- All e-books and audiobooks on The New Life Mission website are free
- Explore multilingual sermons in global languages
- Two new revised editions in English have been released
- Check out our website translated into 27 languages
Temă 9: Romani (Comentarii asupra Cărții Romani)
[4-1] Introducere la Romani Capitolul 4
În Romani 4:6-8 Pavel vorbeşte despre oamenii binecuvântaţi înaintea lui Dumnezeu. O persoană care a fost binecuvântată în faţa lui Dumnezeu cu adevărat, este una ale cărei fărădelegi sunt iertate şi ale cărei păcate sunt acoperite. Astfel, Pavel declară: “Fericit bărbatul căruia Domnul nu-i va socoti păcatul” (Romans 4:8).
Apoi, Pavel îl prezintă pe Avraam ca fiind o personă binecuvântată. Folosindu-l pe Avraam ca o persoană tipică în Biblie, Pavel explică ce este credinţa adevărată şi binecuvântată. Avraam ar fi avut ceva cu care să se laude, dacă lucrările sale l-ar fi justificat, dar în realitate nu a fost aşa. Neprihănirea lui Dumnezeupe care el a obţinut-o a fost posibilă doar crezând în cuvintele lui Dumnezeu.
Biblia indică că credinţa prin care se poate deveni neprihănit şi binecuvântat este credinţa naivă în cuvintele lui Dumnezeu, la fel ca credinţa lui Avraam. În acest capitol Apostolul Pavel vorbeşte despre cum se poate obţine în inimă neprihănirea lui Dumnezeu, crezând în cuvintele Sale.
Nu este nimeni care nu păcătuieşte deloc niciodată, în timp ce trăieşte pe pământ. Mai mult, noi oamenii comitem la fel de mult păcat ca un nor gros ce acoperă cerul. În Isaia este scris că păcatele şi încalcarile noastre sunt ca şi norii groşi (Isaia 44:22). Astfel, nu este nici unul în toată omenirea care poate scăpa de judecata lui Dumnezeu, fără să creadă în neprihănirea lui Isus Hristos.
Botezul pe care l-a primit Isus şi sângele Său de pe Cruce, au împlinit neprihănirea lui Dumnezeu. Atât cei care au primit ştergerea păcatului, cât şi cei care n-au comis păcat cu carnea lor. Mai mult, noi comitem păcatele de care nuci măcar nu suntem conştienţi şi de aceea, noi suntem destinaţi să fim judecaţi pentru acele păcate.
Ar trebui să se ţină minte că, dacă o persoană are chiar şi cel mai slab păcat, trebuie să moară în faţa dreptăţii lui Dumnezeu. Se spunea în Biblie că “plata păcatului este moartea” (Romani 6:23) şi că de aceea ar trebui să întelegem şi să credem în legea lui Dumnezeu. Trebuie să plătim preţul păcatelor pe care le-am comis cu minţile şi faptele noastre şi doar când am plătit toată plata păcatului, putem să ne stabilim. P de altă parte, indiferent cât de greu încercam, dacă tot nu plătim plata păcatului, problema judecăţii păcatului nu va ajunge la un sfârşit. Ceea ce ar trebui să ştim este că o persoană care crede în Isus, dar care tot are păcat, va fi judecată pentru păcatele sale.
Noi trăim în această lume care este innudată cu tot felul de păcate: mari şi mici, percepute sau nepercepute, cu voia sau inevitabil. Noi nu putem decât să recunoaştem faptul că ar trebui să fim condamnaţi la moarte, pentru păcatul nostru, potrivit legii lui Dumnezeu: “Plata păcatului este moartea”.
Dacă cineva doreşte să I se acopere păcatele, ar trebui să primească ştergerea păcatului, crezând în neprihănirea lui Dumnezeu, care vine din apa, sângele şi Duhul Sfânt. Cineva care a obţinut ştergerea păcatului, crezând în neprihănire alui Dumnezeu, poate şi are calificările potrivite să ofere în mod continuu sacrificiul de laudă către Dumnezeu, deoarece El a luat toate păcatele prin botez şi sânge. Din moment ce Domnul luase deja toate păcatele lumii, inclusiv păcatele mele ca norul, prin botezul, sângele şi învierea Sa, noi venim să-I dăm mulţumire înaintea lui Domnului care ne-a dat vieţi veşnice.
Dacă Isus Hristos nu ne-ar fi luat toate păcatele la Râul Iordan, fiind botezat de Ioan şi murind pe Cruce, am fi plătit plata morţii, mergând în iad. Cum Îl putem lăuda dacă nu ne-ar fi şters complet toate păcatele?. Ar fi posibil ca noi să lăudăm numele lui Dumnezeu, oridecâte ori ajungem înaintea Dumnezeului nostru sfânt şi sacru, dacă inimile noastre ar fi pline de păcat?. Am putea noi să oferim sacrificiul de laudă către neprihănirea Sa, zicând: “Ne-a iertat toate păcatele!” când noi înca avem păcat în inima noastră?. Nu.
Dar acum noi Îl putem lăuda în neprihănirea Sa. Toate acestea ar fi posibile deoarece noi credem în darul neprihănirii lui Dumnezeu, cu care ne-am îmbracat.
Pavel a spus că am obţinut neprihănirea lui Dumnezeu, crezând în ceea ce Dumnezeu a făcut
“Deci, ce vom zice că a dobândit după trup strămoşul nostru Avraam? Căci dacă Avraam s-a îndreptat din fapte, are de ce să se laude, dar nu înaintea lui Dumnezeu. Căci, ce spune Scriptura? Şi “Avraam a crezut lui Dumnezeu şi i s-a socotit lui ca dreptate”. Celui care face fapte, nu i se socoteşte plata după har, ci după datorie; Iar celui care nu face fapte, ci crede în Cel ce îndrepteaza pe cel păcătos, credinţa lui i se socoteşte ca dreptate” (Romani 4:1-5).
Aici Pavel explică cum si fii justificat, luându-l pe Avraam ca exemplu. Este rezonabil ca cineva să primească plata sa potrivită pentru lucrul său. Tot aşa, este în întregime darul lui Dumnezeu şi nu plata pentru lucrările noastre, că am fost făcuţi să devenim în întregime darul lui Dumnezeu, fără să facem vreun bine sau să trăim vieţi perfecte înaintea lui Dumnezeu.
Apostolul Pavel a spus: “Celui care face fapte, nu i se socoteşte plata după har, ci după datorie”. Aceasta vorbeşte despre cum un păcătos a obţinut mântuirea de păcat, prin botezul lui Isus Hristos şi sângele sacrificial al Său. Această mântuire a fost dată ca un dar binecuvântat pentru ştergerea păcatului, pentru toţi cei care cred în neprihănirea lui Dumnezeu.
Mântuirea unui păcătos este darul necondiţionat dat de neprihănirea lui Dumnezeu. Cineva care s-a născut din nou ca păcătos, nu are altă alegere decât să păcătuiască, şi nu are altă alegere decât să mărturisească lui Dumnezeu că este inevitabil un păcătos. Păcatele unui astfel de păcătos, nu pot dispărea doar pentru că se roagă sârguincios, crezând unele doctrine creştine predominante.
Un păcătos nu se poate lăuda cu neprihănirea sa înaintea lui Dumnezeu. “Toţi am ajuns ca nişte necuraţi, şi toate faptele noastre bune sunt ca o haină mânjită” (Isaia 64:6). Astfel, un păcătos nu are altă alegere decât să creadă în neprihănirea lui Dumnezeu, care a fost împlinita prin botezul Domnului la Râul Iordan şi moartea Sa ispăşitoare de pe Cruce. Doar atunci cineva poate fi iertat de toate păcatele sale, prin credinţa în neprihănirea lui Dumnezeu. Nu poate face nimic mai mult un păcătos pentru a obţine neprihănirea lui Dumnezeu. Ştergerea păcatului tău poate fi obţinut crezând în neprihănirea lui Dumnezeu.
Toţi păcătoşii pot să-I găsească neprihănirea prin botezul lui Isus Hristos şi sângele Său ispăşitor de pe Cruce. De aceea, credinţa în neprihănirea lui Dumnezeu face posibil pentru un păcătos să obţină mântuirea de păcat. Acesta este adevărul. Acesta este darul neprihănirii lui Dumnezeu.
Apostolul Pavel vorbeşte despre cum păcătoşii pot obţine mântuirea de toate păcatele
Pavel explică aceasta, folosindu-l pe Avraam ca exemplu tipic: “Celui care face fapte, nu i se socoteşte plata după har, ci după datorie”. Apostolul Pavel spune că nu se poate obţine neprihănirea lui Dumnezeu făcând o anumită faptă legală. Singurul mod prin care putem obţine neprihănirea lui Dumnezeu este de a crede în cuvintele Sale neprihănite ale circumciziei spirituale.
Neprihănirea lui Dumnezeu este adevărul care nu poate fi obţinut de eforturile sau faptele umane. Darul neprihănirii lui Dumnezeu a fost după cum urmează: “Tu şi eu am fost oameni destinaţi să intrăm în distrugerea veşnică, dar Mântuitorul nostru Isus Hristos a luat asupra Sa toate păcatele prin botezul Său, dat de Ioan la Râul Iordan. Apoi, El a purtat asupra Sa spre Cruce toate păcatele, unde a plătit toate plăţile păcatelor cu sângele Său. De aceea, Isus a împlinit toată neprihănirea lui Dumnezeu. Toate faptele Sale neprihănite completaseră neprihănirea lui Dumnezeu care i-a mântuit pe păcătoşi de moartea veşnică.
Cei care cred în cuvintele lui Dumnezeu pot obţine neprihănirea lui Dumnezeu!
Versetul 5 afirmă: “Iar celui care nu face fapte, ci crede în Cel ce îndrepteaza pe cel păcătos, credinţa lui i se socoteşte ca dreptate.”
În această parte, Apostolul Pavel explică calea spre neprihănirea lui Dumnezeu, folosind “cel care nu face fapte” drept exemplu. “Cei care nu fac fapte” sunt cei care nu doar nu le e frică de Dumnezeu, dar şi comit păcate desfrânate în tot timpul vieţii lor. Cuvintele lui Dumnezeu care spun că toţi oamenii s-au născut ca “cantităţi de păcat” au dreptate cu siguranţă. Mai mult, de asemenea este adevărat că natura adevărată a umanităţii este că nu au altă alegere decât să păcătuiască până când primesc judecata înfricosatoare a lui Dumnezeu. Totuşi, dacă Dumnezeu ne numeşte cei care nu fac fapte, ca nepăcătoşi şi socoteşte credinţa noastră în neprihănire, ce altceva ar putea face aceasta posibil decât neprihănirea lui Dumnezeu?.
Domnul nostru ne vorbeşte nouă celor care nu fac fapte: Domnul Însusi a trebuit să se boteze la Râul Iordan, prin Ioan Botezătorul, ultimul Mare Preot al Vechiului Testament, pentru a lua toate păcatele lumii. De asemenea, El a trebuit să plătească la Cruce plata păcatelor noastre cu răscumpărătoarea Sa vărsare de sânge, pentru a-Şi împlini cuvintele: “Plata păcatului este moartea”. Crezi că Isus Hristos a plătit cu neprihănirea lui Dumnezeu plata tuturor păcatelor tale, prin botezul pe care L-a primit şi prin sângele Său de pe Cruce?. Dumnezeu ţine cont de credinţa celor care cred în neprihănirea Sa, pentru neprihănire. Aceasta nu este o insistenţă încapatânata, cu un fapt alcătuit din dreapta neprihănire a lui Dumnezeu.
De aceea, unei persoane care crede în neprihănirea lui Dumnezeu, Dumnezeu tatăl îi spune: “Cu adevărat, eşti poporul meu. Crezi în neprihănirea Mea. Acum eşti copilul Meu. Eşti fără păcat. De ce?. Deoarece te-am făcut fără păcat, luând asupra Mea toate păcatele tale prin botezul şi sângele Fiului Meu!. De asemenea, El a plătit preţul păcatelor tale cu vărsarea Sa de sânge, potrivit cuvintelor: “plata păcatului este moartea.” El a înviat din morţi pentru tine. De aceea El este Mântuitorul şi Dumnezeul tău. Crezi aceasta?.”
“Da” Apoi El continuă: “Ţi-am dat neprihănirea Mea, completată de faptele neprihănite ale Fiului Meu. Acum ai devenit copilul Meu, te-am adoptat cu apa şi sângele Fiului Meu”.
Toată omenirea este fără fapte înaintea lui Dumnezeu. Totuşi, Domnul nostru Isus a luat asupra Sa toate păcatele celor fără fapte-atât păcatele care au fost deja comise, cât şi păcatele pe care le vom comite în viitor-totul odată, prin botezul pe care Ioan I l-a dat. Mai mult, Dumnezeu i-a îmbracat pe toţi acei care cred în neprihănirea lui Dumnezeu cu neprihănirea Lui şi de aceea i-a mântuit de toate păcatele lor. “Căci toţi sunteţi fii ai lui Dumnezeu prin credinţa în Hristos Isus.Căci, câţi în Hristos v-aţi botezat, în Hristos v-aţi îmbracat” (Galateni 3:26-27). Acum, întrebarea este dacă credem cu adevărat în cuvântul lui Dumnezeu cu inimile noastre sau nu. Noi devenim neprihăniţi dacă credem, dar dacă nu, ajungem să pierdem neprihănirea lui Dumnezeu.
Chiar şi cei fără fapte în faţa lui Dumnezeu…
Chiar şi celor care nu fac fapte înaintea lui Dumnezeu, El le-a promis că neprihănirea Sa va deveni a lor, doar dacă cred că Isus a luat asupra Sa păcatele lumii odată, fiind botezat la Râul Iordan. De fapt, Dumnezeu Şi-a dat neprihănirea fiecărui credincios. Oricine crede în neprihănirea lui Dumnezeu primeşte mântuirea de toate păcatele acestei lumi. Dumnezeu, Tatăl nostru le-a spus acelor credincioşi în neprihănirea Sa că ei sunt copiii Lui: “Da, acum suteţi fără păcat. Fiul Meu Isus v-a mântuit de toate păcatele voastre. Suteţi neprihăniţi. Aţi fost mântuiţi de toate păcatele.”
Chiar dacă nu suntem fără fapte, Dumnezeu Îsi pecetluieşte neprihănirea peste noi, pentru a confirma că suntem neprihăniţi. Neprihănirea lui Dumnezeu este veşnică. Domnul Isus a făcut cu adevărat lucrarea dreaptă pentru întreaga omenire. Poporul acestei lumi a fost mântuit de toate păcatele acestei lumi prin neprihănirea lui Dumnezeu. Dumnezeu socoteşte sufletele celor fără El, ca păcătoase, uitându-se la credinţa lor, în nerihănirea Sa. “Binecuvântat este omul, căruia Dumnezeu nu-i ţine în cont păcatele”, deoarece a dobândit binecuvântarea neprihănirii lui Dumnezeu,prin credinţă.
Dumnezeu ne înteraba: “Eşti fără Dumnezeu?”. Atunci noi recunoaştem că suntem fără El, ochii lui Dumnezeu. Când recunoaştem acest fapt, ajungem să fim mulţumitori că Isus a fost botezat pentru păcătoşi, Şi-a vărsat sângele pe Cruce, şi faptul că a fost neprihănirea lui Dumnezeu cea care luat asupra Sa păcatele lumii, nu prin eforturile noastre. Totuşi, dacă ne gândim că suntem oameni ce respectă legea foarte bine, nu putem fi niciodată atât de mulţumitori, şi nici nu avem credinţă în neprihănirea Sa.
Cineva care crede în neprihănirea lui Dumnezeu, care “îi justifică pe cei fără Dumnezeu”, ajunge să-I obţină neprihănirea în dar. Neprihănirea lui Dumnezeu va fi dată în dar celor care cred în răscumpărarea şi judecata lui Isus Hristos, dar celor care nu cred în neprihănirea lui Dumnezeu, toată binecuvântarea şi harul lui Dumnezeu vor rămâne blocate.
Chiar şi unei persoane născute din nou, neprihănirea lui Dumnezeu care a fost stabilită prin Isus, este esenţială în fiecare zi, din moment ce chiar şi noi care credem în neprihănirea lui Dumnezeu suntem oameni care nu putem decât să păcătuim zilnic, în timp ce trăim în această lume. De aceea, trebuie să ne amintim zilnic de vestea fericită a neprihănirii lui Dumnezeu, că Isus a luat toate păcatele prin botezul şi sângele Său de la Cruce. De fiecare dată când auzim vestea fericită, ne împrospateaza sufletele şi ne întareste inimile cu putere debordantă. Întelegi pasajul: “Iar celui care nu face fapte, ci crede în Cel ce îndrepteaza pe cel păcătos, credinţa lui i se socoteşte ca dreptate?” Această Scriptură ne vorbeşte nouă tuturor oamenilor din această lume.
Biblia vorbeşte în detaliu dsepre cum poate fi obţinută neprihănirea lui Dumnezeu prin exemplul lui Avraam. Totuşi, s-a spus că cineva “care lucrează” Îl confruntă pe Dumnezeu, mai degrabă decât să fie mulţumitor pentru mântuirea lui Dumnezeu. Cineva “care lucrează” nu crede în neprihănirea lui Dumnezeu şi astfel nu este mulţumitor. Ceea ce spune versetul 4 este că o persoană care încearca să meargă în Cer, făcând fapte bune pentru el însusi, nu are nevoie de neprihănirea lui Dumnezeu.
De ce?. Deoarece nu este nici o neprihănire de-a lui Dumnezeu care să se găsească, de când el/ea încearca să-şi spele păcatele, făcând fapte bune şi rugându-se rugăciuni de pocăinţă în fiecare zi pentru el. O astfel de persoană nu doreşte să accepte neprihănirea lui Dumnezeu în întergime, deoarece persoana nu-şi alungă cu voia faptele lui/ei aparent virtuoase. Mai degrabă, prin rugăciuni de pocăinţă, el/ea încearca să câştige mântuirea sufletului său, în timp ce plânge şi posteşte. De aceea, neprihănirea lui Dumnezeu este dată doar celor care cred cu adevărat în cuvintele Sale neprihănite.
Celui care lucrează, plăţile nu-i sunt socotite daruri!
“Iar celui care nu face fapte, ci crede în Cel ce îndrepteaza pe cel păcătos, credinţa lui i se socoteşte ca dreptate” (Romani 4:5).
Fraţilor, această scriptură este relatată unei persoane care-L conştienizează pe Dumnezeu şi care crede crede în cuvintele lui Dumnezeu, la fel ca Avraam. Noi credem în Domnul mântuirii care i-a mântuit pe cei păcătoşi. Sunt două feluri de credincioşi creştini în această lume. În versetul 4, vine cel “care lucrează” şi o astfel de persoană nu priveşte mântuirea lui Dumnezeu ca un dar, ci ca datorie. Deoarece astfel de oameni doresc să fie recunoscuţi pentru faptele lor virtuoase în faţa lui Dumnezeu, după ce au crezut în Isus, ei pot să refuze mântuirea neprihănirii lui Dumnezeu. Ce fel de sacrificiu crezi că este nevoie pentru a primi neprihănirea lui Dumnezeu?.
Dacă umbli înaintea lui Dumnezeu, ţinându-te de faptele tale bune, devii doar un păcătos, neobţinând neprihănirea lui Dumnezeu. Ai ştiut că Doctrina Sanctificării, pe care cei mai mulţi creştini o sprijină, îi induce saă facă fapte virtuoase, în mod excesiv, transformându-i în duşmanii lui Dumnezeu, confruntând darul neprihănirii lui Dumnezeu?. Biblia nu afirmă că putem obţine neprihănirea lui Dumnezeu în mod gradual. Şi nici nu spune că putem obţine neprihănirea lui Dumnezeu cu lucrările noastre.
Suporterii “lucrărilor umane” învata că puteţi deveni sfinţiţi prin rugăciuni de pocăinţă. Ei spun că puteţi fi mai neprihăniţi dacă trăiţi vieţi curate şi virtuoase şi că puteţi fi mântuiţi dacă trăiţi umili până muriţi, chiar dacă Isus Hristos v-a eliminat păcatele.
Totuşi neprihănirea lui Dumnezeu este incompatibilă cu faptele umane. Cei care confruntă neprihănirea lui Dumnezeu devin aliaţI cu demonii. Deoarece astfel de persoane refuză neprihănirea Domnului, nu pot primi ştergerea păcatului înaintea lui Dumnezeu.
Fraţilor, noi am fost 100% păcătoşi. Totuşi, realitatea este că mulţi oameni înteleg greşit neprihănire alui Dumnezeu şi de aceea umblă pe cărarea greşită a credinţei. Din moment ce mulţi oameni cred că, cumva sunt neprihăniţi, nu cred în neprihănirea lui Dumnezeu. Ei cred că pot fi iertaţi pentru păcatele zilnice şi viitoare, rugându-se rugăciuni de pocăinţă de unii singuri. Aceşti oameni cred că este cel puţin o mică cantitate de neprihănire în ei, astfel că ei îsi pun înainte faptele lor bune, fără să caute şi să creadă în neprihănirea lui Dumnezeu.
Ce fel de persoană poate deveni neprihănită?. Cei care nu sunt buni în rugăciunile de pocăinţă, pot deveni neprihăniţi. Aceasta nu înseamna că cineva nu are nevoie să se roage rugăciuni de pocăinţă. Sper că nu mă veţi întelege greşit în legătură cu aceasta. Mai târziu voi discuta subiectul “vieţii celui neprihănit”. Cei care se confruntă cu neprihănirea lui Dumnezeu se gândesc înalt să facă anumite fapte virtuoase, făcând rugăciuni de post sau trăind vieţi pioase.
Totuşi, doar cei care cunosc că faptele lor sunt insuficiente pot deveni neprihăniţi dintr-o stare de păcătos, primind în inimile lor darul lui Dumnezeu de ştergere a păcatului. Singurul lucru pe care trebuie să-l facem este de a crede în neprihănirea lui Dumnezeu şi să cunoaştem că nu este nimic cu care să ne lăudăm în neprihănirea noastră. Ceea ce trebuie să recunoaştem înaintea lui Dumnezeu este: “O, Dumnezeule!. Am comis atâta păcat. Suntem păcătoşi care vor continua să păcătuiască până mor.” Acesta este singurul lucru pe care ar trebui să-l mărturisim cu sinceritate. Şi singurul lucru pe care trebuie să-l facem este de a crede că Isus Hristos a împlinit neprihănirea în mod complet.
Crezând în neprihănirea lui Dumnezeu, fiecare păcătos poate primi mântuirea de toate păcatele sale în mod complet. Noi lăudăm prin credinţa în neprihănirea lui Isus Hristos, deoarece noi am fost destinaţi să pierim în mijlocul păcatului, am obţinut mântuirea prin credinţă.
Cine este o persoană cu adevărat binecuvântată?
Cine este o persoană binecuvântată înaintea lui Dumnezeu?. Biblia defineşte o persoană binecuvântată după cum urmează: “Binecuvântaţi sunt cei ale căror fărădelegi sunt iertate şi cei ale căror păcate sunt acoperite.” Chiar dacă cineva nu a putut face vreo faptă bună în vederea lui Dumnezeu, are insuficienţe şi infirmităţi sau nu a putut ţine toate sau anumite părţi ale legii lui Dumnezeu, El a oferit binecuvântarea ştergerii păcatului vieţilor credincioşilor care au credinţa în neprihănirea lui Dumnezeu, ce ne-a eliminat toate păcatele, prin botezul lui Isus şi sângele de pe Cruce. Aceste feluri de oameni cred în neprihănire alui Dumnezeu şi sunt cei mai binecuvântaţi înaintea lui Dumnezeu, deoarece au primit binecuvântarea specială înaintea Lui, din nenumăratul număr de oameni. Am obţinut mântuirea de toate păcatele, crezând în neprihănirea lui Dumnezeu. Noi credem că Dumnezeu a spus astfel. Avem noi ceva mai mult de adăugat ca cuvintele Sale chiar dacă Dumnezeu a spus astfel?. Nu, nu avem.
Sunt mulţi oameni în această lume care înca încearca să obţină prin faptele lor bune, chiar dacă ei mărturisesc că Isus eset Mântuitorul lor.
Mai este ceva de completat la adevărul mântuirii lui Dumnezeu de păcat, care spune că Isus a fost botezat prin Ioan, a vărsat sânge pe Cruce şi a înviat după moarte?. Nu, nu este.
Totuşi, creştinii de azi suntem foarte mult confuzi în legătură cu partea credinţei în neprihănire alui Dumnezeu. Oamenii cunosc că ar putea obţine mântuirea, crezând în Isus. Dar pe de altă parte, ei înca mai cred că este esenţial pentru mântuirea lor, că trebuie să devină sfinţiţi gradual, să trăiască virtuos şi să ţină legea cu cuvintele lui Dumnezeu odată ce încep să creadă în Isus. În felul acesta oamenii sunt foarte confuzi.
Chiar dacă ceea ce spun pare similar cu cee ce spun neprihăniţii, este departe de vredinţa care cunoaşte şi crede în neprihănirea lui Dumnezeu. Cum poate o persoană să creadă bine în Domnul?. Este posibil doar când avem credinţa naivă în cuvintele apei şi a Duhului Sfânt care conţine neprihănirea lui Dumnezeu şi astfel, primeşte mântuirea tuturor păcatelor noastre. Adevărul lui Dumnezeu ne face capabili să obţinem mântuirea tuturor păcatelor, prin credinţa noastră în botezul şi sângele Său de pe Cruce, în care neprihănirea lui Dumnezeu este pur revelată.
Ar trebui să aruncăm doctrinele creştine absurde despre sanctificarea graduală, alegerea necondiţionată şi justificarea nominală, sau credinţele absurde care spun că eventual se poate obţine mântuirea de păcat, nemâncând porc sau ţinând sabatele. Ar trebui să ne ţinem departe de cei care vorbesc despre acest fel de nonsens. Nu este nici o concluzie sau răspunsuri corecte la vorbele lor.
Fraţilor, este credinţa corectă sau nu, faptul că obţinem mântuirea de păcat, crezând în neprihănirea lui Dumnezeu, fără să faci ceva virtuos?. -Da, este credinţa adevărată.- Ce fel de lucrări am făcut pentru a obţine neprihănirea lui Dumnezeu?. Am făcut noi vreo faptă bună înaintea lui Dumnezeu?. -Nu.-Suntem perfecţi noi însine, chiar şi în gândurile noastre?. -Nu, nu sunte.- Atunci, înseamna aceasta că ar trebui să devenim oricum ne place?. -Nu.- Ar trebui să trăim virtuos prin lege pentru a fi copiii Săi?. -Nu.- Înseamna că ar trbui să devenim copiii adevăraţi ai lui Dumnezeu doar crezând în neprihănirea Sa, obţinând ştergerea păcatului şi primind Duhul Sfânt în dar, prin credinţă corectă.
Este absolut imposibil ca oamenii să trăiască vieţi bune. Totuşi, chiar dacă o persoană nu lucrează, dacă crede în neprihănirea dată de Isus, atunci el/ea este o persoană binecuvântată care a fost mântuită de tot păcatul. Fiecare este capabil de a trăi o viaţă bună. De aceea, Dumnezeu I-a fost milă de noi şi L-a trimis pe Isus în această lume, făcându-L să Se boteze prin Ioan Botezătorul, pentru a lua asupra Sa păcatele lumii. Isus a fost apoi făcut să ducă păcatele la Cruce şi să rezolve problema păcatului.
În proverbele orientale, este o vorbă: “Ar trebui să se sacrifice viaţa cuiva pentru binele altora.” Când cineva se îneaca după ce a salvat o persoană de la înec, ei îl/o laudă pentru sacrificiul de bună-voie. Fraţilor, ceea ce aceasta înseamna, este că chiar dacă este natural de a salva o persoană caer se îneaca, avem tendinţa de a ne gândi la aceasta prea înalt.
Iată altă zicală, numită: ‘Ingwa-eungbo.’ Aceasta înseamna că, dacă o persoană duce o viaţă bună, va fi binecuvântată în viitor, dar pedepsită dacă se comportă rău. Fraţilor, este vreo persoană cu adevărat care renunţă liber la viaţa sa pentru altă persoană?. Chiar şi în cazul iubirii heterosexuale, bărbaţii şi femeile iubesc şi au grijă unii de alţii, deoarece se potriveşte gustului lor. În felul acesta, toţi oamenii sunt esenţialmente egoişti.
De aceea, Dumnezeu spune că nu poate fi nici o virtute în fiinţele umane şi că ar trebui să ne examinăm dacă ne bazăm cu adevărat şi credem în neprihănirea Sa, care a eliminat chiar şi cele mai rele păcate ale noastre, deşi niciodată nu am făcut cu adevărat vreun fel de virtute. Ar trebui să obţinem mântuirea de toate păcatele noastre, crezând în neprihănirea lui Dumnezeu pe care Dumnezeul nostru ne-a oferit-o.
Ar trebui să obţii ştergerea tuturor păcatelor fărădelegilor
Care sunt fărădelegile înaintea lui Dunmezeu?. Toate greşelile pe care le-am comis în ochii lui Dunmezeu sunt fărădelegi.
Cum pot eu şi tu să ne acoperim păcatele înaintea lui Dumnezeu?. Poate o vestă groasă antiglonţ să ne acopere păcatele?. Sau, poate o armură din fier, groasă de 1 metru, făcută din cel mai puternic metal, să ne acopere păcatele în ochii lui Dumnezeu?. Nu. Faptele bune ale omenirii nu sunt nimic mai mult decât autoconsolări. Nu se poate scăpa de judecata dreaptă a lui Dumnezeu, comformându-se conştiinţa, făcând fapte bune.
“Binecuvântaţi sunt cei…ale căror păcate sunt acoperite.” Aceasta este ceea ce a fost spus în Biblie. Fraţilor, dacă ar trebui să ne acoperim păcatele înaintea lui Dumnezeu, singura cale de a face aceasta este de a crede în neprihănirea lui Dumnezeu, prin care El ne-a mântuit. Această neprihănire a lui Dumnezeu include venirea lui Isus Hristos în această lume pentru a fi botezat, faptul că a luat asupra Sa păcatele noastre şi moartea Sa indirectă de pe Cruce. Aceasta este, deoarece Isus a luat asupra Sa păcatele lumii, fiind botezat şi deoarece a primit judecata, prin moartea Sa de pe Cruce. Aceasta este neprihănirea lui Dumnezeu. Toate păcatele s-au acoperit atunci când cineva crede în neprihănirea Sa.
Chiar dacă o persoană încearca să-şi acopere păcatele cu faptele sale bune, nu este de nici un folos înaintea lui Dumnezeu. Doar faptele neprihănite ale botezului şi sângelui lui Isus pot acoperi păcatele mele şi ale tale. Noi trebuia să fim judecaţi, distruşi şi să mergem în iad, primind mâniile furioase ale lui Dumnezeu datorită păcatelor noastre, dar Isus a venit în această lume şi a împlinit neprihănirea lui Dumnezeu ca noi să fim botezaţi de Ioan Botezătorul şi murind pe Cruce. Ar trebui să crezi în aceasta. Ne putem acoperi păcatele prin credinţa în neprihănirea lui Dumnezeu. De ce?. Deoarece neprihănirea lui Dumnezeu a făcut deja compensarea dreaptă pentru toate păcatele lumii, prin botezul şi vărsarea Sa de sânge. Tu şi eu putem să ne acoperim păcatele, crezând în acest adevăr.
Ce fel de persoană este binecuvântată?. O persoană cu acest fel de credinţă este binecuvântată: “Fericiţi aceia, cărora li s-au iertat fărădelegile şi ale căror păcate li s-au acoperit! Fericit bărbatul căruia Domnul nu-i va socoti păcatul”. O persoană cu acest fel de credinţă este fericită şi binecuvântată. Avem eu şi tu acest fel de credinţă?. O persoană cu adevărat binecuvântată este una care a luat cuvintele lui Dumnezeu, că Isus Hristos ne-a mântuit în inima noastră prin apă şi Duh Sfânt. Cineva care-L primeşte în inima sa pe Isus Hristos împreuna cu apa şi sângele Său şi locuieşte în Isus Hristos, este o persoană cu adevărat binecuvântată.
Prin credinţă, noi credincioşii în neprihănirea lui Dumnezeu, am primit uimitoarea mântuirea, ce nu conţine nici chiar cel mai mic gând uman sau virtute. Doar o persoană cu adevărat binecuvântată crede în acest adevăr, îl ţine în inima sa şi poate predica evanghelia adevărată.
Fraţilor, nici măcar să nu încercati să deveniţi copiii lui Dumnezeu sau să fiţi mântuiţi de păcat, adăugând anumite fapte virtuoase la harul Său!. Eşti virtuos?. Este aroganţă dacă cineva încearca să fie virtuos, chiar dacă nu este cu adevărat şi crede că poate fi. Dacă o persoană primeşte în dar un diamant uriaş de la un bilionar, singurul lucru pe care persoana săracă trebuie să facă, este să spună: “Mulţumesc!”. La fel este şi cu neprihănirea lui Dumnezeu.
Romani capitolul 4 a vorbit despre oameni care au fost binecuvântaţi de Dunmezeu. Astfel de oameni au fost mântuiţi de tot păcatul, crezând în cuvintele evangheliei care conţine neprihănirea lui Dumnezeu. Sper că această binecuvântare devine a ta.
Copyright © 2021 by The New Life Mission
