(Apocalipsa 18:1-24)
“După aceea am văzut un alt înger care cobora din cer şi care avea o mare autoritate - iar pământul a fost luminat de splendoarea lui. El a strigat cu o voce puternică: “A căzut, a căzut marele Babilon, a devenit locuinţa demonilor, închisoarea oricărui duh necurat, a oricărei păsări necurate şi a oricărei fiare necurate şi detestate, pentru că din vinul poftelor prostituţiei ei au băut toate naţiunile, împăraţii pământului au comis adulter cu ea, iar comercianţii pământului s-au îmbogăţit din pofta ei copleşitoare!” Am auzit o altă voce din cer, spunând: “Ieşi afară din ea, poporul Meu, ca să nu fii părtaş păcatelor ei şi să nu primeşti din urgiile ei, pentru că păcatele ei au ajuns până la cer şi Dumnezeu Şi-a amintit de nedreptăţile ei! Daţi-I înapoi după cum a dat ea şi plătiţi-i înapoi dublu pentru faptele ei; în cupa în care a amestecat ea, amestecaţi-i o porţie dublă! Daţi-i tot atâta suferinţă şi durere pe cât şi-a dat ea însăşi glorie şi viaţă senzuală -pentru că şi-a spus în inima ei: “Domnesc ca împărăteasă, nu sunt văduvă şi nu voi suferi niciodată!” De aceea urgiile vor veni asupra ei într-o singură zi - moarte, durere şi foamete - şi va fi arsă în foc, pentru că Domnul, Dumnezeu, care o judecă, este puternic. Împăraţii pământului care au comis adulter cu ea şi care au dus o viaţă senzuală vor plânge şi se vor jeli când vor vedea fumul focului în care va arde ea; vor sta departe de suferinţa ei, înfricoşaţi, şi vor spune: “Vai, vai, cetatea cea mare, Babilonul, cetatea cea puternică! Într-o oră a venit condamnarea ta!” Comercianţii pământului o vor plânge şi o vor jeli, pentru că nimeni nu le va mai cumpăra mărfurile de aur, argint, pietre preţioase, perle; îmbrăcămintea de in fin, de purpură, de mătase şi de ţesătură stacojie; tot felul de lucruri din lemn de lămâi, tot felul de lucruri din fildeş, lemn preţios, bronz, fier şi marmură; scorţişoara, condimentele, tămâia, parfumul, tămâia scumpă, vinul şi uleiul de măsline, făina fină, grâul, animalele de povară, oile, caii, carele, sclavii şi vieţile omeneşti. Fructele coapte după care tânjea sufletul tău s-au dus de la tine, toate lucrurile tale splendide şi luxoase sunt pierdute şi niciodată nu vor mai fi găsite. Comercianţii care vând aceste mărfuri şi care s-au îmbogăţit făcând comerţ în cetatea aceea vor sta departe, înfricoşaţi de suferinţa ei, plângând, jelindu-se şi spunând: “Vai, vai, cetatea cea mare, îmbrăcată în haine de in fin, de purpură şi de ţesătură stacojie, acoperită cu podoabe de aur, pietre preţioase şi perle! O bogăţie atât de mare a fost distrusă într-o singură oră!” Toţi căpitanii de corăbii, toţi cei care călătoresc pe mare, marinarii şi cei care lucrează pe mare vor sta departe şi vor striga, văzând fumul focului în care va arde ea: “Care cetate a mai fost atât de mare ca aceasta?” Îşi vor arunca ţărână peste capete şi vor striga, plângând şi jelindu-se:” Vai, vai, cetatea cea mare, din bogăţia căreia s-au îmbogăţit toţi cei care aveau corăbii pe mare! Într-o oră a fost lăsată pustie!” “Bucuraţi-vă, tu, cerule, şi voi, sfinţi, apostolic şi profeţi, pentru că Dumnezeu a condamnat-o pentru ceea ce v-a făcut!” Un înger puternic a luat o piatră - ca o piatră mare de moară - şi a aruncat-o în mare, spunând: “Cu o astfel de violenţă va fi aruncat şi Babilonul, marea cetate, şi niciodată nu va mai fi găsit - iar sunetul celor care cântau la harpă, al muzicienilor, al cântăreţilor din flaut şi al trompetiştilor nu se va mai auzi în tine! Nici un meseriaş - de nici o meserie - nu se va mai găsi în tine; sunetul morii nu se va mai auzi în tine; lumina lămpii nu va mai lumina în tine, glasul mirelui şi al miresei nu se va mai auzi în tine; întrucât comercianţii tăi au fost oamenii mari ai pământului, cu magia ta ai înşelat toate naţiunile şi în tine s-a găsit sângele profeţilor, al sfinţilor şi al tuturor celor care au fost înjunghiaţi pe pământ!’”
Exegeză
Versetul 1: După aceea am văzut un alt înger care cobora din cer şi care avea o mare autoritate - iar pământul a fost luminat de splendoarea lui.
Prin slujitorii pe care Dumnezeu i-a trimis pe pământ să facă lucrările Sale, oamenii pot auzi predicile cu binecuvântări şi blestemări ale lui Dumnezeu. De aceea, pentru a fi eliberaţi de păcatele şi nefericirea lor, toţi trebuie să primească în inimile lor şi să ceadă în Cuvintele binecuvântărilor spirituale ale Cerului, predicate de slujitorii lui Dumnezeu.
Versetul 2: El a strigat cu o voce puternică: “A căzut, a căzut marele Babilon, a devenit locuinţa demonilor, închisoarea oricărui duh necurat, a oricărei păsări necurate şi a oricărei fiare necurate şi detestate!”
În fraza “a căzut marele Babilon”, cuvântul Babilon este folosit în Biblie pentru a se referi la lumea seculară. De exemplu, în Vechiul Testament găsim povestea Turnului Babel, un turn construit de omenirea care căuta să-L dispreţuiască pe Dumnezeu, adunându-şi puterile, care a fost distrus de Dumnezeu, din acest motiv. Când acest pasaj de mai sus că a căzut Babilonul cel mare, ne spune că această lume va cădea. Poate că unii oameni se gândesc: “Această lume e bine acum, aşa că, de ce ar cădea vreodată?” Dar Dumnezeu ne spune aici că, atunci când sunt turnate chinurile celor şapte cupe, una după alta, El va distruge în această lume la fel cum a distrus Turnul Babel.
Atunci care este motivul pentru care această lume va fi distrusă de Dumnezeu, cu chinurile celor şapte cupe? Este deoarece oamenii din această lume vor fi uniţi cu Anticrist în omorârea sfinţilor născuţi din nou care cred în evanghelia apei şi a Duhului şi deoarece astfel vor sta împotriva lui Dumnezeu, până la sfârşit. De asemenea, deoarece această lume va deveni “o locuinţă a demonilor”.
Atunci de ce fi cazul? Adică, de ce ar deveni lumea aceasta o locuină a demonilor? Deoarece atunci când vin vremuriledin urmă, mulţi oameni îi vor ceda lui Anticrist şi se vor preschimba în slujitori ai acestui om rău, primind de la el semnul lui Satan.
În Scriptură, Dragonul se referă la Satan, iar demonii se referă la slujitorii Dragonului. Astfel, când zice aici că lumea a devenit o locuină a demonilor, înseamnă că Anticrist, un slujitor al Dragonului, va ocupa lumea în întregime. Lumea din vremurile din urmă vor întâmpina era de necazuri extreme, când sunt turnate chinurile celor şapte cupe. Această lume ve deveni o lume a Dragonului, iar demonii vor alerga ca şi cum întreaga lume le-ar aparţine. Şi această lume se va distruge repede, prin chinurile finale ale celor şapte cupe, turnate de Dumnezeu.
Versetul 3: “pentru că din vinul poftelor prostituţiei ei au băut toate naţiunile, împăraţii pământului au comis adulter cu ea, iar comercianţii pământului s-au îmbogăţit din pofta ei copleşitoare.”
Aşa cum spune aici versetul, în mod literar: “toate naţiunile” de pe pământ au băut vinul mâniei curviei lumii. Cu alte cuvinte, oamenii de pe acest pământau considerat această lume, drept Dumnezeu, au crezut în ea şi au urmat-o întocmai. Ei au iubit lumea mai mult decât pe Dumnezeu. Astfel, această lume a devenit un pat al păcatului, iar oamenii săi şi-au trăit vieţile îmbătaţi de păcat.
De aceea, rezultatul este căderea lumii, aduse de păcat. Deoarece oamenii au iubit şi au urmat lumea ca pe Dumnezeu, El îi va distruge cu pedeapsa Sa a chinurilor celor şapte cupe. Oricine trăieşte în această lume va fi distrus în final de către aceste şapte mari chinuri aduse de Dumnezeu şi aruncat în iad.
Dumnezeu ne avertizează clar că oricine nu crede acum în evanghelia apei şi a Duhului, dată de Domnul, va întâmpina chinurile celor şapte cupe, în final. Trebuie să-ţi aminteşti că, dacă nu crezi în această evanghelie şi continui să stai împotriva lui Dumnezeu, în ciuda avertizării Sale, nu vei fi pedepsit doar prin chinurile celor şapte cupe, ci vei primi şi judecata finală a iadului.
De aceea, oamenii trebuie să realizeze că trebuie să creadă acum în evanghelia apei şi a Duhului, pentru a scăpa de marile chinuri şi teribile ale lui Dumnezeu şi trebuie să se întoarcă la credinţa în evanghelia adevărată a apei şi a Duhului, cât de curând posibil.
Deşi mulţi regi şi comercianţi ai lumii au adunat multă bogăţie cu abundenţa sa materială, vor sfârşi cu toţii prin a plânge, ase plânge şi jeli, atunci când văd această lume distrugându-se, cu marile chinuri aduse de Dumnezeu.
Astfel, trebuie să nu uităm cu toţii că trebuie să predicăm fiecăruia evanghelia apei şi a Duhului şi că trebuie să ne trăim vieţile, uitându-ne înspre noul mileniu. Noi trebuie să conducem pe fiecare la evanghelia apei şi a Duhului, pentru ca fiecare omenire să scape de marile chinuri.
Versetul 4: Am auzit o altă voce din cer, spunând: “Ieşi afară din ea, poporul Meu, ca să nu fii părtaş păcatelor ei şi să nu primeşti din urgiile ei.”
“Ieşi afară din ea, poporul Meu, ca să nu fii părtaş păcatelor ei şi să nu primeşti din urgiile ei.”
Acesta este Cuvântul lui Dumnezeu vorbit sfinţilor Săi. Cu alte cuvinte, sfinţii nu trebuie să aparţină lumii din vremurile din urmă şi să-şi trăiască vieţile ca sclavi ai ei. Chiar şi cei care deja au devenit sfinţi înainte, dacă cad în păcatele lumii din vremurile din urmă, nu vor putea să nu fie judecaţi de Dumnezeu, cu chinurile Sale înfricoşătoare. Cu alte cuvinte, Dumnezeu le spune tuturor sfinţilor să nu-I strângă mania, sfârşind prin a fi sclavi ai lumii.
Versetul 5: “pentru că păcatele ei au ajuns până la cer şi Dumnezeu Şi-a amintit de nedreptăţile ei!”
Dumnezeu într-adevăr ăşi aminteşte toate păcatele şi faptele acestei lumi şi aşteaptă doar judedecata sa finală. Cu apariţia bruscă a lui Anticrist, distrugerea va acoperi în curând întreaga lume, aşa cum a planificat Dumnezeu. Totuşi, sunt încă câţiva oameni care cred că această lume nu va fi distrusă ci va dura pentru totdeauna.
Totuşi, această lume nu va dura aşa cum cred ei, ci va fi distrusă dintr-o dată de chinurile celor şapte trompete şi de cele şapte cupe aduse de Dumnezeu. Când vin vremurile din urmă, Dumnezeu va aduce necazuri peste tot în lume şi o va distruge. Astfel, noi trebuie să fim conştiincioşi în vieţile noastre de credinţă, până la sfârşit, ţinând strâns de credinţa noastră că într-adevăr va veni Împărăţia lui Hristos.
Înainte ca Dumnezeu să poruncească îngerilor Săi să toarne cele şapte cupe, peste acest pământ, păcatele lumii vor deveni atât de larg răspândite, încât e mai mult decât să merite să primească judecata lui Dumnezeu. De aceea, Dumnezeu îşi va aduce aminte de păcatele sale şi nu va întârzia să-şi ţină judecata. Mmai mult decât atât, Anticrist şi oamenii lumeşti vor persecuta poporul lui Dumnezeu, constrângându-i pe sfinţi să-şi nege credinţa şi făcând din ei martiri. Când se întâmplă aceste lucruri, această lume va întâmpina chinurile celor şapte cupe.
Versetul 6: “Daţi-i înapoi după cum a dat ea şi plătiţi-i înapoi dublu pentru faptele ei; în cupa în care a amestecat ea, amestecaţi-i o porţie dublă!.”
Este scris aici: “Daţi-i înapoi după cum a dat ea” La cine se referă aici această “ea”? Se referă la această lume, şi anume la păcătoşii care locuiesc în ea, Anticrist şi Satan. Aceasta ne spune că Dumnezeu le va plăti înapoi la fel cum ei au adus sfinţilor persecuţie, chin, necaz şi moarte.
Versetul 6 mai spune: “în cupa în care a amestecat ea, amestecaţi-i o porţie dublă!.” Aceasta este porunca lui Dumnezeu dată îngerilor Săi, pentru a pedepsi toate religiile false ale lumii, care i-au condus pe oameni în iad, râspândind minciunile Diavolului. Aceasta înseamnă că Dumnezeu Îşi va aduce mania şi pedeapsa asupra creştinismului de azi petnru păcatul său de a da învăţături false, amestecând Cuvântul lui Dumnezeu cu învăţăturile lui Satan şi astfel conducându-i pe oameni înspre Diavol. De aceea, creştinii care nu au crezut în evanghelia apei şi a Duhului, vor primi aceeaşi judecată a păcatului, ca oamenii seculari ai acestei lumi.
Versetul 7: “Daţi-i tot atâta suferinţă şi durere pe cât şi-a dat ea însăşi glorie şi viaţă senzuală -pentru că şi-a spus în inima ei: “Domnesc ca împărăteasă, nu sunt văduvă şi nu voi suferi niciodată!”.’”
Dumnezeu spune aici că va plăti păcatele acestor oameni plini de mândrie, cu chin şi tristeţe. Tuturor acestor oameni ai lumii care nu sunt născuţi din nou şi celor necredincioşi, oamenii seculari ai lumii, Dumnezeu le va cere păcatele şi îi va pedepsi.
Totuşi ei rămân mândri, spunându-şi: “Domnesc ca împărăteasă, nu sunt văduvă şi nu voi suferi niciodată!”. De aceea, Dumnezeu va aduce asupra lor chinurile distrugerii lor. Cu marile chinuri aduse de Dumnezeu, ei vor suferi cu toţii tristeţea de a-şi pierde posesiunile lumeşti şi pe cei dragi ail or, totul în acelaşi timp.
Versetul 8: “De aceea urgiile vor veni asupra ei într-o singură zi - moarte, durere şi foamete - şi va fi arsă în foc, pentru că Domnul, Dumnezeu, care o judecă, este puternic.”
Cu apariţia celor şapte chinuri, chinurile morţii, va veni într-o zi în această lume tânguirea şi foametea. Antcrist şi toţi acoliţii săi lumeşti vor fi astfel pedepsiţi de a arde în iad pentru totdeauna.
Versetul 9: “Împăraţii pământului care au comis adulter cu ea şi care au dus o viaţă senzuală vor plânge şi se vor jeli când vor vedea fumul focului în care va arde ea,”
Oamenii şi regii din această lume vor fi martori cu ochii lor la această lume care va fi înghiţită de foc şi cutremure şi distrusă de chinurile celor şapte cupe. De aceea regii acestei lumi vor plânge şi se vor tângui de pierderea lor.
Versetul 10: “vor sta departe de suferinţa ei, înfricoşaţi, şi vor spune: “Vai, vai, cetatea cea mare, Babilonul, cetatea cea puternică! Într-o oră a venit condamnarea ta!”.’”
Oamenii care nu crezuseră că această lume va cădea, vor fi loviţi de frică atunci când vor vedea întreaga lume fărâmiţându-se de fapt, chiar înaintea ochilor lor. Asupra unei lumi care sclipeşte atât de mult cu frumuseţea ei, judecata lui Dumnezeu va coborî într-o zi şi va cădea totul o singură dată.
Versetele 11-13: “Comercianţii pământului o vor plânge şi o vor jeli, pentru că nimeni nu le va mai cumpăra mărfurile de aur, argint, pietre preţioase, perle; îmbrăcămintea de in fin, de purpură, de mătase şi de ţesătură stacojie; tot felul de lucruri din lemn de lămâi, tot felul de lucruri din fildeş, lemn preţios, bronz, fier şi marmură; scorţişoara, condimentele, tămâia, parfumul, tămâia scumpă, vinul şi uleiul de măsline, făina fină, grâul, animalele de povară, oile, caii, carele, sclavii şi vieţile omeneşti.”
Cine ar putea cumpăra sau vinde orice atunci când distrugerea lumii este la îndemână? Şi comerciaţii lumii vor plânge şi vor jeli pierderea lumii lor. Când toarnă Dumnezeu chinurile celor şapte cupe, nimeni din această lume nu va cumpăra nimic. Această lume nu va mai fi reconstruită şi doar Împărăţia lui Hristos se va construi peste ruinele sale.
Iată o listă a comerţului extrabagant cu care oamenii s-au împodobit în lux, chiar până în această zi. Dar toate aceste lucruri vor deveni fără sens în doar o singură zi şi nimeni nu va mai căuta astfel de lucruri lumeşti. Toate aceste lucruri sunt ceea ce religiile lumeşti comercializează. Religiile lumii nu făcut totul imaginabil pentru dragostea lor pentru bani, neezitând să vândă chiar suflete, pentru un bănuţ.
Versetele 14-18: “Fructele coapte după care tânjea sufletul tău s-au dus de la tine, toate lucrurile tale splendide şi luxoase sunt pierdute şi niciodată nu vor mai fi găsite. Comercianţii care vând aceste mărfuri şi care s-au îmbogăţit făcând comerţ în cetatea aceea vor sta departe, înfricoşaţi de suferinţa ei, plângând, jelindu-se şi spunând: “Vai, vai, cetatea cea mare, îmbrăcată în haine de in fin, de purpură şi de ţesătură stacojie, acoperită cu podoabe de aur, pietre preţioase şi perle! O bogăţie atât de mare a fost distrusă într-o singură oră!” Toţi căpitanii de corăbii, toţi cei care călătoresc pe mare, marinarii şi cei care lucrează pe mare vor sta departe şi vor striga, văzând fumul focului în care va arde ea: “Care cetate a mai fost atât de mare ca aceasta?””
De aceea, oamenii nu vor mai putea niciodată să-şi mai vadă posesiunile lumeşti.
Comercianţii care deveniseră bogaţi prin această lume, vor plânge şi se vor tângui când îşi vor vedea lumea fărâmiţându-se. Se vor tângui în disperare, deoarece atunci când cade lumea şi ei vor cădea împreună cu ea şi toate posesiunile lor accumulate, vor dispărea doar într-o singură zi.
Când cad religiile construite din bogăţii lumeşti, oamenii din această lume se vor lamenta: “alas, alas!” Comercianţii şi căpitanii de vase internaţionali care traversează lumea, se vor jeli şi ei. Aceşti oameni vor plânge de disperare: “Care civilizaţie construită de omenire a fost mai mare vreodată şi mai bună, decât cea de azi?”
Versetul 19: “Îşi vor arunca ţărână peste capete şi vor striga, plângând şi jelindu-se:” Vai, vai, cetatea cea mare, din bogăţia căreia s-au îmbogăţit toţi cei care aveau corăbii pe mare! Într-o oră a fost lăsată pustie!”
Văzând lumea zdrobită de chinurile celor şapte cupe, toţi cei care crezuseră că această lume va dura o veşnicie, se vor jeli cu mare tristeţe. Cei care încă rămân în această lume, vor plânge şi se vor tângui în timp ce vor fi martori când întreaga lume va fi distrusă, totul o singură dată, cu chinurile celor şapte cupe aduse de Dumnezeu, dar tot plânsetul lor va fi în zadar, doarece această lume şi totul din ea se va fi sfârşit deja. Dacă ei au puterea să plângă, atunci ar trebuie să-şi jelească propria soartă, că sunt destinaţi iadului datorită păcatelor lor şi ar trebuie să creadă în evanghelia apei şi a Duhului, pentru a fi eliberaţi de distrugerea veşnică.
Versetul 20: “Bucuraţi-vă, tu, cerule, şi voi, sfinţi, apostolic şi profeţi, pentru că Dumnezeu a condamnat-o pentru ceea ce v-a făcut!”
Sfinţii răpiţi în aer se vor bucura când sunt aduse cele chinurile celor şapte cupe, deoarece Dumnezeu îi va răzbuna pe toţi cu aceste chinuri. Este corect ca astfel Dumnezeu să toarne chinurile mari şi teribile asupra duşmanilor Săi.
Versetul 21: Un înger puternic a luat o piatră - ca o piatră mare de moară - şi a aruncat-o în mare, spunând: “Cu o astfel de violenţă va fi aruncat şi Babilonul, marea cetate, şi niciodată nu va mai fi găsit.”
Dumnezeu spune aici că această lumen u va mai fi văzută, deoarece o mare piatră va fi aruncată în mare. Domnul nostrum va reînnoi atunci întregul univers şi toate lucrurile de pe el şi Îşi va împlini lucrarea de preschimbare a acestui pământ în Împărăţia lui Hristos.
Versetul 22: “iar sunetul celor care cântau la harpă, al muzicienilor, al cântăreţilor din flaut şi al trompetiştilor nu se va mai auzi în tine! Nici un meseriaş - de nici o meserie - nu se va mai găsi în tine, sunetul morii nu se va mai auzi în tine.”
Din nou, chinurile celor şapte cupe se sfârşesc, nu se va mai auzi nici un sunet de muzică pe care l-au auzit oamenii din această lume, nici sunetul meseriei nu va mai fi auzit.
Versetul 23: “lumina lămpii nu va mai lumina în tine, glasul mirelui şi al miresei nu se va mai auzi în tine; întrucât comercianţii tăi au fost oamenii mari ai pământului, cu magia ta ai înşelat toate naţiunile.”
Când sunt completate chinurile celor şapte cupe, această lume nu va mai vedea lumina lămpii, nici nu va mai auzi vocea mirelui şi a miresei. Decepţia vrăjitorilor lumii se va sfârşi de asemenea, deoarece lumea se va fi sfârşit.
Versetul 24: “şi în tine s-a găsit sângele profeţilor, al sfinţilor şi al tuturor celor care au fost înjunghiaţi pe pământ!”
Motivul pentru care Dumnezeu va turna marile chinuri ale celor şapte cupe, peste acest pământ, este deoarece slujitorii lui satan vor vărsa sângele profeţilor şi a sfinţilor Săi.