- All e-books and audiobooks on The New Life Mission website are free
- Explore multilingual sermons in global languages
- Two new revised editions in English have been released
- Check out our website translated into 27 languages
Due to COVID-19 and disruption to international mail service
we have temporally suspended our ‘Free Print Book service’.
In the light of this situation we are not able to mail you the books at this time.
Pray that this pandemic will end soon and the resumption of the postal service.
Pray that this pandemic will end soon and the resumption of the postal service.
Temă 9: Romani (Comentarii asupra Cărții Romani)
[7-2] Esenţa credinţei lui Pavel: uneşte-te cu Hristos după ce ai murit faţă de păcat (Romani 7:1-4)
(Romani 7:1-4)
“Nu ştiţi, fraţilor, - cãci vorbesc unor oameni cari cunosc Legea - cã Legea are stãpînire asupra omului cîtã vreme trãieşte el? Cãci femeia mãritatã este legatã prin Lege de bãrbatul ei cîtã vreme trãieşte el; dar dacã-i moare bãrbatul, este deslegatã de legea bãrbatului ei. Dacã deci, cînd îi trãieşte bãrbatul, ea se mãritã dupã altul, se va chema preacurvã; dar dacã-i moare bãrbatul, este deslegatã de Lege, asa cã nu mai este preacurvã, dacã se mãritã dupã altul. Tot astfel, fraţii mei, prin trupul lui Hristos, şi voi aţi murit în ce priveşte Legea, ca sã fiţi ai altuia, adicã ai Celuice a înviat din morţi; şi aceasta, ca sã aducem roadã pentru Dumnezeu.”
Ai văzut vreodată un ghem încâlcit de lână?. Dacă intenţionezi să întelegi acest capitol fără să cunoşti adevărul botezului lui Isus, în care a crezut Apostolul Pavel, credinţa ta ar fi doar într-o stare de confuzie mai mare decât înainte.
Pavel spune în acest capitol că, deoarece fiecare este complet păcătos înaintea Legii lui Dumnezeu, se poate merge la Isus Hristos şi să te naşti din nou, doar după ce ai murit o moarte spirituală.
Adevărul pe care a ajuns să-l realizeze Pavel
Romani 7:7 afirmă: “Deci ce vom zice? Legea este ceva pãcãtos?Nici de cum! Dimpotrivã, pãcatul nu l-am cunoscut decît prin Lege.” Pavel continuă: “De pildã, n-aş fi cunoscut pofta, dacã Legea nu mi-ar fi spus: Sã nu pofteşti!" Mai mult, el adaugă: “Apoi pãcatul a luat prilejul, şi a fãcut sã se nascã în mine prin porunca tot felul de pofte”. Pavel a realizat că violase toate cele 613 porunci ale lui Dumnezeu. Cu alte cuvinte, el nu era decât o masă de păcat, care nu putea face nimic decât să păcătuiască, deoarece este descendentul primului om Adam, a fost crescut în nelegiuire şi a fost conceput în păcat de mama sa.
Oricine este născut în această lume, păcătuieşte, începând de la prima sa naştere, până la moartea sa. Astfel, ei sunt incapabili să ţină legea lui Dumnezeu. Cum au putut aceste mase de păcat să ţină toate cele 613 legi ale lui Dumnezeu?. Doar când recunoaştem că suntem păcătoşi înaintea Legii lui Dumnezeu putem merge la Isus Hristos, neprihănirea lui Dumnezeu şi să ajungem să realizăm că în final putem fi eliberaţi de păcat, prin Isus Hristos. Isus Hristos a devenit neprihănirea lui Dumnezeu. El ne-a adus această neprihănire a lui Dumnezeu, prin botezul Său, prin Ioan şi sângele de pe Cruce. De aceea, noi trebuie cu toţii să ştim şi să credem în neprihănirea lui Dumnezeu. Motivul pentru care noi credem în Isus, este deoarece această neprihănire a lui Dumnezeu este găsită în El.
Cunoşti şi crezi în neprihănirea lui Dumnezeu?. Neprihănirea lui Dumnezeu este secretul care e ascuns în evanghelia apei şi a Duhului. Tot acest secret este în botezul pe care l-a primit Isus de le Ioan, la Râul Iordan. Doreşti să cunoşti acest secret?. Dacă doreşti să crezi în acest adevăr, vei primi neprihănirea lui Dumnezeu, prin credinţa ta.
Înainte să ajungem să cnoaştem Legea şi poruncile lui Dumnezeu, s-a părut că noi nu eram păcătoşi, chiar dacă noi comisesem păcat în fiecare zi. Dar după ce am început să frecventăm biserica, am ajuns să realizăm că într-adevăr am fost foarte păcătoşi şi că vom atinge moartea spirituală, datorită păcatelor revelate în noi. Astfel, pentru a a conduce sufletele la Isus Hristos, Apostolul Pavel şi-a amintit de zilele sale din trecut, când a crezut fals, întelegând greşit Legea şi poruncile lui Dumnezeu.
Iată un exemplu care te va ajuta să întelegi rolul Legii lui Dumnezeu. Chiar acum, ţin Biblia în mână. Dacă ascund ceva de mare importanţă, printre filele acestei Biblii, spunând: “Nici măcar nu încerca să te uiţi în această carte pentru a afla ce este ascuns în ea”, şi apoi o las aici pe masă cu tine pentru un timp, cum vei reacţiona?. În momentul în care vei auzi cuvintele mele, vei simţi o dorinţă să afli ce este ascuns în acea Biblie şi drept rezultat al acestei curiozităţi, ai viola instrucţiunea mea. Chiar în momentul în care te întrebi ce ar putea fi ascuns în acea Biblie, nu vei avea altă alegere, decât să aflI. Dar, dacă nu ţi-aş fi poruncit să nu te uiţi niciodată în Biblie, nu ai fi simţit niciodată ispita. La fel, când Dumnezeu ne porunceşte, păcatele care fuseseră latente în noi, se vor manifesta, potrivit împrejurarilor.
Legea pe care Dumnezeu a dat-o omenirii, are rolul de a revela păcatul din inimile oamenilor. El nu ne-a dat-o nouă, ca să o ţinem şi să o urmăm, cu mai degrabă, Legea ne-a fasot dată pentru a ne revela păcatele şi astfel să ne facă păcătoşi. Noi vom pieri cu toţii dacă nu mergem la Isus Hristos şi să credem în neprihănirea lui Dumnezeu care este găsită în botezul pe care l-a primit Isus de la Ioan şi în sângele pe care l-a vărsat pe Cruce. Noi ar trebui să ţinem minte că rolul legii este pentru a ne aduce la Hristos şi ca să ne ajute să credem în neprihănirea lui Dumnezeu, prin El.
De aceea, Apostolul Pavel a mărturisit: “Apoi pãcatul a luat prilejul, şi a fãcut sã se nascã în mine prin porunca tot felul de pofte” (Romani 7:8). Prin Legea lui Dumnezeu, Apostolul Pavel ne-a arătat care sunt bazele păcatului. El a mărturisit că în bazele sale, el fusese un păcătos, dar că a ajuns să aibă viaţa veşnică, crezând în neprihănirea lui Dumnezeu, dată de Isus Hristos.
Plângerea lui Pavel şi credinţa
Astfel a spus Pavel: “O, nenorocitul de mine! Cine mã va izbãvi de acest trup de moarte? ... Mulţamiri fie aduse lui Dumnezeu, prin Isus Hristos, Domnul nostru! ...” (Romani 7:24-25)
Pavel a fost conştient de faptul că chiar el, care avea neprihănirea luiDumnezeu, înca a păcătuit şi că astfel, neprihănirea lui Dumnezeu a fost chiar şi mai mult urgent dorită, dar de asemenea pentru restul omenirii.
Ar trebui să obţii neprihănirea lui Dumnezeu, cunoscând corect secretel ascunse în botezul pe caer l-a primit Isus şi a crezut în el. Tu şi eu ar trebui să cunoştem şi să credem în neprihănirea lui Dumnezeu, găsită în botezul lui Hristos şi sângele Său de pe Cruce. Doar atunci sufletele şi carnea noastră, care nu poate decât să păcătuiască, pot să fie eliberate de păcatele noastre. Nu trebuie să uităm faptul că botezul lui Hristos şi sângele Său de pe Cruce a împlinit neprihănirea lui Dumnezeu.
Cei care nu cunosc neprihănirea lui Dumnezeu, în final nu pot decât să rămână păcătoşi, indiferent cât de greu ar încerca să-I ţină Legea. Noi trebuie să realizăm că Legea lui Dumnezeu nu ne-a fost dată ca să le ţinem. Dar legaliştii nu realizează că secretul răscumpărării se află în “botezul” pe care l-a primit Isus, împreuna cu sângele de pe Cruce. Drept rezultat, au înteles greşit Legea lui Dumnezeu, gândind că le-a fost dată pentru a o respecta şi continuă în confuzie. Dar noi trebuie să ne recunoaştem păcatele prin Lege şi să trăim prin credinţa noastră în neprihănirea lui Dumnezeu. Nu trebuie să ne întoarcem împotriva acestei neprihăniri ale lui Dumnezeu pentru a ne urmări neprihănirea noastră proprie. Mai degrabă, trebuie să credem în neprihănirea lui Dumnezeu, împlinita prin botezul lui Hristos şi sângele Său de pe Cruce. Cu alte cuvinte trebuie să-I mulţumim Domnului nostru, care a împlinit neprihănirea lui Dumnezeu.
De aceea, Pavel, uitându-se la carnea sa, în mod iniţial a strigat: “O, nenorocitul de mine! Cine mã va izbãvi de acest trup de moarte?” dar totuşi să-I mulţumească lui Dumnezeu, prin Isus Hristos. Motivul pentru care Pavel a făcut această mărturisire a fost deoarece cu cât păcătuia mai mult, cu atât mai mult se împlinea în întregime botezul lui Isus şi sângele Său de pe Cruce. Şi noi, care am putut să strigăm în bucurie şi victorie, deoarece am fost mântuiţi prin credinţa noastră în Isus Hristos, precum şi noi trăim vieţi dificile între legea cărnii şi cea a neprihănirii lui Dumnezeu şi crezând în această neprihănirea lui Dumnezeu, el a putut deveni cel care L-a lăudat.
În Romani capitolul 7, Pavel vorbeşte despre starea sa mizerabilă din trecut, în contrast cu credinţa sa victorioasă de mai târziu. Victoria credinţei lui Pavel a fost datorită credinţei sale în această neprihănire a lui Dumnezeu.
“Nu ştiţi, fratilor, - cãci vorbesc unor oameni cari cunosc Legea - cã Legea are stãpînire asupra omului cîtã vreme trãieşte el?” (Romani 7:1)
Apogeul capitolului 7 se găseşte în versetele 24 şi 25. Pavel a scris: “O, nenorocitul de mine! Cine mã va izbãvi de acest trup de moarte? ...Mulţamiri fie aduse lui Dumnezeu, prin Isus Hristos, Domnul nostru! ... Astfel dar, cu mintea, eu slujesc legii lui Dumnezeu; dar cu firea pãmînteascã, slujesc legii pãcatului.” În Romani capitolul 6, Pavel a vorbit despre credinţa care ne conduce să ne înmormântam şi să înviem în unire cu Hristos. Unindu-ne cu botezul şi moartea Sa de pe Cruce, putem să ne obţinem această credinţă.
Pavel a realizat că este un om mizerabil, a cărui carne este atât de insuficientă, încât a încalcat Legea lui Dumnezeu, nu doar înainde de a-L întâlni pe Isus, ci a continuat să o încalce chiar şi după ce L-a întâlnit pe Isus. Astfel, el s-a plâns: “Cine mã va izbãvi de acest trup de moarte?” Apoi el a concluzionat că poate fi eliberat de trupul morţii, crezând în neprihănirea lui Dumnezeu, spunând: “Mulţamiri fie aduse lui Dumnezeu, prin Isus Hristos, Domnul nostru!” Pavel a fost eliberat de păcatele cărnii şi a minţii, crezând în neprihănirea lui Dumnezeu, prin Hristos şi fiind unit cu El.
Mărturisirea finală a lui Pavel a fost: “Astfel dar, cu mintea, eu slujesc legii lui Dumnezeu; dar cu firea pãmînteascã, slujesc legii pãcatului” (Romani 7:25). Iar la începutul capitolului 8, el a mărturisit: “Acum dar nu este nici o osîndire pentru ceice sînt în Hristos Isus, cari nu trãiesc dupã îndemnurile firii pãmînteşti, ci dupã îndemnurile Duhului. În adevãr, legea Duhului de viaţa în Hristos Isus, m-a izbãvit de Legea pãcatului şi a morţii” (Romani 8:1-2).
În mod original, au existat două legi date de Dumnezeu: legea păcatului şi a morţii şi cea a Duhului vieţii. Legea Duhului vieţii l-a mântuit pe pavel de legea păcatului şi a morţii. A însemnat că, crezând în botezul lui Isus şi moartea Sa de pe Cruce, care i-a luat toate păcatele, el s-a unit cu botezul Domnului şi moartea Sa de pe Cruce.
Pavel a mărturisit în Romani capitolul 7 că înainte el a fost destinat să fie condamnat sub Lege, dar prin Isus Hristos, el a ajuns să fie eliberat de condamnarea aceasta. Astfel, el I-a putut sluji lui Dumnezeu, prin Duhul Sfânt, care locuia în el.
Adevărul pe care l-a realizat Pavel
Pavel a mărturisit: “Deci ce vom zice? Legea este ceva pãcãtos?Nici de cum! Dimpotrivã, pãcatul nu l-am cunoscut decît prin Lege.” (Romani 7:7). El nu ar fi cunoscut pofta, dacă Legea n-ar fi zis: “Să nu pofteşti.” Pavel a explicat relaţia dintre Lege şi păcat, spunând: “Apoi pãcatul a luat prilejul, şi a fãcut sã se nascã în mine prin porunca tot felul de pofte.” Aceasta înseamna că inimile umane sunt în mod fundamental pline de păcat. Din momentul în care oamenii sunt concepuţi în pântecele mamelor lor, sunt concepuţi în păcat şi se vor naşte cu douăsprezece feluri de păcate.
Aceste douăsprezece feluri de păcate sunt: adulterul, crima, hoţia, pofta, răutatea, înselaciunea, obscenitatea, ochiul rău, blasfemia, mândria şi nebunia. Fiecare comite aceste păcate, până moare. Cum poate cineva din această lume să respecte Legea şi poruncile lui Dumnezeu când se naşte în această lume cu aceste douăsprezece păcate?. Chiar în momentul în care auzim cuvintele Legii şi poruncile care ne spun ceea ce “ar trebui” sau ce “n-ar trebui să facem”, păcatul începe să acţioneze în noi.
Când noi nu am cunoscut Legea şi poruncile lui Dumnezeu, păcatele din nou au fost adormite în linişte. Dar după ce am auzit poruncile, care ne-au spus ce să facem şi ce să nu facem, aceste păcate au ieşit şi ne-au făcut să păcătuim şi mai mult.
Oricine se naşte din nou sau care nu crede şi nu întelege adevărul apei şi a Duhului, are păcat în el. Acest păcat, devenind activ prin cuvintele porucnilor, apoi produce chiar şi mai multe păcate. Legea, care spune oamenilor ce să facă şi ce să nu facă, este ca antrenor care încearca să îmblânzeasca păcatul. Totuşi, păcatul merge împotriva poruncilor lui Dumnezeu şi le încalca. Când un păcătos aude poruncile, păcatele din inima sa sunt sunt activate, conducându-l să comită chiar şi mai multe păcate.
Noi putem realiza prin Cele zece Porunci că avem păcat în interiorul nostru. Rolul Legii este astfel ca să reveleze păcatele din inimile noastre, să ne facă să realizăm că poruncile lui Dumnezeu sunt sfinte şi să ne trezească la păcătoşenia noastră. La bazele noastre, noi ne-am născut cu pofta de a avea lăcomie asupra a tot ce a creat Dumnezeu, inclusiv proprietăţile partenerilor care nu sunt ale noastre. Astfel poruncile care afirmă: “Nu pofti”, ne spun că noi ne-am născut păcătoşi şi că am fost destinaţi să mergem în iad din ziua caşterii noastre. De asemenea, ne arată nevoia de Mântuitor, care a împlinit neprihănirea lui Dumnezeu.
De aceea, Pavel a mărturisit că păcatul s-a născut prin poruncă, pentru a produce în el toate manierele dorinţei rele. Paveş a realizat că fusese un mare păcătos care a încalcat poruncile bune ale lui Dumnezeu, deoarece în mod original el s-a născut păcătos şi a fost cu păcat, înainte să creadă în neprihănirea lui Dumnezeu.
Când ne uităm în capitolul 7, găsim că Apostolul Pavel era foarte spiritual, a avut o cunoaştere extensivă a Bibliei şi a avut o mare întelegere spirituală şi experienţe. Clar că el a cunoscut prin Lege că este păcat în el, cu care poruncile au produs toate manierele dorinţei rele. El a ajuns să cunoască că Legea lui Dumnezeu a avut rolul de a revela păcatele din el. Deoarece aceste păcate au reînviat, el de asemenea amărturisit că porunca, care trebuia să aducă viaţă, i-a adus moarte.
Cum este credinţa ta?. Este ca cea a lui Pavel?. Nu este păcat în inima ta indiferent dacă crezi în Isus sau nu?. Dacă da, aceasta înseamna că înca nu cunoşti neprihănirea lui Dumnezeu, nu ai primit Duhul Sfânt şi eşti un păcătos destinat să meargă în iad, pentru a fi judecat pentru propriile tale păcate. Recunoşti aceste fapte?. Dacă da, atunci crede în evanghelia apei şi a Duhului, în care este revelată neprihănirea lui Dumnezeu. Tu vei fi mântuit de toate păcatele tale, vei câştiga neprihănirea lui Dumnezeu, iar Duhul Sfânt va coborî peste tine. Noi trebuie să credem în evanghelia apei şi a Duhului.
Păcatul l-a înselat pe Pavel, luând ocazia prin poruncă
Apostolul Pavel a spus: “şi porunca, ea, care trebuia sã-mi dea viaţă, mi-a pricinuit moartea. Pentrucã pãcatul a luat prilejul prin ea m-a amãgit, şi prin însãs, porunca aceasta m-a lovit cu moartea” (Romani 7:10-11). Cu alte cuvinte, păcatul l-a înselat pe Pavel, luând avantajul poruncii. Pavel a crezut în porunca ce a fost cu adevărat bună şi dreaptă, şi totuşi cele douăsprezece feluri de păcat au fost în viaţă şi inflamându-se în inima sa. Aceasta a însemnat că fusese înselat prin păcat, deoarece nu a putut întelege scopul poruncilor lui Dumnezeu.
Mai întâi, Pavel a crezut că Dumnezeu i-a dat Legea pentru a o respecta. Dar mai târziu a realizat că Legea nu a fost dată pentru a fi respectată, ci de a revela păcatele din inimile oamenilor, împreuna cu sfinţenia lui Dumnezeu şi pentru a-i face pe necredincioşi să fie judecaţi de Dumnezeu. Astfel Pavel a crezut că este înselat de păcat, din moment ce nu a înteles corect poruncile şi Legea lui Dumnezeu. Şi în ziua de azi cei mai mulţi oameni sunt înselati în acelaşi fel.
Noi trebuie să relizăm că motivul pentru care Dumnezeu ne-a dat poruncile şi Legea, nu a fost ca noi să le respectăm, ci să ne realizăm păcatele şi să ajungem la neprihănirea lui Dumnezeu, crezând în evanghelia apei şi a Duhului. Dar din moment ce încercam să trăim potrivit Legii cu păcatele noastre, sfârşim revelându-ne natura noastră păcătoasă.
Astfel, un păcătos reliează prin Lege că deşi Legea este sfântă, el/ea nu are nici o putere sau capacitate de a trăi o viaţă sfântă. În acel moment el/ea devine un păcătos care nu are nici o laegere decât să fie trimis în iad, prin Lege. Dar păcătoşii care nu cred în evanghelia apei şi a Duhului, continuă să creadă că Dumnezeu le-a dat legea ca ei să o respecte. Ei continuă să încerce să respecte Legea, dar ei se vor însela şi vor cădea în distrugere, în final.
Cei care nu sunt născuţi din nou, rămânănd igniranţi la neprihănirea lui Dumnezeu, comit pcăat şi apoi încearca să fie iertaţi, rugându-se rugăciuni de pocăinţă. În final, totuşi, ei ajung să realizeze că au înteles scopul Legii lui Dumnezeu şi că s-au înselat. Păcatul, luând ocazia prin poruncă, i-a înselat. Legea lui Dumnezeu este sfântă, dar păcatele din ele în schimb îi conduc spre moarte.
Pavel a spus: “Aşa cã Legea, negreşit, este sfîntã, şi porunca este sfîntã, dreaptã şi bunã. Atunci, un lucru bun mi-a dat moartea? Nicidecum. Dar pãcatul, tocmai ca sã iasã la ivealã ca pãcat, mi-a dat moartea printr-un lucru bun, pentruca pãcatul sã se arate afarã din cale de pãcãtos, prin faptul cã se slujea de aceeaş poruncã” (Romani 7:12-13). Cei care înteleg acest adevăr realizează că au nevoie de neprihănirea lui Dumnezeu, şi deci cred că evanghelia apei şi a Duhului este adevărul real. O persoană care crede în evanghelia apei şi a Duhului crede şi ea în neprihănirea lui Dumnezeu. Să fim eliberaţi de toate păcatele noastre şi să ajungem la sfinţenia lui Dumnezeu, crezând în neprihănirea Sa. Doresc ca toţi să fiţi binecuvântaţi prin această evanghelie.
Cum a fost carnea şi mintea lui Pavel?
Pavel a fost plin de Duhul şi a avut o întelegere adâncă a Cuvântului lui Dumnezeu. Totuşi, el a vorbit despre carnea sa, în următoarele cuvinte: “ştim, în adevãr, cã Legea este duhovniceascã: dar eu sînt pãmîntesc, vîndut rob pãcatului. Cãci nu ştiu ce fac: nu fac ce vreau, ci fac ce urãsc. Acum, dacã fac ce nu vreau, mãrturisesc prin aceasta cã Legea este bunã şi atunci, nu mai sînt eu cel ce face lucrul acesta, ci pãcatul care locuieşte în mine” (Romani 7:14-17). El a spus că a comis păcat, deoarece era carnal prin natură. Din moment ce era carnal, el s-a văzut căutând dorinţele trupului, chiar dacă dorea sa facă bine.
Astfel Pavel a realizat: “Fiindcã, dupã omul din lãuntru îmi place Legea lui Dumnezeu; dar vãd în mãdularele mele o altã lege, care se luptã împotriva legii primite de mintea mea, şi mã tine rob legii pãcatului, care este în mãdularele mele.” (Romani 7:22-23). De aceea el s-a plâns de carnea sa, strigând: “O, nenorocitul de mine!” (Romans 7:24) Chiar şi după ce Pavel s-a născut din nou, înca era supărat deoarece răul era prezent în el, deşi dorea să facă bine. Când Pavel a spus că răul este prezent în el, s-a referit la carnea sa proprie. El a văzut altă lege în membrele sale, purtând război împotriva legii Duhului, făcându-l să piardă carnea, făcându-l liber cu trupul şi conducându-l să comită păcate. El nu a putut decât să recunoască că nu are altă alegere decât să fie supus judecăţii, deoarece îsi vedea trupul luând controlul asupra sa, pentru a păcătui. Deoarece şi Pavel a avut carne, el şi-a plâns păcatele care se ridicau din trupul său.
De aceea Pavel a declarat: “O, nenorocitul de mine!” Dar de asemenea, el I-mulţumit lui Isus Hristos pentru că a împlinit neprihănirea lui Dumnezeu. Aceasta a fost deoarece a crezut că Isus a venit pe pământ, a fost botezat şi a fost crucificat pentru a da iertarea păcatelor întregii omeniri. El I-a putut mulţumi din inimă lui Dumnezeu că a avut credinţa care l-a unit cu botezul şi sângele lui Isus Hristos.
Pavel a ştiut că atunci când Ioan L-a botezat pe Isus, toate păcatele sale, precum şi păcatele lumii, au fost trecute asupra lui Isus, odată pentru totdeauna. El a ştiut că atunci când a murit Isus pe Cruce, am murit şi noi cu toţii. De aceea, noi trebuie să avem o credinţa unită împreuna cu adevărul apei şi a Duhului. Este inima ta unită cu botezul şi sângele lui Isus Hristos?. Cu alte cuvinte, ţi-ai unit inima cu evanghelia apei şi a Duhului, care a împlinit neprihănirea lui Dumnezeu?. Noi trebuie să avem credinţa unită în botezul pe care l-a primit Domnul nostru de la Ioan şi sângele pe care l-a vărsat pe Cruce. Este foarte important să ne unim cu neprihănirea Domnului.
Romani 6:3 afirmă: “Nu ştiţi cã toţi cîţi am fost botezaţi în Isus Hristos, am fost botezaţi în moartea Lui?” Aceasta înseamna că, crezând în botezul lui Isus, şi noi am fost botezaţi cu El, însemnând că am devenit uniţi în moartea Domnului nostru. Adică, fiind botezaţi în unitate prin credinţă, am fost botezaţi spiritual în moartea moartea Sa. A fi unit cu Domnul înseamna a fi unit cu botezul Său şi să murim în unire cu moartea Sa. De aceea, noi trebuie să credem şi să ne unim cu botezul lui Isus şi moartea Sa de pe Cruce care a împlinit neprihănirea lui Dumnezeu. Dacă înca nu crezi în evanghelia apei şi a Duhului, care ţine neprihănirea lui Dumnezeu, nu eşti unit cu botezul lui Isus şi moartea Sa. Şi aceasta este în această evanghelie unde a fost revelată această neprihănire a lui Dumnezeu.
Dacă inimile noastre nu se unesc cu botezul lui Isus şi moartea Sa de pe Cruce, credinţa noastră este simplu teoretică şi fără folos. Uniţi-vă cu botezul lui Isus şi sângele Crucii şi crede în ele. Aşa ar trebui să credem. O credinţă teoretică este fără de folos. De exemplu, ce folos este o casă frumoasă, dacă nu este a ta?. Pentru a face neprihănirea lui Dumnezeu să fie a ta, trebuie să cunoaştem că scopul botezului lui Isus a fost de a ne spăla păcatele şi că moartea Sa de pe Cruce a fost pentru moartea cărnii noastre. Prin credinţa noastră în neprihănirea lui Dumnezeu împlinita de Domnul nostru, trebuie să fim răscumpăraţi odată şi pentru totdeauna şi să umblăm în noutatea vieţii.
Prin credinţa ta astfel nită cu botezul lui Isus şi sângele Său de pe Cruce, neprihănirea lui Dumnezeu va deveni de fapt a ta. Noi trebuie să ne unim cu botezul şi moartea lui Isus, deoarece dacă nu, credinţa naostră nu ar însemna nimic.
“O, nenorocitul de mine! Cine mã va izbãvi de acest trup de moarte?” (Romani 7:24) Aceasta nu este doar plângerea lui Pavel, ci şi cea a ta şi a mea, precum şi a celor care înca sunt separaţi de Hristos. Cel care ne va elibera din acest necaz în Isus şi poate fi rezolvat doar crezând în Domnul, care a fost botezat, crucificat şi înviat pentru noi.
Pavel a spus: “Îi mulţumesc lui Dumnezeu—prin Isus Hristos, Domnul nostru”. Aceasta arată că Pavel s-a unit cu Domnul. Noi trebuie să credem că dacă ne unim şi avem credinţa că Domnul ne-a mântuit din păcatele noastre prin botezul şi sângele Său, noi vom fi iertaţi şi vom primi viaţa veşnică. Toate păcatele tale vor fi trecute asupra lui Isus Hristos când crezi în botezul lui Isus cu o inimă unită. Tu vei fi murit şi înviat cu El, după ce vei dobândi o credinţă în unire cu moartea Sa de pe Cruce.
Isus Şi-a început misiunea pe pământ la vârsta de treizeci de ani. Chiar primul lucru pe care l-a făcut în misiunea Sa a fost de a ne spăla păcatele, fiind botezat de Ioan Botezătorul. De ce a fost El botezat?. E fost pentru ca El să poarte toate cpăatele omenirii. De aceea, când ne-am unit inimile noastre cu neprihănirea lui Dumnezeu, purtate de Isus, toate păcatele noastre au fost de fapt trecute asupra lui Isus, prin botezul Său. Toate păcatele noastre au fost transferate asupra lui Isus şi spălate odată şi pentru totdeauna.
De fapt, Domnul nostru a venit în lume şi a fost botezat pentru a ne purta păcatele şi a murit pentru a plăti plata lor. Isus i-a spus lui Ioan chiar înainte să fie botezat: “cãci aşa se cade sã împlinim tot ce trebuie împlinit” (Matei 3:15). “Toată neprihănirea” se referă la primirea botezului lui Isus, ca a spălat toate pcăatele lumii, care erau destinaţi iadului şi de asemenea morţii şi învierii Sale. Ce este neprihănirea lui Dunmezeu?: Potrivit promisiunilor lui Dumnezeu din Vechiul Testament, botezul lui Isus şi moartea de pe Cruce, care i-a mântuit pe toţi păcătoşii, este neprihănirea Sa. Motivul pentru care a venit Isus pe pământ sub forma unui om şi a primit botezul, a fost pentru a lua toate păcatele omenirii asupra Sa şi de a le spăla.
De ce L-a botezat Ioan pe Isus?. A fost pentru a împlini neprihănirea lui Dumnezeu, luând toate păcatele omenirii. Noi, care am fost botezaţi în Isus Hristos, am fost şi noi botezaţi în moartea Sa şi acum umblăm în noutatea vieţii, deoarece El a înviat din morţi. A avea credinţă în neprihănirea lui Dumnezeu este de a crede şi de a vă uni inimile cu botezul lui Isus, moartea Sa de pe Cruce şi învierea Sa. Este foarte important să credem că Isus ne-a luat toate pcăcatele asupra Sa când a fost botezat. Noi am fost înmormântati cu El când El a murit pe Cruce, deoarece am fost uniţi cu El prin botezul Său. Este crucial să ne unim inimile noastre cu Domnul, crezând în neprihănirea lui Dumnezeu, chiar şi după ce am fost eliberaţi de taote păcatele noastre. Noi putem să-i mulţumim lui Dumnezeu, deoarece am murit cu toţii cu Hristos, când El a murit pe Cruce, deoarece deja El ne-a luat toate păcatele prin botezul Său.
Unindu-ne cu Hristos prin credinţă, este necesar chiar să obţinem neprihănirea lui Dumnezeu prin răscumpărarea noastră. După ce am primit răscumpărarea naostră, credinţa noastră se poate deteriora într-o simplă convenţie. Dar dacă ne unim inimile cu neprihănirea Domnului, inimile noastre vor trăi cu Dumnezeu. Dacă ne unim cu neprihănire alui Dunmezeu, vom trăi cu El, dar dacă nu, atunci nu putem decât să-I devenim irelevanţi. dacă nu ne unim cu Domnul Dumnezeu şi rămânem doar spectatorii Lui, de parcă am admira grădina vecinului nostru, am deveni irelevanţi lui Dumnezeu, fiind separaţi de El. De aceea, trebuie să ne unim cu Cuvântul Domnului şi cu neprihănirea lui Dumnezeu, în credinţă.
Dacă avem credinţa în inirea cu botezul lui Isus şi moartea Sa de pe Cruce, suntem creştini care sunt uniţi cu Domnul
A crede în neprihănirea lui Dumnezeu este a ne uni cu Domnul şi a avea credinţa să recunoaştem neprihănirea Sa. Fiecare aspect al vieţilor naostre ar trebui să fie unit cu neprihănirea lui Dumnezeu. Astfel ar trebui să trăim. Dacă nu ne unim cu neprihănirea Sa, vom deveni sclavii cărnii noastre şi vom muri, dar chiar în momentul în care ne unim cu neprihănirea lui Dumnezeu, păcatele noastre vor fi iertate. Doar când ne unim inimile cu neprihănirea Domnului, devenim slujitorii lui Dumnezeu. Toate lucrările lui Dumnezeu vne or deveni atunci potrivite şi astfel, toate lucrările şi puterea Sa vor deveni ale noastre. Totuşi, dacă u ne unim cu El, vom rămânea irelevanţi neprihănirii Sale.
Noi suntem infirmi şi slabi în carne, aşa cum a fost şi Pavel, astfe că noi trebuie să ne unim inimile cu neprihănirea lui Dumnezeu. Trebuie să ne unim şi să credem că Isus a fost botezat de Ioan şi crucificat, pentru a ne mântui de toate păcatele. Aceasta este felul de credinţă care-i place lui Dumnezeu şi aduce binecuvântări trupurilor şi sufletelor noastre. Dacă credem în efortul Domnului cu inimile noastre unite în credinţă, toate binecuvântările promise ale Cerului vor fi ale tale. De aceea noi trebuie să fim uniţi cu El.
Pe de altă parte, dacă nu ne unim inimile cu neprihănirea lui Dumnezeu, noi nu Îi vom sluji. Acei creştini care nu-şi unesc inimile cu neprihănirea lui Dumnezeu, iubesc valorile lumii mai mult decât orice altceva. Ei nu sunt diferiţi de necredincioşii din lume. Ei ajung să realizeze valoarea neprihănirii lui Dumnezeu, doar când posesiunile lor, pe care le iubesc la fel ca viaţa lor, sunt luate de la ei. Lucrurile materiale nu au valoarea sau puterea de a prelua control asupra vieţilor oamenilor. Doar neprihănirea Domnului ne poate da iertarea păcatelor, viaţa veşnică şi binecuvântările. Lucrurile materiale nu merită vieţile noastre. Trebuie să realizăm că dacă ne unim cu neprihănirea Domnului, noi, precum şi vecinii noştri vom trăi.
Inimile noastre trebuie să fie unite în neprihănirea Domnului. Noi trebuie să trăm prin credinţă şi să ne unim inimile cu Hristos. Credinţa care este unită cu neprihănirea lui Hristos este frumoasă. Ceea ce Pavel spune în final în capitolul 7 este că ar trebui să trăim vieţi spirituale în unire cu Domnul.
Ai văzut pe cineva creodată care a devenit slujitorul lui Dumnezeu fără ca inima sa să fie unită cu neprihănirea Sa?. Nu este nimeni!. Ai văzut pe cineva care care să cunoască evanghelia apei şi a Duhului ca şi condiţie necesară pentru iertarea păcatelor, fără să fie unit cu neprihănirea lui Dumnezeu?. Nu este nimeni. Indiferent cât de mult cunoaştem despre Biblie, credinţa noatră va fi fără de folos, dacă nu suntem uniţi cu neprihănirea lui Dumnezeu şi credem că, crezând în botezul lui Isus şi sângele Său de pe Cruce, putem fi eliberaţi de toate păcatele noastre.
Chiar dacă cândva noi am primit iertarea păcatelor şi am frecventat biserica, dacă nu suntem uniţi cu neprihănirea Sa, suntem păcătoşi care nu au nici o parte în planul Domnului. Deşi noi spunem că credem în Dumnezeu, am fi separaţi de Domnul dacă ne-am fi unit cu neprihănirea Sa. Trebuie să ne unim cu neprihănirea lui Dumneze dacă trebuie să fim mângâiaţi, ajutaţi şi conduşi de Hristos.
Ai primit neprihănirea lui Dumnezeu şi iertarea tuturor păcatelor tale, crezând în evanghelia apei şi a Duhului?. Slujeşti, la fel ca Pavel, legii lui Dumnezeu cu mintea ta, în timp ce carnea slujeşte legii păcatului, în fiecare zi?. Noi trebuie să ne unim tot timpul cu neprihănirea lui Dumnezeu. Ce se va întâmpla dacă nu ne unim cu neprihănirea lui Dumnezeu?. Vom fi distruşi. Dar cei care sunt uniţi cu neprihănirea lui Dumnezeu vor duce vieţi care sunt unite cu biserica lui Dumnezeu.
Credinţa în neprihănirea lui Dumnezeu înseamna să fii unit cu biserica şi slujitorii lui Dumnezeu. Putem continua să trăim prin credinţă, doar când suntem uniţi cu neprihănirea lui Dumnezeu în fiecare zi. Cei care sunt iertaţi pentru păcatele lor, crezând în neprihănirea Sa, trebuie să se unească în fiecare zi cu biserica lui Dumnezeu. Din moment ce carnea doreşte să slujească legii păcatului, trebuie să medităm întotdeauna asupra legii lui Dumnezeu şi să trăim prin credinţă. Noi putem fi uniţi cu Domnul dacă continuăm să medităm şi să ne focalizăm asupra neprihănirii lui Dumnezeu.
Noi, care credem în neprihănirea lui Dumnezeu, ar trebui să ne unim cu biserica şi slujitorii lui Dumnezeu, zilnic. Pentru a face aceasta, trebuie să ne amintim întotdeauna de neprihănirea lui Dumnezeu.Trebuie să ne gândim şi să ne unim cu biserica lui Dumnezeu în fiecare zi. Trebuie să medităm asupra faptului că Domnul a fost botezat petnru a ne purta toate păcatele în locul nostru. Când suntem uniţi cu această credinţă şi neprihănirea lui Dumnezeu, vom avea pace de la Dumnezeu, iar voi veţi fi reînnoiţi, binecuvântaţi şi împuterniciti de El.
Uneşte-te cu neprihănirea lui Dumnezeu. Atunci vei găsi o putere nouă. Uneşte-te acum cu botezul lui Isus în neprihănirea lui Dumnezeu. Atunci toate păcatele tale vor fi luate. Uneşte-ţi inima cu moartea lui Hristos de pe Cruce. Şi tu vei muri cu El. Uneşte-te cu învierea Sa. Şi tu vei trăi din nou. Pe scurt, când te uneşti cu Hristos în inima ta, vei muri şi vei fi înviat cu Hristos şi astfel vei deveni eliberat de toate păcatele tale.
Ce se întâmpla dacă nu ne unim cu Hristos?. Poate suntem confuji şi ne întrebam: “De ce a fost botezat Isus?. Singura diferenţă dintre Vechiul Testament şi Noul Testament este că prima vorbeşte despre “întinderea mâinilor”, iar ultima despre botez. Şi?. Ce dacă?”. O credinţă orientată spre cunoaştere sau teoretică, nu este o credinţă actuală şi de fapt îi conduce pe credincioşi să se îndeparteze de Dumnezeu.
Cei care trăiesc într-u astfel de mod, sunt ca un student care acceptă de la învatatori doar cunoaşterea. Dacă studentul i-ar respecta cu adevărat pe învatatorii săi, şi el ar învata din caracterele lor nobile, conducerea sai marile personalităţi. Nu ar trebui să acceptăm Cuvântul lui Dumnezeu doar ca o altă piesă de cunoaştere, ci ar trebui să învatam cu inimile noastre despre personalitatea, dragostea, mila şi dreptatea lui Dumnezeu. Ar trebui să scăpăm de ideea de a încerca să învatam Cuvântul Său ca şi cunoaştere, ci să ne unim cu neprihănirea Sa. A fi unit cu neprihănirea lui Dumnezeu îi conduce pe credincioşi să câştige adevărata viaţă. Fii unit cu Domnul! O credinţă adevărată este credinţa adevărată. O credinţă teoretică şi orientată spre cunoaştere nu este o credinţă unită, ci una goală.
“Mila lui Dumnezeu” aşa cum e cântată într-un imn, “este un ocean divin, o revărsare fără margini şi nemăsurată”. Când inimile noastre sunt unite cu neprihănirea lui Dumnezeu, va fi o pace la fel de nemărginită şi nemăsurată precum mila lui Dumnezeu care ne-a dat neprihănirea Sa. Dar o credinţă teoretică şi orientată înspre cunoaştere care nu este unită cu Dumnezeu este ca apa adâncă. Dacă marea este adâncă, face uşor spume, dar curgerea magnifică a valurilor albastre, unde apa oceanului este faortă adâncă, este de nedescris. Dar în apa adâncă, când valurile ating malul, ele se ghemuiesc, se sparg, fac spume şi se îngramadesc în dezordine. Credinţele celor care nu sunt unite cu neprihănirea lui Dumnezeu, sunt ca acele valuri din apa adâncă.
Inimile celor care sunt unite cu Cuvântul lui Dumnezeu sunt adânci, centrate pe Domnul, statornice şi nezdruncinate, în toate împrejurarile. Inimile lor se mişcă înspre voia Celui Preaînalt. Dar cei, ale căror inimi sunt unite cu neprihănirea Sa, sunt uşor scuturaţi, la cea mai mică problemă.
Noi trbuie să fim uniţi cu Domnul. Trebuie să ne unim cu Cuvântul lui Dumnzeu. Nu trebuie să ne ydruncinăm în proleme triviale. Cei care sunt uniţi cu Domnul, au fost botezaţi cu Hristos, au murit cu Hristos şi au înviat din morţi cu Hristos. Din moment cu nu mai aparţinem lumii, trebuie să ne unim cu neprihănirea lui Dumnezeu pentru a-I face Lui plăcere, care ne-a acceptat ca slujitori ai neprihănirii.
Dacp ne unim cu neprihănirea lui Dumnezeu, vom avea întotdeauna pace, vom fi fericiţi şi plini de putere, deoarece puterea Domnului va deveni a noastră. Cu puterea şi binecuvântările Sale făcute ale noastre, vom trăi cu mari binecuvântări. Dacă suntem uniţi prin credinţă cu botezul lui Isus şi moartea Sa de pe Cruce, toată puterea Sa va deveni a noastră.
Uneşte-ţi inima cu Domnul. Dacă te uneşti cu Domnul, şi tu vei fi unit cu biserica lui Dumnezeu. Şi cei care sunt uniţi cu Dumnezeu se vor uni unii cu alţii, făcând lucrările Sale, în părtăşia lor şi crescând împreuna în credinţa lor în Cuvântul Său.
Dacă totuşi nu ne unim inimile cu Hristos, vom pierde totul. Chiar dacă credinţa naostră este la fel de mică precum sămânţa de muştar, Domnul ne-a iertat deja păcatele, odată pentru totdeauna. Ar trebui să fim uniţi cu acest adevăr în fiecare zi, în ciuda slăbiciunilor noastre. Doar o credinţă unită te va lăsa să trăieşti şi să-I mulţumeşti lui Dumnezeu prin Isus Hristos.
Când ne unim cu neprihănirea Domnului găsim putere nouă, iar inimile noastre vor deveni statornice. Inimile noastre devin sfinţite când ne unim cu Cuvântul lui Dumnezeu. Este imposibil să obţinem hotărârea de a-L sluji pe Domnul, urmându-ne minţile noastre. Când ne unim cu botezul lui Isus, Crucea şi învierea, credinţa noastră va creşte şi va sta ferm pe Scriptură.
Noi trebuie să ne unim inimile cu Domnul. Doar credinţa care este unită cu El este credinţa adevărată; cea care nu este unită cu El, este o credinţă falsă.
Îi dăm dăm mulţumiri lui Dumnezeu că ne-a permis să ne unim credinţa cu Domnul, dându-ne botezul lui Isus şi sângele Său de pe Cruce. Trebuie să ne unim inimile cu El de azi înainte, până în ultima zi, când Îl vom întâlni din nou pe Domnul. Să ne unim cu El.
Avem nevoie să ne unim inimile cu Dumnezeu, deoarece suntem slabi înaintea Lui. Şi Pavel s-a unit cu Dumnezeu şi a fost eliberat de păcatele sale. A devenit slujitorul preţios al lui Dumnezeu, care a predicat evanghelia în întreaga lume, ştiind şi crezând în evanghelia apei şi a Duhului, dată de Isus Hristos, neprihănirea lui Dumnezeu. Deoarece suntem slabi, slujind legea lui Dumnezeu cu minţile noastre, dar legii păcatului, cu carnea noastră, putem trăi doar unindu-ne cu Domnul.
Ai învatat despre credinţa care uneşte cu neprihănirea lui Isus?. Este credinţa ta unită cu botezul lui Isus?. Acum ete timpul să ai o credinţă unită care crede în botezul şi sângele lui Isus. Acei dintre voi a căror credinţă nu este unită cu neprihănirea lui Dumnezeu, au eşuat în credinţa lor, în mântuirea lor şi în vieţile lor.
De aceea, neprihănirea Domnului este cerinţa indispensabilă pentru eliberarea ta. A fi unit cu Domnul este binecuvântarea care ne duce pe toţi să primim iertarea păcatelor şi să devenim copiii lui Dumnezeu. Primeşte neprihănirea lui Dumnezeu unindu-te şi crezând în neprihănirea Sa. Atunci neprihănirea lui Dumnezeu va deveni a ta, iar binecuvântarea lui Dumnezeu va fi întotdeauna cu tine.
Mulţumeşte-I lui Dumnezeu pentru Isus Hristos!
Apostolul Pavel a spus că Îi mulţumeşte lui Dumnezeu prin Isus Hristos, Domnul nostru. El a mulţumit pentru neprihănirea lui Dunmezeu primită prin credinţa prin Isus Hristos. Chiar şi după ce Pavel a crezut în neprihănirea lui Dumnezeu, el n-a putut decât să slujească legii lui Dumnezeu şi legii păcatului, cu carnea sa. Dar de când el a crezut în neprihănirea lui Dumnezeu cu toată inima sa, inima sa nu a avut nici un păcat.
Pavel a mărturisit că este deja condamnat de Lege, prin Isus Hristos şi mântuit d epăcat prin credinţă, datorită neprihănirii lui Dumnezeu. De asemenea, el a spus că cei care dau faţă cu mânia lui Dumnezeu şi pedeapsa Legii Sale înca ar putea să producă roada mântuirii, crezând în neprihănirea lui Dumnezeu în inimile lor. În inimile celor născuţi din nou, sunt dorinţele Duhului Sfânt, precum şi dorinţele cărnii. Dar o persoană care nu este născută din nou, are doar pofata cărnii. De aceea, păcătoşii doresc doar să păcătuiască şi e e mai mult, prin instinctele lor naturale, ei încearca să înfrumuseteze păcatele, înaintea ochilor altora.
Diaconii şi bătrânii care nu sunt născuţi din nou, spun de obicei: “Doresc să trăiesc virtual, dar nu ştiu de ce e atât de dificil.” Noi trebuie să luăm în considerare de ce nu pot decât să trăiască în felul acesta. Aceasta e deoarece sunt păcătoşi care nu au primit mântuirea, crezând în neprihănirea lui Dumnezeu. În inimile lor este păcatul, deoarece neprihănirea lui Dumezeu nu se găseşte în ei. Dar în inimile celor născuţi din nou sunt atât neprihănirea lui Dumnezeu, cât şi Duhul Sfânt, dar nici un păcat.
Când Pavel avea păcat în inima sa, el s-a plâns: “Cãci binele, pe care vreau sã-l fac, nu-l fac, ci rãul, pe care nu vreau sã-l fac, iacã ce fac! O, nenorocitul de mine! Cine mã va izbãvi de acest trup de moarte?…” Totuşi, Pavel a adăugat imediat: “Mulţamiri fie aduse lui Dumnezeu, prin Isus Hristos, Domnul nostru!” (Romans 7:25) Aceasta înseamna că el a primit mântuirea de toate păcatele sale, crezând în Isus Hristos, care a împlinit neprihănirea lui Dumnezeu.
Ceea ce a încercat Pavel să spună în capitolul 7 este că înainte, când era religios, fără să fie născut din nou, nu cunoscuse care era rolul Legii. Dar el a spus că Cel care l-a eliberat de starea nenorocită, cauzată de păcat, a fost Isus Hristos. care realizase neprihănirea lui Dumnezeu. Oricine crede că Isus Hristos a împlinit neprihănirea lui Dumnezeu pentru a ne elibera de păcat, va fi mântuit.
Cei care cred în neprihănirea lui Dumnezeu, slujesc legii lui Dumnezeu cu mintea, dar slujesc legea păcatului cu carnea. Carnea lor înca se înclina înspre păcat, deoarece înca nu s-a schimbat, deşi s-au născut din nou. Carnea doreşte păcat, dar mintea, care crede în neprihănirea lui Dumnezeu, doreşte să urmeze neprihănire a lui Dumnezeu. Pe de altă parte, cei care nu au primit iertarea păcatelor vor fi conduşi atât de mintea lor, cât şi de carne, doar ca să comită păcat, deoarece în adâncul inimii lor se găseşte păcatul. Dar cei care cunosc şi cred în neprihănirea lui Dumnezeu, locuiesc în neprihănirea Sa.
Îi mulţumim lui Dumnezeu prin Isus Hristos, că Hristos a împlinit toată neprihănirea lui Dumnezeu. Mulţumiri fie Domnului, că ne-a dat neprihănirea Sa şi că ne-a condus sa credem in ea.
