- All e-books and audiobooks on The New Life Mission website are free
- Explore multilingual sermons in global languages
- Two new revised editions in English have been released
- Check out our website translated into 27 languages
Temă 9: Romani (Comentarii asupra Cărții Romani)
[4-2] Cei care au primit binecuvântarea cerească prin credinţă (Romani 4:1-8)
(Romani 4:1-8)
“Deci, ce vom zice că a dobândit după trup strămoşul nostru Avraam? Căci dacă Avraam s-a îndreptat din fapte, are de ce să se laude, dar nu înaintea lui Dumnezeu. Căci, ce spune Scriptura? Şi “Avraam a crezut lui Dumnezeu şi i s-a socotit lui ca dreptate”. Celui care face fapte, nu i se socoteşte plata după har, ci după datorie; Iar celui care nu face fapte, ci crede în Cel ce îndrepteaza pe cel păcătos, credinţa lui i se socoteşte ca dreptate. Precum şi David vorbeşte despre fericirea omului căruia Dumnezeu îi socoteşte dreptatea fără fapte: “Fericiţi aceia, cărora li s-au iertat fărădelegile şi ale căror păcate li s-au acoperit! Fericit bărbatul căruia Domnul nu-i va socoti păcatul.””
“Deci, ce vom zice că a dobândit după trup strămoşul nostru Avraam? Căci dacă Avraam s-a îndreptat din fapte, are de ce să se laude, dar nu înaintea lui Dumnezeu. Căci, ce spune Scriptura? Şi “Avraam a crezut lui Dumnezeu şi i s-a socotit lui ca dreptate”. Celui care face fapte, nu i se socoteşte plata după har, ci după datorie; Iar celui care nu face fapte, ci crede în Cel ce îndrepteaza pe cel păcătos, credinţa lui i se socoteşte ca dreptate. Precum şi David vorbeşte despre fericirea omului căruia Dumnezeu îi socoteşte dreptatea fără fapte: “Fericiţi aceia, cărora li s-au iertat fărădelegile şi ale căror păcate li s-au acoperit! Fericit bărbatul căruia Domnul nu-i va socoti păcatul.””
Cei ale căror păcate au fost şterse
Îi dau mulţumiri Domnului pentru că a mântuit multe suflete în ziua de azi. Biblia vorbeşte despre oamenii binecuvântaţi din Romani capitolul 4, astfel că mi-ar plăcea să vorbesc despre acei care au fost binecuvântaţi.
“Precum şi David vorbeşte despre fericirea omului căruia Dumnezeu îi socoteşte dreptatea fără fapte: “Fericiţi aceia, cărora li s-au iertat fărădelegile şi ale căror păcate li s-au acoperit! Fericit bărbatul căruia Domnul nu-i va socoti păcatul”” (Romani 4:6-8). Biblia vorbeşte despre acei oameni care au fost binecuvântaţi înaintea lui Dumnezeu. Cu adevărat binecuvântaţi sunt cei ale căror păcate sunt şterse înaintea lui Dumnezeu şi asupra cărora Domnul nu va impune păcat.
Înainte de a merge mai adânc în Scripturi, să examinăm stautul nostru prezent aşa cum este. Biblia vorbeşte despre oamenii binecuvântaţi care au primit ştergerea păcatelor lor. Apoi, să ne gândim dacă merităm de asemenea să fim binecuvântaţi sau nu.
Nu este nici o persoană în această lume care n-are păcat. Omenirea comite atât de mult păcat ca un nor gros, aşa cum este scris în Isaia 44:22. Nimeni nu poate evita judeca judecata lui Dumnezeu fără harul lui Isus Hristos.
Noi am fost eliberaţi de păcatele noastre şi de judecata lui Dumnezeu, prin botezul lui Isus şi sângele de pe Cruce, prin care Domnul ne-a dat ştergerea păcatelor. Mai mult, acum putem să trăim, datorită sacrificiului pe care Isus Hristos l-a oferit. Putea fi posibil în această lume ca cineva să nu comită păcat niciodată în tot restul vieţii sale?. Indiferent că este o persoană care a primit ştergerea păcatului sau nu, păcătuieşte toată viaţa, Din moment ce comitem păcate în mod continuu, fără măcar să realizăm aceasta, suntem destinaţi să primim judecata, datorită păcatelor.
Eu cred în faptul că o persoană care are chiar şi cel mai slab păcat, va merge în iad. De ce?. Deoarece Biblia spune că plata păcatului este moartea (Romani 6:23). Plata păcatului, indiferent care ar fi, ar trebui să fie plătită, iar păcatele sunt iertate doar după ce cineva a plătit preţul Păcatul aduce doar judecată.
Noi trăim în mijlocul a tot felul de păcate, atât grave, cât şi mici, cum ar fi păcatele datorită ignoranţei, păcatele comise cu voia, şi păcatele comise de infirmităţi. Strict vorbind, noi nu putem decât să ne recunoaştem păcatele înaintea lui Dumnezeu, chiar dacă avem să-I dăm scuze bune. Eşti de acord cu acest concept?. Nu este corect ca noi să refuzăm a ne recunoaşte păcatele, chiar dacă toate păcatele noastre au fost iertate. Fiecare trebuie să recunoască lucrurile care ar trebui recunoscute.
Doar cel neprihănit Îl poate lăuda pe Domnul
Ceineprihăniţi, ale căror păcate şi nelegiuiri au fost deja iertate şi acoperite, sunt fără păcat şi-I mulţumesc lui Dumnezeu. Noi nu putem decât să-I mulţumim lui Dumnezeu în fiecare oră şi minut, oricând ajungem înaintea Sa, deoarece Domnul ne-a luat toate păcatele, chiar dacă păcatele noastre sunt la fel de multe ca un nor gros. Îi mulţumim Domnului care ne-a luat toate păcatele, fiind botezat de Ioan Botezătorul la Râul Iordan şi a primit în locul nostru judecata pe Cruce.
Dacă Domnul nici nu ne-ar fi luat toate păcatele asupra Sa prin botezul Său, şi nici nu ar fi fost crucificat şi murit pentru a plăti plata păcatului, L-am putea numi Tată, în mod nesăbuit?. Cum am putea să-L lăudăm pe Domnul?. Cum am putea să lăudăm numele lui Dumnezeu şi să dăm mulţumiri darului Său şi să-L glorificăm?. Toate acestea se datorează darului harului lui Dumnezeu.
Noi, ca păcătoşi, putem să-L lăudăm pe Domnul şi să-I mulţumim în ziua de azi, deoarece păcatele noastre au fost deja şterse. Prin sacrificiul lui Hristos şi faptul că Domnul ne-a luat toate păcatele, inclusiv păcatele cât de mici, putem să-L lăudăm pe Domnul.
Deşi am fost iertaţi de păcatele noastre, nu putem deveni perfecţi prin faptele noastre, în timp ce trăim pe pământ. Cu toţii suntem slabi, dar noi ca neprihăniţi, Îl lăudăm pe Domnul care a plătit plata tuturor păcatelor ca păcătoşi, cu harul Său. Eşti în întuneric?. Indiferent ce fel de întuneric poate exista, dacă recunoaştem chiar şi cel mai mic păcat înaintea lui Dumnezeu, dacă mărturisim că am păcătuit înaintea lui Dumnezeu şi dacă credem în Domnul care a luat toate aceste păcate, adevărul Domnului ne va permite să-L lăudăm şi şi să-I mulţumim. Noi devenim sfinţii care nu pot decât să-L laude pe Isus Hristos, datorită harului Său şi iertării păcatelor. Mai mult, noi devenim slujitorii lui Dumnezeu, după ce am primit harul ştergerii păcatului din inimile noastre.
Dacă suntem făcuţi neprihăniţi fără lucrări, este darul lui Dumnezeu
“Deci, ce vom zice că a dobândit după trup strămoşul nostru Avraam? 2. Căci dacă Avraam s-a îndreptat din fapte, are de ce să se laude, dar nu înaintea lui Dumnezeu. Căci, ce spune Scriptura? Şi “Avraam a crezut lui Dumnezeu şi i s-a socotit lui ca dreptate”. Celui care face fapte, nu i se socoteşte plata după har, ci după datorie; Iar celui care nu face fapte, ci crede în Cel ce îndrepteaza pe cel păcătos, credinţa lui i se socoteşte ca dreptate” (Romani 4:1-5).
Păcatul uman este ispăşit doar după ce plata sa este plătită. Eşti sigur că conştiinţa ta este curăţită?. Indiferent ce fel de păcate pot fi, conştiinţele noastre pot fi curăţite doar după ce plăţile păcatului sunt plătite. Noi, păcătoşii nu am avut altă alegere decât să murim, dar Domnul a murit pentru păcatele noastre. De aceea, păcătoşii au fost făcuţi neprihăniţi, fiind mântuiţi.
În Romani capitolul 4 Pavel spus că păcătoşii au fost mântuiţi de Isus Hristos, care a luat toate păcatele lumii asupra Sa la Râul Iordan şi a fost crucificat de a fi judecat pentru păcatele lor, folosindu-l pe Avraam, predecesorul credinţei care a crezut în cuvântul lui Dumnezeu, drept exemplu. Biblia spune că Avraam a devenit neprihănit deoarece a credzut în Dumnezeu. El nu a fost mântuit prin faptele sale, ci prin credinţa în cuvântul lui Dumnezeu. De aceea, Dumnezeu l-a socotit neprihănit. Avraam a obţinut mântuirea crezând în cuvintele lui Dumnezeu şi a devenit tatăl tuturor celor care cred. El a devenit neprihănit, crezând în legământul lui Dumnezeu.
Ce este mântuirea de păcat şi harul lui Dumnezeu care ne-a fost acordat nouă păcătoşilor?. Să ne gândim la aceasta, pentru a face clar acest punct. “Celui care face fapte, nu i se socoteşte plata după har, ci după datorie” (Romani 4:4). Acest verset vorbeşte despre mântuirea lui Dumnezeu, care ne-a mântuit de toate păcatele. Vorbeşte despre ştergerea păcatelor. “Celui care face fapte, nu i se socoteşte plata după har, ci după datorie”. Dacă un om primeşte plata pentru munca sa, îsi va vedea plata ca har sau ca datorie?. Apostolul Pavel explică mântuirea, folosindu-l pe Avraam ca exemplu. Este natural ca un om care a lucrat, să primească în schimb plata pentru munca sa. Totuşi, dacă noi suntem făcuţi neprihăniţi ca sfinţii, chiar dacă n-am trăi vieţi perfecte, este prin darul lui Dumnezeu, nu prin eforturile noastre.
“Celui care face fapte, nu i se socoteşte plata după har, ci după datorie” (Romani 4:4). Mântuirea prin iertarea păcatelor se datorează botezului Domnului şi vărsării de sânge al sacrificiului. Mântuirea a fost făcută posibilă prin har şi darul ştergerii păcatelor. Omenirea nu se poate reţine să nu păcătuiască, astfel că sunt forţaţi să recunoască că au păcătuit. Ei nu-şi pot spăla păcatele, indiferent în ce doctrine cred, sau oricât de mult se roagă pentru păcatele lor.
Singura cale pentru păcătoşi de a-şi spăla păcatele, este de a crede în mântuirea care spune că Domnul a luat păcatele lumii asupra Sa, fiind botezat de Ioan Botezătorul la Râul Iordan şi că a fost crucificat pentru a primi judecata indirectă pentru păcate. Păcătoşii nu au calificările de a plăti pentru păcatele lor cu orice fel de sacrificiu făcut de ei. Tot ceea ce pot face păcătoşii este să creadă în mântuire, prin iertarea păcatelor. Singurul lucru pe care te poţi baza este harul lui Dumnezeu.
Primind botezul la Râul Iordan, Isus a luat toate păcatele noastre, în modul cel mai potrivit şi sacrificându-Se pe Cruce, păcătoşii au fost mântuiţi de toate păcatele lor. Aceasta include păcatele mici pe care le comitem datorită slăbiciunilor noastre, sub decepţiile lui Satan şi păcatele la fel de mari ca un munte înalt. De aceea, păcătoşii au primit mântuirea prin credinţa în botezul şi sângele lui Isus Hristos. Prin darul gratuit de mântuirea al lui Dumnezeu, noi cei care am fost păcătoşi, suntem acum neprihăniţi.
Ştergerea păcatului este dat doar prin har şi dar
Apostolul Pavel vorbeşte despre cum este mântuit un păcătos de toate păcatele sale. “Celui care face fapte, nu i se socoteşte plata după har, ci după datorie.” El explică harul mântuirii, comparându-l cu muncile din această lume. Dacă un păcătos, după ce a lucrat înaintea lui Dumnezeu, spune că abţinut mântuirea de pcăatele sale, nu este din darul lui Dumnezeu, ci din lucrările sale. Ştergerea păcatului este dat doar prin har şi în dar. Nici una din faptele noastre nu sunt incluse în harul lui Dumnezeu. A fost mântuirea de păcat faptul că noi am primit darul lui Dumnezeu, sau nu?. Totuşi, Isus Hristos, Mântuitorul nostru a luat asupra Sa toate păcatele noastre, fiind botezat de Ioan Botezătorul la Râul Iordan.
Am fost mântuiţi de păcatele noastre, crezând în faptul că Isus Hristos a plătit plata păcatului şi a murit pentru noi. El ne-a sfinţit, luând toate păcatele noastre prin botezul Său şi ne-a mântuirea de toate păcatele, purtând păcatele la crucificare. Toate acestea sunt prin harul mântuirii lui Isus. Faptul că am fost eliberaţi a fost posibil prin harul lui Dumnezeu. Este un dar. Este gratuit. Păcătoşii au fost mântuiţi prin dragostea lui Dumnezeu faţă de păcătoşi. Isus a luat toate păcatele noastre prin botezul Său şi i-a mântuit pe păcătoşi de toate păcatele din lume şi de toate judecăţile lui Dumnezeu, fiind judecat.
“Iar celui care nu face fapte, ci crede în Cel ce îndrepteaza pe cel păcătos, credinţa lui i se socoteşte ca dreptate” (Romani 4:5). Înainte am vorbit despre persoana care lucrează. Fraza: “Iar celui care nu face fapte” se referă la cei care nu fac nici o faptă virtuoasă pentru a deveni neprihăniţi. Pavel conituă cu restul versetului, spunând: “ci crede în Cel ce îndrepteaza pe cel păcătos, credinţa lui i se socoteşte ca dreptate.”
El îi foloseşte pei păcătoşi drept exemplu pentru a explica neprihănirea lui Dumnezeu. Ce înseamna să fii păcătos?. O persoană “păcătoasă” este una care nu este copleşit de Dumnezeu şi care duce o viaţă libertină, până la ultima sa respiraţie, ceea ce este exact opusul nepăcătosului. Acest cuvânt indică pe cineva care păcătuieşte înaintea lui Dumnezeu până când moare. Este adevărat că oamenii se nasc plini de păcat. Mai mult, a fost adevărata natură a fiinţelor umane de a fi destinate să primească judecata lui Dumnezeu datorită păcatelor lor.
Totuşi, este scris: “Iar celui care nu face fapte, ci crede în Cel ce îndrepteaza pe cel păcătos, credinţa lui i se socoteşte ca dreptate.” Aici fraza “Iar celui care nu face fapte” înseamna “deşi este păcătos”. Suntem păcătoşi înaintea lui Dumnezeu?. -Nu, nu suntem.-
Domnul ne spune nouă, nepăcătoşilor: “Sunteţi fără păcat şi sunteţi neprihăniţi.” Domnul a luat plata tuturor păcatelor şi a plătit pentru ele. Crezi că Isus a plătit deja plata păcatelor în mod absolut?. Pentru cel păcătos, credinţa i se socoteşte celui neprihănit. “Aveţi dreptate. Credeţi în ea cu adevărat. Sunteţi poporul meu neprihănit. Nu aveţi nici un păcat deoarece le-am şters când am fost botezat de Ioan Botezătorul şi fiind judecat pe Cruce pentru toate păcatele tale!”.
Dumnezeu a luat toate păcatele rele ale acestei lumi, prin botezul lui Isus, deşi întreaga omenire este păcătoasă. Dumnezeu Şi-a trimis unicul Său Fiu preiubit, a luat păcatele prin botez şi a fost crucificat în locul celui păcătos. Dumnezeu a împlinit ambele legi, care spuneau că plata păcatului este moartea şi legea dragostei lui Dumnezeu, în acelaşi timp. El i-a mântuit pe păcătoşi de păcatele lor.
Dumnezeu spune celor care cred că Isus a luat toate păcatele acestei lumi la Râul Iordan, prin actul Său neprihănit, numele păcătoşilor: “Da, eşti fără păcat. Fiul Meu te-a mântuit. Ai fost mântuit”. De aceea ei sunt făcuţi neprihăniţi chiar dacă nu au fost neprihăniţi. Dumnezeu spune că ei sunt poporul Său fără păcat, deşi sunt păcătoşi când le vede credinţa în mântuirea Domnului. Binecuvântată este persoana căreia Domnul nu-i va imputa păcat.
Dumnezeu ne întreaba dacă suntem păcătos. “Iar celui care nu face fapte, ci crede în Cel ce îndrepteaza pe cel păcătos, credinţa lui i se socoteşte ca dreptate.” Facem fapte bune?. Nu putem face fapte bune, ci suntem capabili doar să păcătuim. Totuşi, Dumnezeu Însuti ne-a mântuit cu darul mântuirii. Noi credem în mântuirea Domnului, şi anume, botezul şi sângele lui Isus!.
Noi trebuie să trăim prin credinţa în mântuirea Domnului
Ajungem să-L lăudăm pe Domnul şi să-I mulţumim pentru darul iubirii Sale şi harul mântuirii de păcate, ştiind cât de benevolent a plătit plata păcatului pentru noi, cei păcătoşi. Nu putem să-I mulţumim îndeajuns pentru că a plătit plata păcaetlor noastre, prin botezul şi Crucea Sa, când recunoaştem că suntem păcătoşi înaintea lui Dumnezeu. Totuşi, nu putem să mulţumim pentru harul lui Dumnezeu, dacă ne gândim că suntem neprihăniţi.
Persoanei care crede în Isus Hristos, care justifică pe cel păcătos, credinţa sa I se consideră neprihănită. Cei care cred în răscumpărare şi judecata lui Isus, care-i face neprihăniţi, primesc darurile lui Dumnezeu. Nimeni nu este neprihănit înaintea lui Dumnezeu deoarece fac multe greşeli, în timp ce încearca să trăiască neprihănit.
Faptul că fiinţele umane nu pot să nu păcătuiască, dovedeşte păcătoşenia lor. De aceea, eu trăiesc prin credinţa în mântuirea lui Dumnezeu, deşi sunt păcătos. A trăi prin credinţă nu înseamna să trăieşti aşa cum iţi place. Este un anumit mod de a trăi prin credinţă, pentru cineva care a devenit neprihănit prin credinţă.
În fiecare zi e nevoie de evanghelia mântuirii lui Isus de către sfinţii născuţi din nou. De ce?. Deoarece faptele lor de pe pământ nu sunt neprihănite şi nu pot decât să păcătuiască toată viaţa. Fiecare ar trebui să audă vestea bună care spune că Isus a luat toate păcatele lumii, prin botezul Său. Cel neprihănit trebuie să audă şi să-şi amintească zilnic evanghelia. Apoi, duhurile lor pot trăi şi pot fi întarite în mod repetat ca un arc. “Iar celui care nu face fapte, ci crede în Cel ce îndrepteaza pe cel păcătos, credinţa lui i se socoteşte ca dreptate.” Pentru cine este acest mesaj?. Acest mesaj este alcătuit pentru toţi oamenii din această lume, inclusiv tu şi eu.
Biblia ne spune în detaliu cum Avraam a fost făcut neprihănit. Pentru persoana care lucrează, mântuirea lui Dumnezeu nu este apreciată şi în schimb, o va respinge. O astfel de persoană nu mulţumeşte evangheliei. Mai înainte de toate, ceea ce versetul 4 descrie, este o persoană care lucrează, adică care încearca să facă fapte virtuoase, de a intra în Împaratia Cerurilor. Acest fel de persoană nu mulţumeşte niciodată pentru sacrificiul lui Isus. De ce nu?. Deoarece lucrează şi face multe fapte virtuoase, în timp ce se roagă rugăciuni de pocăinţă pentru a fi iertat/ă de păcatele zilnice, şi astfel crede că faptele sale de seamă au lucrat cumva, pentru a primi iertarea de păcatele sale, el/ea nu-I mulţumeşte pentru harul Său absolut, care este evanghelia. De aceea, persoana nu poate primi cu adevărat darul mântuirii lui Dumnezeu.
Biblia spune: “Iar celui care nu face fapte, ci crede în Cel ce îndrepteaza pe cel păcătos, credinţa lui i se socoteşte ca dreptate” (Romans 4:5). Aceasta înseamna că Domnul i-a mântuit perfect pe cei care erau păcătoşi şi ale căror păcate nu au putut fi iertate de faptele lor. De asemenea, ne arată că harul lui Dumnezeu este revelat celui neprihănit, care a fost mântuit prin primirea ştergerii păcatelor.
Dar persoana care lucrează nu-I consideră harul, ca har
Romani 4:5 este aplicabil pentru unul care-L recunoaşte pe Dumnezeu şi care crede în lucrările Sale, la fel ca Avraam. Noi credem în Domnul care i-a mântuit cei păcătoşi. Sunt două feluri de oameni printre creştini: cei care înca lucrează pentru a fi iertaţi de păcatele lor şi cei care au fost eliberaţi în mod absolut de păcatele lor. Aşa cum este scris în versetele 4 and 5, “celui care face fapte” şi “nu i se socoteşte plata după har” respinge harul ştergerii păcatelor, deoarece el vine la Dumnezeu cu lucrări, după ce a crezut în Isus.
Oamenii nu pot decât să rămână păcătoşi, deoarece Îi oferă lui Dumnezeu faptele lor. Doctrina Justificării este o doctrină creştină care afirmă că un credincios poate şi ar trebui să fie sfinţit în mod incremental, puţin câte puţin, până în ziua când moare, şi astfel îi conduce pe credincioşi să respingă darul ştergerii păcatelor şi să lupte împotriva lui Dumnezeu. Biblia nu spune că o persoană devine neprihănită în mod incremental. Cei care încearca să fie sfinţiţi în mod incremental rugându-se pentru iertarea păcatelor, făcând bine şi curăţindu-şi murdăria, sunt cei care lucrează. Aceştia sunt oamenii care merită să meargă în iad, ca slujitori ai lui Satan. Lor nu li se poate socoti neprihănirea, deoarece resping harul Domnului.
Nici unul din noi nu este neprihănit. Totuşi, atât de mulţi oameni înainteaza spre direcţia greşită şi cred în ea, în acest moment. Ei cred că păcatele lor actuale sunt iertate când se pocăiesc zilnic, ştiind că Isus le-a spălat păcatele din trecut. Ei fac aceasta deoarece cred că sunt puţin neprihăniţi. Ei se laudă cu bunătatea şi curăţia lor, înaintea lui Isus. În final, nu mai ai ştergerea păcatelor, darul lui Dumnezeu.
Cine este binecuvântat?
Sfinţii care sunt eliberaţi de toate păcatele lor, devin neprihăniţi având credinţă în Isus. Răspunsul la întrebarea ce fel de persoană poate deveni neprihănită, este acesta: o persoană care îsi cunoaşte bine infirmităţile, prin credinţă, în mijlocul multor altora. Doar cei care nu sunt buni să facă fapte bune, rugându-se, smerindu-se şi care sunt săraci în duh, vor primi darul ştergerii păcatelor de la Isus. Ei vor fi făcuţi neprihăniţi. Aceşti oameni nu au făcut fapte bune înaintea lui Dumnezeu.
Singurul lucru pe care l-au făcut este de a-şi recunoaşte sincer păcatele, spunând: “Am păcătuit, sunt un păcătos care nu are nici o alegere decât să meargă în iad când moare.” Atunci Isus Hristos îi oferă darul mântuirii complete pe care El a realizat-o. Crezând în faptul că Domnul a fost botezat de Ioan Botezătorul în Râul Iordan, pentru a lua toate păcatele lor şi că a fost crucificat, face cu adevărat posibil pentru păcătoşi să fie mântuiţi de toate păcatele din inimile lor. Ei au fost îmbracati cu binecuvântarea de a deveni copiii ai lui Dumnezeu. Este darul lui Dumnezeu pentru păcătoşi de a fi mântuiţi de toate păcatele lor înaintea Lui. Îi mulţumesc Domnului, Isus Hristos pentru că am fost eliberat de la pierzare.
În versetul 6, Apostolul Pavel descrie omul binecuvântat de Dumnezeu “fără fapte”. El clarifică următoarele trei părţi cu privire la “a lucra”. Mai întâi “Cel care face fapte”, apoi “celui care nu face fapte” şi în final “fără fapte”. Biblia spune: “Precum şi David vorbeşte despre fericirea omului căruia Dumnezeu îi socoteşte dreptatea fără fapte: “Fericiţi aceia, cărora li s-au iertat fărădelegile şi ale căror păcate li s-au acoperit! Fericit bărbatul căruia Domnul nu-i va socoti păcatul” (Romani 4:6-8). “A i se socoti de către Domnul” nu înseamna că Dumnezeu socoteşte o persoană ca păcătoasă, chiar dacă este cu păcat, ci a dorit cu adevărat să spun că persoana de fapt nu are nici un păcat
Dumnezeu ne vorbeşte despre binecuvântarea omenirii. Oamenii care au fost iertaţi pentru toate păcatele lor sunt fericiţi, nu-i aşa?. Nimeni nu este mai fericit decât noi. Nimeni nu este mai fericit decât o persoană carea primit ştergerea păcatelor. Aceasta înseamna că oricine are păcat, chiar şi cel mai mic, va fi judecat de Dumnezeu şi nu poate fi fericit niciodată deloc. Totuşi, cei neprihăniţi sunt fericiţi deoarece au ştergerea păcatelor. Dumnezeu spune: “Fericit bărbatul căruia Domnul nu-i va socoti păcatul” (Romani 4:8).
“Cei ale căror păcate le sunt acoperite” înseamna că Domnul a şters păcatele întregii omeniri. Şi David a spus: “Binecuvântaţi sunt cei ale căror nelegiuiri sunt iertate”. Binecuvântaţi sunt cei ale căror păcate sunt iertate, deşi păcătuiesc zilnic în această lume. Cel neprihănit, care a primit ştergerea păcatelor a fost mântuit prin Isus Hristos de păcatele sale de-o viaţă. Cei neprihăniţi sunt cu adevărat fericiţi.
Binecuvântaţi sunt cei ale căror păcate sunt acoperite
În al doilea rând, ce fel de persoană este fericită?. “Binecuvântaţi sunt cei ale căror păcate sunt acoperite”. Noi mereu păcătuim, dar ceea ce înseamna să ţi se acopere păcatele este că Isus a luat toate păcatele prin botezul şi crucificarea Sa. Apoi, ne va judeca Dumnezeu Tatăl?. Au fost toate păcatele acoperite?. Noi nu vom fi judecaţi deoarece Isus ne-a luat toate păcatele, a vărsat sânge pe Cruce şi a murit pentru noi, deoarece suntem în El.
Binecuvântaţi sunt cei ale căror păcate sunt acoperite. Moartea, care este plata păcatului, nu cade pe noi deoarece Isus ne-a luat toate păcatele prin botez. Aleluia!. Suntem fericiţi. Avem păcat?. Nu. Cei care nici nu-L cunosc pe Isus Hristos, care a venit prin apă şi sânge, şi nici nu ştiu că toate păcatele lumii au fost trecute asupra Sa, când a primit botezul în Râul Iordan, va avea întotdeauna păcat, chiar dacă cred fervent în Isus.
Totuşi, cei care ştiu despre adevărul mântuirii şi cred în el, nu au nici un păcat. Binecuvântaţi sunt cei ale căror păcate sunt acoprite. Binecuvântaţi sunt cei care au trecut asupra lui Isus Hristos toate păcatele lor, în timpul când a fost botezat de Ioan Botezătorul. Cine este cu adevărat fericit în această lume?. Binecuvântaţi sunt cei care-L au pe Mântuitorul pentru ei, în ciuda slăbiciunilor lor. Binecuvântaţi sunt cei care cred în Isus, Mântuitorul, şi care a fost crucificat pentru a fi judecat în locul lor.
Binecuvântată este persoana căreia Domnul nu-i socoteşte păcatul
Binecuvântaţi sunt acei care cred în adevărul mântuirii şi-L au pe Păstorul cel bun în ei. “Fericit bărbatul căruia Domnul nu-i va socoti păcatul” (Romani 4:8).
Noi cei care avem ştergerea păcatelor suntem neprihăniţi, chiar dacă sunte slabi. Carnea noastră tot este slabă, chiar dacă suntem neprihăniţi prin credinţă. Ne-a luat Domnul toate păcatele, prin botezul Său?. Ne vede Domnul ca pe unii care trebuie să fim judecaţi?. Nu. Domnul nu recunoaşte că ar trebui să fim judecaţi, deşi suntem insuficienţi şi slabi. De ce Domnul nu ne imputează păcat?. Deoarece El a plătit plata păcatului şi a fost judecat pentru noi. Domnul nici nu-Şi aminteşte păcatele persoanei, care este făcută neprihănită prin credinţă, şi nici nu ţine în considerare ca persoana să fie judecată.
Binecuvântată este persoana care este făcută neprihănită prin credinţă. Binecuvântată este persoana care e născută din apă şi Duh (Ioan 3:5). De obicei noi căutăm lucrurile lumeşti şi pierdem binecuvântarea Sa, uitând faptul că Dumnezeu ne-a mântuit şi binecuvântat. Noi vom fi împotriva lui Dumnezeu când pierdem harul Său. Trebuie să ne amintim de harul lui Dumnezeu. Mântuirea lui Dumnezeu există în credincioşi.
Duhul Sfânt al lui Dumnezeu locuieşte în cei ale căror păcate au fost şterse. Doar cel neprihănit nu va fi judecat de Dumnezeu. Binecuvântaţi sunt cei care nu sunt judecaţi de Dumnezeu în această lume şi în Împaratia Cerurilor. De ce?. Deoarece ei sunt consideraţi de Dumnezeu a fi neprihăniţi, au primit dragostea Sa şi au devenit copiii Săi.
Suntem binecuvântaţi prin credinţă
Binecuvântaţi sunt cei care au devenit neprihăniţi prin credinţă. Sunt cei născuţi din nou binecuvântaţii, înaintea lui Dumnezeu ?. -Da.- Apostolul Pavel a spus: “mulţumire pentru toate, căci aceasta este voia lui Dumnezeu, întru Hristos Isus, pentru voi” (1 Tesaloniceni 5:16-18). Deoarece a fost binecuvântat prin credinţă, ca descendent al lui Avraam, tatăl credinţei. Şi noi suntem descendenţii lui Avraam. Avraam a fost mântuit, având credinţă în cuvântul lui Dumnezeu, la fel ca noi. Dumnezeu i-a vorbit lui Avraam: “Nu te teme, Avrame, că Eu sunt scutul tău şi răsplata ta va fi foarte mare!” (Genesis 15:1)
DarAvram a spus: “Doamne Dumnezeule, ce-mi vei da, văzând că nu am copii şi că moştenitorul casei mele este Eliezer din Damasc?”. Apoi Avram a spus: “Uite, nu mi-ai dat nici un urmaş; într-adevăr unul născut în casa este moştenitorul meu!”. Şi cuvântul Domnului a venit la el, zicând: “Acesta nu va fi moştenitorul tău, ci unul care va veni din corpul tău va fi moştenitorul tău.” Apoi El l-a adus afară şi i-a spus: “Uită-te acum pe cer şi numără stelele dacă poţi”. Apoi, i-a spus: “Aşa vor fi descendenţii tăi” “Cred, Doamne” Astfel Avraam a crezut cuvintele lui Dumnezeu.”
Poţi crede în cuvintele lui Dumnezeu în această lume la fel ca Avraam?. Nu pare imposibil pentru fiinţele umane să facă astfel?. Soţia lui Avraam era prea bătrână să aducă un fiu. Totuşi, Avraam a crezut în cuvântul lui Dumnezeu într-un timp când era puţină speranţă. De aceea, Avraam a fost sosotit neprihănit înaintea lui Dumnezeu.
Isus ne-a şters toate păcatele. Isus ne-a luat toate păcatele asupra Sa prin botezul Său şi a fost judecat pentru noi cu sângele Său. Noi am devenit descedenţii lui Avraam, primind ştergerea păcatelor şi mântuirea lui Dumnezeu, deoarece eram atât de păcătoşi, în timp ce alţii nu au crezut. Biblia spune: “Pentru că fapta lui Dumnezeu, socotită de către oameni nebunie, este mai înteleapta decât întelepciunea lor şi ceea ce se pare ca slăbiciune a lui Dumnezeu, mai puternică decât tăria oamenilor” (1 Corinteni 1:25). Dumnezeu îi preschimbă pe cei care cred în evanghelia lui Dumnezeu în copii ai Săi, prin credinţa lor în botezul lui Isus (apa) şi Crucea Sa (sângele). Aceasta poate părea prostesc omenirii, dar mântuirea lui Dumnezeu şi întelepciunea Sa a ştergerii păcatelor sunt astfel. De asemenea, poate părea prostesc dintr-un punct de vedere omenesc, dar Dumnezeu i-a mântuit pe păcătoşi de toate păcatele lor, cu darul său gratuit.
Isus l-a chemat pe unul din zece mii de oameni din cele patru colţuri ale lumii, i-a binecuvântat, i-a mântuit şi a primit laudă prin ei. Suntem noi binecuvântaţi sau nu?. -Da, suntem- Nu uita că nu a fost datorită lucrărilor tale. Noi suntem binecuvântaţi deoarece am crezut în binecuvântările pe care ni le-a dat Dumnezeu şi deoarece ne-a dat credinţa prin cuvintele Sale. Dumnezeu ne-a făcut copiii Săi, venind prin apă, sânge şi Duh (1 Ioan 5:4-8), şi deoarece ne-a oferit dragostea Sa.
Noi suntem binecuvântaţi chiar dacă trăim cu multe slăbiciuni pe pământ. Îi mulţumesc cu adevărat Domnului. El ne-a dat acele binecuvântări preţioase, nu ne-a imputat păcat, ne-a iertat toate nelegiuirile şi ne-a acoperit, chiar şi atunci când noi, cei păcătoşi nu am putut lucra pentru sfinţirea noastră. Am fost binecuvântaţi cu mântuire, doar prin credinţă.
Copyright © 2021 by The New Life Mission
