- All e-books and audiobooks on The New Life Mission website are free
- Explore multilingual sermons in global languages
- Two new revised editions in English have been released
- Check out our website translated into 27 languages
Due to COVID-19 and disruption to international mail service
we have temporally suspended our ‘Free Print Book service’.
In the light of this situation we are not able to mail you the books at this time.
Pray that this pandemic will end soon and the resumption of the postal service.
Pray that this pandemic will end soon and the resumption of the postal service.
Temă 10: Apocalipsa (Comentarii asupra Apocalipsei)
[14-1] Lauda celor înviaţi şi martirii răpiţi (Apocalipsa 14:1-20)
(Apocalipsa 14:1-20)
“M-am uitat şi L-am văzut pe Miel stând pe muntele Sion şi împreună cu El erau o sută patruzeci şi patru de mii, care aveau scrise pe frunţile lor Numele Lui şi Numele Tatălui Său. Am auzit o voce din cer, ca vuietul multor ape şi ca sunetul unui tunet puternic. Sunetul pe care l-am auzit era ca al unora care cântă la harpă. Ei stăteau în faţa tronului, înaintea celor patru fiinţe vii şi a bătrânilor, şi cântau un cântec nou. Nimeni nu putea învăţa acel cântec, în afară de cei o sută patruzeci şi patru de mii care fuseseră răscumpăraţi de pe pământ. Aceştia sunt cei care nu s-au pângărit cu femei, pentru că s-au păstrat curaţi. Ei Îl urmează pe Miel oriunde merge şi au fost răscumpăraţi dintre oameni ca prime roade pentru Dumnezeu şi pentru Miel. Ei n-au minţit niciodată şi sunt fără pată. Am văzut un alt înger, care zbura în înaltul cerului. El avea de proclamat celor care trăiesc pe pământ Evanghelia veşnică - fiecărei naţiuni, limbi şi popor. El spunea cu voce puternică: “Trăiţi în reverenţă faţă de Dumnezeu şi daţi-I glorie, pentru că a sosit timpul judecăţii Lui! Închinaţi-vă Celui care a creat cerul, pământul, marea şi izvoarele de apă!” Un alt înger, al doilea, a urmat, spunând: “A căzut, a căzut Babilonul cel mare, cel care a dat fiecărei naţiuni să bea din vinul poftelor imoralităţii lui!” Un alt înger, al treilea, le-a urmat, spunând cu o voce puternică: “Dacă cineva i se închină fiarei şi imaginii ei şi primeşte semnul ei pe frunte sau pe mână, va bea din vinul mâniei lui Dumnezeu, turnat nediluat în cupa mâniei Lui, şi va fi chinuit cu foc şi pucioasă înaintea îngerilor sfinţi şi înaintea Mielului! Fumul focului care-i chinuie se va ridica pentru totdeauna şi nu vor avea odihnă nici ziua, nici noaptea - cei care se închină fiarei şi imaginii ei şi cei care primesc semnul numelui ei.” Aici este răbdarea sfinţilor - cei care ascultă de poruncile lui Dumnezeu şi-I rămân credincioşi lui Isus. Am auzit o voce din cer spunând: “Scrie: fericiţi sunt morţii care de acum mor în Domnul! Da, spune Duhul, pentru că ei se vor odihni de truda lor, întrucât faptele lor îi urmează.” Am văzut un nor alb, iar pe nor şedea cineva care semăna cu un om. Avea pe cap o coroană de aur, iar în mână avea o seceră ascuţită. Un alt înger a ieşit din Templu, strigând cu voce puternică Celui care stătea pe nor: “Foloseşte secera şi seceră, întrucât a sosit vremea secerişului, pentru că recolta pământului este coaptă!” Cel care stătea pe nor şi-a aruncat secera pe pământ şi pământul a fost secerat. Un alt înger a ieşit din Templul din cer, având şi el o seceră ascuţită. Un alt înger a venit de la altar - îngerul care are autoritate peste foc - şi i-a spus cu voce puternică celui care avea secera ascuţită: “Foloseşte secera ascuţită şi taie strugurii din via pământului, pentru că sunt copţi!” Îngerul şi-a aruncat secera pe pământ, a tăiat via pământului şi a aruncat-o în marele teasc al mâniei lui Dumnezeu. Teascul a fost călcat în picioare în afara cetăţii şi din teasc a ieşit sânge până la zăbalele cailor, pe o distanţă de aproximativ o mie şase sute de stadii.”
Exegeză
Versetul 1: M-am uitat şi L-am văzut pe Miel stând pe muntele Sion şi împreună cu El erau o sută patruzeci şi patru de mii, care aveau scrise pe frunţile lor Numele Lui şi Numele Tatălui Său.
Aceasta se referă la sfinţii nou-născuţi, care au fost înviaţi şi răpiţi după martirismul lui Anticrist, lăudându-L pe Domnul în Cer. Sfinţii care au fost martirizaţi de Anticrist şi sfinţii care au adormit vor fi acum în Cer, lăudându-L pe Domnul cu un cântec nou. În versetul 4 vedem că 144.000 cântau acest cântec nou. Atunci poate că te întrebi dacă lumea răpită este în jur de 144.000 de oameni. Dar numărul 4 aici înseamnă că toate lucrurile s-au schimbat (Matei 1:17).
Trebuie să realizăm că după martirism şi răpirea sfinţilor, Domnul va schimba această lume prezentă într-o lume complet nouă. În locul acestei lumi, Domnul nostrum va construe o lume în care El va locui cu poporul Său. Aceasta este voia Creatorului.
Cei care Îl laudă pe Domnul din Cer sunt cei care au devenit sfinţi, crezând în evanghelia apei şi a Duhului, date prin Hristos, încă de pe acest pământ. Astfel, pe frunţile lor sunt scrise numele Mielului şi a Tatălui, deoarece ei acum aparţin lui Hristos.
Versetul 2: Am auzit o voce din cer, ca vuietul multor ape şi ca sunetul unui tunet puternic. Sunetul pe care l-am auzit era ca al unora care cântă la harpă.
Sfinţii din Cer sunt cei care au fost martirizaţi pentru a-şi apăra mântuirea dată de Domnul şi credinţa llor în faptul că doar Domnul este Dumnezeul lor şi care după aceea au fost înviaţi. Deoarece trpurile lor au fost înviate şi răpite prin puterea Domnului, ei Îl laudă în Cer pentru mântuirea şi binecuvântarea Sa de a le da autoritate. Sunetul laudelor lor este la fel de frumos ca cel a curenţilor care curg şi la fel de maiestuos ca tunetele. Toţi au fost mântuiţi pentru veşnicie de păcatele lor, prin răscumpărarea păcatelor lor, crezând încă de pe acest pământ în evanghelia apei şi a Duhului date de Domnul.
Versetul 3: Ei stăteau în faţa tronului, înaintea celor patru fiinţe vii şi a bătrânilor, şi cântau un cântec nou. Nimeni nu putea învăţa acel cântec, în afară de cei o sută patruzeci şi patru de mii care fuseseră răscumpăraţi de pe pământ.
Cei 144.000 de oameni aici se referă la sfinţii răpiţi. În Biblie, numărul 14 înseamnă o nouă schimbare. Cei care Îl pot lăuda pe Domnul cu un nou cântec în cer sunt cei care au fost transformaţi încă de pe acest pământ, primind ştergerea păcatului şi fiind născuţi din nou prin credinţa în evanghelia apei şi a Duhului. De aceea Domnul spune aici că erau 144.000.
În afară de ei, nu mai este altcineva care Îl poate lăuda pe Domnul pentru binecuvântarea Sa de răscumpărare prin evanghelia apei şi a Duhului. Astfel Domnul nostrum este lăudat de cei ale căror păcate au fost iertate crezând în evanghelia apei şi a Duhului şi care au primit Duhul Sfânt în dar.
Versetul 4: Aceştia sunt cei care nu s-au pângărit cu femei, pentru că s-au păstrat curaţi. Ei Îl urmează pe Miel oriunde merge şi au fost răscumpăraţi dintre oameni ca prime roade pentru Dumnezeu şi pentru Miel.
Sfinţii sunt cei care nu şi-au murdărit credinţa cu vreo putere lumească sau religii. Există mulţi oameni în această lume care ăşi schimbă uşor credinţa. Dar pentru cei care au devenit sfinţi, a crede în botezul Domnului şi sângele de pe Cruce şi astfel primind ştergerea păcatelor lor, credinţa lor nu se poate schimba niciodată pentru orice din această lume.
Sfinţii care se ridică la Cer şi-L laudă pe Domnul, sunt cei care şi-au ţinut neschimbat evanghelia apei şi a Duhului, date de Domnul şi şi-au apărat credinţa. Astfel, cei care Îl pot lăuda pe Domnul în Împărăţia Cerurilor sunt cei care sunt răpiţi de Domnul pentru credinţa lor în evanghelia apei şi a Duhului.
În mijlocul versetului 4 este scris: “Ei Îl urmează pe Miel oriunde merge.” Trebuie să realizezi că cei care au fost curăţiţi de toate păcatele lor o singură dată, prin credinţa în evanghelia apei şi a Duhului, după ce astfel s-au născut din nou trebuie c să-L urmeze pe Domnul oriunde îi conduce. Deoarece au primit ştergerea păcatelor lor, în inimile lor se găseşte dorinţa de a-L urma pe Domnul în bucurie, oriunde El îi conduce. De aceea, în vremurile din urmă, ei Îl vor lăuda pe Domnul în Cer, fiind martirizaţi de Anticrist prin credinţă şi fiind înviaţi de Domnul.
De asemenea este scris: “Ei Îl urmează pe Miel oriunde merge şi au fost răscumpăraţi dintre oameni ca prime roade pentru Dumnezeu şi pentru Miel.” Dintre oamenii nenumăraţi care trăiesc în această lume, doar câţiva au fost mântuiţi de păcatele lor, crezând în evanghelia apei şi a Duhului, dată de Domnul. De aceea Domnul nostru spune în Ieremia 3:14: “Eu vă voi lua, pe unul dintr-o cetate, pe doi dintr-o familie, şi vă voi aduce înapoi în Sion.” Cei care au întâlnit evanghelia apei şi a Duhului şi au primit ştergerea păcatelor lor, sunt astfel de puţini.
Deoarece ei aparţin Mielului, ei vor fi cei care vor primi primele roade ale învierii, care sunt răpiţi de puterea Domnului şi care Îl laudă pe Hristos pentru totdeauna, totul aşa cum e promis de Domnul. Şi pe acest pământ ei sunt cei care Îl urmează pe Domnul oriunde îi conduce. Toate acestea sunt prin harul şi puterea lui Dumnezeu.
Versetul 5: Ei n-au minţit niciodată şi sunt fără pată.
Cei care s-au născut din nou, crezând în evanghelia apei şi a Duhului, pot predica această evanghelie adevărată cu gurile lor. În timp ce există mulţi oameni în ziua de azi care predică evanghelia în felul lor, este de asemenea adevărat că doar puţi dintre ei predică de fapt evanghelia adevărată a apei şi a Duhului.
Cei care predică doar sângele lui Isus de pe Cruce, nu predică evanghelia apei şi a Duhului dată de Domnul. De ce? Deoarece nici o altă evanghelie decât evanghelia apei şi a Duhului este evanghelia adevărată a Bibliei. Deoarece toate păcatele din inimile celor neprihăniţi au fost luate prin Cuvântul evangheliei adevărate, ei pot predica această evanghelia cu gurile lor, cu deplină convingere.
Versetele 6-7: Am văzut un alt înger, care zbura în înaltul cerului. El avea de proclamat celor care trăiesc pe pământ Evanghelia veşnică - fiecărei naţiuni, limbi şi popor. El spunea cu voce puternică: “Trăiţi în reverenţă faţă de Dumnezeu şi daţi-I glorie, pentru că a sosit timpul judecăţii Lui! Închinaţi-vă Celui care a creat cerul, pământul, marea şi izvoarele de apă.
Sfinţii născuţi din nou trebuie să continue să proclame evanghelia apei şi a Duhului, pe acest pământ. De aceea, această lucrare de predicare a evangheliei apei şi a Duhului, trebuie să continue pe acest pământ, chiar până în ziua răpirii sfinţilor.
Doar cei care cred în evanghelia apei şi a Duhului vor fi martirizaţi de Anticrist pentru a-şi apăra credinţa şi doar ei vor fi astfel ridicaţi în Împărăţia Cerurilor. Fiecare trebuie să se teamă de Dumnezeu, să creadă în evanghelia apei şi a Duhului şi astfel să primească ştergerea pătului şi pe Duhul Sfânt, în dar. Dacă creştinii din ziua de azi nu pot crede în evanghelia apei şi a Duhului, dată de Domnul în mulţumire, toată credinţa lor în Isus este în zadar.
Cel care a creat întregul univers şi toate lucrurile din el, nu este altul decât Isus Hristos. Astfel, omenirea trebuie să-L recunoască pe Isus Hristos ca Dumnezeu al lor care i-a creat şi le-a dat mântuire, cu iertarea Sa a păcatelor lor şi astfel să-L slujească întocmai., deoarece prin mâna Sa au fost făcute toate lucrurile şi sunt complete. Crezând în evanghelia Sa a apei şi a Duhului în inimile lor, toţi oamenii pot fi iertaţi de toate pcăatele lor şi să primească binecuvântarea de a avea Duhul Sfânt în dar.
Această lume trebuie să se pregătească acum de a primi judecata pe care Isus Hristos o va oferi celor care stau împotriva lui Dumnezeu. Bineînţeles că şi noi trebuie să ne pregătim credinţa că în curând vom fi răpiţi de Domnul, pentru că ziua judecăţii lui Dumnezeu se apropie. Felul de a te pregăti pentru răpire este de a crede în Cuvântul evangheliei apei şi a Duhului, dată de Domnul. De ce? Deoarece doar crezând în evanghelia Sa a apei şi a Duhului, se poate primi Duhul Sfânt iar când vin ultimele zile, ei vor fi îmbrăcaţi în gloria de a fi ridicaţi de Domnul, la răpire.
Cât de curând posibil, toţi sfinţii trebuie de aceea să creadă în isus Hristos ca Dumnezeu al creaţiei şi a mântuirii şi să-L slujească întocmai. Ei trebuie să accepte evanghelia apei şi a Duhului în inimile lor şi astfel să primească harul răscumpărării Sale şi Duhul Sfânt, în dar. Cei care-L slujesc pe Dumnezeu primesc în inimile lor evanghelia apei şi a Duhului dată de Domnul şi nu o resping, deoarece acesta este felul în care Îl slujesc pe Dumnezeu.
Versetul 8: Un alt înger, al doilea, a urmat, spunând: “A căzut, a căzut Babilonul cel mare, cel care a dat fiecărei naţiuni să bea din vinul poftelor imoralităţii lui!”
Această lume va dispărea prin judecata înfricoşătoare a lui Isus Hristos. Deoarece religiile lor sunt făcute din ceea ce este învăţătură greşită, în mod fundamental, vor fi distruse de Dumnezeu. Aceste religii lumeşti i-au făcut pe oameni să urmeze lumea mai mult decât pe Dumnezeu Însuşi şi i-au folosit ca instrumente pentru a sta împotriva lui Dumnezeu. Această lume va fi astfel distrusă, deoarece oamenii săi L-au părăsit pe Dumnezeu şi au poftit astfel de religii lumeşti.
Faptul că ei au urmat religii lumeşti înseamnă că ei au urmat dumnezei falşi, pe demoni. De aceea Dumnezeu va distruge această lume în mania Sa. Totul din această lume şi toate învăţăturile sale false vor fi dărâmate de Dumnezeu şi vor bea vinul mâniei Sale. Astfel, cei care stau împotriva lui Dumnezeu, precum şi demonii care trăiesc ca paraziţii ataşaţi de religiile lumeşti, vor cădea prin chinurile lui Dumnezeu şi vor fi aruncaţi în iadul veşnic.
Versetele 9-10: Un alt înger, al treilea, le-a urmat, spunând cu o voce puternică: “Dacă cineva i se închină fiarei şi imaginii ei şi primeşte semnul ei pe frunte sau pe mână, va bea din vinul mâniei lui Dumnezeu, turnat nediluat în cupa mâniei Lui, şi va fi chinuit cu foc şi pucioasă înaintea îngerilor sfinţi şi înaintea Mielului.”
Dumnezeu îi avertizează pe fiecare aici, spunând că, oricine slujeşte Bestiei şi imaginii sale, sau primeşte semnul său pe mâna dreapta sau pe frunte, va primi pedeapsa iadului. Lucrând prin mulţi oameni, Satan va constringe întreaga omenire să slujească idolului făcut după imaginea sa a lui Anticrist, dar cei care sunt născuţi din nou vor lupta împotriva lui Anticrist şi vor fi martirizaţi pentru a-şi apăra credinţa. Sfinţii născuţi din nou trebuie să-şi apere credinţa, astfel vor sta împotriva lui Anticrist şi vor fi martirizaţi.
Dacă oricine, cedând lui Anticrist, se pleacă în faţa imaginii sale şi primeşte semnul numelui sau a numărului său, el/ea va acumula mânia lui Dumnezeu care îl/o va arunca în lacul veşnic cu foc şi cu pucioasă. Când vine timpul Necazului, sfinţii trebuie să se roage lui Dumnezeu, să-şi apere credinţa în Domnul şi să-şi pună speranţa în Împărăţia Sa. Şi crezând în Isus Hristos, ei trebuie să stea împotriva lui Anticrist şi să-şi apere creidnţa şi astfel să primească binecuvântarea veşnică a locuirii cu Domnul, în Împărăţia Sa.
Versetul 11: Fumul focului care-i chinuie se va ridica pentru totdeauna şi nu vor avea odihnă nici ziua, nici noaptea - cei care se închină fiarei şi imaginii ei şi cei care primesc semnul numelui ei
Cei care Îl slujesc pe Satan ca Dumnezeu, li se vor da chinurile iadului veşnic fără odihnă. Oricine îi cedează lui Anticrist în vremurile din urmă şi va sluji imaginii sale ca drept Dumnezeu, va fi chinuit în lacul cu foc şi cu pucioasă, umplut de mania lui Dumnezeu. Trebuie să credem cu toţii că oricine urmează Bestia şi iamginea sa şi oricine primeşte semnul Bestiei, nu va avea odihnă zi şi noapte.
Versetul 12: Aici este răbdarea sfinţilor - cei care ascultă de poruncile lui Dumnezeu şi-I rămân credincioşi lui Isus
Deoarece sfinţii cred în toată bogăţia, gloria şi binecuvântarea pe care le-a promis-o Domnul, ei trebuie să persevereze în răbdare. Ei să persevereze şi în timpul Necazului. Promisiunea că Domnul a făcut-o sfinţilor din vremurile din urmă este că El le va acorda binecuvântarea de a trăi cu El după martirismul lor, în timp ce, împreună cu învierea lor, prin puterea Domnului, ei vor fi ridicaţi la Cer.
Astfel sfinţii trebuie să persevereze deoarece ei cred în această binecuvântare care le va permite să intre la masa de nuntă a Mielului, cu Domnul, vor domni cu El timp de o mie de ani şi vor trăi pentru totdeauna cu El în Împărăţia Cerurilor. De aceea, când vin vremurile din urmă, sfinţii terbuie să fie martirizaţi pentru a-şi apăra credinţa. Ei trebuie să persevereze cu răbdare prin toate necazurile timpului.
Sfinţii care acum trăiesc în era prezentă, trebuie să-ţi îmbrăţişeze totuşi martirismul atunci când Anticrist le cere să-şi trădeze credinţa cu ameninţări şi ispitiri, crezând în promisiunile Domnului. De ce? Deoarece la scurt timp după aceasta, toată binecuvântarea Domnului nostrum va fi împlinită aşa cum El a promis. Toţi sfinţii îşi pot primi răsplăţile, doar ţinându-şi credinţa în Cuvântul lui Dumnezeu şi în Domnul. De aceea, ţine-ţi credinţa în Cuvântul Domnului. Dumnezeu îi va primi pe sfinţii care astfel şi-au apărat credinţa în Cuvântul Său şi în Isus Hristos, în noua Sa lume.
Există destule motive pentru care sfinţii care slujesc evanghelia Domnului trebuie să persevereze prin toate dificultăţile timpului Necazului, cu răbdare. Pentru un viitor mai bun, e nevoie să ducem suferinţa prezentă, cu răbdare.
Romani 5:3-4 ne spune: “Dar nu numai atât, ci ne lăudăm şi în necazuri, ştiind că necazul produce răbdare, răbdarea aduce aprobarea lui Dumnezeu, aprobarea Lui aduce speranţa.” Sfinţii care perseverează prin Necazul cel Mare, crezând în Domnul, vor trăi o viaţă de binecuvântări, primindu-şi de la El învierea şi răpirea şi domnind în Împărăţia Sa. Astfel, trebuie să perseverăm cu toţii prin Necaz, cu credinţa noastră. Ţinându-şi credinţa în Domnul, sfinţii pot persevere cu adevărat prin Necazul cel Mare al vremurilor din urmă. Sfinţii cred în toate lucrurile pe care le va împlini Domnul pentru ei, atât în această lume, cât şi în Cer.
Versetul 13: Am auzit o voce din cer spunând: “Scrie: fericiţi sunt morţii care de acum mor în Domnul! Da, spune Duhul, pentru că ei se vor odihni de truda lor, întrucât faptele lor îi urmează.”
Aici versetul spune: “fericiţi sunt morţii care de acum mor în Domnul.” De ce? Deoarece atunci când vine Necazul—adică, atunci când Anticrist domneşte peste lume—fiecare păcătos care trăieşte pe acest pământ va fi distrus. De aceea sfinţii trebuie să privească înspre venirea Îmăprăţiei lui Hristos, să-şi apere credinţa şi să-şi îmbărţişeze martirismul credinţei. Cei care sunt martirizaţi pentru a-i da glorie Domnului, sunt binecuvântaţi şi astfel, trebuie să-şi îmbrăţişeze martirismul, pentru a-şi apăra credinţa.
Atunci Donmul va avea grijă de astfel de sfinţi, permiţându-le învierea sfinţilor de pe acest pământ să-i ridice în Împărăţia Sa. Toată munca sfinţilor de pe acest pământ se va sfârşi atunci şi în schimb vor trăi bucurându-se de răsplăţile lor date de Domnul. În acest timp, toţi sfinţii vor avea bucuria de a domni cu Domnul, a vieţii veşnice, bogăţia şi gloria Împărăţiei Sale vor fi ale lor pentru totdeauna.
De aceea cei care sunt martirizaţi în vremurile din urmă, pentru a-şi apăra credinţa, sunt atât de binecuvântaţi, deoarece vor trăi cu Domnul în toată bogăţia şi gloria Împărăţiei de o mie de ani şi Împărăţia veşnică a Cerului, pentru totdeauna. Celor care nu cedează Bestiei şi îşi apără credinţa în Domnul, Dumnezeu le va da bincuvântarea de a domni cu Domnul, pentru totdeauna.
Versetul 14: Am văzut un nor alb, iar pe nor şedea cineva care semăna cu un om. Avea pe cap o coroană de aur, iar în mână avea o seceră ascuţită.
Acest verset ne spune că Domnul Se va întoarce pentru a-i răpi pe sfinţi. Deoarece Domnul este Stăpânul sfinţilor, El îi va învia pe sfinţii care au fost martirizaţi, pentru a-ţi apăra credinţa şi-i va ridica în Împărăţia lui Dumnezeu, în răpire. În timpul Necazului cel Mare, răpirea va veni cu siguranţă la sfinţi.
Versetul 15: Un alt înger a ieşit din Templu, strigând cu voce puternică Celui care stătea pe nor: “Foloseşte secera şi seceră, întrucât a sosit vremea secerişului, pentru că recolta pământului este coaptă!”
Acest Cuvânt se referă la completarea răpirii sfinţilor, de către Domnul. Cu alte cuvinte, răpirea se va întâmpla după martirismul masiv al sfinţilor. Domnul va permite răpirea sfinţilor care sunt adormiţi atunci, împreună cu sfinţii care sunt martirizaţi. Completarea credinţei sfinţilor se găseşte în mântuirea, amrtirismul, învierea, răpirea şi viaţa lor veşnică. Timpul răpirii sfinţilor este după martirismul lor, cu persecuţia lui Anticrist şi este simultană cu învierea lor.
Versetul 16: Cel care stătea pe nor şi-a aruncat secera pe pământ şi pământul a fost secerat.
Şi acest verset se referă la răpirea sfinţilor. Răpirea înseamnă ridicarea în aer a sfinţilor. Înseamnă aceasta că sfinţii vor fi ridicaţi în aer şi apoi vor coborî pe pământ, cu Domnul? Bineînţeles că da! După ce sunt răpiţi sfinţii, Domnul nostrum va distruge pământul, marea şi tot ce este în ea, turnând chinurile celor şapte cupe şi după ce va distruge astfel păcmântul, El va coborî pe acest pământ, împreună cu sfinţii răpiţi.
Apoi, Domnul şi sfinţii Săi vor domni pe acest pământ timp de o mie de ani, iar când se termină masa de nuntă a Mielului, ei se vor ridica în Împărăţia Cerurilor. Când sfinţii se alătură Domnului la masa de nuntă a Mielului, Domnul va fi fost reînnoit întreaga lume şi toate lucrurile de pe el.
După răpirea lor, sfinţii vor sta în aer cu Domnul, pentru un timp şi când se termină chinurile celor şapte cupe, ei vor coborî pe pământul reînnoit pentru a domni cu El, timp de o mie de ani. Apoi vor intra în Împărăţia lui Dumnezeu, cu Domnul şi vor trăi cu El, pentru totdeauna.
Versetul 17: Un alt înger a ieşit din Templul din cer, având şi el o seceră ascuţită.
Îngerul care apare aici este îngerul judecăţii. Acest înger va aduce mari chinuri asupra oamenilor lumii care au stat împotriva lui Dumnezeu şi-i va arunca în focul veşnic. Datoria sa este de a-i arunca şi lega în adânc, împreună cu Anticrist şi slujitorii săi, pe toţi păcătoşii din lume care nu s-au născut din nou.
Versetul 18: Un alt înger a venit de la altar - îngerul care are autoritate peste foc - şi i-a spus cu voce puternică celui care avea secera ascuţită: “Foloseşte secera ascuţită şi taie strugurii din via pământului, pentru că sunt copţi!”
Acest Cuvânt ne spune că a venit acum timpul ca păcătoşii să fie judecaţi de Dumnezeu pentru păcatul lor de a sta împotriva Lui. În timpurile lui Dumnezeu sunt orele implementării planurilor Sale.Pentru a da păcătoşilor judecata Sa cu foc, Dumnezeu îi va strange pe toţi păcătoşii şi pe toţi cei care au stat împotriva lui Dumnezeu şi-i va pedepsi în tocmai.
Versetul 19: Îngerul şi-a aruncat secera pe pământ, a tăiat via pământului şi a aruncat-o în marele teasc al mâniei lui Dumnezeu.
Acest Cuvânt ne arată că după răpirea sfinţilor, Anticrist şi păcătoşii vor suferi mult sub chinurile celor şapte cupe. Şi pe acest pământ Dumnezeu va aduce mania Sa împotriva păcătoşilor, vărsându-şi asupra lor chinurile înfricoşătoare şi după aceea, pedeapsa iadului. Chinurile pe care astfel le va aduce Dumnezeu asupra acestor păcătoşi, Anticrist şi acoliţii săi, sunt mania Sa neprihănită. Aceasta este providenţa lui Dumnezeu pentru păcătoşii care stau împotriva Sa.
Versetul 20: Teascul a fost călcat în picioare în afara cetăţii şi din teasc a ieşit sânge până la zăbalele cailor, pe o distanţă de aproximativ o mie şase sute de stadii.
Aici versetul ne spune cât de dură va fi pedeapsa mâniei lui Dumnezeu şi suferinţa sa va fi pentru cei care încă rămân pe acest pământ, atât pentru oameni, cât şi pentru creaturile vii, aduse prin chinurile celor şapte cupe, turnate asupra lor. De asemenea ne spune că aceste chinuri vor răscoli întreaga lume. Când sfinţii sunt amrtirizaţi, înviaţi şi răpiţi, din acest moment, mania chinurilor celor şapte cupe va fi adusă pe pământ şi astfel va sfârşi totul.
Nimeni, cu excepţia sfinţilor din Cer şi îngerii care au stat de partea lui Dumnezeu vor scăpa din aceste chinuri înfricoşătoare. Pe de altă parte, pentru cei care stau împotriva lui Dumnezeu, doar pedeapsa iadului îi va aşptepta. În contrast, în acel moment, sfinţii se vor găsi la masa de nuntă a Mielului, cu Domnul, în aer, mulţumind-I şi lăudându-L pentru mântuirea Sa. De atunci încolo, sfinţii vor trăi cu Domnul pentru totdeauna, în binecuvântările Sale veşnice.
