- All e-books and audiobooks on The New Life Mission website are free
- Explore multilingual sermons in global languages
- Two new revised editions in English have been released
- Check out our website translated into 27 languages
Due to COVID-19 and disruption to international mail service
we have temporally suspended our ‘Free Print Book service’.
In the light of this situation we are not able to mail you the books at this time.
Pray that this pandemic will end soon and the resumption of the postal service.
Pray that this pandemic will end soon and the resumption of the postal service.
Temă 9: Romani (Comentarii asupra Cărții Romani)
[3-3] Îi mulţumeşti lui Dumnezeu pentru Domnul? (Romani 3:10-31)
(Romani 3:10-31)
“După cum este scris: “Nu este drept nici unul; Nu este cel ce întelege, nu este cel ce caută pe Dumnezeu. Toţi s-au abătut, împreuna, netrebnici s-au făcut. Nu este cine să facă binele, nici măcar unul nu este. Mormânt deschis este gâtlejul lor; viclenii vorbit-au cu limbile lor; venin de viperă este sub buzele lor; Gura lor e plină de blestem şi amărăciune; Iuţi sunt picioarele lor să verse sânge; Pustiire şi nenorocire sunt în drumurile lor; Şi calea păcii ei nu au cunoscut-o; Nu este frică de Dumnezeu înaintea ochilor lor”. Dar ştim că cele câte zice Legea le spune celor care sunt sub Lege, ca orice gură să fie închisa şi ca toată lumea să fie vinovată înaintea lui Dumnezeu. Pentru că din faptele Legii nici un om nu se va îndrepta înaintea Lui, căci prin Lege vine cunoştinţa păcatului. Dar acum, în afară de Lege, s-a arătat dreptatea lui Dumnezeu, fiind mărturisită de Lege şi de prooroci. Dar dreptatea lui Dumnezeu vine prin credinţa în Isus Hristos, pentru toţi şi peste toţi cei ce cred, căci nu este deosebire. Fiindcă toţi au păcătuit şi sunt lipsiţi de slava lui Dumnezeu; Îndreptându-se în dar cu harul Lui, prin răscumpărarea cea în Hristos Isus. Pe Care Dumnezeu L-a rânduit (jertfă de) ispăşire, prin credinţa în sângele Lui, ca să-Şi arate dreptatea Sa, pentru iertarea păcatelor celor mai înainte făcute, Întru îngaduinta lui Dumnezeu - ca să-Şi arate dreptatea Sa, în vremea de acum, spre a fi El Însusi drept, şi îndreptând pe cel ce trăieşte din credinţa în Isus. Deci, unde este pricina de laudă? A fost înlaturata. Prin care Lege? Prin Legea faptelor? Nu, ci prin Legea credinţei. Căci socotim că prin credinţă se va îndrepta omul, fără faptele Legii. Oare Dumnezeu este numai al iudeilor? Nu este El şi Dumnezeul păgânilor? Da, şi al păgânilor. Fiindcă este un singur Dumnezeu, Care va îndrepta din credinţă pe cei tăiaţi împrejur şi, prin credinţă, pe cei netăiaţi împrejur. Desfiinţăm deci noi Legea prin credinţă? Nicidecum! Dimpotrivă, întarim Legea.”
“După cum este scris: “Nu este drept nici unul; Nu este cel ce întelege, nu este cel ce caută pe Dumnezeu. Toţi s-au abătut, împreuna, netrebnici s-au făcut. Nu este cine să facă binele, nici măcar unul nu este. Mormânt deschis este gâtlejul lor; viclenii vorbit-au cu limbile lor; venin de viperă este sub buzele lor; Gura lor e plină de blestem şi amărăciune; Iuţi sunt picioarele lor să verse sânge; Pustiire şi nenorocire sunt în drumurile lor; Şi calea păcii ei nu au cunoscut-o; Nu este frică de Dumnezeu înaintea ochilor lor”. Dar ştim că cele câte zice Legea le spune celor care sunt sub Lege, ca orice gură să fie închisa şi ca toată lumea să fie vinovată înaintea lui Dumnezeu. Pentru că din faptele Legii nici un om nu se va îndrepta înaintea Lui, căci prin Lege vine cunoştinţa păcatului. Dar acum, în afară de Lege, s-a arătat dreptatea lui Dumnezeu, fiind mărturisită de Lege şi de prooroci. Dar dreptatea lui Dumnezeu vine prin credinţa în Isus Hristos, pentru toţi şi peste toţi cei ce cred, căci nu este deosebire. Fiindcă toţi au păcătuit şi sunt lipsiţi de slava lui Dumnezeu; Îndreptându-se în dar cu harul Lui, prin răscumpărarea cea în Hristos Isus. Pe Care Dumnezeu L-a rânduit (jertfă de) ispăşire, prin credinţa în sângele Lui, ca să-Şi arate dreptatea Sa, pentru iertarea păcatelor celor mai înainte făcute, Întru îngaduinta lui Dumnezeu - ca să-Şi arate dreptatea Sa, în vremea de acum, spre a fi El Însusi drept, şi îndreptând pe cel ce trăieşte din credinţa în Isus. Deci, unde este pricina de laudă? A fost înlaturata. Prin care Lege? Prin Legea faptelor? Nu, ci prin Legea credinţei. Căci socotim că prin credinţă se va îndrepta omul, fără faptele Legii. Oare Dumnezeu este numai al iudeilor? Nu este El şi Dumnezeul păgânilor? Da, şi al păgânilor. Fiindcă este un singur Dumnezeu, Care va îndrepta din credinţă pe cei tăiaţi împrejur şi, prin credinţă, pe cei netăiaţi împrejur. Desfiinţăm deci noi Legea prin credinţă? Nicidecum! Dimpotrivă, întarim Legea.”
Fiinţele umane nu au nimic de lăudat cu carnea
Romani 3:10-12 afirmă: După cum este scris: “Nu este drept nici unul; Nu este cel ce întelege, nu este cel ce caută pe Dumnezeu. Toţi s-au abătut, împreuna, netrebnici s-au făcut. Nu este cine să facă binele, nici măcar unul nu este.” Noi suntem înaintea lui Dumnezeu plini de păcate datorită cărnii. Poate cineva să devină neprihănit de unul singur cu carnea?. Pot fi înaintea lui Dumnezeu cărnuri neprinănite prin natură?. Ofiinţă umană nu poate deveni niciodată neprihănită cu carnea. Carnea nu pote fi niciodată neprihănită fără să fie eliberată de păcate, prin Isus Hristos.
Cei, ale căror păcate sunt şterse nu au nimic cu ce să se laude, cu carnea lor. Noi, ale căror păcate sunt şterse de asemenea nu putem să ne întoarcem cu acrnea noastră şi nu avem abilitatea să facem bine. Nu putem spune că ducem vieţi bune, cu excepţia atunci când slujim Domnului şi facem lucrare spirituală. Aşa cum a spus Isus: “Ce este născut din trup, trup este; şi ce este născut din Duh, duh este” (Ioan 3:6), carnii îi place doar să umble în pofta şi duhul său, în Duhul. Carnea nu poate fi niciodată transformată în duh.
Toate fiinţele umane sunt născute păcătoase, trăiesc sub păcat, mor în zadar şi eventual sunt aruncate în lacul de foc, din iad. Ei nu ar fi avut speranţă dacă Dumnezeu nu L-ar fi trimis lumii pe unicul Său Fiu pentru a-i mântui de toate păcatele lor. Dacă este vreo speranţă pentru noi, este doar pentru că Dumnezeu ne-a dat o speranţă adevărată. Dacă n-ar fi fost Dumnezeu, noi nu am fi avut nici neprihănire, şi nici speranţă. Este adevărat când cercetăm soarta fiecărei persoane, inclusiv a ta şi mea în lume.
Deşi suntem numiţi “domnii întregii creaţii, suntem destinaţi să ne naştem păcătoşi, indiferent de voinţele noastre, trăim în zadar şi mergem în iad. Cât de trecători suntem!. De obicei identificăm viaţa efemeră a fiinţei umană cu cea a unei muşte efemere care se naşte şi-şi trăieşte toată viaţa într-o zi, moare şi se întoarce în pământ. Noi nu avem nici o speranţă fără Isus. Singurele lucruri necesare pe care le fac fiinţele umane în vieţilor lor, sunt: de a se naşte, a mânca, a bea, a muri şi a merge în iad, oricât de renumiţi ar fi sau cât de mari ar fi fost faptele lor de seamă. Noi trăim în zadar şi dispărem în zadar şi suntem destinaţi să primim judecata veşnică.
Totuşi, Dumnezeu ne-a dat legea, pentru a ne da cunoaşterea păcatului şi apoi ne-a făcut neprihăniţi, în mod liber, prin harul Său prin ştergerea păcatelor în Isus Hristos. El L-a trimis pe singurul Său Fiu Isus, care ne-a luat toate păcatele şi a fost crucificat, pentru a fi împacare pentru cei care cred în botezul şi sângele lui Isus. Dumnezeu L-a rânduit pe Isus să fir împacare pentru noi şi ne-a făcut neprihăniţi.
Cum pot cei care au ştergerea păcatelor să devină neprihăniţi?. Avem noi neprihănirea cărnii, noi care avem ştergerea păcatelor?. Avem noi vreo laudă înaintea lui Dumnezeu?. Nu avem nimic de lăudat cu carnea. Datorită lui Dumnezeu, Domnul, suntem încântati şi-I dăm mulţumiri, deoarece avem ştergerea păcatelor, confirmarea mântuirii şi vieţi veşnice.
Noi care avem ştergerea păcatelor suntem nimic fără Dumnezeu. Are carnea fiinţei umane ceva cu care să se laude?. Este carnea neprihănită?. Avem ceva de lăudat în cei 70-80 de ani ai vieţilor noastre?. Ofiinţă umană nu are nimic neprihănit. Ce avem de lăudat înaintea lui Dumnezeu?. Carnea nu are într-adevăr nimic cu ce să se laude. Carnea nu are nimic cu ce să se laude înaintea lui Dumnezeu, nici măcar 0.1%.
Singurul lucru cu care ne putem lăuda este neprihănirea lui Dumnezeu
Cu ceea ce ne lăudăm noi este că Domnul ne-a mântuit de păcatele noastre, aşa cum este scris: “Dar acum, în afară de Lege, s-a arătat dreptatea lui Dumnezeu, fiind mărturisită de Lege şi de prooroci.” Domnul este viaţa şi Mântuitorul nostru veşnic. El ne-a făcut neprihăniţi. Noi suntem neprihăniţi deoarece Isus ne-a mântuit perfect. Noi nu avem nimic de lăudat cu carnea noastră sau cu faptele legii. Noi suntem mulţumitori şi-L lăudăm pe Domnul că a fost botezat şi ne-a spălat toate păcatele lumii pentru a împlini toată neprihănirea.
Noi ajungem să avem neprihănirea credinţei. Domnul i-a mântuit pe toţi oamenii din lume de păcatele lor, fără să lase afară vreo persoană. Mântuirea lui Dumnezeu ne face fericiţi şi ne dă speranţă. ne dă o nouă putere. Noi nu avem nimic de lăudat, decât cu Domnul. Departe de lauda cu neprihănirea noastră înaintea lui Dumnezeu, suntem condamnabili. Mulţi oameni încearca să ofere lui Dumnezeu eforturile lor cu mândria faptelor lor şi a neprihănirii lor, dar ego-urile lor făţarnice sunt ca şi cârpele murdare. Poate că au ceva cu care să se laude unul către celălalt sau cu către ei însisi, dar nu înaintea lui Dumnezeu.
Domnul este Mântuitorul perfect pentru noi. “Isus” înseamna “Mântuitorul” şi se spune că este şi Hristos. Aceasta înseamna că Mântuitorul care a venit în forma umană, a fost Dumnezeu. Noi Îl numim “Isus Hristos”. Isus este Mântuitorul şi Dumnezeul nostru. Îi dăm mulţumiri Domnului, Îl lăudăm, facem lucrări neprihănite înaintea Lui şi avem vieţi credincioase deoarece Dumnezeu ne-a mântuit complet. Doar credincioşii în Dumnezeu pot face lucrări neprihănite.
Noi putem lucra în mod neprihănit fără ăîcat, deoarece Domnul a luat toate păcatele lumii şi a devenit Mântuitorul nostru care ne-a mântuit de toate păcatele. Noi nu putem stabili problema păcatului, de unii singuri. O fiinţă umană nu poate nici să elimine păcatele sale, şi nici să ţină neprihănirea lui Dumnezeu, făcând fapte bune cu carnea.
Dumnezeu ne-a şters toate păcatele şi am primit neprihănirea de la Dumnezeu. Suntem neprihăniţi. Putem ţine neprihănirea, sfinţindu-ne carnea cu fapte virtuoase din partea noastră?. Dacă cineva ar putea face astfel, ar fi un frate mai mare cu Isus. Isus nu a putut fi niciodată Mântuitorul unei astfel de persoane. Noi avem un instinct de a ne ţine neprihănirea noastră cu abilitatea cărnii şi emoţiilor noastre, fără să realizăm aceasta. Carnea se comportă instinctual. Nio ne luptăm instinctual de a nu fi în pericol, atunci când întâlnim pericolul, dorim să mâncăm mult când vedem mâncare delicioasă şi dorim să ne jucăm când vedem ceva interesant.
Noi dorim instinctual să ţinem neprihănirea lui Dumnezeu cu carnea, deoarece carnea se comportă instinctual. Totuşi nu putem. Faptul că suntem mântuiţi nu este prin propria noastră neprihănire. Noi nu putem fi niciodată mântuiţi, ţinând bine legea, făcând fapte bune cu carnea sau dedicându-ne lui Dumnezeu. Faptele noastre de seamă nu sunt incluse în neprihănirea lui Dumnezeu, nici măcar 0.1%. Noi suntem făcuţi neprihăniţi crezând că Dumnezeu a venit în lumesub formă umană şi a primit botezul de la Ioan Botezătorul, înainte să fie crucificat pentru a împlini toată neprihănirea, care ne-a mântuit perfect de pcăatele noastre.
Domnul care ne-a mântuit este Mântuitorul perfect
Domnul a împlinit toată neprihănirea, luând toate păcatele pe care fiinţele umane le comit înainte să moară, a devenit Mântuitorul perfect pentru ei şi ne-a făcut neprihăniţi. Dumnezeu ne-a făcut neprihăniţi, împlinind toată neprihănirea. Dumnezeu ne face capabili să lucăm spiritual. Noi avem dreptul de a lucra spiritual înaintea lui Dumnezeu, pentru că am primit neprihănirea Sa, devenind fără păcat, chair dacă carnea noastră continuă să lucreze carnal. Totuşi, cei ale căror păcate nu sunt şterse, nu pot lucra spiritual. Ei nu sunt calificaţi să facă astfel.
Noi suntem calificaţi de către Dumnezeu să facem lucruri spirituale. Acum noi putem face lucrurile Duhului. Noi putem face lucrarea neprihănită a lui Dumnezeu, departe de lucrurile cărnii. Cât de perfect este că Dumnezeu a devenit Mântuitorul nostru!. Dumnezeu, care a creat toate lucrurile, percum şi pe fiinţele umane, ne este revelat ca Domnul mântuirii, deoarece El a venit în lume şi a împlinit toată neprihănirea. În relaţia Sa cu noi, Dumnezeu a devenit Domnul şi Mântuitorul nostru care ne-a mântuit.
Mântuirea ar fi imperfectă dacă cineva care este slab şi care are nici o abilitate, ne mântuia. Cândva ar fi o probabilitate de eşec. Din contră, Cel care ne-a mântuit nu este o astfel de pesoană. El este Dumnezeul şi Creatorul care a creat toate lucrurile. Ioan 1:3 afirmă: “Toate prin El s-au făcut; şi fără El nimic nu s-a făcut din ce s-a făcut.” Cine este Isus?. Mântuitorul. Cine este Mântuitorul?. El este Dumnezeu, Creatorul. Dumnezeu ne-a mântuit perfect. Mântuirea noastră este perfectă deoarece El ne-a mântuit. Aceasta durează veşnic. Totuşi, mântuirea noastră ar fi invalidă dacă nu ar fi Creatorul, ci mai degrabă o persoană printre creaturi. N-ar dura mult, iar neprihănirea acesteia este ca o cârpă murdară. Dacă cineva poartă perfect haine din piele, nu vor niciodată purtate, chiar dacă cineva joacă fotbal sau se dă pe topogan. Dar dacă nu ar fi haine perfecte, ar deveni imediat purtate.
Domnul care ne-a mântuit de păcatele noastre nu este imperfect. Domnul care ne-a mântuit este Dumnezeu, care este perfect. Mântuirea lui Isus, care a fost botezat pentru a ne purta toate păcatele, a fost crucificat, a înviat din nou din morţi şi care stă la dreapta lui Dunmezeu, nu devne niciodată invalid, indiferent cât de slabă poate fi carnea credincioşilor. Aceasta este mântuirea pe care Dumnezeu ne-a dat-o.
Neprihănirea noastră ar trebui să fie zdrobită, pentru ca noi să trăim prin credinţă
În Biblie, cei care au fost plini de neprihănirea lor au trăit prin diferite greutăţi înaintea lui Dumnezeu, deoarece Dumnezeu a dorit să rupă neprihănirea lor prin aceste greutăţi. Sunt multe pasaje cum ar fi: “Totuşi, locurile înalte nu au fost luate”, în înregistrarile despre împarati. Aceasta înseamna că o fiinţă umană în sine nu poate fi perfectă în carne, dar este făcută neprihănită crezând în Domnul.
Sfinţii mei preaiubiţi, Dumnezeul nostru ne-a mântuit, indiferent cât de slabi putem fi. Vom muri dacă trăim doar pentru neprihănirea noastră. Dar Domnul ne-a mântuit complet de pãcate. El se va bucura de noi dacă trăim pentru neprihănirea Domnului, indiferent cât de slabi am fi. Isaia 53:5 afirmă: “Dar El fusese străpuns pentru păcatele noastre şi zdrobit pentru fărădelegile noastre.” Dumnezeu ne-a luat nelegiuirile odată pentru totdeauna. Nu trebuie să avem grijă de frică că neprihănirea noastră ar fi zdrobită.
Unii oameni au personalităţi similare cu vazele de sticlă. Cunosc o soră care a plecat în America. Era atât de nobilă; vorbea cu grijă şi nu înjura niciodată, oridecâte ori o întâlneam. Obişnuia să spună unui bărbat netrebnic: “Oh! Domnul cel rău,” chiar dacă ea primise ştergerea păcatelor. Ea a primit ştergerea păcatelor crezând în botezul lui Isus şi sângele Său de pe Cruce, chiar dacă era plină de neprihănirea ei proprie. Totuşi, după ce ea a primit ştergerea păcatelor, ea tot era plină de neprihănirea ei, astfel că avea extrem de mare grijă să nu se exprime, de frică că neprihănirea ei să nu fie zdrobită. Sunt mulţi oameni care sunt ca ea. Durează mult timp neprihănirea lor?. Va fi în curând ydrobită.
Are carnea ta slăbiciuni, chiar dacă eşti mântuit?. Da. Trăieşti o viaţă perfect de bună?. Putem trăi perfect după ştergerea păcatelor doar când umblăm cu Duhul. Doar lucrările neprihănite sunt calificate a fi bune în faţa lui Dumnezeu. Noi suntem vrednici de laudă când lucrăm şi umblăm cu Duhul. Noi nu avem nimic în carne de aplaudat. Unii oameni dintre sfinţi care au ştergerea păcatelor încearca să ţină neprihănirea lor de frică să nu fie zdrobită.
Totuşi, Domnul nu Se bucură de ele. Neprihănirile umane vor fi zdrobite oricum. Ar fi mai bine să se zdrobească în curând. Ar fi zdrobite oricum după 10 sau 20 de ani. De aceea, omul dinafară ar fi mai bine dacă ar fi zdrobit acum, astfel ca omul dinăuntru să poată trăi prin credinţă. Oamenii încearca să nu-şi zdrobească neprihănirea, chiar dacă se va zdrobi oricum.
Domnul a devenit Mântuitorul nostru. Cât de perfect este Mântuitorul nostru!. Domnul Dumnezeu a devenit Mântuitorul nostru. El ne-a mântuit atât pe mine, cât şi pe tine. Devii din nou un păcătos datorită infirmităţilor cărnii noastre?. Nu. Dumnezeu a împlinit toată neprihănirea. Neprihănirea noastră este zdrobită de multe ori după ce suntem născuţi din nou din apă şi Duh. Răul nostru este revelat de multe ori în timp ce-L urmăm pe Domnul. Este revelat în timp încercam să-l ascundem, în cazul unui introvertit şi este revelat altor oameni în cazul unui extrovertit. Când este revelată neprihănirea noastră, doar neprihănirea noastră este zdrobită, în timp ce neprihănirea Domnului stă fermă.
Cel care este născut din carne este carne şi cel care este născut din Duh, este duh
Eu doresc să crezi că Domnul Dumnezeu a devenit Mântuitorul nostru perfect. De aceea, trebuie să trăim prin credinţă. Dumnezeu doreşte ca neprihănirea noastră să fie zdrobită şi găseşte plăcere cu aceasta. Ioan 3:6 afirmă: “Ce este născut din trup, trup este; şi ce este născut din Duh, duh este.” Carnea nu poate deveni duh. În budism există “doctrina emancipării din existenţa lumească”. Aceasta insistă că carnea poate deveni un duh. Carnea nu poate deveni niciodată un duh. Nu, nu poate. Cine poate face aceasta?. Haide. Nimeni nu poate.
Sung-chul, un călugăr coreean renumit din budismul contemporar a murit acum câţiva ani. El a căutat adevărul, meditând în timp ce stătea cu faţa spre un perete, timp de 2 decade. El nici nu se culca să doarmă timp de o decadă, pentru a realiza iluminare spirituală. Chiar dormea în picioare timp de 10 ani şi încerca să aibă doar o minte bună, învingând gândurile rele, adulterul, păcatul trupesc, crima, hoţia, răutatea şi nebunia ce venea din el. Mulţi oameni au crezut că a fost un Buddha viu. Totuşi, chiar el însusi a ştiut că nu va putea deloc să stingă pofta cărnii, aşa că a lăsat în inima unui munte o parte dintr-o poezie Nirvana, când a fost pe punctul să moară, după ce şi-a cultivat mintea timp de aproape 2 decade.
“Căci i-am înselat pe mulţi bărbaţi şi femei în timpul vieţii mele, păcatele mele sunt mai mari decât cel mai înalt munte. Voi cădea în iadul fără de sfârşit şi plângerea mea va fi împartita în zece mii de feluri. O bucată din soarele roşu cade în spatele munţilor albaştri.”
Toţi oamenii religioşi din lume au admirat sublima personalitate şi a învataturilor aparecnt profunde. Totuşi, el însusi a spus de fapt că va merge în iad.
Carnea nu poate fi niciodată duh, dar sufletele noastre devin copiii lui Dumnezeu când suntem născuţi din nou, crezând în mântuirea Sa. Nio doar devenim noi creaturi prin harul lui Dumnezeu care ne-a înviat în neprihănirea Sa. O fiinţă umană nu poate fi reînnoită prin eforturile sale proprii.
Pastorii, călugării şi taţii catolici care participă în misiuni în închisoare, îi sfătuiesc pe prizonieri să trăiască vieţi virtuoase pentru tot restul vieţilor lor. Totuşi, carnea nu se schimbă niciodată. Dumnezeu doreşte ca noi să ne abandonăm neprihănirea şi să crede ferm câ Domnul este Mântuitorul nostru. Crede în botezul şi Crucea lui Isus. Apoi vei avea marea credinţă în mântuire.
Acum Dumnezeu îi caută pe credincioşi
Domnul a devenit împacare pentru noi. El a fost botezat pentru a lua toate lucrurile care L-a separat pe Dumnezeu Tatăl de fiinţele umane. El a fost crucificat pentru a plăti plata păcatului, a fost judecat în locul nostru şi ne-a mântuit de toate păcatele. Dumnezeu a devenit împacare pentru noi.
El spune: “Pe Care Dumnezeu L-a rânduit (jertfă de) ispăşire, prin credinţa în sângele Lui, ca să-Şi arate dreptatea Sa, pentru iertarea păcatelor celor mai înainte făcute, Întru îngaduinta lui Dumnezeu - ca să-Şi arate dreptatea Sa, în vremea de acum, spre a fi El Însusi drept, şi îndreptând pe cel ce trăieşte din credinţa în Isus” (Romani 3:25-26).
Dumnezeu a venit în lume şi a împlinit toată neprihănirea. Toţi din lume sunt fără păcat. Nimeni nu merge în iad dacă el/ea crede doar în mântuirea perfectă a lui Dumnezeu. El/ea merge în iad datorită necredinţei sale. Cineva se poate mântui dacă-şi părăseşte neprihănirea şi ipocrizia şi-L acceptă pe Dumnezeu ca Mântuitor, crezând în botezul lui Isus şi moartea Sa de pe Cruce. Noi trăim într-o stare fără de păcat din punctul de vedere al lui Dumnezeu deoarece El ne-a luat asupra Sa toate păcatele lumii şi le-a eliminat.
Eu cred în Dumnezeu. Şi tu. El este Mântuitorul. Noi nu avem nici un păcat. Domnul Dumnezeu ne-a mântuit perfect. Singura problema care ne-a mai rămas este cum ne petrecem restul vieţilor noastre. Cum să trăim?. Ar trebui să umblăm cu Duhul. Nu avem nici un motiv să ne îngrijoram cu privire la eliminarea păcatelor noastre. Cuvintele: “Dumnezeu a trecut asupra Sa păcatele mai înainte făcute”, înseamna că Dumnezeu nu ne condamnă pentru păcatele noastre. Noi nu avem nici un păcat şi nimic de judecat, deoarece Dumnezeu ne-a mântuit deja de păcatele naostre, primind botezul de la Ioan Botezătorul, pentru a le lua şi a fi crucificat. De aceea, Dumnezeu nu ne condamnă pentru păcatele noastre. El îi caută pe cei care cred cu inima acest adevăr.
Biblia spune că nu este nimeni neprihănit, ci suntem făcuţi neprihăniţi prin credinţa în Dumnezeu. Dumnezeu spune: “După cum este scris: “Nu este drept nici unul; Nu este cel ce întelege, nu este cel ce caută pe Dumnezeu. Toţi s-au abătut, împreuna, netrebnici s-au făcut. Nu este cine să facă binele, nici măcar unul nu este. Mormânt deschis este gâtlejul lor; viclenii vorbit-au cu limbile lor; venin de viperă este sub buzele lor; Gura lor e plină de blestem şi amărăciune; Iuţi sunt picioarele lor să verse sânge; Pustiire şi nenorocire sunt în drumurile lor; Şi calea păcii ei nu au cunoscut-o; Nu este frică de Dumnezeu înaintea ochilor lor” (Romani 3:10-18).
Dumnezeu a venit în lume şi a luat toate păcatele celor care fac tot felul de rele, în timp ce trăiesc în această lume şi care nu au nici o neprihănire şi a devenit nepractic în Râul Iordan. Crezi aceasta?.
Acum, Dumnezeu se uită la oamenii care cred că El i-a mântuit de toate păcatele lor. Ochii Domnului sunt asupra celui neprihănit. El ne încurajeaza, cei neprihăniţi. El are grijă de noi, este întotdeauna cu noi, ne ţine şi lucrează cu noi. Dumnezeu ne-a încredintat lucrările neprihănite. Isus Se va întrista mai mult decât noi, dacă ne întristam pentru relele cărnii noastre. “De ce te întristezi pentru păcatele tale când te-am mântuit deja de toate păcatele tale.”
Ceea ce trebuie să facem este de a crede în Dumnezeu, să umblăm cu Duhul şi Duhul şi să predicăm evanghelia pentru a câştiga suflete. Acelea sunt lucrurile pe care trebuie să le facem acum. Crezi aceasta?. Nu-ţi arăta neprihănirea şi nici nu încerca să o stabileşti, comparându-ţi neprihănirea cu alţii pentru a te lăuda cu ea. Nu calomnia persoana care nu este neprihănită. De fapt, nu este nici o fiinţă umană neprihănită prin natură.
Noi Îi dăm mulţumiri Domnului care ne-a mântuit prin botezul şi Crucea Sa
Noi nu avem nimic cu care să ne lăudăm înaintea lui Dumnezeu, cu excepţia dragostei Sale, care ne-a mântuit perfect. Tot ce trebuie să facem este de a ne lăuda cu mântuirea lui Dumnezeu, să o lăudăm, să-L glorificăm şi să predicăm evanghelia apei şi a evangheliei. Nu trebuie să ne îngrijoram cu privite la păcat şi să mergem în iad. “Drept aceea nici o osândă nu este acum asupra celor ce sunt în Hristos Isus” (Romani 8:1). Niciodată. Întelegi aceasta?. Cineva merge în iad dacă nu se uneşte cu faptul că Domnul l-a mântuit cu actul Său neprihănit. Totuşi, nu trebuie să se îngrijoreze cu privire la mersul în iad dacă crede aceasta.
Domnul Dumnezeu ne-a mântuit de toate păcatele cu botezul şi sângele lui Isus. Cât de mulţumitori suntem! “Căci socotim că prin credinţă se va îndrepta omul, fără faptele Legii. Oare Dumnezeu este numai al iudeilor? Nu este El şi Dumnezeul păgânilor? Da, şi al păgânilor” (Romani 3:28-29).
Dumnezeu nu este doar Dumnezeul evreilor, ci şi Dumnezeul Neamurilor. El este Dumnezeul tuturor fiinţelor umane. Domnul Dumnezeu ne-a mântuit de toate păcatele. Pentru a face aceasta, El a venit în lume, a fost botezat pentru a purta toate păcatele noastre şi a fost crucificat pentru a fi judecat pentru toate păcatele. De aceea, El a devenit Dumnezeul şi Mântuitorul tuturor fiinţelor umane. Aceasta este concluzia cărţii Romani capitolul 3. Apostolul Pavel a crezut aceasta. Noi credem aceasta.
Apostolul Pavel nu vorbeşte doar despre slăbiciunea cărnii, ci şi despre neprihănirea lui Dumnezeu departe de lege. Noi nu putem fi mântuiţi de faptele legii. Prin ce putem fi eliberaţi? Prin credinţa în mântuirea lui Dumnezeu. Domnul Dumnezeu a devenit o împacare pentru noi şi a trecut asupra Sa păcatele care au fost mai înainte comise. De aceea, necredincioşii vor fi judecaţi pentru păcatul de a fi împotriva Duhului Sfânt. El nu judecă păcatele care au fost comise de slăbiciunea cărnii, deoarece nu este nici un păcat în lume.
De aceea, trebuie să credem în Domnul Dumnezeu. Nu este nici o condamnare sau judecată pentru credincioşi. Dumnezeu este Dumnezeul credincioşilor, aşa că trebuie să ne petrecem restul vieţilor noastre umblând cu Duhul. Noi putem face întotdeauna lucrurile Duhului, deoarece toate păcatele noastre au fost deja iertate, chiar dacă carnea noastră doreşte să trăiască în poftă. Domnul Dumnezeu este atât Dumnezeul evreilor, cât şi al Neamurilor. De asemenea, El este atât Dumnezeul credincioşilor, cât şi al necredincioşilor. Aceasta înseamna că Dumnezeu doreşte ca toate fiinţele umane să fie mântuite de păcatele lor. El poate deveni Mântuitorul necredincioşilor. Deja El a devenit Dumnezeul credincioşilor.
Îi dau mulţumiri Domnului Dumnezeu din adâncul inimii mele. Cât de mizerabil aş fi fost dacă n-ar fi fost Domnul Dumnezeu, dacă n-ar fi venit în această lume sub forma umană şi dacă n-ar fi fost botezat în Râul Iordan pentru a ne lua păcatele. Dacă n-ar deveni Mântuitorul noastru perfect, noi am fi fost păcătoşi din nou, după primirea ştergerii păcatelor, deoarece suntem slabi până în ziua în care murim. Îi dăm mulţumiri Domnului Dumnezeu.
