- All e-books and audiobooks on The New Life Mission website are free
- Explore multilingual sermons in global languages
- Two new revised editions in English have been released
- Check out our website translated into 27 languages
Temă 9: Romani (Comentarii asupra Cărții Romani)
[5-1] Introducere la Romani Capitolul 5
Doctrina justificării nu este adevărul
Pavel proclamă prin credinţă în acest capitol că doar cei care cred în neprihănire alui Dumnezeu “au pace cu Dumnezeu”. Motivul pentru aeasta este deoarece Dumnezeu Tatăl L-a făcut pe Hristos să se boteze pentru noi şi chiar L-a făcut să verse sânge pe Cruce.
Totuşi, noi adesea suntem martori că cei mai mulţi creştini astăzi nu pot să aibă pace cu Dumnezeu, deoarece nu au nici cea mai mică cunoaştere despre neprihănirea lui Dumnezeu. Aceasta este realitatea celor care cred în creştinismul de azi. De aceea, doctrina justificării nu este corectă înaintea lui Dumnezeu.
Să obţii neprihănirea lui Dumnezeu, având credinţa în ea, este mai potrivit decât să crezi în doctrina justificării. Dumnezeu Tatăl nu a spus că îi va numi pe credincioşi poporul Său în Isus chiar dacă au păcat în inimile lor. Dumnezeu nu-i acceptă pe păcătoşi ca şi copii ai Săi. Dumnezeu nu este o astfel de Fiinţă. El este Mântuitorul care niciodată nu priveşte o persoană care are păcat în inima sa, ca unul din poporul Său. Dumnezeu în care credem este Cel Atotputernic. N-ar şti în mod corect Dumnezeul Cel Atotputernic şi omniscient despre credinţa falsă a oricui?. Ar trebui să ştim şi să credem atunci că El nu numeşte un păcătos creştin, care are o credinţă falsă, ca unul din poporul Său.
Fiecare ar trebui să fie adevărat înaintea lui Dumnezeu. Doctrina Justificării, pe care oamenii o cunosc în mod fals şi cred în ea, este ceva ce-L ridiculizează pe Dumnezeu. De aceea, ar trebui să credem în Isus ca Mântuitorul nostru, după ce am înteles corect adevărul despre neprihănirea lui Dumnezeu. Dumnezeu Tatăl nu spune că este în regulă ca cineva să aibă păcat, indiferent de faptul că crede în Isus sau nu. El este o Fiinţă care judecă un păcătos pentru păcatul său.
De aceea, pentru a-ţi obţine problemel păcatelor rezolvate, trebuie să ştii şi să crezi în neprihănirea lui Dumnezeu. Dumnezeu va vedea credinţele noastre în botezul şi sângele lui Isus de pe Cruce şi ne va absolvi de păcate. Deoarece credem în neprihănirea lui Dumnezeu, Dumnezeu ne numeşte poporul Său, ne îmbratiseaza şi chiar ne binecuvântează. Dumnezeu Tatăl recunoaşte că credinţele noastre în neprihănirea Sa sunt bune.
Dumnezeu nu este un judecător pământesc
Credinţa în neprihănirea lui Dumnezeu se bazează pe credinţa lui Avraam, care a crezut pur în cuvintele lui Dumnezeu. Cei mai mulţi creştini înteleg greşit despre doctrina justificării şi astfel avem nevoie să avem o întelegere clară a acesteia în acest moment. Cu siguranţă ştii că nu este un asemenea lucru ca judecata perfect corectă sau dreaptă făcută în orice curte de justiţie din această lume. Trebuie să-ţi aminteşti că un judecător din această lume poate întotdeauna să facă greşeli în deciziile sale.
Motivul pentru aceasta este deoarece toţi judecătorii umani sunt insificienţi şi chiar ignoranţi la neprihănirea lui Dumnezeu, care este criteriul absolut al binelui şi răului. Cei mai mulţi creştini pot întelege greşit neprihănirea lui Dumnezeu care ne judecă “neprihănit prin credinţele noastre” (Romani capitolul 5), deoarece cred că judecata Sa foloseşte aceeaşi logică ca o judecată trecută asupra unui păcătos, ca judecător.
Doctrina justificării este o doctrină a judecăţii greşite. Este deoarece această doctrină a fost creată bazată pe gândul uman. Oamenii sunt buni să facă judecăţi greşite deoarece nu sunt atotputernici. De aceea, ei cred fals în Dumnezeu, care i-a făcut de fapt neprihăniţi, cu gândurile lor bazate pe doctrina justificării. Aceasta îi conduce să creadă că Dumnezeu spune: “Te privesc ca fără păcat, deoarece crezi cumva în mine.”
Totuşi, Dumnezeu nu poate face niciodată aşa ceva. Adesea oamenii cred că deşi au păcat, Dumnezeu îi consideră poporul Său, deoarece cred cumva în Isus. Aceasta este ceva bazat pe gândurile lor şi nimic mai mult decât o credinţă falsă, care este rezultatul că au fost înselati de un demon.
De aceea, ar trebui să-şi recunostruiască casele credinţei lor, pr credinţele lor în neprihănirea lui Dumnezeu. Cum ar putea Dumnezeu cel Atotputernic şi sfânt să judece pe cineva care are păcat în inima sa, ca păcătos?. Decide Dumnezeu ca cei care au păcat în inimile lor să fie fără păcat?. Gândind şi crezând că ceva de felul acesta ar putea fi adevărat, nu este nimic decât gândul uman al cuiva. Dumnezeu este Dumnezeul adevărului şi nu judecă greşit niciodată?. Cum ar putea Dumnezeu, care este adevărul Însusi, să facă erori în judecata Sa, la fel ca oamenii?. Aceasta nu se poate întâmpla niciodată. Dumnezeu este Dumnezeu cel neprihănit care-i judecă pe cei care cred în neprihănirea Sa, ca păcătoşi, bazaţi pe neprihănirea Lui.
Cunoşti despre neprihănirea lui Dumnezeu?. Ştii şi crezi în neprihănirea Sa?. Această neprihănire poate fi găsită în cuvintele evangheliei apei şi a Duhului. Pentru a întelege neprihănirea lui Dumnezeu, vorbită în Romani, ar trebui să întelegi şi să crezi în evanghelia apei şi a Duhului. Nu poţi întelege niciodată neprihănirea lui Dumnezeu făcând astfel. Fiecare ar trebui să realizeze acest adevăr. Cineva care întelege neprihănirea lui Dumnezeu este unul care întelege corect adevărul care l-a făcut neprihănit.
Ar trebui cu toţii să credem în neprihănirea lui Dumnezeu care sete revelată în Biblie, altfel, credinţele noastre se vor înstraina, bazate pe judecăţi şi gânduri umane. Dacă ai avut până acum acest fel de credinţă falsă, ar trebui de acum încolo să crezi potrivit cuvintelor neprihănirii lui Dumnezeu.
Cei mai mulţi creştini au învatat doctrina justificării din teologie şi au crezut-o adevărată, până acum. Totuşi, ar trebui să te întorci acum la credinţa adevărată, crezând în neprihănirea lui Dumnezeu. Neprihănirea lui Dumnezeu este clar revelată prin credinţa în botezul pe care Isus l-a primit de la Ioan şi sângele Său de pe Cruce.
Se spune că încercarea produce perseverenţă
Este scris în Romani 5:3-4 că: “Şi nu numai atât, ci ne lăudăm şi în suferinţe, bine ştiind că suferinţa aduce răbdare, şi răbdarea încercare, şi încercarea nădejde.” Toţi creştinii născuţi din nou au speranţa că Dumnezeu îi va mântui cu siguranţă din tot felul de încercari. Această speranţă aduce perseverenţă, iar perseverenţa produce caracter. De aceea, cel neprihănit, care crede în neprihănirea lui Dumnezeu se bucură chiar şi în timpuri de încercari.
Pavel a spus că credinţa în neprihănirea lui Dumnezeu speră în Împaratia Cerurilor şi nu dezamăgeşte speranţa. Ce fel de speranţă are neprihănirea?. Ei au speranţa prin care pot intra şi trăi în Împaratia lui Dumnezeu. De unde vine acest fel de credinţă?. Vine din credinţa în neprihănirea lui Isus Hristos prin dragostea Dumnezeului Tată.
Domnul spune că eram păcătoşi
“Căci Hristos, înca fiind noi neputincioşi, la timpul hotărât a murit pentru cei necredincioşi” (Romani 5:6).
Înainte de a fi concepuţi, sau când am fost în pântecele mamei noastre, sau când ne-am născut dar nu L-am cunoscut pe Domnul, nu am avut altă alegere decât să comitem păcate în tot timpul vieţilor noastre, până la moarte şi eventual să sfârşim în iad.
Când înaintasii noştri Adam şi Eva au păcătuit, Dumnezeu a primis să ne trimită Mântuitorul, zicând: “aceasta îti va zdrobi capul, iar tu îi vei întepa călcâiul” (Geneza 3:15). Potrivit acestei promisiuni, Isus Hristos a venit în această lume, chiar înainte să păcătuim şi ne.a mântuit de toate păcatele. A fost botezat de Ioan pentru a lua asupra Sa păcatele lumii şi le-a şters, vărsându-Şi sângele pe Cruce. El ne-a eliminat păcatele prin învierea Sa din morţi. Domnul a luat asupra Sa păcatele omenirii şi păcatele celor păcătoşi, cum ar fi tu şi eu, prin botezul Său şi i-a mântuit pe credincioşi de toate păcatele lor, murind pe Cruce.
Suntem noi neprihăniţi?. O persoană neprihănită este una care este copleşită de Dumnezeu şi se ţine departe de păcat. A fost neprihănirea lui Dumnezeu care i-a permis lui Isus să fie botezat pentru tine şi pentru mine, cel păcătos şi a fost crucificat, şi apoi înviat. A fost de asemenea dragostea lui Dumnezeu care ne-a mântuit atunci când înca eram fără putere.
Aşa cum păcatele de un an al isreliţilor care erau trecute asupra jertfei de păcat, impuse prin mâinile Marelui Preot din Vechiul Testament (Levitic 16:20-21), Isus Hristos nu doar a luat odată asupra Sa toate păcatele omenirii, fiind botezat de Ioan Botezătorul, ci şi a mers la Cruce pentru a fi crucificat, deoarece a purtat păcatele lumii în Noul Testament. Neprihănirea lui Dumnezeu se referă la faptul că Isus Hristos a spălat toate păcatele păcătoşilor, fiind botezat şi vărsându-şi sângele.
Suntem tu şi eu păcătoşi?. Nu a venit Domnul la noi păcătoşii pentru a ne mântui deoarece suntem păcătoşi?. Dumnezeu ştie foarte bine că suntem păcătoşi?. Noi suntem păcătoşi deoarece nu putem decât să comitem păcate din ziua în care ne-am născut, până când murim. Totuşi, fiind botezaţi de Ioan şi vărsându-Şi sângele pe Cruce, Hristos Şi-a demonstrat dragostea pentru noi pe când înca eram păcătoşi.
Isus ne-a schimbat destinul
Noi ar trebui să ne gândim ce fel de soartă întâmpinam noi ca fiinţe umane, începând din ziua naşterii. Ce au fost destinele noastre din ziua în care ne-am născut?. Noi am fost destinaţi iadului. Apoi, cum a fost posibil ca tu şi eu să fim mântuiţi din această soartă de a merge în iad?. Destinele noastre s-au schimbat deoarece am crezut în neprihănire alui Dumnezeu. Adevărul care ne-a schimbat destinele este evanghelia apei şi a Duhului. Destinele noastre au devenit binecuvântate, deoarece am crezut în Isus Hristos, care a completat neprihănirea lui Dumnezeu.
Probabil cunoşti versetele renumite ale următorului imn: “♪Măreţul har, m-a mântuit♫, pe mine din păcat♫, pierdut eram, dar m-a scăpat♫, de moarte m-a salvat.” Mila şi neprihănirea lui Dumnezeu este adevărul care ne mărturiseşte mântuirea. Oricui i se poate ierta tot păcatul din inima sa şi se poate bucura de pace cerească când cunoaşte şi crede în neprihănirea lui Dumnezeu. Acum oricine din această lume care înca are păcat în inima lor, chiar dacă cred în Isus, ar trebui să se întoarca la evanghelia apei şi a Duhului, pentru a cunoaşte neprihănirea lui Dumnezeu.
De fapt, creştinii care nu cunosc evanghelia apei şi a Duhului sunt de asemenea inconştienţi că păcatele lor au trecut asupra lui Isus. De aceea, ei nu pot obţine neprihănirea lui Dumnezeu. Deşi cred că Isus a venit în această lume şi i-a mântuit de păcatele lor, murind pe Cruce, ei nu sunt siguri de mântuirea lor. Astfel, ei doar se simt unşuraţi de presupunerea vagă că Dumnezeu probabil i-a ales înainte de creaţia lumii. Cu alte cuvinte, ei cerd în creştinism doar ca şi cum ar fi simplu o altă religie în lume.
Versetul 11 afirmă: “Şi nu numai atît, dar ne şi bucurãm în Dumnezeu, prin Domnul nostru Isus Hristos, prin care am cãpãtat împãcarea.” Cine ne-a împacat pe noi păcătoşii cu Dumnezeu?. Isus Hristos ne-a împacat cu Tatăl. Cum?. Venind în această lume El Însusi, fiind botezat de Ioan Botezătorul la vârsta de 30 de ani, fiind crucificat, apoi înviind din morţi, astfel completând lucrarea carea împlinit toată neprihănirea lui Dumnezeu. Isus a devenit Mântuitorul nostru, pentru credincioşii în neprihănirea lui Dumnezeu, venind în această lume ca Marele Preot ceresc şi luând asupra Sa păcatele omenirii. Fiind botezat de Ioan Botezătorul, Marele Preot a vărsat sânge pe Cruce şi apoi a înviat din morţi, Hristos a devenit Mântuitorul nostru. Din moment ce Isus Hristos ne-a eliminat toate păcatele, putem obţine neprihănirea lui Dumnezeu prin credinţele noastre. Oricine crede că Isus ne-a mântuit în mod absolut de toate păcatele noastre, se va bucura în Dumnezeu. Oricine cu cel mai slab păcat în inima sa, nu este un copil al lui Dumnezeu.
Voi fraţilor probabil ştiţi că oamenii din această lume cred că doctrina justificării şi doctrina sanctificării sunt adevărate. Este corect dacă Dumnezeu face regula că noi suntem fără păcat, dacă spunem doar că credem în Isus, chiar dacă avem păcate în inima noastră?. Sau, este şi mai corect ca Dumnezeu să se refere la tine ca poporul Său, doar pentru că ne identificăm ca şi creştini?.
Noi spunem: “Tatăl nostru, care eşti în ceruri, sfinţească-Se Numele Tău”, în rugăciunea Domnului. Această frază înseamnă că toţi cei care au păcate în inimile lor nu pot să-L numească pe Dumnezeu “Tatăl nostru”. Tot ar trebui să credem în doctrina justificării?. Poate o persoană care este în mod actual un păcătos, să-L numească pe Domnul, Mântuitorul său?. Poate să-L cheme pe Domnul timp de doi ani, dar eventual Îl va părăsi pe Domnul deoarece se simte în mod conştient să fie creştin. De aceea, ar trebui să ştii că doctrina justificării te va separa de neprihănirea lui Dumnezeu.
Doctrina sfinţirii este de asemenea greşită. Această doctrină spune că putem trece treptat prin schimbări, până devenim perfect sfinţi, în ultimul moment înainte să murim şi astfel putem să-L întâlnim pe Domnul ca o persoană sfântă. Crezi că poţi deveni sfânt de unul singur, destul pentru a-L întâlni pe Domnul fără păcatele tale?. Nicidecum. Adevărul ne spune că se poate intra în Împaratia Cerurilor doar cunoscând şi crezând în neprihănirea lui Dumnezeu.
Păcatul a intrat în lume chiar printr-un singur om!
Să citim acum versetul 12: “De aceea, dupã cum printr-un singur om a intrat pãcatul în lume, si prin pãcat a intrat moartea, si astfel moartea a trecut asupra tuturor oamenilor, din pricinã cã toti au pãcãtuit…” Prin cine a intrat păcatul în inimile tuturor oamenilor şi prin câţi oameni a intrat păcatul în lume?. Scriptura spune: “printr-un singur om a intrat pãcatul în lume.” Cu alte cuvinte, se spune că păcatul a venit în existenţă datorită unui singur om, Adam, iar noi suntem toţi descendenţii săi. Apoi, prin cine au dispărut păcatele lumii?. Se poate spune că s-a întâmplat în acelaşi fel în care păcatul a intrat pentru prima dată în lume.
Păcatele omenirii au venit în existenţă deoarece un om nu a crezut în legea pe care Dumnezeu o stabilise. Chiar şi acum, cineva care nu crede în cuvintele lui Dumnezeu vor rămânea păcătoşi şi vor sfârşi în iad.
De aceea, ar trebui să cunoaştem următoarele. Noi nu suntem păcătoşi datorită păcatelor noastre, ci datorită strămoşilor noştri care au avut păcat. Ar trebui să ştii că motivul pentru care oamenii păcătuiesc este deoarece sunt slabi şi au păcat în inimile lor. Păcatele pe care oamenii le comit se numesc nelegiuiri. Motivul pentru care ei păcătuiesc este desorece s-au născut în această lume purtând păcat, el/ea nu poate decât să comită păcate.
Noi am devenit păcătoşi în mod original, seminţele păcatului, deoarece am moştenit toate păcatele de la strămoşii noştri. Totuşi, ar trebui să ştii că oricine poate deveni o singură dată o fiinţă sfântă şi neprihănită, crezând în neprihănirea lui Dumnezeu.
Când a început păcatul să existe pentru prima dată în om?
“Cãci înainte de Lege pãcatul era în lume. Dar pãcatul nu este ţinut în seamã cîtã vreme nu este o lege.” (Romani 5:13). A fost păcat înainte să ajungem să cunoaştem legea lui Dumnezeu?. Înainte să cunoaştem legea lui Dumnezeu, nu am înteles ce a fost condamnat ca un act păcătos îanintea lui Dumnezeu. Dumnezeu ne-a spus: “Să nu ai alţi dumnezei în afară de Mine, să nu-ţi faci chip cioplit, nici vreo înfatisare a lucrurilor care sunt sus în ceruri, sau jos pe pământ, sau în apele mai de jos decât pământul. Să nu te închini înaintea lor şi să nu le slujeşti. Să nu iei în deşert Numele Domnului, Dumnezeului tău; căci Domnul nu va lăsa nepedepsit pe cel ce va lua în deşert Numele Lui.Adu-ţi aminte de ziua de odihnă, ca s-o sfinţeşti.” Înainte de a recunoaşte astfel de legi ale lui Dumnezeu şi cele 613 propoziţii ale poruncilor care ne spun ce “să facem şi ce să nu facem”, noi nu am ştiut despre păcatele noastre.
De aceea, “Cãci înainte de Lege pãcatul era în lume. Dar pãcatul nu este ţinut în seamã cîtã vreme nu este o lege.” Deoarece noi Neamurile nu am avut legea şi astfel nu am ştiut despre ea, noi am comis păcate fără să fim conştienţi de ea. Cei mai mulţi coreeni se roagă la o stâncă, gândind că este Buddha, totuşi ei nu realizează că slujesc unei imagini cioplite. Ei nu au ştiut că închinându-se la alţi dumnezei este un păcat înaintea lui Dumnezeu.
Totuşi, înainte ca legea să se ivească, păcatul a existat deja în lume. Dumnezeu ne-a dat legea acum aproximativ 2500 de ani după ce l-a creat pe Adam. Chiar dacă Dumnezeu le-a dat legea israeliţilor prin Moise, aproximativ 1450 B.C., păcatul intrase deja în lume printr-un om, Adam şi a ajuns să existe de la început în inimile tuturor oamenilor, chiar înainte ca leegea să vină.
Isus este Mântuitorul poporului Său
A eliminat isus Hristos toate păcatele lumii prin Isus Însusi?. Da. Aici în versetul 14, se spune că moartea a domnit asupra celor care nu păcătuiseră sau au comis păcate potrivit asemănării păcatului lui Adam. De aceea, Adam a fost asemănarea Lui care avea să vină. Oamenii au devenit păcătoşi printr-un om. La fel, Isus Hristos a venit în această lume şi ne-a mântuit de toate păcatele noastre prin evanghelia apei şi a Duhului.
Isus a devenit Mântuitorul care l-a mântuit pe oamenii Săide păcatele lor. Nu este decât un singur Dumnezeu care ne-a mântuit de păcat, noi, descendenţii lui Adam. “În nimeni altul nu este mîntuire: cãci nu este supt cer nici un alt Nume dat oamenilor, în care trebuie sã fim mîntuiti” (Faptele Apostolilor 4:12). Numele Său este Isus Hristos, Mântuitorul nostru veşnic.
Noi trebuie să întelegem că am devenit păcătoşi în mod automat printr-un om, Adam. Ştii că Isus Hristos este Mântuitorul care a eliminat păcatele lumii o singură dată?. Crezi că Isus Hristos este Mântuitorul care a şters toate păcatele lumii, prin botezul Său şi vărsarea de sânge de la Cruce, totul odată?. Crezi că Isus a devenit adevăratul Mântuitor al întregii omeniri, eliminând păcatele acestei lumi, la fel cum Adam a devenit sursa tuturor păcatelor, comiţând o singură încalcare?.
Isus a venit în această lume pentru a-i mântui pe toţi cei care au devenit păcătoşi, datorită unui singur om, Adam, şi a luat asupra Sa toate păcatele omenirii, fiind botezat de Ioan, primind judecata de păcatele de pe Cruce, vărsându-Şi sângele şi împlinind neprihănirea lui Dumnezeu, care ne-a eliminat toate păcatele. De aceea, El a devenit Mântuitorul nostru perfect.
Noi nu am obţinut mântuirea, crezând în doctrina justificării sau doctrina sanctificării după ce am crezut în Isus. Isus ne-a dat mântuirea veşnică o singură dată. Isus a spus că doar cei care s-au născut din nou, din apă şi Duh, ar putea intra să vadă Împaratia Cerurilor.
Care este ideea fixă care există în adâncul conştiinţei umane?. Este principiul cauzalităţii. Ei cred că adânc în gândurile lor, eforturile şi realizările lor vor lucra cumva înspre mântuire. Totuşi, fiecare primeşte mântuire adevărată de păcat doar având credinţă, totul o singură dată, atunci când el/ea crede în evanghelia apei şi a Duhului. Mai mult, Isus a venit în această lume şi a fost crucificat pentru a ne mântui de păcat. El a devenit Mântuitorul tuturor acelor care cred în evanghelia adevărată.
Eliberează-te din gândul iraţional că se poate atinge sfinţirea şi eventual deveni neprihănit prin rugăciuni de pocăinţă. În Biblie, un Om, Isus Hristos a venit în această lume, a fost botezat pentru a lua asupra Sa toate păcatele noastre şi a împlinit toată mântuirea noastră, prin ispăşirea Sa de păcate, de pe Cruce.
Isus ne-a dat ştergerea veşnică de păcat care nu a fost ca păcatele noastre
Versetul 15 afirmă: “Dar cu darul fãrã platã nu este ca si cu greşala; cãci, dacã prin greşala unuia singur, cei mulţi au fost loviţi cu moartea, apoi cu mult mai mult harul lui Dumnezeu si darul, pe care ni l-a fãcut harul acesta într-un singur om, adicã în Isus Hristos, s-au dat din belşug celor mulţi.” Au fost păcatele tale trecute asupra lui Isus când a fost botezat?. Da. Isus S-a dus la Cruce, purtând păcatele lumii şi a primit judecata în locul nostru pentru acele păcate.
Mântuirea lui Dumnezeu este un dar gratuit şi se spune că este diferit de păcat.
Isus ne-a mântuit pe noi, care nu putem decât să comitem păcate în tot timpul vieţii noastre, prin botezul Său şi sângele de pe Cruce, în timpul celor 33 de ani ai vieţii Sale. Chiar şi după ce obţinem mântuirea, crezând în ştergerea păcatului care a fost împlinita o singură dată, carnea noastrăpoate continua să păcătuiască, deoarece este insuficientă şi fragilă. Deşi carnea noastră continuă să păcătuiască noi tot putem obţine ştergerea veşnică a păcatului dacă credem în faptul că Isus a luat asupra Sa păcatele, o singură dată, fiind botezat şi că a împlinit toată neprihănirea lui Dumnezeu, vărsându-Şi sângele.
Darul mântuirii ştergerii păcatului, nu este ca păcatul lui Adam. Darul lui Dumnezeu de ştergere a păcatului nu este oferit zilni, la fel ca păcatele zilnice pe care le comit oamenii. Adevărul ştergerii păcatului spune că Domnul ne-a mântuit deja de toate păcatele noastre, o singură dată, fiind botezat şi vărsându-Şi sângele acum 2000 de ani.
Darul de mântuire a lui Dumnezeu care ne-a mântuit de toate păcatele este neprihănirea care a fost împlinita o singură dată prin botezul lui Isus şi sângele Său de pe Cruce. Ştergerea veşnică a păcatelor nu este ca iertarea zilnică prin rugăciuni de pocăinţă, pe care creştinii din ziua de azi o caută în ziua de azi. Acest adevăr spune că Domnul a prevăzut că vom păcătui zilnic şi de aceea a luat asupra Sa toate păcatele acestei lumi o singură dată, fiind botezat. De aceea, neprihănirea lui Dumnezeu a fost completată deoarece Isus a fost botezat, a vărsat sânge pe Cruce şi a fost înviat.
În ziua de azi cei mai mulţi creştini cred că păcatele lor sunt şterse când se roagă rugăciuni de pocăinţă. Este aceasta sincer adevărat?. Cu siguranţă că nu. O persoană este greşită care crede că poate să-şi răscumpere păcatele, după ce a omorât pe cineva, rugându-se rugăciuni de pocăinţă. Acest fel de gândire nu este nimic mai mult decât gând uman. Pentru a elimina păcatele, e nevoie de a plăti plata păcatului. Pentru a face aceasta, Dumnezeu L-a făcut pe Fiul Său Isus să fie botezat prin Ioan şi a şters toate păcatele, vărsând sânge pe Cruce. Păcatele umanităţii pot fi spălate şi eliminate prin sângele de pe Cruce. Păcatele umanităţii pot fi spălate şi eliminate, crezând în botezul lui Isus şi sângele de pe Cruce; nu rugându-te rugăciuni de pocăinţă.
De aceea, Biblia spune: “cãci, dacã prin greşala unuia singur, cei multi au fost loviţi cu moartea, apoi cu mult mai mult harul lui Dumnezeu si darul, pe care ni l-a fãcut harul acesta într-un singur om, adicã în Isus Hristos, s-au dat din belşug celor mulţi.” Darul lui Dumnezeu de mântuire se revarsă. Aşa cum apa se revarsă când robinetul este lăsat să curgă toată noaptea, indiferent ce păcate am comis, mântuirea Sa se revarsă destul pentru a ne mântui de toate păcatele. Isus a luat asupra Sa toate păcatele lumii, fiind botezat. De asemenea, deoarece mântuirea lui Dumnezeu este mult mai mare decât nelegiuirile pe care le-am comis, mântuirea Sa este în abundenţă chiar şi după ce am fost mântuiţi. Este clar?.
Printr-un singur Om, Isus Hristos
Versetele 16 şi 17 afirmă: “şi darul fãrã platã nu vine ca printr-acel unul care a pãcãtuit; cãci judecata venitã dela unul, a adus osînda; dar darul fãrã platã venit în urma multor greşeli a adus o hotãrîre de iertare. Dacã deci, prin greşala unuia singur, moartea a domnit prin el singur, cu mult mai mult ceice primesc, în toatã plinãtatea, harul şi darul neprihãnirii, vor domni în viaţa prin acel unul singur, care este Isus Hristos!).” Moartea a domnit asupra întreaga umanitate prin păcatul unui singur om. Aceasta indică că un păcat al unui singur om, Adam, a cauzat ca toţi să fie păcătoşi şi datorită acelui păcat fiecare trebuie să dea faţă cu blestemul lui Dumnezeu. Oricine păcătuia trebuia să moară şi să meargă în iad. ŞLa fel, neprihănirea lui Dumnezeu domneşte în viaţă, datorită Unuia, Isus Hristos. Cei care au primit darul abundent al harului şi al neprihănirii, sunt cei cărora li s-a oferit darul mântuirii pentru credinţele lor în evanghelia apei şi a Duhului. Ei primesc un har mult mai mare de la Dumnezeu şi vor domni în viaţă.
Versetul 18 afirmă: “Astfel dar, dupã cum printr-o singurã greşalã, a venit o osîndã, care a lovit pe toţi oamenii, tot asa, printr-o singurã hotãrîre de iertare a venit pentru toţi oamenii o hotãrîre de neprihãnire care dã viaţa.” Aici, trebuie să întrebam o întrebare şi să răspundem la ea: “Este bine să gândim că prin păcatul unui singur om am devenit cu toţii păcătoşi?”. Aţi deveni păcătoşi din păcatele voastre sau pe baza păcatului împotriva lui Dumnezeu a înaintasului vostru Adam?. Dacă noi am devenit cu toţii păcătoşi, datorită păcatului lui Adam, cei care cred în actul neprihănit pe care l-a înfaptuit Isus Hristos pentru a ne mântui de păcate, au devenit neprihăniţi. Dacă cineva crede în neprihănirea lui Dumnezeu, i se elimină păcatul?. -Da.- El/ea devine fără păcat.
“Prin actul neprihănit al Omului darul gratuit a venit la toţi oamenii, rezultând în justificarea vieţii” primirea darului gratuit al neprihănirii lui Dumnezeu nu înseamna că cineva trebuie să se roage zilnic rugăciuni de pocăinţă pentru a ajunge la sfinţire, după ce a fost mântuit cumva, crezând în Isus. Niciodată!. Şi nici nu înseamna o doctrină aşa numită creştină a “justificării câştigătoare prin credinţă”, atunci când Apostolul Pavel a vorbit despre “a fi justificat prin credinţă”.
Cei mai mulţi creştini au păcat în inimile lor, deoarece ei cred doar în sângele lui Isus de pe Cruce. De aceea, ei acceptă şi sprijină doctrina justificării pentru a-şi ascunde păcatele din inimile lor, în timp ce se mângâie: “Deşi sunt păcate în inimile noastre, El ne consideră fără păcat.” Totuşi, această doctrină este preposterioară şi va fi blestemată.
Versetul 19 afirmă: “Cãci, dupã cum prin neascultarea unui singur om, cei mulţi au fost fãcuţi pãcãtoşi, tot aşa, prin ascultarea unui singur om, cei mulţi vor fi fãcuţi neprihãniţi.” Aici apare unul care nu a ascultat şi altul care a ascultat. Unul a fost Adam, iar Celălalt a fost Mântuitorul omenirii, Isus Hristos. Neascultarea lui Adam a făcut întreaga omenire păcătoască şi de aceea Isus a ascultat de voia Tatălui pentru a-i reconcilia pe oameni cu Dumnezeu, primind botezul de le Ioan, murind pe Cruce pentru păcatele lumii şi înviind pentru a ne mântui de păcatele noastre. Dumnezeu Tatăl i-a făcut pe toţi credincioşii în Isus absolut neprihăniţi prin neprihănirea Sa.
Versetul 20 afirmă: “Ba încã şi Legea a venit pentruca sã se înmulteascã greşala; dar unde s-a înmultit pãcatul, acolo harul s-a înmultit şi mai mult.”
Se spune că legea a intrat pentru a adăuga la nelegiuirile noastre. Ca descendent al lui Adam, oamenii sunt născuţi cu păcat, totuşi ei nu au cunoscut păcatul chiar în timp ce păcătuiau. Fără lege, cineva nu realizează deloc un păcat ca fiind un păcat, şi doar prin legea lui Dumnezeu a ajuns să-şi vadă păcatele. Totuşi, când am ajuns să cunoaştem legea, am început să ne realizăm păcatele tot mai mult. Deşi oamenii au fost în mod original plini de păcate, ei nu au ştiut despre păcătoşenia lor până când au ajuns să realizeze treptat faptele lor păcătoase, după ce au primit legea. De aceea, Biblia afirmă: “Legea a venit pentruca sã se înmulteascã greşala.”
“Dar unde s-a înmultit pãcatul, acolo harul s-a înmultit şi mai mult.” Aceasta înseamna că prin legea lui Dumnezeu, cineva îsi realizează păcatele şi devine copilul Său, crezând în neprihănirea Sa. Omenirea poate realiza harul lui Dumnezeu prin evanghelia adevărată ce conţine neprihănirea lui Dumnezeu doar când devin conştienţi de păcătoşenia şi deficienţa lor, prin lege. Cei care sunt bine conştienţi de păcatele lor înainte de lege, sunt conştienţi că sunt destinaţi să meargă în iad, şi de aceea, cu o atitudine o mai mare recunoştinţă, cred în Isus, care i-a mântuit prin botezul şi moartea Sa de pe Cruce. Cu cât mai mult realizăm păcătoşenia noastră prin lege, cu atât mai recunoscători devenim pentru stabilirea unei astfel de mari mântuiri prin neprihănire alui Dumnezeu.
Versetul 21 afirmă: “pentruca, dupã cum pãcatul a stãpînit dând moartea, tot aşa şi harul sã stãpîneascã dând neprihãnirea, ca sã dea viaţa vecinicã, prin Isus Hristos, Domnul nostru.”
Se spune în Biblie că păcatul a stăpânit în moarte. Totuşi, harul lui Dumnezeu care constă din apa şi sângele lui Isus, este din neprihănirea Sa. Deoarece neprihănirea Sa ne-a mântuit în mod complet de toate păcatele, noi am devenit copiii lui Dumnezeu.
Doctrina sfinţirii şi doctrina justificării sunt ipoteze fără sens care au fost făcute de logica umană şi create prin cei care ignoră cuvintele lui Dumnezeu. Nu este prea mult să spunem că astfel de doctrine nu sunt mai mult decât sofisticări ale teologilor folozofi, care nu pot fi niciodată destrămate. Adevărurile lui Dumnezeu sunt clare şi solide.
Noi suntem mântuiţi de păcatele lumii, crezând în faptul că Isus, care este Dumnezeu în asemănarea cărnii umane, ne-a mântuit de toate păcatele. Cei care au credinţă în El sunt mântuiţi. Crezi în aceasta?. -Da.-
Dacă crezi în neprihănirea lui Dumnezeu, eşti mântuit. Eşti eliberat în mod definitiv şi mântuit de toate păcatele. Dacă insişti că rugându-te neîncetat rugăciuni de pocăinţă şi trăind o viaţă fără cusur pentru a atinge sfinţirea, te poate mântui, atunci presinşti cu încapatânare că poţi fi mântuit fără Isus. Isus este singura poartă spre mântuire, indiferent ce decepţii ne învata doctrina sfinţirii despre posibilitatea de a fi mântuit prin faptele şi eforturile cuiva, indiferent de adevăr.
Neputând îndeplini nici măcar 0.1% din lege, este la fel ca neputând îndeplini 100%. Dumnezeu ne spune că nu putem respecta nici măcar 0.1% din legile Sale. Cei care cred că îndeplinesc aproximativ 5% din lege şi planifică să o ridice la 10% în decursul timpului, sunt complet ignoranţi la abilităţile lor şi stau împotriva lui Dumnezeu. Nu încerca să întelegi neprihănirea lui Dumnezeu cu concepţia şi logica ta. Neprihănirea Sa ne-a mântuit de păcatele noastre şi aşteaptă să credem în ea că putem deveni copiii Săi.
Dumnezeu este Atotputernic şi milos, astfel că ne-a mântuit cu neprihănirea Sa o singură dată. Îi dăm mulţumiri lui Dumnezeu pentru botezul lui Isus şi sângele de pe Cruce, care ne-a mântuit în mod absolut de toate păcatele noastre.
Copyright © 2021 by The New Life Mission
