- All e-books and audiobooks on The New Life Mission website are free
- Explore multilingual sermons in global languages
- Two new revised editions in English have been released
- Check out our website translated into 27 languages
Temă 9: Romani (Comentarii asupra Cărții Romani)
[6-3] Daţi-vă mădularele ca unelte ale neprihănirii (Romani 6:12-19)
(Romani 6:12-19)
“Deci, pãcatul sã nu mai domneascã în trupul vostru muritor, şi sã nu mai ascultaţi de poftele lui. Sã nu mai daţi în stãpînirea pãcatului mãdulãrile voastre, ca nişte unelte ale nelegiuirii; ci daţi-vã pe voi însivã lui Dumnezeu, ca vii, din morţi cum eraţi; şi daţi lui Dumnezeu mãdulãrile voastre, ca pe nişte unelte ale neprihãnirii. Cãci pãcatul nu va mai stãpîni asupra voastrã, pentrucã nu sînteţi supt Lege, ci supt har. Harul nu indreptăţeşte păcatul. Ce urmeazã de aici? Sã pãcãtuim pentrucã nu mai sîntem supt Lege ci supt har? Nicidecum. Nu ştiţi cã, dacã vã daţi robi cuiva, ca sã-l ascultaţi, sînteţi robii aceluia de care ascultaţi, fie cã este vorba de pãcat, care duce la moarte, fie cã este vorba de ascultare, care duce la neprihãnire? Dar mulţamiri fie aduse lui Dumnezeu, pentrucã, dupã ce aţi fost robi ai pãcatului, aţi ascultat acum din inimã de dreptarul învãtãturii, pe care aţi primit-o. Şi prin chiar faptul cã aţi fost izbãviţi de subt pãcat, v-aţi fãcut robi ai neprihãnirii.- Vorbesc omeneşte, din pricina neputinţei firii voastre pãmînteşti: dupãcum odinioarã v-aţi fãcut mãdulãrile voastre roabe ale necurãţiei şi fãrãdelegii, aşa cã sãvîrşeaţi fãrãdelegea, tot aşa, acum trebuie sã vã faceţi mãdulãrile voastre roabe ale neprihãnirii, ca sã ajungeţi la sfinţirea voastrã!.”
Nu putem continua în păcat pentru mai mult har
Apostolul Pavel ne spune cum ar trebui să trăiască cel neprihănit, după ce a fost mântuit de pcăate, în Romani capitolul 6. El clarifică din nou “credinţa”, cu botezul lui Isus. Păcatele noastre au fost iertate o singură dată pentru toţi, prin credinţa în botez, Crucea şi învierea lui Isus.
Nu putem fi plini de neprihănirea şi mântuirea lui Dumnezeu , fără botezul lui Isus. Dacă Isus nu ne-ar fi luat toate păcatele când a fost botezat, noi nu am fi putut spune că suntem neprihăniţi după ce am primit ştergerea păcatelor.
Putem spune cu încredere că suntem neprihăniţi deoarece toate păcatele au fost trecute asupra lui Isus şi deoarece a fost crucificat şi judecat pentru toate păcatele. Romani capitolul 6 învata atât mântuirea prin credinţă, cât şi vieţile practice ale celor neprihăniţi. El spune: “Ce vom zice dar? Sã pãcãtuim mereu, ca sã se înmulteascã harul?” (Romani 6:1). El spune în pasajele de dinainte: “Ba încã şi Legea a venit pentruca sã se înmulteascã greşala; dar unde s-a înmultit pãcatul, acolo harul s-a înmultit şi mai mult; pentruca, dupã cum pãcatul a stãpînit dînd moartea, tot aşa şi harul sã stãpîneascã dînd neprihãnirea, ca sã dea viaţa vecinicã, prin Isus Hristos, Domnul nostru.” (Romani 5:20-21). Păcatele lumii nu pot depăşi dragostea şi neprihănirea lui Dumnezeu, indiferent cât de grave pot fi. Păcatele noastre au fost iertate prin credinţa în cuvântul adevărat.
Biblia spune că nu putem continua să păcătuim, pentru ca harul să se înmuteasca, chiar dacă noi care trăim în carne am primit ştergerea tuturor păcatelor noastre. “Nicidecum! Noi, cari am murit faţa de pãcat, cum sã mai trãim în pãcat? Nu ştiţi cã toţi cîţi am fost botezaţi în Isus Hristos, am fost botezaţi în moartea Lui? Noi deci, prin botezul în moartea Lui, am fost îngropati împreunã cu El, pentruca, dupã cum Hristos a înviat din morţi, prin slava Tatãlui, tot aşa şi noi sã trãim o viaţa nouã.” (Romani 6:2-4).
Noi suntem înmormântati cu Isus prin botez în moarte
Ceea ce este vechi al nostru, a fost înmormântat cu Isus. Aceasta înseamna că suntem morţi faţă de păcat. Toate păcatele noastre au fost trecute asupra lui Isus, iar El a murit în locul nostru. De aceea, moartea lui Isus este moartea faţă de păcat: “Noi deci, prin botezul în moartea Lui, am fost îngropati împreunã cu El.” carnea noastră veche a fost înmormântata cu El, prin botez în moarte.
Domnul ne-a luat păcatele asupra Sa, prin botezul Său şi a murit pe Cruce în locul păcătoşilor. Ela fost fără păcat, prin natură. Totuşi, El a luat păcatele păcătoşilor asupra Sa şi a fost judecat în locul lor. Crezi aceasta?. El Însusi nu a trebuit să fie judecat, ci noi care eram păcătoşi am fost judecaţi în El, deoarece am fost botezaţi în Isus Hristos.
Apostolul Pavel a subliniat mult botezul lui Isus. Şi noi predicăm despre botezul lui Isus. Nu este greşit să predicăm despre botezul Său, dintr-un punct de vedere credincios. Isus a luat păcatele păcătoşilor prin botezul Său şi a murit pentru ei la fel cum un păcătos şi-a trecut păcatele întinzându-şi mâinile asupra capului jertfei şi înjunghiind-o în Vechiul Testament.
Ioan Botezătorul L-a botezat pe Isus, Mielul lui Dumnezeu. El a luat toate păcatele lumii asupra Sa, când a fost botezat ca jertfă de păcat. De aceea, moartea Sa a fost morţile noastre şi morţile tuturor credincioşilor. Toţi cei care au fost botezaţi în Isus Hristos, au fost înmormântati cu Isus Hristos. Cei care nu sunt botezaţi în Isus, nu pot fi nici mântuiţi, nici să creadă, se neagă pe ei însisi, şi nici nu înving lumea.
Doar o persoană care crede în botezul lui isus Hristos ştie că moare pe Cruce în El. Această persoană domneşte şi învinge lumea, negându-se. Se poate baza pe cuvântul lui Dumnezeu şi-l crede. Doar cei care cred că botezul lui Isus este metoda indispensabilă ca El să poarte toate păcatele lumii, primesc ştergerea păcatelor, adică, mântuirea Sa perfectă.
Darul mântuirii prin ştergerea păcatelor, este botezul şi sângele lui Isus. Dacă Isus n-ar fi luat păcatele păcătoşilor prin botezul Său, moartea Sa nu ar fi avut nimic de-a face cu mântuirea noastră. Esenţa ,ântuirii este botezul lui Isus. Toate păcatele lumii au fost trecute asupra lui Isus când Ioan Botezătorul L-a botezat.
Noi am ajuns să trăim cu Dumnezeu şi să umblăm într-o viaţă nouă
Apostolul Pavel spune: “Noi deci, prin botezul în moartea Lui, am fost îngropati împreunã cu El” (Romani 6:4). Toţi cei care au fost botezaţi în Isus Hristos au răscumpărarea prin credinţă, au fost înmormântati în El şi au avut vieţi noi. Această credinţă este o credinţă minunată. Credinţa în botezul Său este credinţa care este stabilită pe o bază solidă.
“Noi deci, prin botezul în moartea Lui, am fost îngropati împreunã cu El, pentruca, dupã cum Hristos a înviat din morţi, prin slava Tatãlui, tot aşa şi noi sã trãim o viaţa nouã. În adevãr, dacã ne-am fãcut una cu El, printr-o moarte asemãnãtoare cu a Lui, vom fi una cu El şi printr-o înviere asemãnãtoare cu a Lui” (Romani 6:4-5). Putem fi uniţi cu Dumnezeu prin credinţa în botezul lui Isus.
Acum, cei care cred în Isus Hristos pot umbla într-o viaţă nouă. A murit ceea ce este vechi al nostru, care a existat înainte să ne naştem din nou, am devenit reînnoiţi, iar acum putem face lucrări noi, să trăim în feluri noi şi să trăim prin credinţe noi. O persoană născută din nou nu trăieşte în stilul vechi de viaţă şi de gândire. Motivul pentru care trebuie să negăm felurile noastre vechi de gândire este deoarece ceea ce este vechi ale nostru a murit pe Cruce cu Isus Hristos.
2 Corinteni 5:17 afirmă, “Cãci, dacã este cineva în Hristos, este o fãpturã (Sau: zidire.) nouã. Cele vechi s-au dus: iatã cã toate lucrurile s-au fãcut noi.” Domnul a fost botezat în Râul Iordan pentru a ne lua păcatele, a fost crucificat şi a înviat din morţi. Astfel, El i-a mântuit pe toţi păcătoşii de păcatele lor, pentru a-i face să umble într-o viaţă nouă. “Cele vechi” cum ar fi mizeria, duritatea, amărăciunea şi inimile rănite, au trecut. Acum, vieţile noastre noi au început. A fi mântuit este punctul de început al vieţilor noastre noi.
Dumnezeu a spus poporului Israel să ţină paştele după ce au scăpat din Egipt şi au intrat în ţara Canaan. Exodul din Egipt simbolizează a fi spălat de păcate. Dumnezeu a spus poporului Israel: “Domnul a zis lui Moise şi lui Aaron în tara Egiptului: Luna aceasta va fi pentru voi cea dintîi lunã; ea va fi pentru voi cea dintîi lunã a anului. Vorbiţi întregei adunãri a lui Israel, şi spuneţi-i: În ziua a zecea a acestei luni, fiecare om sã ia un miel de fiecare familie, un miel de fiecare casã. Dacã sînt prea puţini în casã pentru un miel, sã-l ia cu vecinul lui cel mai de aproape, dupã numãrul sufletelor; sã faceţi socoteala cît poate mînca fiecare din mielul acesta. Sã fie un miel fãrã cusur, de parte bãrbãteascã, de un an; veţi putea sã luaţi un miel sau un ied. Sã-l pãstraţi pînã în ziua a patrusprezecea a lunii acesteia; şi toatã adunarea lui Israel sã-l junghie seara (Evreieste: între cele douã seri.). Sã ia din sîngele lui, şi sã ungã amîndoi stîlpii uşii şi pragul de sus al caselor unde îl vor mînca. Carnea s-o mãnînce chiar în noaptea aceea, friptã la foc; şi anume s-o mãnînce cu azimi şi cu verdeturi amare. Sã nu-l mîncaţi crud sau fiert în apã; ci sã fie fript la foc: atît capul, cît şi picioarele şi mãruntaiele. Sã nu lãsaţi nimic din el pînã a doua zi dimineaţa; şi, dacã va rãmînea ceva din el pe a doua zi dimineaţa, sã-l ardeţi în foc. Cînd îl veţi mînca, sã aveţi mijlocul încins, încãltãmintele în picioare, şi toiagul în mînã; şi sã-l mîncaţi în grabã; cãci sînt Pastele Domnului” (Exodul 12:1-11). Trebuie să ne amintim că Dumnezeu le-a poruncit să mănânce carnea mielului cu azimi şi cu verdeţuri amare în sărbătoarea de Paşte.
Sunt multe lucruri amare ce vin după ce eşti mântuit de păcate. Verdeţurile amare reprezintă negarea de sine. Cu siguranţă sunt greutăţi, totuşi noi trebuie să ne amintim că suntem înmormântati cu Hristos. “Fiindcã prin moartea de care a murit, El a murit pentru pãcat, odatã pentru totdeauna; iar prin viaţa pe care o trãieşte, trãieşte pentru Dumnezeu. Tot aşa şi voi însivã, socotiţi-vã morţi faţa de pãcat, şi vii pentru Dumnezeu, în Isus Hristos, Domnul nostru” (Romani 6:10-11).
Aceasta este inima de a fi unit cu Isus. Noi devenim uniţi cu Isus, crezând în botezul Său, Crucea şi învierea, pe care El le-a împlinit. Misiunea Sa include naşterea Sa, primind botezul de la Ioan Botezătorul, crucificarea, învierea, ridicarea la Cer şi venirea Sa din nou, pentru a-i judeca pe cei morţi. Crezând în toate acele lucruri este credinţa adevărată, adică, credinţa în mântuire, judecata şi neprihănirea lui Dumnezeu.
Romani 6:10 afirmă: “Fiindcã prin moartea de care a murit, El a murit pentru pãcat, odatã pentru totdeauna.” Isus nu ne-a şters păcatele la două intervale de timp separate. Isus a şters păcatele lumii totul o singură dată. Romani 6:10-11 afirmă: “Iar prin viaţa pe care o trãieşte, trãieşte pentru Dumnezeu.Tot aşa şi voi însivã, socotiţi-vã morţi faţa de pãcat, şi vii pentru Dumnezeu, în Isus Hristos, Domnul nostru.” Noi suntem într-adevăr morţi faţă de păcat, dar vii pentru Dumnezeu. Acum, noi suntem vii pentru Dumnezeu. Avem vieţi noi şi am devenit creaturi noi.
“Deci, pãcatul sã nu mai domneascã în trupul vostru muritor, şi sã nu mai ascultaţi de poftele lui. Sã nu mai daţi în stãpînirea pãcatului mãdulãrile voastre, ca nişte unelte ale nelegiuirii; ci daţi-vã pe voi însivã lui Dumnezeu, ca vii, din morţi cum eraţi; şi daţi lui Dumnezeu mãdulãrile voastre, ca pe nişte unelte ale neprihãnirii. Cãci pãcatul nu va mai stãpîni asupra voastrã, pentrucã nu sînteţi supt Lege, ci supt har” (Romani 6:12-14).
“Cãci pãcatul nu va mai stãpîni asupra voastrã, pentrucã nu sînteţi supt Lege, ci supt har.” Noi nu avem nici un păcat după ce am fost răscumpăraţi, indiferent ce slăbiciuni pot fi dezvăluite în vieţile noastre. Cu siguranţă avem slăbiciuni deoarece înca trăim în carne. Totuşi, păcatul nu va domni asupra noastră. Nu este nici o condamnare pentru noi, deoarece am primit ştergerea păcatelor prin credinţa în botezul lui Isus şi în judecata păcatului prin sângele Său, indiferent cât de slabi putem fi. Şi nelegiuirile noastre sunt păcate.
Este adevărat că păcatul nu poate domni asupra noastră. Dumnezeu l-a făcut pe neprihănit să nu fie dominat de păcat. Domnul ne-a curăţit păcatele prin botezul lui Isus odată pentru totdeauna, pentru ca păcatul să nu domnească asupra noastră, indiferent cât de slabi suntem. El a plătit plata păcatului pe Cruce. Credincioşii sunt fără păcat deoarece Domnul a plătit plata păcatului.
Cel neprihănit vede că multe slăbiciuni şi nelegiuiri sunt dezvăluite în ei, dar păcatul nu poate domni asupra lor şi nu este nici o condamnare pentru ei când ne bazăm pe Domnul prin credinţă. De aceea, putem umbla întotdeauna într-o viaţă nouă.
Daţi lui Dumnezeu mãdulãrile voastre, ca pe nişte unelte ale neprihãnirii
Domnul l-a binecuvântat pe cel neprihănit să trăiască vieţi noi în fiecare zi. Totuşi, pot contiua în păcat?. Cu siguranţă nu. Romani 6:13 afirmă: “Sã nu mai daţi în stãpînirea pãcatului mãdulãrile voastre, ca nişte unelte ale nelegiuirii; ci daţi-vã pe voi însivã lui Dumnezeu, ca vii, din morţi cum eraţi; şi daţi lui Dumnezeu mãdulãrile voastre, ca pe nişte unelte ale neprihãnirii.”
“Dar mulţamiri fie aduse lui Dumnezeu, pentrucã, dupã ce aţi fost robi ai pãcatului”. Noi am fost robii păcatului prin natură şi am fost buni de păcătuit, dar Biblia spune:
“Dar mulţamiri fie aduse lui Dumnezeu, pentrucã, dupã ce aţi fost robi ai pãcatului, aţi ascultat acum din inimã de dreptarul învãtãturii, pe care aţi primit-o.şi prin chiar faptul cã aţi fost izbãviţi de subt pãcat, v-aţi fãcut robi ai neprihãnirii” (Romani 6:17-18).
Noi care am devenit neprihănit, am fost eliberaţi de păcat şi am devenit sclavii neprihănirii lui Dumnezeu, care pot fi neprihăniţi prin har. Noi am fost eliberaţi complet de păcat şi am putut fi neprihăniţi. Am devenit cei neprihăniţi care pot lucra pentru neprihănirea Sa.
Dar ce putem face cu carnea noastră după ce avem răscumpărarea?. Cum ar trebui să ne comportăm cu carnea după ce suntem mântuiţi?. Biblia spune: “acum trebuie sã vã faceţi mãdulãrile voastre roabe ale neprihãnirii” (Romani 6:19). Ce face carnea, deşi suntem mântuiţi de păcate?. Carnea de obicei cade în păcat când ne dăm carnea ca roabă a neprihănirii. Aceasta mai înseamna că simplu noi ar trebui să ne dăm carnea lucrărilor neprihănite, deoareceam fost făcuţi neprihăniţi.
Trebuie să căutăm să fim evlavioşi
Noi suntem fără păcat, deşi carnea este atât de slabă, după ce suntem mântuiţi?. Este sigur că pentru cei care cred în botezul lui Isus, Crucea, învierea, venirea şi ultima judecată a lui Isus, nu este nici un păcat. Ei sunt fără păcat. Noi trebuie doar să ne dăm carnea lucrărilor neprihănite şi inimile noastre de asemenea doresc să lucreze neprihănirea. Dar carnea nu este bună să lucreze pentru neprihănirea Sa. Astfel 1 Timotei 4:7 afirmă: “Caută să fii evlavios.” Trebuie să căutăm să fim evlavioşi.
Nu se face într-un timp scurt de timp. Când dăruim tractate biblice altor oameni, poate că ne e ruşine când întâlnim oameni cu care suntem familiari. Poate că-i evităm şi ne întoarcem acasă deoarece ne simţim ruşinaţi. Totuşi, dacă încercam să facem aceasta de mai multe ori, gândind: “Ceea ce este vechi al meu a murit deja” şi apoi încurajându-ne, spunem: “vei merge în iad dacă nu ai răscumpărarea, aşa că, primeşte acest tractat şi citeşte-l pentru a avea răscumpărare!”. Când te comporţi în felul acesta, îti poţi da carnea neprihănirii.
Romani capitolul 6 ne spune să ne dăm mădularele ca unelte ale neprihănirii. Noi trebuie să exersăm aceasta de multe ori. Se face într-un scurt timp. Trebuie să încercam din nou şi din nou. Noi vom ajunge să cunoaştem cât de interesant este să frecventezi biserica, dacă încerci aceasta. N-ar trebui să ne gândim: “Cred, dar mi-ar plăcea să cred orice acasă. Cu siguranţă ştiu ce va predica pastorul.” Atât carnea, cât şi inima ar trebui să fie la biserică. Credinţa creşte în inimă doar atunci când ne dăm mădularele ca unelte ale neprihănirii.
Trebuie să ne dăm mădularele lucrărilor neprihănirii. Întelegi ce zic?. Să nu ne ţinem departe de adunarea laolaltă şi de a-i întâlni pe conducători. Când mergi la piaţă, mai degrabă ai trece pe la biserică, deshizi uşa şi zici: “Am trecut pe aici în drum spre piaţă. Ce mai nou?”. A trece des pe la biserică este de a-ţi da mădularele ca unelte ale neprihănirii.
Atunci un conducător va zice: “Soră, să vedem, puteţi face ordine?
“Bine.”
“Şi, vă rog să vă întoarceti diseară.”
“De ce.”
“Vom avea părtăşia cu tineretul în această seară.”
“Bine, mă voi întoarce diseară.”
Suntem ocupaţi în lume, dar cui trebuie să ne dăm carnea noastră mai întâi, când oamenii lumii ne roagă să le frecventăm întâlnirile?
Trebuie să ne dăm pe noi însine bisericii. Trebuie să fredventăm biserica, deşi ni se cere să luăm masa cu colegii noştri din companie. N-ar trebui să lăsăm carnea naostră să fie în restaurant, deşi inimile noastre sunt în biserică. Dacă ne face carnea să scape de lume, şi o lăsăm în biserică, atât carnea, cât şi inimile noastre se vor simţi comfortabil.
Ce crezi?. Dacă carnea voastră frecventează alte locuri carnale, veţi deveni duşmani împotriva lui Dumnezeu, împotriva voinţelor voastre, chiar dacă inmile voastre doresc să fie unite cu biserica.
Trebuie să ne exersăm bine carnea cu Duhul
Trebuie să ne dăm carnea ca mădual al neprihănirii, dar aceasta nu înseamna că este perfectă. Trebuie să ne dăm iar şi iar mădularele lucrărilor neprihănite, deşi carnea noastră are tendinţa să facă aşa cum îi place. De obicei într-un mod obişnuit. Depinde de ceea ce ale cui unelte sunt mădularele noastre.
Apostolul Pavel spune: “Daţi-vă mădularele ca unelte ale neprihănirii pentru sfinţenie. Daţi-vă mădularele ca instrumente ale neprihănirii lui Dumnezeu”. Depinde de cum îti îmblânzesti carnea. Dacă îti îmblânzesti carnea să bea, automat carnea lerge să bea. Drept rezultat, carnea se grăbeşte spre bar, în timp ce eşti în biserică. Dacă te aşezi într-un bar inima simte durere. Dar dacă te aşezi în biserică, inima este comfortabilă, deşi carnea este dureroasă.
Şi carnea are personalitate. Crnea depinde de cum este îmblânzita de către inimă. Carnea spune: “Îmi place alcoolul”, când bem în mod repetat. Dar carnea spune: “Îl urăsc.”, când nu bem. De ce?. Deoarece carnea nu este îmblânzita. Depinde de cum ne îmblânzim carnea, deşi inima este sfinţită. Duhul Sfânt are grijă de inimile voastre. Duhul Sfânt înca ne ţine, chiar dacă suntem în afara bisericii. Totuşi, trebuie să ne dăm carnea ca unelte ale neprihănirii, pentru sfinţenie. Astfel, frecventează totuşi biserica, iar şi iar.
Cei care sunt mântuiţi trebuie să se exerseze înspre sfinţenie. Biblia ne spune să respectăm cuvântul lui Dumnezeu şi să ne lăsăm conduşi de ea. Motivul pentru care ar trebui să ne lăsăm conduşi de cuvântul lui Dumnezeu este deoarece întotdeauna ne place să facem ceea ce-I place cărnii noastre, gândind că carnea noastră este a noastră. Deoarece mergem la cumpărături, dansăm, şi be aşa cum ne place, este greu să ne aşezăm şi să ne concentrăm la serviciul de slujire din biserică. Astfel, un conducător trebuie să ne conducă: “Aveţi un scaun aici jos şi ascultaţi cuvântul lui Dumnezeu” “Bine”.
Ar trebui să fim răbdători, deşi ne plictisim să auzim o predică, sgândind: “Trebuie să stau aici cu răbdare. De ce sunt atât de plictisit, deşi pot să mă aşez timp de 3 ore într-un bar?. De ce nu pot să stau aici nici măcar timp de o oră? Nu a trecut decât o oră de când am auzit predica!. Am băut timp de 5 ore într-un bar şi chiar am jucat poker timp de 20 de ore, fără să fac o pauză.”
Totul depinde de îmblânzirea cărnii. Carnea care de obicei se aşază într-o biserică, urăşte să meargă într-un bar. Totuşi, o peroană care este bine îmblânzita să bea, să stea jos într-o biserică este ca iadul. Eu doresc să înduri timp de mai multe zile şi apoi vei învta să înduri. Este faorte greu până când îti îmblânzesti carnea. Trebuie să petrecem timpul în biserică, când dorim să facem alte lucruri cu timpul nostru.
Noi ne petrecem timpul în biserică, vorbind cu conducătorii, fraţii şi surorile care trebuie să fie îmblânzite. Eu sunt atât de comfortabilîn biserică şi nu este nimc care să mă seducă acolo. Totuşi, când umblu pe stradă, mă seduc multe lururi!. Sunte multe ispite, cum ar fi hainele ddin vitrinele magazinelor de îmbracamite. Îmi ia 2 ore să merge acasă, când mă uit în jur la toate lucrurile pe care doresc să le văd şi mă pot înstraina spre sfârşit.
Mă duc să mă uit la un lucru ciudat dacă este ceva ciudat acolo. Mai târziu, realizez: “Când voi ajunge acasă?. Doresc să mă conducă cineva acasă.” De aceea, nu te rătăci din loc în loc în drum spre casă. Noi trebuie să mergem drept acasă, după serviciile de slujire, să luăm autobuzul bisericii şi să mergem drept spre destinaţiile noastre. Dacă te gândeşti, “Nu mă lua la biserică. Mă duc singur. Am două picioare puternice, astfel că nu este nici un motiv să nu merg la biserică cu autobuzul bisericii.” Te poţi rătăci, fiind ispitit. Ar trebui să fii mulţumitor că poţi merge cu autobuzul bisericii pentru a merge la biserică şi să te întorci imediat ce serviciul de slujire s-a terminat, netrebuind să te îgrijorezi despre lucruri fără folos. Mai bine ai citi Biblia, rugându-te rugăciuni şi mergând la culcare imediat ce ajungi acasă…
Ar fi mai bine să trăieşti în felul acesta. Un om se poate gândi: “Am o creidinţă puternică. Nu am nici un păcat. Îmi voi dovedi ceva. Nu voi bea chiar dacă merg la un bar. Unde păcatul a crescut, harul a crescut şi mai mult. Eu sunt plin de har.” Dacă el bea în felul acesta şi merge la un bar, prietenul său va spune: “Hei, bea.”
“Nu, m-ai văzut vreodată că beau?. Am renunţat.”
“Bea, oricum.”
“Nu.”
“De ce nu bei nici măcar un pahar de vin?”
Prietenul său toarnă vin într-un pahar de şi-i dă să bea. Dar el se gândeşte:”Beau suc, deşi mă ispiteşti să beau alcool.” Apoi ajunge să-şi amintească că nu a băut de mult timp şi se gândeşte: “Ce delicios va fi. Nu-mi mai dai?. Voi bea doar înca puţin.” Imediat el termină sucul.
Apoi, prietenul său devine conştient că doreşte să bea şi toarnă vin într-un pahar gol.
“E slab. Poţi să-l bei ca pe un cocteil.”
“Nu, n-ar trebui. Nu ştii că eu cred în Isus?”. Totuşi, în final el bea un pahar de alcool, iar prietenul său ştie că şi el bea.
“Bea doar astăzi.”
“Bine. Voi bea azi, dar ar trebui să crezi în Isus, bine?. Eu nu am nici un păcat, deşi beau. Dar tu ai păcat?. Ar trebui să fii mântuit de păcatele tale.”
Lucrul important este ce produce carnea
Astfel sunt fiinţele umane. Nu sunt nimic în mod particular. Lucrul important este unde ne dăm carnea. Daţi-vă mădularele ca unelte ale neprihănirii pentru sfinţenie. Daţi-vă canea spre sfinţenie, deoarece carnea nu este sfântă. Aici am folsit exemplul băuturii. Dar şi alte lucruri sunt similare acestuia. Depinde de cum îti îmblânzesti carnea.
Noi suntem mântuiţi prin credinţa într-o singură respiraţie şi ete veşnic, dar sfinţenia inimilor noastre şi carnea depinde de unde ne dăm carnea. Simţim că şi inima se murdăreşte când ne dăm carnea murdăriei, deşi inima este curată. Apoi, ne părăsim credinţele, mergem împotriva bisericii, luăm numele lui Dumnezeu în deşert şi ne îndepartam din prezenţa lui Dumnezeu, fiind înselati de Satan. În final ajungem să fim distruşi.
De aceea, ai grijă să nu fii distrus. Trebuie să ai grijă. Cum putem să ne rezolvăm păcatele zilnice, după ce am fost mântuiţi de păcate?. “Unde s-a înmultit păcatul, harul s-a înmultit mai mult.” Domnul ne-a şters şi păcatele zilnice, pentru ca noi să nu devenim niciodată păcătoşi, deşi putem păcătui de multe ori.
Totuşi, putem avea o problemă dacă carnea se întoarce spre rău, iar şi iar. Unde să ne dăm carnea?. Carnea ar trebui să meargă în felul creat. Am vorbit până acum ca să te fac să întelegi aceasta.
Carnea devine sfântă la fel cum inima este sfântă şi devine unealta neprihănirii înaintea lui Dumnezeu când o dăm ca unealtă a neprihănirii. Trebuie să ne centrăm vieţile pe biserică, după ce am fost mântuiţi, dacă nu ştim cum să trăim după ce suntem mântuiţi. Biblia spune că biserica este ca un han. Bem apă, mâncăm mâncare spirituală şi continuăm în părtăşie la fel cum am bea şi am vorbi unul cu celălalt la un han.
Biserica este ca un han. Continuăm în părtăşie şi vorbim unul cu celălalt în biserică, aşa că oricum trebuie să mergem la biserică de obicei. O persoană care merge la biserică în mod obişnuit, automat prosperă în mod spiritual, indiferent cât de slab poate fi. Este datorită părtăşiei după ce ai răscumpărarea.
Nu este pentru noi nici un loc în care să locuim, decât biserica. Eu doresc să vii la biserica lui Dumnezeu cât poţi de des şi să continui în părtăşie cu poporul Său. Treci pe la biserică, frecventează serviciul de slujire, ascultă cuvântul lui Dumnezeu şi consultă-te cu liderii bisericii, în orice planifici să faci.
Noi trebuie să ne centrăm vieţile pe cuvântul lui Dumnezeu şi să ne adunăm laolaltă. Apoi, putem avea succes fără eşec în viaţa de credinţă. Putem fi folosiţi în mod preţios şi să fim binecuvântaţi de Domnul. Doresc să-I dai lui Dumnezeu carnea şi inima ta ca unelte ale neprihănirii.
Copyright © 2021 by The New Life Mission
