- All e-books and audiobooks on The New Life Mission website are free
- Explore multilingual sermons in global languages
- Two new revised editions in English have been released
- Check out our website translated into 27 languages
Due to COVID-19 and disruption to international mail service
we have temporally suspended our ‘Free Print Book service’.
In the light of this situation we are not able to mail you the books at this time.
Pray that this pandemic will end soon and the resumption of the postal service.
Pray that this pandemic will end soon and the resumption of the postal service.
Temă 9: Romani (Comentarii asupra Cărții Romani)
[7-3] Motivul pentru care putem să-L lăudăm pe Domnul (Romani 7:5-13)
(Romani 7:5-13)
“Cãci, cînd trãiam supt firea noastrã pãmînteascã, patimile pãcatelor, atîtate de Lege, lucrau în mãdularele noastre, şi ne fãceau sã aducem roade pentru moarte. Dar acum, am fost izbãviţi de Lege, şi sîntem morţi fatã de Legea aceasta, care ne ţinea robi, pentruca sã slujim lui Dumnezeu într-un duh nou, iar nu dupã vechea slovã. Legea da cunoştinţa păcatului. Deci ce vom zice? Legea este ceva pãcãtos? Nici de cum! Dimpotrivã, pãcatul nu l-am cunoscut decît prin Lege. De pildã, n-aş fi cunoscut pofta, dacã Legea nu mi-ar fi spus: Sã nu pofteşti!” Apoi pãcatul a luat prilejul, şi a fãcut sã se nascã în mine prin porunca tot felul de pofte; cãci fãrã Lege, pãcatul este mort. Odinioarã, fiindcã eram fãrã Lege, trãiam; dar cînd a venit porunca, pãcatul a înviat, şi eu am murit şi porunca, ea, care trebuia sã-mi dea viaţa, mi-a pricinuit moartea. Pentrucã pãcatul a luat prilejul prin ea m-a amãgit, şi prin însãs, porunca aceasta m-a lovit cu moartea. Aşa cã Legea, negreşit, este sfîntã, şi porunca este sfîntã, dreaptã şi bunã. Atunci, un lucru bun mi-a dat moartea? Nicidecum. Dar pãcatul, tocmai ca sã iasã la ivealã ca pãcat, mi-a dat moartea printr-un lucru bun, pentruca pãcatul sã se arate afarã din cale de pãcãtos, prin faptul cã se slujea de aceeaş poruncã.”
Îl laud pe Domnul care m-a condus până acum
Îl laud pe Domnul care m-a condus să vă întâlnesc din nou, poporul preţios al lui Dumnezeu. Cu sinceritate Îi mulţumesc că m-a binecuvântat să trăiesc o viaţă fericită până în această zi. Dumnezeu a fost întotdeauna cu mine şi a avut milă de mine, chiar dacă au fost timpuri când m-am simţit descurajat, am întâmpinat greutăţi, agonie şi slăbiciune în interiorul meu, de multe ori. El a fost viu şi de partea mea, toată viaţa, atât în probleme, cât şi în bucurii. Niciodată nu a fost o ocazie când m-a lăsat singur. nici măcar pentru o secundă.
Cât de mult ne-a binecuvântat Dumnezeu!. Dacă Dumnezeu ar fi ca noi, probabil că ar fi avut milă de noi de două sau de trei ori, dar I s-ar termina răbdarea. Dar Dumnezeu nu este un om şi răbdarea Sa nu are nici o limită. El continuă să ne acorde mila Sa neîncetată, indiferent dacă facem fapte bune sau nu, indiferent dacă Îi respectăm cuvântul sau nu. Cu un Tată atât de iubitor, nu putem decât să-L lăudăm, să-I slujim şi să Îl slăvim. Regele David L-a lăudat pe Domnul în tot timpul vieţii sale, mulţumindu-I că a avut grijă de el de fiecare dată când era în probleme, prin greutăţile din viaţa lui. El a mărturisit: “Cu Tine mã nãpustesc asupra unei oşti înarmate, cu Dumnezeul meu sar peste un zid întãrit” (Psalmi 18:29).
Cât de mult ne-a binecuvântat!. Nu putem să-L lăudăm îndeajuns. Am fi satisfăcuţi dacă am construi o biserică largă cât întreaga lume?. Am fi satisfăcuţi dacă am construi o biserică frumoasă care să ajungă până la cer?. Bineînţeles că nu!. Putem construi cea mai frumoasă şi mare biserică pe care ne-o putem imagina vreodată, dar nu mărimea sau frumuseţea bisericii contează, ci faptul că Dumnezeu lucrează în mod preţios în chemarea sufletelor, făcându-le să audă Cuvântul Său şi să le permită să fie născuţi din nou, crezând în Cuvântul Său. Şi nu putem face nimic decât să-L lăudăm pe Domnul nostru pentru toate aceste binecuvântări. Îi mulţumim lui Dumnezeu că ne-a permis să-I slujim, să producem roadele lucrării Sale din care cu siguranţă n-ar fi fost decât vieţi pierdute, de altfel.
Nu eşti mulţumitor că Dumnezeu te lasă să te aşezi în centru nou retras?. Dumnezeul nostru ne-a binecuvântat cu harul Său nelimitat şi ne-a ţinut ca mărul ochiului Său. Cine suntem noi şi ce am făcut pentru a merita toată această dragoste?. Nu suntem nimeni ţo nu am făcut nimic.Şi totuşi Dumnezeu ne-a făcut preţioşi înaintea Lui, nu pentru că nu avem nimic, ci pentru că ne-am născut din nou. Noi nu am fost preţioşi înainte să-L întâlnim pe Isus. Dumnezeu ne-a făcut pe noi care locuiam în mânie şi cutreieram în deşert, destinaţi să murim şi să dispărem în praf şi pulbere, copiii Săi.
Cât de frumoasă şi minunată este dragostea pe care ne-a dat-o Dumnezeu!. Lăudat fie Domnul!. Dintre multele suflete din această lume, Dumnezeu ne-a mântuit pe noi cu dragostea Sa necondiţionată în neprihănirea Sa. Este mai mult cu privire la mântuire, decât la eliberare. Înseamna că sufletele noastre sunt acum în părtăşie cu Dumnezeu. Înseamna că dragostea Sa este acum a noastră. Înseamna că şi binecuvântările Sale sunt ale noastre.
Prin călăuzirea şi încurajarea Sa ne găsim în biserica Sa. Dacă Dumnezeu nu ne-ar fi ţinut aici, cum am putea fi aici?. Dacă nu ne-ar fi iubit şi nu ne-ar fi binecuvântat, cum am fi putut predica evanghelia şi să-L slujim?. Noi Îl putem sluji pe Dumnezeu deoarece El trăieşte, este cu noi şi ne-a binecuvântat.
Dacă Domnul nici nu ne-ar ţinea, nici nu ne-ar binecuvânta, noi nu am fi putut să-L lăudăm înainte şi nici chiar acum. Dumnezeu ne-a iubit, binecuvântat, încurajat şi acoperit cu mâinile Sale pline de milă ca noi să-L slujim, să-L urmăm, să-L lăudăm. Nu este aceasta adevărat?. Noi Îl lăudăm pe Domnul cu toată inima pentru lucrarea Sa uimitoare şi dragostea Sa nemărginită pentru noi.
Dumnezeu a făcut atât de mult pentru noi cei pe care i-a mântuit. Faptul că ne-a eliberat şi că continuă să întareasca credinţa sfinţilor născuţi din nou, sunt dovada că Dumnezeu ne susţine şi că ne protejează. Dumnezeu lucrează şi-Şi împlineste voia prin noi.
Eu cred că Dumnezeu a binecuvântat toate bisericile Sale, congregaţiile celor născuţi din nou din jurul lumii şi le va binecuvânta pentru totdeauna. Noi am experimentat multe greutăţi, totuşi Dumnezeu a fost întotdeauna cu noi, ne-a făcut să înduram şi să să continuăm să facem lucrările Sale, ne-a întarit duhurile şi ne-a pregătit inimile să avem credinţa de care avem nevoie să primim mai multe binecuvântări. Ce minunat este harul Său!. Îi mulţumesc Domnului înca odată.
Noi Îl putem lăuda pe Domnul cu inimile noastre întregi
“Cãci, cînd trãiam supt firea noastrã pãmînteascã, patimile pãcatelor, aţîţate de Lege, lucrau în mãdularele noastre, şi ne fãceau sã aducem roade pentru moarte. Dar acum, am fost izbãviţi de Lege, şi sîntem morţi faţa de Legea aceasta, care ne ţinea robi, pentruca sã slujim lui Dumnezeu într-un duh nou, iar nu dupã vechea slovã. Legea dă cunoştinţa păcatului” (Romani 7:5-6). Biblia spune că atunci când am fost în carne, pasiunile păcătoase care erau stârnite de lege lucrau în membrele noastrepentru a produce roada morţii. Totuşi, Biblia mai spune: “Dar acum, am fost izbãviţi de Lege, şi sîntem morţi faţa de Legea aceasta, care ne ţinea robi, pentruca sã slujim lui Dumnezeu într-un duh nou, iar nu dupã vechea slovã.
Poate carnea să fie eliberată de pasiunile păcătoase?. O fiinţă umană are două faţete ale existenţei. Una este carnea, iar cealaltă este inima. Carnea nu poate să ajungă la neprihănirea lui Dumnezeu, indiferent cât de greu poate fi. Nici nu poate ţine Legea lui Dumnezeu. Carnea noastră nu poate ţine Legea lui Dumnezeu chiar şi după ce suntem născuţi din nou, indiferent cât de greu încercam. Astfel că Apostolul Pavel spune: “Cãci, cînd trãiam supt firea noastrã pãmînteascã, patimile pãcatelor, aţîţate de Lege, lucrau în mãdularele noastre, şi ne fãceau sã aducem roade pentru moarte. Dar acum, am fost izbãviţi de Lege, şi sîntem morţi faţa de Legea aceasta, care ne ţinea robi.”
Romani 4:15 afirmă: “Pentrucã Legea aduce mînie; şi unde nu este o lege, acolo nu este nici cãlcare de lege.” Noi trebuie să-L lăudăm pe Dumnezeul nostru cu inimile noastre. Dumnezeu ne-a făcut să-L lăudăm în noutatea Duhului, nu în vechimea literei, deoarece noi care am fost ţinuţi de Lege am fost deja blestemaţi de mânia Legii.
Carnea este diferită de inimă. Carnea este limitată, dar inima poate primi Cuvântul lui Dumnezeu şi-L poate lăuda prin credinţă. Inima poate şi să fie eliberată de păcat.
Noi am murit faţă de Lege. Eu sunt mort faţă de ceea ce mă ţinea rob. Carnea noastră este deja moartă faţă de Dumnezeu. Cu carnea noi nu putem nici să ajungem la neprihănirea Sa, nici să devenim justificaţi înaintea Legii lui Dumnezeu. Carnea nu poate evita să nu fie judecată. Totuşi Dumnezeu Tatăl ne-a trimis pe singurul Său Fiu Isis Hristos şi a trecut toată mânia Legii asupra Sa, care a fost atunci crucificat în locul nostru. Astfel Dumnezeu ne-a făcut capabili să-I slujim Domnului prin credinţă, în noutatea Duhului, nu în vechimea literei, care ne-a ţinut prin Lege, sub mânia sa.
Acum noi Îl putem lăuda pe Domnul prin credinţă. Inima Îl poate lăuda pe Domnul, deşi noi tot vom avea carne. Inimile noastre pot crede că Domnul ne iubeşte. Noi Îl putem lăuda pe Domnul nostru deoarece credem că am murit în Hristos. Dumnezeu ne-a mântuit de mânia Legii. Dumnezeu Tatăl L-a trimis pe singurul Său Fiu pentru noi, care am fost ţinuţi prin blestemul Legii şi judecata lui Dumnezeu şi când s-a împlinit timpul, El ne-a trecut toate păcatele şi mânia Legii asupra Fiului Său. Astfel Dumnezeu i-a mântuit pe acei care-I acceptă dragostea şi cred în El pentru păcatele lor, judecata Sa şi mânia Legii. Noi Îl lăudăm pe Domnul care ne-a mântui în întregime de toate păcatele noastre.
Noi credem cu înteaga noastră inimă că Dumnezeu ne-a mântuit pentru neprihănirea Sa. Îi mulţumim, Îl lăudăm şi-I dăm glorie lui Dumnezeu cu toată inima noastră pentru dragostea Sa. Dar putem face aceste lucruri cu carnea?. Nu. Când am fost în carne, pasiunile păcătoase care erau prin Lege, au lucrat în membrele noastre petnru a produce roada morţii. Carnea locuieşte doar sub mânia lui Dumnezeu.
Acum noi suntem eliberaţi de mânia aceasta a Legii, prin credinţă. Dumnezeu ne-a făcut să-I slujim prin credinţa în dragostea şi mântuirea Sa, nu prin vechimea literei şi nu prin Legea mâniei lui Dumnezeu, chiar dacă trebuie să fim judecaţi prin Lege.
Nici unul dintre noi nu-I poate sluji Domnului cu faptele noastre. Deşi noi am fost născuţi din nou, nu-I putem sluji cu carnea noastră. Este cineva printre noi care a fost dezamăgit în timp ce încearca să-I slujească Domnului cu carnea?. Noi nu putem niciodată să-I slujim Domnului cu carnea. Pasiunile păcătoase stăpânesc carnea întotdeauna. Noi nu putem să-I slujim Domnului cu carnea naostră chiar şi după ce ne-am născut din nou. Îl putem lăuda pe Dumnezeu şi să-I slujim doar cu inimile noastre, prin credinţă. De aceea, atunci când Îl lauzi pe Dumnezeu, crede cu inima şi mulţumeşte-I pentru dragostea Sa. Atunci, carnea poate deveni un instrument care urmează credinţa.
Eu Îl laud pe Domnul care ne-a mântuit din mânia Legii, deoarece cred în El cu inima. Îi mulţumesc Domnului. El m-a mântuit în întregime. M-a eliberat de păcatele zilnice şi de blestemul legii. Fără îndoiala: Dumnezeu ne-a mântuit deaorece ne iubeşte. Cât de extraordinar este că Dumnezeu ne-ar face neprihăniţi chiar dacă suntem plini greşeli?. Cât de splendid este că Dumnezeu ne-ar face slujitorii Săi?.
Noi Îl putem lăuda pe Dumnezeu deoarece ne-a mântuit din mânia Legii. Îl putem sluji pe Domnul cu Duhul şi cu inimile noastre. Îl putem urma pe Domnul. Îi mulţumim Domnului care ne-a eliberat de păcate şi mânia Sa. Tu Îi mulţumeşti?. Nu ne-a revelat mântuirea cât suntem de slabi?. De câte ori am eşuat să trăim prin voia Sa, chiar dacă am încercat să facem tot ce putem pentru aceasta?. De câte ori am fost lăudăroşi?. Câte slăbiciuni avem?. Noi nu putem niciodată să-L lăudăm pe Domnul cu carnea şi faptele noastre, nici acum şi nici în viitor. Noi Îl lăudăm pe Dumnezeu pentru ceea ce a făcut cu inimile noastre. Doar cu inimile noastre şi prin credinţa noastră Îl putem lăuda pe Domnul.
Noi nu-L putem pe Domnul cu carnea noastră
Neprihănirea noastră vine se zdrobeşte în bucăţi când Îl urmăm pe Domnul. Lumea minţii şi lumea cărnii trebuie să fie separate. Aceasta este separarea duhului de carne.
Crezi aceasta?. Este fără folos să încercam cu carnea. Când cântăm, ne bucurăm, lăudăm, urmăm şi-I mulţumim cu inimile noastre, carnea noastră Îl poate sluji pe Domnul, supunându-ne inimile. Îl lăudăm pe Domnul şi-I mulţumim pentru mântuirea naostră, cântând: “Toate păcatele noastre s-au dus, datorită Calvarului; viaţa este umplută cu cântec, totul datorită Calvarului; Hristos Mântuitorul meu trăieşte ca să mă elibereze de păcat; într-o zi El vine, O, zi superbă binecuvântată! Totul, da, datorită Calvarului.” Dar noi ne împiedicam uneori datorită cărnii. Ne gândim: “De ce sunt atât de slab, deşi nu am nici un păcat?” Apoi ne întrebam: “♪Toate păcatele mele s-au dus♪.—este adevărat—♪Viaţa este umplută cu cântec♪—şi aceasta este adevărat—♪Totul datorită Calvarului♪—este adevărat, dar de ce sunt atât de slab?. Ar trebui să-I mulţumesc şi să-L urmez pe Domnul cu mai multă bucurie cu timpul, dar de ce sunt atât de plin de greşeli?. Oh, biata mea carne!”
Când ne simţim trişti, Dumnezeu ne spune: “De ce eşti trist, O sufletul meu? Nu ştii că sunt Mântuitorul tău?. Eu te-am făcut neprihănit. “Noi nu putem nici să-I slujim, şi nici să-L urmăm pe Domnului cu carnea. Îi putem sluji lui Dumnezeu crezând în ceea ce-a făcut ca să ne mântuiască, iubindu-L, mulţumindu-I cu inimile noastre.
Doresc să-L lauzi pe Dumnezeu cu inima ta. De asemenea doresc să crezi şi să-I mulţumeşti cu inima. Aceste lucruri sunt posibile doar prin inimile noastre. Sunt imposibile cu carnea. Carnea rămâne întotdeauna neschimbată, chiar şi după ce suntem mântuiţi. Ceea ce spune Apostolul Pavel în pasajele de mai sus se aplică atât înmainte, cât şi după ce suntem mântuiţi. Cuvântul lui Dumnezeu este la fel celor care sunt mântuiţi, cât şi celor care nu sunt mântuiţi.
Ai continuat să-L mulţumeşti pe Dumnezeu cu carnea, după ce te-ai mântuit?
Ai continuat să-L mulţumeşti pe Dumnezeu cu carnea după ce te-ai mântuit?. Crezi că Îl poţi mulţumi pe Dumnezeu deorece eşti diferit de alţii şi că Îl slujeşti pe Dumnezeu mai mult decât ei?. Cei care sunt umpluţi cu propria lor neprihănire vor cădea într-o zi într-un canal. Există unii oameni care deja au experimentat cădearea într-un canal şi într-un cazan de îngrasamânt.
O soră a căzut într-un cazan de îngrasamânt în a această Întâlnire biblică de vară. Vreau să spun că era afară o toaletă adevărată, dar din fericire nefolosită înca. Dacă cineva a folosit-o înainte, s-ar fi murdărit foarte mult. Noi am săpat nişte găuri adânci şi am făcut afară câteva toalete pe acel deal verde când am pregătit această întâlnire Biblică. Atunci, am pus un sprijin pentru picioare pe fiecare toaletă, dar nu fixasem înca sprijinul pentru picioare, la fiecare toaletă în parte. Aşa că, această soră a alunecat şi a căzut în gaură. Dumnezeu a săpat o astfel de gaură pentru aceia care sunt umpluţi cu neprihănirea lor. Dumnezeu doreşte să-L glorificăm doar pe El.
Sufletul meu nu se simte comfortabil şi satisfăcut când virez de pe partea bună, după ce m-am mântuit. Când cuget de ce mă simt astfel, realizez că hainele mele sunt pătate cu murdărie. Ajung să ştiu că nu am voie să plec pe calea aceea, dar uit în curând. Imediat ce realizez aceasta, mă pocăiesc, spunând: “N-ar trebui să fac aceasta. La ce m-am gândit?. Oh, Doamne. Te laud că mi-ai spălat păcatele”. Dar ajung imediat să păcătuiesc din nou. Uneori locuiesc în harul lui Dumnezeu şi dintr-o dată cad în păcat. Apoi, mă găsesc scăpând de păcat, prin harul lui Dumnezeu. Mă balansez ncoace şi-ncolo. Astfel, oftez în amărăciune şi disperare asupra existenţei mele.
Ajung să cunosc cât de murdar sunt după ce mi s-au iertat toate păcatele. Ajung să înteleg profund şi să gândesc: “E teribil. De ce sunt atât de slab şi infirm, deşi cred în Tine, Dumnezeule?”. Pasiunile păcătoase, care sunt ridicate de Lege, lucrează în membrele mele. Realizez că cu cât mai mult încercam să trăiesc potrivit Legii, cu atât mai mult carnea mea a căzut în pasiunile păcătoase. Am ajuns să ştiu că, carnea nu poate niciodată să-L urmeze pe Dumnezeu. Am ajuns să-L slujesc pe Domnul, prezentându-mi carnea ca un instrument al neprihănirii lui Dumnezeu şi am lăudat ceea ce Dumnezeu a binecuvântat după ce am crezut în El cu inima mea.
Carnea nu este decât o masă de pasiuni păcătoase
Cei care nu ştiu că sunt mase de pasiuni păcătoase sunt supsprinşi cât de repede alunecă în păcat, atunci când renunţă să-L slujească pe Domnul, pentru un timp. Noi trebuie să credem în Domnul, să-L lăudăm, să-L glorificăm şi să-L urmăm cu inimile noastre. A-L urma cu inima este binecuvântarea harului Domnului. Doar când credem în El cu inimile noastre, putem să-L umrăm. Când suntem în carne, pasiunile păcătoase care sunt stârnite de Lege, lucrează în membrele noastre pentru a produce roada morţii. Când nu-L lăudăm sau urmăm pe Domnul cu inimile noastre, carnea naostră cade în pasiuni păcătoase. Toţi avem această tendinţă; la fel şi Apostolul Pavel.
Pavel a rămas singur toată viaţa, predicând evanghelia. Dar a ajuns să ştie că păcatul a reînviat prin pasiunile păcătoase ale cărnii. Poate că s-a âgândit: “Miţe frică. Am fost umplut cu bucurie cu ceva timp în urmă, dar de ce sunt atât de posomorât acum?. Ce se întâmpla cu mine?. Am fost atât de spiritual cu ceva timp în urmă, dar acum mă simt ca un gunoi.” După ce s-a gândit din nou, a ajuns să înteleaga că nu putea să-L slujească pe Domnul, fără să separe carnea de inimă. “O, nenorocitul de mine. Nu pot face bine cu carnea.”
Carnea cedează inimii când Îl lăudăm şi-L urmăm pe Domnul cu inimile noastre. Pavel a realizat acest adevăr. Noi nu putem decât să păcătuim. Tu întelegi aceasta?: Când cei care sunt fără păcat, laudă, cred şi Îl urmează pe Domnul cu inimile lor, carnea urmează inima. O persoană se poate gândi la început: “Am fost mântuit de toate păcatele mele. Aleluia. Sunt atât de fericit.” Dar tot mai multe pasiuni păcătoase sunt revelate cu timpul în această persoană. Cei care sunt umpluţi cu neprihănirea lor sunt mai uşor dezamăgiţi de ei însisi, deoarece pasiunile păcătoase au ieşit din ei puţin câte puţin. Deşi poate că nu se gândesc aşa, sunt de fapt mai rău decât ceea ce cred despre ei însisi.
Noi trebuie să ştim că carnea noastră este o masă de pasiuni păcătoase. Nu avem nici o incredere în carne; nu trebuie să depinzi de ea. În schimb, crede în harul lui Dumnezeu, glorifică-L pe Domnul şi urmează-L cu inima ta. Acestea sunt posibile doar prin inimă. Lăudat fie Domnul, căci este harul lui Dumnezeu ce-mi permite mie, care am vorbit oribil şi am fost plin de neprihănirea mea, să predic evanghelia!. Cum pot să fac astfel, fără harul Domnului?. Nu pot decât să-L laud pe Domnul.
Eu Îi mulţumesc Domnului care m-a făcut capabil să-L laud
Eu Îi mulţumesc Domnului care ne-a spălat toate păcatele şi ne-a dat Duhul Sfânt pentru a ne face să-L lăudăm cu inimile noastre, nu cu carnea. Îl putem lăuda şi glorifica deoarece credem în El cu inimile noastre.
“Aşa dar, noi întotdeauna sîntem plini de încredere; cãci ştim cã, dacã sîntem acasã în trup, pribegim departe de Domnul” (2 Corinteni 5:6). Îl laud pe Domnul care ne-a mântuit de toate păcatele. Îl laud şi-I mulţumesc Domnului. Îl glorific şi cred în El. Domnul ne-a mântuit de toate păcatele, chiar dacă am fost destinaţi să murim după ce am trăit pentru pasiuni păcătoase. El ne-a permis să fim mântuiţi, crezând în Dumnezeu cu inimeil noastre. El ne-a făcut să-L lăudăm şi să ne dea bucurie.
Nu încerca să-I slujeşti Domnului cu carnea--este imposibil. Nu încerca să ai norme sfinţenie cu carnea-nu poate fi obţinută. Renunţă la astfel de eforturi ale cărnii. Atunci, cum putem să-L urmăm pe Dumnezeu?. Răspunsul este: cu inimile noastre. Îl putem sluji cu inima, în noutatea Duhului. Dumnezeul nostru ne-a mântuit, aşa că urmează-L cu inima ta care ţi-a făcut posibil să primeşti mântuirea.
Îl laud pe Dumnezeu. Câţi oameni se plâng de ei însisi?. Oftează cu amărăciune şi se chinuie, spunând: “De ce mă comport aşa?”. Nu fi ca ei. Este imposibil să nu comiţi păcat cu carnea ta. Nu încerca să faci posibil ceea ce este imposibil. Eu doresc să crezi în Dumnezeu şi să-L lauzi cu inima ta. Atunci carnea va urma inima. Ai încercat să-L urmezi pe Domnul cu carnea pentru mult timp după ce ai fost mântuit?. Ai o problemă făcând ceea ce trebuie să faci?. Dacă da, problema este că tu încerci să-L slujeşti pe Domnul cu carnea, nu cu inima. Ştii ce spun cei care nu mă respectă şi mă calomniază?. Râd de mine, dispreţuindu-mă. dar eu le zâmbesc doar, pentru că ştiu că nu cunosc ceea ce se întâmpla în mine.
Eu pot predica Evanghelia deoarece Domnul mi-a spălat deja toate păcatele. Dacă Domnul nu mi-ar fi spălat toate păcatele, aş fi fost deja judecat şi mort faţă de Dumnezeu. Dumnezeu ne-a făcut perfecţi, făcându-ne una cu Duhul. El ne-a făcut cei care-L laudă. ne-a făcut să trăim cu minţi mulţumitoare. Fie ca toată gloria să fie a Lui şi doar a Lui!.
Nu este niciodată prea târziu. Nu-ţi pune nici o încredere în carnea ta. pasiunile păcătoase ies din noi la prima şi cea mai slabă şansă. De aceea, urmând voia lui Dumnezeu este posibilă doar prin credinţă. Nu este posibilă cu carnea. Nu te însela chiar şi după ce ai fost mântuit. E înca posibil să cădem, în ciuda mântuirii noastre, sub dominarea cărnii, deoarece ştim bine că, carnea este întotdeauna imperfectă şi slabă.
Noi suntem poporul Duhului, oamenii de credinţă. Nu-ţi pune nici o încrede în carnea ta. Repetă după mine: “Carnea mea este ca şi cutia de gunoi. “Doresc să-ţi aminteşti aceasta. Nu te încrede. Trebuie să credem şi să-L urmăm pe Dumnezeu cu inimile noastre. Îi dau mulţumiri Domnului şi-L laud că ne-a mântuit de toată mânia legii lui Dumnezeu. Aleluia!
