lui Dumnezeu. De aceea, motivul pentru care oamenii se ruinează, deşi cumva ei cred în Isus, este deoarece nu cred în neprihănirea Sa.
Unii oameni spun că sunt păcătoşi, care au fost mântuiţi de păcatele lor, dar nu există un asemenea lucru ca “păcătosul mântuit”. Cum poate cineva deveni un păcătos, după ce a fost mântuit de păcat?. Cineva este fără păcat dacă a fost mântuit de păcat, şi cineva este cu păcat, dacă nu a obţinut mântuirea de păcat. Nu va fi o singură persoană cu păcat în Împaratia Cerurilor. Dumnezeu spune: “De aceea nu se vor ridica necredincioşii la judecată, nici păcătoşii în sfatul drepţilor.” (Psalmi 1:5).
Oamenii îsi pun marea întrebare, cum pot ei deveni necredincioşi, în timp ce zilnic comit păcate. Totuşi, nu este nevoie ca ei să se îngrijoreze despre aceasta. A deveni neprihănit, crezând în neprihănirea lui Dumnezeu, este posibil doar pentru că Domnul a luat deja toate păcatele lumii asupra Sa, împreuna cu păcatele lor viitoare, primind botezul la Râul Iordan şi murind pe Cruce, de aceea împlinind toată neprihănirea lui Dumnezeu. Păcătoşii pot deveni neprihăniţi doar crezând în neprihănirea lui Dumnezeu. Eşti înca dator, chair dacă toată toate datoriile tale au fost plătite?.
Domnul nostru ne-a eliminat toate păcatele cu neprihănirea Sa. Domnul I-a mântuit pe cei care au completat credinţa în evanghelia apei şi a Duhului, astfel că nu este nici o condamnare pentru ei, indiferent cât de slabi pot fi. Noi putem deveni cu toţii neprihăniţi, crezând în neprihănirea lui Dumnezeu.
Gândurile umane ne conduc la moarte
Gândurile umane ne conduc la moarte şi au originea din mintea carnală. Gândurile spirituale îsi au originea în credinţa în neprihănirea lui Dumnezeu. Este posibil ca diavolul să domine gândurile umane. Fiinţele umane nu au nici o alegere dacât să păcătuiască cu carnea lor. Totuşi, o persoană care are credinţă în neprihănirea lui Dumnezeu devine neprihănit prin credinţa în botezul şi sângele lui Isus. Nu se poate deveni neprihănit, evitând să comită păcat. Nu se poate deveni complet fără păcat, trecând printr-o transformare fizică, pentru a ajunge la o statură sfântă. Este nebunesc ca un creştin să creadă că poate intra în Cer, devenind o persoană sfântă care nu comite niciodată păcat în faţa lui Dumnezeu.
Putem fi mântuiţi de păcatele noastre, totul odată, crezând în neprihănirea lui Dumnezeu. Mai mult, fiecare păcătos poate fi complet mântuit de păcatul său, dacă crede în harul evangheliei apei şi a Duhului, care îi conduce pe credincioşi să se nască din nou. Poate părea imposibil ca cineva să devină fără păcat, dintr-un punct de vedere uman. Totuşi, este posibil prin credinţa în cuvântul lui Dumnezeu. Nu se poate trăi fără să păcătuieşti prin corpul uman, dar inima devine fără păcat dacă se crede cu adevărat în neprihănirea lui Dumnezeu. Corpurile umane au nevoie să-şi satisfacă dorinţele şi este imposibil ca corpurile să se abţină să păcătuiască, din moment ce în mod constant râvnesc plăcere. Dumnezeu vorbeşte adevărul; se poate deveni neprihănit doar prin credinţa în evanghelia apei şi a Duhului, pe care a dat-o Domnul. Nu se poate intra în Împaratia Cerurilor, făcând fapte bune cu carnea noastră. Putem intra în Rai, doar crezând în neprihănirea lui Dumnezeu.
Există o diferenţă între mintea spirituală şi mintea carnală
Minţile carnale nu pot întelege adevărul că pot deveni fără păcat doar prin credinţă şi că pot deveni neprihăniţi, creştinii nou născuţi. Deoarece ei cred că, chiar dacă o persoană se pocăieşte de greşelile sale, tot va păcătui din nou în ziua următoare.
Totuşi, chiar dacă nu este posibil ca o persoană să devină neprihănită prin faptele umane, este perfect posibil prin neprihănirea lui Dumnezeu. Aceasta este, deoarece se poate neprihănirea Sa crezând în botezul lui Isus şi sângele Său. Neprihănirea lui Dumnezeu este capabilă de a elimina păcatele tuturor oamenilor. Ne permite să fim neprihăniţi şi să-L numim pe Dumnezeu, Tatăl nostru. De aceea, ar trebui să ştii că adevărata credinţă începe cu credinţa în neprihănirea lui Dumnezeu. Adevărata credinţă nu începe cu mintea carnală, ci cu credinţa în cuvintele adevărului.
Mulţi oameni care nu s-au născut din nou sunt incapabili să scape de propriile lor gânduri, deoarece întotdeauna sunt închisi în ei. Aceşti oameni nu pot spune niciodată că au devenit neprihăniţi deoarece ei cred doar cu minţile carnale, chiar dacă spun că cred în Isus. Se poate spune că ea/el este fără păcat înaintea lui Isus doar când crede în cuvintele circumciziei spirituale, care conţine neprihănirea lui Dumnezeu.
De aceea, dacă o persoană doreşte să primească neprihănirea lui Dumnezeu, ar trebui să asculte cuvintele adevărului de la oamenii născuţi din nou cu adevărat şi să le credem cu inima. Duhul Sfânt locuieşte în fiecare sfânt care crede în neprihănirea lui Dumnezeu. Sper că voi fraţilor ţineţi acest adevăr în minte. Dacă doriţi cu adevărat să obţineţi binecuvântarea de a fi născut din nou, Dumnezeu îti va permite să întâlnesti o persoană născută din nou care crede în neprihănirea Sa.
Tu zici că nu este nici unul neprihănit?
Versetele 9 şi 10 afirmă: “Dar ce? Avem noi vreo precădere? Nicidecum. Căci am învinuit mai înainte şi pe iudei, şi pe elini, că toţi sunt sub păcat, După cum este scris: Nu este drept nici unul!” Este scris că nu este nimeni neprihănit, nu, nici unul.
Ce înseamna aceasta?. Vorbesc aceste vorbe despre condiţia noastră sau după ce suntem născuţi din nou?. Noi am fost cu toţii păcătoşi înainte să ne naştem din nou. Cuvintele “nu este nici unul neprihănit” se referă la condiţia înainte ca Isus să împlineasca misiunea de eliminare a tuturor păcatelor lumii. Nu se poate deveni neprihănit fără să crezi în Isus.
De aceea, cuvintele “sanctificare incrementală” a ajuns să existe prin oamenii care au slujit religii eretice sau idoli. “Nu este nici unul neprihănit, nu, nici unul.” Crezi că e posibil ca un păcătos să devină neprihănit, trecând prin auto-educare şi cultivare?. Nu se poate deveni neprihănit de unul singur.
“Nu este nici unul neprihănit, nu, nici unul”. Nu este nimeni care va deveni neprihănit sau care a devenit neprihănit prin propria trăire decentă a cuiva. Nu este o singură persoană care a devenit fără păcat prin eforturile sale proprii. Este posibil doar prin credinţa în circumcizia spirituală care conţine neprihănirea lui Dumnezeu.
Versetul 11 mai afirmă: “Nu este cel ce întelege, nu este cel ce caută pe Dumnezeu.” Nu este nici unul care îsi întelege propriu rău. Cu alte cuvinte, nu este nimeni care să înteleaga că este unul/una care va fi trimis/ă în iad. Un păcătos nici măcar nu poate întelege că este un păcătos. Un păcătos trăieşte în timp ce nici măcar nu întelege clar că va merge în iad datorită păcatelor sale. Cineva încearca să se primească mântuirea de păcat, întelegând că merită să meargă în iad datorită păcatului. Totuşi, nu este nici măcar unul care să înteleaga natura păcătoasă a cuiva înaintea lui Dumnezeu sau soarta sa de a merge în iad.
Suntem noi fiinţe profitabile sau neprofitabile în faţa lui Dumnezeu?. Întreaga omenire este fără folos până când se nasc din nou. Chiar dacă noi am devenit cu toţii neprihăniţi, mulţumită Lui, nu am fost noi cândva oamenii care au luptat împotriva lui Dumnezeu, am refuzat să credem în adevăr şi chiar L-am blamat?.
Apoi, cum poate un păcătos să-L glorifice pe Dumnezeu?. Cum poate un păcătos, care nici măcar nu şi-a stabilit propriile lui/ei probleme ale păcatului, să-L laude pe Dumnezeu?. Dumnezeu nu poate fă adevărata adorare, într-o stare de păcătos. Cum e posibil ca un păcătos să-L laude pe Dumnezeu?. Un păcătos nu poate niciodată să-I dea glorie lui Dumnezeu şi nu acceptă nimic de la o astfel de persoană.
În ziua de azi, misiuni de laudă s-au răspândit în întreaga lume. Totuşi, doar cei care cred în neprihănirea lui Dumnezeu pot să-L laude pe Dumnezeu. Crezi că Dumnezeu va fi încântat de auda unui păcătos?. Lauda unui păcătos este ca jertfa lui Cain. De ce ar accepta Dumnezeu laudele fără înteles şi inimile păcătoase ale unui păcătos?.
Versetul 12 afirmă: “Toţi s-au abătut, împreuna, netrebnici s-au făcut. Nu este cine să facă binele, nici măcar unul nu este.” Acei păcătoşi care “s-au abătut” nu cunosc marile lucrări pe care Dumnezeu le-a făcut pentru ei şi nu cred în El sau în Cuvântul adevărului. Mai mult, păcătoşii nu doar refuză să sprijinească cuvântul lui Dumnezeu sau nu cred în el, dar întotdeauna cred în înclinarile carnale bazate pe propriile lor gânduri. Astfel, nu pot discrimina niciodată înaintea lui Dumnezeu între ce este bine şi ce este rău.
Judecata corectă este posibilă doar prin cuvintele adevărului care conţine neprihănirea lui Dumnezeu. Deciziile bune şi judecăţile corecte pot fi făcute doar cu neprihănirea lui Dumnezeu. Ar trebui să ştii că judecăţile legale nu se odihnesc î oameni, ci în neprihănirea lui Dumnezeu. Toate gândurile umane s-a întors la o parte şi resping neprihănirea lui Dumnezeu. Oamenii spun: “Cred în felul acesta şi cred potrivit propriilor mele gânduri, indiferent despre ce vorbeşte Biblia. “Dar sper să realizezi că cineva care nu-şi alungă propriile lor gânduri cum ar fi acesta, este unul care respinge neprihănirea lui Dumnezeu cu încapatânarea egoistă a cuiva. De aceea, crezând în felul acesta nu-i permite cuiva să se întoarca la neprihănirea lui Dumnezeu.
Mintea carnală conduce duhul spre moarte
Cineva care nu s-a născut din nou este judecătorul său însusi. Acestor feluri de oameni nu la pasă despre ceea ce este scris în cuvintele lui Dumnezeu, ci în schimb, dacă ceva este diferit de propriile lor gânduri, ei spun că este greşit şi sunt de acord doar cu o parte a cuvintelor care se potrivesc cu propriile lor gânduri. Biblia afirmă că fiinţele umane s-au întors spre propriile lor gânduri şi egoismul lor. Dacă cineva speră să fie eliberat de păcatele sale în cel mai potrivit mod, el/ea are nevoie de neprihănirea şi dreptatea lui Dumnezeu. Atunci, ce este dreptatea lui Dumnezeu?.
Dreptatea lui Dumnezeu este neprihănirea lui Dumnezeu şi ar trebui să ştii că cuvântul lui Dumnezeu este criteriul pentru dreptatea neprihănită a lui Dumnezeu. “La început era Cuvântul şi Cuvântul era la Dumnezeu şi Dumnezeu era Cuvântul.” (Ioan 1:1). Cine este această Pesoană care se numeşte “Cuvântul”?. Cine este persoana care a fost cu Dumnezeu Tatăl şi Duhul Sfânt?. Este Mântuitorul nostru, Isus Hristos. Isus Hristos a devenit Mântuitorul nostru şi Regele regilor. Isus este Dumnezeu.
A fost spus în Ioan că la început a fost Cuvântul şi cuvântul era cu Dumnezeu. Da, Domnul Isus este Mântuitorul nostru. Cuvântul eset Dumnezeu şi este exact imaginea Persoanei Sale (Evrei 1:3). Mântuitorul este Dumnezeu. De aceea, deoarece Cuvântul este Dumnezeu Însusi, cuvintele Sale ale nprihănirii sunt diferite de gândurile noastre, ale fiinţelor umane. Trebuie să realizezi că păcătoşii îndraznesc să înteleaga neprihănirea lui Dumnezeu prin propria lor percepţie atunci când sunt ignoranţi în neprihănirea Lui. Cel care stă ferm prin credinţa în neprihănirea lui Dumnezeu este o persoană profitabilă care va fi pus spre un bun folos de Dumnezeu.
Toţi oamenii se luptă împotriva lui Dumnezeu cu propriile lor gânduri şi păcate. Ar trebui să ştii că cineva care pretinde să fie sfânt şi bun, sau pretinzând să fie blând şi având milă de alţii, toate sunt fapte ipocritice care vin din gândurile umane ce-L percep pe Dumnezeu. Să pretinzi că eşti bun, e împotriva lui Dumnezeu. Nimeni nu este bun, decât El. Dacă un creştin nu acceptă dragostea pe care El a realizat-o şi neprihănirea mântuirii Sale, fără să fie născut din nou, este împotriva lui Dumnezeu şi neascultător de adevăr.
Crezi că doar cei care comit păcate mari în această lume vor primi condamnarea lui Dumnezeu?. Toţi cei care nu cred în neprihănirea lui Dumnezeu nu vor fi scutiţi de mânia furioasă a lui Dumnezeu
Cineva care nu crede în Isus în adevăr, este umplut cu concepţia imperativă de a trebui să trăiască o viaţă bună. Cine a înâtat astfel de idei?. Satan a fost acela. Totuşi, fiinţele umane nu pot trăi vieţi bune, începând de la naşterile lor. De aceea, cuvântul lui Dumnezeu ne spune că trebuie să primim ştergerea păcatelor. Nu înseamna aceasta că anumit ar trebui să facem lucruri rele pentru ca să abunde harul?. Nu,cu siguranţă. Din moment ce fiinţele umane au fost infectate cu păcat, începând din ziua în care s-au născut, sunt destinaţi să meargă în iad, datorită rănilor păcatului contaminat. De aceea, Dumnezeu le-a spus să primească ştergerea păcatelor pe care Isus deja o pregătise deja pentru ei. El este Dumnezeul mântuirii şi ne sfătuieşte pe toţi să primim mântuirea, acceptând cuvântul neprihănirii Sale, care este adevărul, în inimile noastre.
Ce este prin natură o fiinţă umană?
Versetele 13-18 afirmă: “Mormânt deschis este gâtlejul lor; viclenii vorbit-au cu limbile lor; venin de viperă este sub buzele lor; Gura lor e plină de blestem şi amărăciune; Iuţi sunt picioarele lor să verse sânge; Pustiire şi nenorocire sunt în drumurile lor; Şi calea păcii ei nu au cunoscut-o; Nu este frică de Dumnezeu înaintea ochilor lor.”
“Viclenii vorbit-au cu limbile lor”. Cât de bine amăgesc toţi acei oameni! În Ioan a fost scris: “Când grăieşte minciuna, grăieşte dintru ale sale.” (Ioan 8:44). Spun adevărul, este adevărul. Mă întelegi?.” Toate cuvintele pe care o persoană, care nu a fost născută din nou, le mărturiseşte puternic că sunt adevărate, sunt false.
O persoană care înca nu s-a născut din nou, nu poate decât să spună minciuni, oridecâte ori vorbeşte oamenilor. El/ea subliniază tot ceea ce el/ea a spus este adevărat, dar este evidenţa paradoxală ceea ce dovedeşte că, de fiecare dată când spune o minciună, îi amăgeşte pe oameni, spunând că este adevărul. Toate lucrurile pe care o persoană ce nu s-a născut din nou înca, le spune, sunt false, deoarece nu crede în neprihănirea lui Dumnezeu.
Un escroc nu joacă niciodată murdar, după ce le-a spus oamenilor că ceea ce face este fraudulos. El vorbeşte ca şi cum ar fi autentic. El vorbeşte oamenilor în mod realistic şi sincer, pentru a-i face să se încreada în el. “Vă spun adevărul, exact, exact, exact. Dacă învestiti nişte bani în aceasta, veţi câştiga în schimb o mulţime de bani. Doar investiţi un milion de dolari şi într-un timp de un an veţi obţine în jur de două milioane de dolari, mai mult decât aţi investit. În următorii doi ani veţi câştiga atât de mulţi bani. Acesta este cel mai nou tip de afacere şi este absolut sigur. Haideţi, trebuie să vă grăbiţi şi să vă decideţi, deoarece mulţi alţii aşteaptă.” Aceasta spune escrocul oamenilor. Ar trebui să ţineţi minte că o persoană care nu a primit iertarea păcatelor, practică înselaciunea cu limba sa.
Biblia spune că, atunci când Satan vorbeşte o minciună, vorbeşte din resursele sale proprii. Tot ce spune o persoană care nu a fost născută din nou, este o minciună. Nu-i de mirare că un pastor care nu s-a născut din nou, îi amăgeşte pe membrii bisericii, spunând că vor deveni bogaţi dacă oferă bisericii cantităţi mari de zeciuială. Mai mult, poate să spună că, odată ce o persoană devine un bătrân al bisericii, persoana va deveni bogată prin “binecuvântările irezistibile ale lui Dumnezeu.” De ce oamenii încearca atât din greu să devină un bătrân? Datorită minciunilor pastorilor falşi, care pretind că Dumnezeu îl va umple pe acela cu bogăţie materială din moment ce este un bătrân. Sunt atât de mulţi creştini care au fost înlaturati de la proprietăţile lor după ce au încercat să devină bătrâni. Au plătit devţiuni excesive pentru pastorii lor escroci, deoarece au dorit să fie bătrâni.
Să fim din nou atenţi la Romani 3:10: “Fraza: După cum este scris”, ne indică că versetele următoare sunt citate din Vechiul Testament. Mai degrabă decât să ofere explicaţii suplimentare, Pavel a citat fraza exactă din Scriptura originală: “Că nu este în gura lor adevăr, inima lor este deşartă; groapă deschisă grumazul lor, cu limbile lor viclenesc.” (Psalmi 5:9). Picioarele lor aleargă spre rău, grabnice să verse sânge nevinovat; cugetele lor sunt cugete viclene; în calea lor sălăşluiesc pustiirea şi prăpădul.” (Isaia 59:7). Oamenii care merg în iad, deoarece nu cunosc neprihănirea lui Dumnezeu, sunt atât de jalnici.
Versetele 19 afirmă: “Dar ştim că cele câte zice Legea le spune celor care sunt sub Lege, ca orice gură să fie închisa şi ca toată lumea să fie vinovată înaintea lui Dumnezeu.”
Legea aduce mânie (Romani 4:15). Dumnezeu dă legea celor care nu s-au născut din nou, pentru a-i face să se perceapă ca păcătoşi. Legea îl învata pe fiecare păcătos că este incapabil să trăiască potrivit legii Sale. A fost clar spus că Dumnezeu nu ne-a dat legea pentru ca noi să trăim după ea. Atunci, Dumnezeu face legea nulă?. Nu, nu o face nulă. Dumnezeu a spus ne-a dat legea prin Moise pentru a ne învata că suntem păcătoşi. El doreşte să ne realizăm naturile noastre păcătoase prin lege, şi aceasta nu ne-a fost dată ca s-o ţinem. Rolul legii este de a arăta cât de insuficienţi şi infirmi suntem, ca fiinţe umane.
Astfel, versetul 20 afirmă: “Pentru că din faptele Legii nici un om nu se va îndrepta înaintea Lui, căci prin Lege vine cunoştinţa păcatului.” Nici o carne nu va fi justificată înantea Lui, după faptele legii. Nu doar pe Pavel însusi, ci şi pentru toţi slujitorii lui Dumnezeu, “din faptele Legii nici un om nu se va îndrepta înaintea Lui.” Nu este nici unul care să ţină legea, nici unul nu va putea să o ţină şi nimeni care a ţinut-o. De aceea, concluzia este că nu se poate deveni neprihănit prin faptele legii.
Putem fi transformaţi în oameni neprihăniţi, ţinând legea?. Când vedem aceste pasaje, ne putem uşor gândi că putem deveni sfinţi, pas cu pas, pentru a ajunge în final la sfinţire, trăind vieţi bune, prin faptele noastre, după ce am devenit credincioşi în Isus. Totuşi, aceasta nu e deloc adevărat. Spunând că se poate intra în Împaratia Cerurilor, fiind sfinţit în mod incremental, este absolut fals.
Toţi cei care nu au fost născuţi din nou sunt înca sub legea lui Dumnezeu, legea păcatului şi a morţii (Romani 8:2). Deoarece odată ce o persoană devine un creştin, el/ea crede că trebuie să trăiască prin cuvintele lui Dumnezeu. Creştinii se simt obligaţi să ţină legea cu faptele lor, dar în realitate, nu pot trăi deloc prin lege. De aceea, ajung să spună zilnic rugăciuni de pocăinţă. Ei nu realizează că cad în noroiul religiei lipsite de speranţă, şi anume creştinismul. Aceasta dovedeşte că a trăi acest fel de viaţă religioasă este greşit de la început. Încercând să ţii legea lui Dumnezeu după ce ai înteles greşit legea, îi conduci pe religioşii creştini spre confruntarea neprihănirii lui Dumnezeu, chiar dacă legea este doar acolo, ei îi învata pe oameni că sunt păcătoşi.
Doctrina Sanctificării Incrementale din creştinism este aceeaşi doctrină religioasă ca cea a religiilor păgâniste ale lumii. Similar doctrinei de introducere a Nirvanei în budism, în creştinism, doctrina Sanctificării Incermentale afirmă că carnea şi duhul cuiva devine tot mai sfântă, după ce se începe să se încreada în Isus şi se devine în final destul de sfânt pentru a intra în Rai.
Cineva care s-a născut din nou cu infecţia păcatului, poate doar să facă lucrarea de răspândire a păcatului în timpul întregii vieţi. Motivul pentru aceasta este deoarece a fost deja infectat cu păcat. Virusul păcatului iese din corpul cuiva chiar dacă nu intenţionează să răspândească păcat. Nu este decât o singură vindecare pentru această boală. Este de a asculta şi de a crede în cuvântul evangheliei adevărului ce conţine neprihănirea lui Dumnezeu. Se poate fi mântuit de tot păcatul şi chiar a primi viaţa veşnică dacă se aude şi crede în cuvintele ştergerii adevărate ale păcatului, care ne face capabili de a primi circumcizia spirituală.
Cum poate fi o persoană din această lume care să trăiască perfect potrivit legii, chiar şi după ce s-a născut din nou?. Nu este nici una. Biblia afirmă: “prin Lege vine cunoştinţa păcatului” (Romani 3:20). Nu este acest adevăr clar şi simplu?. Adam şi Eva a lăsat cuvântul lui Dumnezeu, necrezând şi căzând în păcat, fiind înselat de Satan în Era Inocenţei şi au ajuns să treacă toate păcatele descendenţilor lor, după incident. Totuşi, chiar dacă toate fiinţele umane au moştenit păcatul de la strămoşii lor, ei nici măcar nu au ştiut că erau născuţi cu adevărat născuţi ca păcătoşi.
Din timpul lui Avraam, Dumnezeu a dat omenirii cunoaşterea concretă asupra neprihănirii Sale de a-i lăsa pe oameni să primească ştergerea păcatelor, crezând în cuvântul lui Dumnezeu.
Pavel vorbeşte despre neprihănirea lui Dumnezeu, în afara legii
Versetele 21-22 afirmă: “Dar acum, în afară de Lege, s-a arătat dreptatea lui Dumnezeu, fiind mărturisită de Lege şi de prooroci. Dar dreptatea lui Dumnezeu vine prin credinţa în Isus Hristos, pentru toţi şi peste toţi cei ce cred, căci nu este deosebire.”
Se spune că neprihănirea lui Dumnezeu este revelată: “fiind mărturisită de Lege şi de prooroci”. “Legea şi proorocii” implică Vechiul Testament. Acum, Pavel a vorbit despre evanghelia neprihănirii lui Dumnezeu care a fost revelată prin sistemul sacrificial al cortului. Scripturile ne arată clar neprihănirea lui Dumnezeu prin care se poate primi ştergerea păcatului prin jertfa de păcat, iar credinţa lui Pavel s-a bazat de asemenea pe credinţa în neprihănirea lui Dumnezeu, care este revelată în toate Scripturile.
Pavel declară oricine are credinţa în Isus Hristos poate obţine fără deosebire, neprihănirea lui Dumnezeu. Depinde de credinţa sau necredinţa cuiva, faptul că e mântuit sau nu. Astfel, el spune că neprihănirea lui Dumnezeu este revelată: “prin credinţa în Isus Hristos, pentru toţi şi peste toţi cei ce cred, căci nu este deosebire.”
Ce este credinţa adevărată?. Cine este substanţa credinţei?. Este Isus Hristos. Evrei 12:2 afirmă: “Cu ochii aţintiţi asupra lui Isus, începatorul şi plinitorul credinţei.” Ar trebui să învatam despre adevărul lui Dumnezeu, de la un sfânt născut din nou şi să primim mântuirea în Isus Hristos, crezând în acest adevăr şi apoi să trăim prin credinţa în cuvintele lui Dumnezeu. Crezând în neprihănirea lui Dumnezeu cu inima, este a avea adevărata credinţă.
Romani 10:10 afirmă: “Căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire.” Putem deveni neprihăniţi, crezând în botezul şi sângele lui Isus, cu inimile noastre şi să fim încrezâtori în mântuirile noastre, mărturisindu-ne credinţele cu gurile noastre. Ştergerea păcatelor nu poate fi obţinută prin faptele noastre, ci doar prin credinţele noastre în neprihănirea lui Dumnezeu.
Versetele 23-25 afirmă: “Fiindcă toţi au păcătuit şi sunt lipsiţi de slava lui Dumnezeu; Îndreptându-se în dar cu harul Lui, prin răscumpărarea cea în Hristos Isus. Pe Care Dumnezeu L-a rânduit (jertfă de) ispăşire, prin credinţa în sângele Lui, ca să-Şi arate dreptatea Sa, pentru iertarea păcatelor celor mai înainte făcute.”
Biblia firmă că toţi au păcătuit şi de aceea, sunt lipsiţi de slava lui Dumnezeu. Păcătoşii nu au avut o altă alegere decât să meargă în iad. Totuşi, prin răscumpărarea care este în Isus Hristos şi neprihănirea lui Dumnezeu, oamenii au primit ştergerea păcatelor în mod liber. Oamenii au devenit fără păcat deoarece au crezut în neprihănirea lui Dumnezeu. Dumnezeu L-a stabilit pe Isus ca o împacare prin sângele Său, prin credinţă.
Când ne uităm la versetele 25-26, este scris: “Pe Care Dumnezeu L-a rânduit (jertfă de) ispăşire, prin credinţa în sângele Lui, ca să-Şi arate dreptatea Sa, pentru iertarea păcatelor celor mai înainte făcute, întru îngaduinta lui Dumnezeu - ca să-Şi arate dreptatea Sa, în vremea de acum, spre a fi El Însusi drept, şi îndreptând pe cel ce trăieşte din credinţa în Isus.”
Aici, fraza: “ca să-Şi arate dreptatea Sa” se referă la neprihănirea lui Dumnezeu, care a fost realizată prin actul neprihănit al lui Isus Hristos. Motivul pentru careIsus a vărsat sânge pe Cruce a fost, deoarece înainte de moartea Sa, a împlinit toată neprihănirea lui Dumnezeu, fiind botezat de Ioan la Râul Iordan (citeşte Matei 3:13-17). Dumnezeu Tatăl L-a făcut pe Isus un sacrificiu de împacare pentru păcatul acestei lumi, pentru a face pace între fiinţele umane şi El Însusi. Isus a fost încarnarea neprihănirii lui Dumnezeu
Isus a luat toate păcatele acestei lumi, primind botezul de la Ioan. Isus a devenit alfa şi omega. Aceasta înseamna că fiecare poate primi mântuirea de păcat dacă el/ea crede în cuvintele ce afirmă că Domnul a şters toate păcatele lumii, chiar de la început, până la sfârşit.
Neprihănirea lui Dumnezeu pe care a împlinit-o Isus, ne-a permis să avem pace cu Dumnezeu. A fost făcut astfel, pentru ca doar o persoană care avea pace cu Dumnezeu, să poată intra în Cer. Doar după ce am început să cred evanghelia adevărului am ajuns să înteleg versetul: “Pe Care Dumnezeu L-a rânduit (jertfă de) ispăşire, prin credinţa în sângele Lui, ca să-Şi arate dreptatea Sa, pentru iertarea păcatelor celor mai înainte făcute.” În timpul îndurarii Sale, am ajuns să înteleg şi să cred în neprihănirea lui Dumnezeu, prin Isus.
Neprihănirea lui Dumnezeu a fost împlinita la timpul “mai mult ca perfect”, ceea ce arată că fusese deja împlinita. Noi am primit ştergerea păcatelor prin credinţa în Cuvântul adevărat care spune că Isus ne-a eliminat toate păcatele prin botezul şi sângele Său. Chiar dacă duhurile noastre au fost iertate de păcat, totul odată, carnea noatră tot nu poate decât să comită păcat. Dumnezeu S-a referit la păcatul pe care-l comitem în lumea prezentă, ca “păcatul comis mai dinainte”.
De ce?. Dumnezeu a stabilit botezul lui Isus ca punctul de pornire a mântuirii. De aceea, ştergerea păcatelor a fost împlinita totul odată prin neprihănirea lui Dumnezeu, pe care Isus Hristos o împlinise. Păcatele pe care le comitem cu carnea în acest moment sunt păcatele care au fost deja eliminate prin botezul lui Isus, în viziunea lui Dumnezeu. Toate păcatele lumii au fost deja iertate văzul lui Dumnezeu. “A trece păcatele comise mai dinainte” înseamna “a considera plata păcatului ca deja plătită”. Toate păcatele acestei lumi sunt păcatele care au fost deja spălate de botezul pe care Domnul l-a primit şi prin sângele Său de pe Cruce.
De aceea, toate păcatele omenirii de la început şi până la sfârşit, din timpul lui Adam, până la ultima zi a pământului şi chiar păcatele pe care le comit oamenii în mod curent, sunt păcatele “comise mai dinainte”, pe care Isus le eliminase în trecut. Cei care cred în neprihănire alui Dumnezeu, sunt fără păcat. Acest adevăr este că păcatele comise mai dinainte au fost trecute asupra Sa deja. Chiar şi păcatele pe care le comitem în acest moment sunt de asemenea parte a păcatelor comise mai dinainte şi iertate, în vederea lui Dumnezeu. Oamenii acestei lumi comit păcatele care fuseseră eliminate de Fiul lui Dumnezeu, care a fost trimis în această lume pentru a lua toate păcatele lumii. Păcatele pe care le comitem chiar acum sunt păcatele pe care Domnul nostru le eliminase deja. Întelegi ce înseamna aceasta?.
Isus a spus deja că a şters deja păcatele acestei lumi, prin neprihănirea lui Dumnezeu. Se poate întelege greşit aceasta, dacă nu se întelege cu adevărat întelesul acestui pasaj. În perspectiva Domnului, păcatele fiinţelor umane comit păcatele care fuseseră deja puse în judecată, din moment ce El Însusi a fost botezat la Râul Iordan şi a fost judecat la Cruce. Motivul pentru care Dumnezeu ne spune să nu ne îngrijoram cu privire la păcate, este deoarece Isus a venit în această lume şi a făcut oamenii perfect sfinţiţi, totul odată.
Acest adevăr despre care vorbeşte Pavel în acest pasaj este foarte important pentru cineva care a fost mântuit, crezând în neprihănirea lui Dumnezeu. Totuşi, oamenii care nu s-au născut din nou, ignoră neprihănirea lui Dumnezeu şi vor merge în iad. Fraţilor, ar trebui să ascultaţi şi să întelegeti pe deplin cuvântul lui Dumnezeu. Doar atunci va fi bine pentru stabilirea credinţei voastre şi pentru a predica evanghelia altei persoane. Ştii că Dumnezeu convinge lumea de păcat, neprihănire şi judecată, pentru a menţiona în final neprihănirea Sa? (Ioan 16:8).
Dumnezeu L-a stabilit ca o împacare prin sângele Său, prin credinţă, pentru a-Şi demonstra neprihănirea, deoarece în îndurarea Sa, Dumnezeu a trecut asupra Sa păcatele care au fost mai dinainte comise. Din moment ce Dumnezeu L-a stabilit pe Isus ca o împacare, El ne învata că, chiar şi păcatele comise mai dinainte fuseseră deja eliminate. De aceea, am devenit neprihăniţi, crezând în neprihănirea lui Dumnezeu.
În versetul 26 este scris: “ca să-Şi arate dreptatea Sa, în vremea de acum, spre a fi El Însusi drept, şi îndreptând pe cel ce trăieşte din credinţa în Isus.” “În vremea de acum”, Dumnezeu ne permite să avem viaţă veşnică şi nu doreşte să condamne lumea. “În vremea de acum”, când Dumnezeu L-a trimis pe Isus Hristos “ca să-şi arate neprihănirea”, Domnul a demonstrat neprihănirea lui Dumnezeu prin botezul şi sângele Său. Dumnezeu L-a făcut pe singurul Său preaiubit Fiu să vină în această lume pentru a fi botezat şi crucificat şi astfel ne-a demonstrat dragostea şi neprihănirea Sa.
Dumnezeu Şi-a împlinit toată neprihănirea prin Isus. Fiecare credincios în neprihănirea lui Dumnezeu este neprihănit. Dumnezeul nostru a împlinit actul neprihănitde ştergere a păcatelor lumii odată pentru totdeauna. Putem noi atunci să credem în neprihănirea lui Dumnezeu cu inimile noastre?. Dumnezeu spune că suntem neprihăniţi şi fără păcat atunci când credem în neprihănirea Sa. De ce?. Nu este un credincios în Isus fără păcat, din moment ce deja a făcut actul neprihănit de spălare a tuturor păcatelor noastre?. Un credincios în neprihănirea lui Dumnezeu este neprihănit deoarece nu are nici un păcat. Deoarece Domnul ştersese toate păcatele pe care le comitem în timpul întregii noastre vieţi, putem crede în neprihănirea lui Dumnezeu. Altfel, noi nu am fi putut primi neprihănirea lui Dumnezeu.
Nu este decât neprihănirea lui Dumnezeu cu care să ne lăudăm
Versetele 27-31 afirmă: “Deci, unde este pricina de laudă? A fost înlaturata. Prin care Lege? Prin Legea faptelor? Nu, ci prin Legea credinţei. Căci socotim că prin credinţă se va îndrepta omul, fără faptele Legii. Oare Dumnezeu este numai al iudeilor? Nu este El şi Dumnezeul păgânilor? Da, şi al păgânilor. Fiindcă este un singur Dumnezeu, Care va îndrepta din credinţă pe cei tăiaţi împrejur şi, prin credinţă, pe cei netăiaţi împrejur. Desfiinţăm deci noi Legea prin credinţă? Nicidecum! Dimpotrivă, întarim Legea.”
A întari legea înseamna că nu putem să fi mântuiţi de păcate prin faptele noastre. Noi suntem creaturi slabe şi imperfecte, dar neprihănirea lui Dumnezeu ne-a făcut perfecţi prin cuvântul Său. Crezând în cuvântul lui Dumnezeu al neprihănirii, ne-a mântuit. Chiar şi după ce suntem mântuiţi de păcate, Domnul nostru continuă să ne vorbească, spunând: “Eşti insuficient, dar te-am sfinţit. De aceea, ar trebui să te apropii de Dumnezeu cu neprihănirea Sa.”
În versetul 27 este scris: “Deci, unde este pricina de laudă? A fost înlaturata. Prin care Lege? Prin Legea faptelor? Nu, ci prin Legea credinţei.” Ar trebui să se ştie legea neprihănirii lui Dumnezeu pe care Dumnezeu a pregătit-o şi să se creadă în această lege a neprihănirii Sale. “Prin care Lege? Prin Legea faptelor?”
Ar trebui să ştii că suntem eliberaţi de păcatele noastre doar atunci când credem în neprihănirea lui Dumnezeu şi că nu putem fi mântuiţi prin propriile noastre fapte. Romani capitolul 3 vorbeşte despre această parte prin Apostolul Pavel.
“Oare necredinţa lor va nimici credincioşia lui Dumnezeu? Nicidecum!” Un credincios în neprihănirea lui Dumnezeu va sta ferm, dar unul care nu crede în neprihănirea lui Dumnezeu, va cădea.
Romani capitolul 3 revelează clar neprihănirea lui Dumnezeu. Ar trebui să ţii minte că Dumnezeu a stabilit legea neprihănirii Sale pentru a-i face să cadă pe cei care cred în propriile lor gânduri. Dumnezeu ne-a mântuit în mod complet de tot păcatul. Noi venim să moştenim Împaratia lui Dumnezeu şi să avem pace cu El, crezând în neprihănirea Sa.
Cei care nu cred în neprihănirea lui Dumnezeu nu pot avea pace în inimile lor. Întrebarea dacă cineva este binecuvântat sau blestemat depinde dacă cineva crede în neprihănirea lui Dumnezeu sau nu. Dacă cineva nu crede în cuvintele neprihănirii lui Dumnezeu, va fi judecat potrivit condamnării drepte ale cuvintelor lui Dumnezeu. Mântuirea îsi are originea în dragostea lui Dumnezeu şi apoi primim mântuirea de păcatele noastre, crezând în neprihănirea Sa. Îl lăudăm pe Domnul nostru care ne-a dat această credinţă în neprihănirea lui Dumnezeu. Să-I dăm mulţumire pentru faptul că avem aceeaşi credinţă pe care a avut-o Apostolul Pavel! Lăudăm pe Domnul.
De asemenea Îl lăudăm şi-I mulţumim pentru că am fost eliberaţi de tot păactul, crezând în botezul lui Isus şi sângele Său de pe Cruce. Dacă nu ar fi fost această mântuire, credinţa sau biserica lui Dumnezeu, n-am fi putut niciodată prim ştergerea păcatelor. Noi am crezut cu adevărat în neprihănirea lui Dumnezeu cu inima, iar mărturisirea a fost făcută în mărturisirea cu gura. Îi dăm mulţumiri lui Dumnezeu care ne-a mântuit de tot păcatul cu neprihănirea Sa.
Copyright © 2021 by The New Life Mission
