• All e-books and audiobooks on The New Life Mission website are free
  • Explore multilingual sermons in global languages
  • Two new revised editions in English have been released
  • Check out our website translated into 27 languages
Search

Sermons

Temă 10: Apocalipsa (Comentarii asupra Apocalipsei)

[19-2] Doar cei neprihăniţi Îl pot aştepta pe Hristos în speranţă, să Se întoarcă (Apocalipsa 19:1-21)

(Apocalipsa 19:1-21)
 
În capitolul precedent, am văzut cum Dumnezeu îşi va adduce chinurile înfricoşătoare peste această lume. În acest capitol Îl vedem acum pe Hristos şi armata Sa glorioasă cum luptă împotriva armatei lui Anticrist şi o învinge, aruncând-o pe Bestie şi slujitorii săi vii în lacul de foc, omorând restul armatei lui Anticrist cu sabia Cuvântului care iese din gura Domnului şi astfel în final sfârşindu-Şi întreaga luptă împotriva lui Satan.
Substanţa acestui capitol poate fi împărţită în trei mari subiecte: 1) lauda către Dumnezeu a sfinţilor răpiţi pentru că a adus judecata marilor chinuri în această lume; 2) proclamarea venirii mesei de nuntă a Mielului; şi 3) coborârea Domnului din Cer, cu armata lui Isus Hristos.
Noi trebuie să realizăm că Dumnezeu va împlini cu siguranţă şi în curând ceea ce ne-a spus prin Cartea Apocalipsei.
 
 
Judecata lui Dumnezeu!
 
Cei care cred în evanghelia apei şi a Duhului şi astfel au deveni poporul lui Dumnezeu, prin credinţă, Îl vor lăuda pentru că i-a mântuit detonate păcatele lumii. Să ne uităm la versetele 3-5: “Au spus a doua oară: “Aleluia! Fumul ei se va ridica pentru totdeauna!” Cei douăzeci şi patru de bătrâni şi cele patru fiinţe vii au căzut la pământ şi I s-au închinat Celui care stă pe tron, spunând: “Amin! Aleluia!” De la tron s-a auzit o voce, spunând: “Lăudaţi-L pe Dumnezeul nostru, toţi sclavii Lui şi cei care trăiţi în reverenţă faţă de El, mici şi mari!”
Evrei 9:27 ne spune: “Aşa cum fiecare dintre oameni trebuie să moară o dată, iar după aceea urmează judecata” Omul trebuie să fie judecat o singură dată înaintea lui Dumnezeu, dar sentinţa judecăţii sale este finală şi nu se va da înapoi. Cu alte cuvinte, cu singura Lui judecată a păcatelor fiecăruia, Dumnezeu va oferi judecata, aruncându-i pe păcătoşi în focul care arde veşnic. De aceea Biblia ne spune că “Fumul ei se va ridica pentru totdeauna!”
Probabil unii oameni se gândesc şi spun: “Odată ce mori, acesta e finalul”. Dar aceasta este gândul omului, nu a lui Dumnezeu. Deoarece fiecare are atât un trup, cât şi suflet, indifferent că oamenii cred sau nu în Dumnezeu, ei ştiu cu toţii în mod instinctive că Dumnezeu există şi cî, mai devreme sau mai târziu vor fi judecaţi înaintea Sa pentru păcatele lor.
Deoarece există un domeniu al duhurilor pentru oameni, ei ştiu că Dumnezeu, deşi nevăzut de ochii lor, totuşi există. Domeniul care poate fi văzut de ochii cărnii nu durează pentru totdeauna, dar există domeniul veşnic al adevărului, nevăzut de ochii noştri. Prosperitatea materială de pe acest pământ în timp ce ne gândim doar la bani şi doar căutarea lăcomiei materiale, nu pot fi motivul omenirii pentru a exista; scopul său cu adevărat este de a intra în domeniul veşnic a binecuvântării de a-L cunoaşte pe Dumnezeu, Creatorul întregului univers şi de a cunoaşte şi crede evanghelia apei şi a Duhului, dată de El.
Nu doar că trebuie să cunoaştem ceea ce ne-a spus Dumnezeu, dar şi trebuie să credem în el. Nu trebuie să sfârşim în iad, crezând şi încrezându-ne daor în gândurile noastre proprii. Înainte de a întâmpina suferinţa veşnică pentru păcatele noastre, trebuie să fim iertaţi de toate păcatele şi să primim viaţa veşnică, crezând acum încă de pe acest pământ în evanghelia apei şi a Duhului, dată de Isus.
Pentru fiecare, viaţa de pe acest pământ este prea scurtă. La fel cum răsare şi apune soarele în fiecare zi, călătoria scurtă a vieţilor noastre se sfârşeşte prea repede, neroditoare şi fără sens, ca şi cum am am alergat ca o veveriţă pe o bandă de alergare. Chiar dacă ai trăi o sută de ani, n-ai putea spune cu adevărat că ai trăit atât de mult.
Dacă scazi timpurile triviale din viaţa ta, cum ar fi somnul, mâncatul, mersul la baie şi făcând alte lucruri de rutină, din timpul vieţii tale, de fapt ai rămas cu foarte puţin timp. În timp ce vezi lucrurile pe care le-ai văzut deja de când te-ai născut şi în timp ce-i întâlneşti pe oameni pe care i-ai mai întâlnit, părul şi s-a înnălbit şi dintr-o dată te găseşti în faţa sfârşitului tău.
Singurul motiv pentru care viaţa noastră ca sfinţii, nu este fără sens, este deoarece noi, născându-ne în această lume, L-am întâlnit pe Domnul care a venit la noi prin apă şi Duh, am crezut în El şi astfel am primit ştergerea păcatelor noastre. Cât de fericiţi şi mulţumitori suntem! Dacă n-ar fi fost Domnul care a venit la noi prin apă şi Duh, am fi cu toţii destinaţi să intrăm în focul veşnic şi să suferim în el.
Oridecâte ori ne gândim la aceasta, încă mă sperie şi vin să-I mulţumesc Domnului încă odată. Iadul, care a intrat în existenţă datorită lui satan, este locul cel mai oribil, unde suferinţa este atât de mare încât ăţi să mori mai degrabă, totuşi n-ai putea să faci astfel. Este un loc unde focul şi pucioasa arde pentru totdeauna.
Pentru a cunoaşte evanghelia apei şi a Duhului dată de Isus în mod correct şi astfel a primi Duhul Sfânt, trebuie mai întâi să-i întâlneşti pe slujitorii lui Dumnezeu care au întâlnit deja această evanghelie a apei şi a Duhului şi care s-au născut din nou. Trăind ca şi creştin, oricine doreşte să găsească răspunsul la întrebarea de a te naşte din nou din apă şi duh şi a primi Duhul Sfânt, poate avea totul rezolvat, crezând î evanghelia apei şi a Duhului.
Biblia ne spune că Duhul lui Dumnezeu este dat în dar tuturor celor care primesc ştergerea păcatului, crezând în evanghelia apei şi a Duhului (Faptele Apostolilor 2:38). Doar cei care au Duhul Sfânt în inimile lor, fiind iertaţi de toate păcatele, prin credinţa lor în evanghelia apei şi a Duhului, se poate spune că au credinţa corectă în Isus şi doar aceia cu această credinţă pot intra în Împărăţia veşnică a lui Dumnezeu (Ioan 3:5). Dacă cineva este binecuvântat sau blestemat, este determinat de credinţa în evanghelia apei şi a Duhului.
 
 
Îmbrăcaţi în aţă fină, curaţi şi strălucitori
 
Cei care se gândesc la viitorul lor şi doresc să-şi resolve problema prezentă a ştergerii păcatelor lor, sunt cei înţelepţi şi binecuvântaţi. Deşi se poate ca cineva să fi trăit o viaţă cadrilată, plină de greşeli, dacă a crezut în evanghelia apei şi a Duhului şi a primit în inimă ştergerea păcatului şi Duhul Sfânt, această persoană a trăit cea mai de success viaţă dintre toate.
Apocalipsa 19:4-5 says, “Cei douăzeci şi patru de bătrâni şi cele patru fiinţe vii au căzut la pământ şi I s-au închinat Celui care stă pe tron, spunând: “Amin! Aleluia!” De la tron s-a auzit o voce, spunând: “Lăudaţi-L pe Dumnezeul nostru, toţi sclavii Lui şi cei care trăiţi în reverenţă faţă de El, mici şi mari!””
Aici, fraza “a trăi în reverenţă” înseamnă a accepta în nimă Cuvântul lui Isus Hristos şi a trăi potrivit acestei călăuziri. Doar cei care au fost iertaţi de păcatele lor Îl pot vedea şi lăuda pe Dumnezeu în Împărăţia Cerului. Dar cei care nu au primit astfel ştergerea păcatelor lor, vor suferi în focul arzător al iadului şi-L vor blestema pe Dumnezeu.
Să continuăm cu versetele 6-9: “Am auzit ceva ca o voce a unei mulţimi mari, ca vuietul multor ape şi ca sunetul unor tunete puternice, spunând: “Aleluia! Pentru că Domnul, Dumnezeul nostru cel Atotputernic domneşte! Să ne bucurăm, să strigăm de bucurie şi să-L glorificăm, pentru că nunta Mielului a sosit! Soţia Lui s-a pregătit - şi i s-a dat să se îmbrace cu o haină de in strălucitoare şi curată haina de in reprezintă faptele drepte ale sfinţilor.” Apoi mi-a spus: “Scrie! Fericiţi sunt cei chemaţi la masa de la nunta Mielului!” Mi-a mai spus: “Acestea sunt cuvintele adevărate ale lui Dumnezeu.””
Se spune aici că Apostolul Ioan a auzit sunetul de laudă, ca vocea unei mari mulţimi, sunetul multor ape şi sunetul unor tunete puternice. Acest sunet nu era altul decât acelor care au primit ştergerea păcatului, adunaţi şi lăudându-L pe Dumnezeu. Acest cântec de laudă era mai înainte de toate compus din lauda către Dumnezeu pentru că le-a permis să intre sub domnia Dumnezeu cel Atotputernic, să fie conduşi de El şi să trăiască cu El în glorie. Toate aceste lucruri i-au făcut pe sfinţi compleşitor de fericiţi şi bucuroşi şi-I dau glorie lui Dumnezeu. Astfel, ei nu pot decât să-L laude, strigând: “Să ne bucurăm, să strigăm de bucurie şi să-L glorificăm.”
În al doilea rand, sfinţii continuă cu lauda lor: “pentru că nunta Mielului a sosit! Soţia Lui s-a pregătit - şi i s-a dat să se îmbracecu o haină de in strălucitoare şi curată haina de in reprezintă faptele drepte ale sfinţilor.” Ce înseamnă aceasta? Înseamnă că, aşa cum a promis omenirii, Isus Se va întoarce pe acest pământ, Se va căsători cu cei care au primit Duhul Sfânt, crezând în El şi fiind născuţi din nou şi vor trăi şi locui cu ei, pentru totdeauna.
Căsătoria este unirea mirelui cu mireasa sa. Cu alte cuvinte, când Se întoarce Isus pe acest pământ, El îi va accepta şi va trăi doar cu cei care s-au născut din nou din apă şi Duh. Şi aceasta înseamnă că Îşi va construi Împărăţia de o mie de ani şi Noul Cer şi Pământ, pentru a trăi cu sfinţii pentru totdeauna. Gloria mireselor de a trăi cu acest Mire este atât de mare, încât este dincolo de descriere. Doar gândindu-ne la ea, inimile noastre se umplu de fericire.
Când vine lumea, în care va domni Isus Hristos, mireasa Lui va fi extreme de fericită, dincolo de ceea ce pot descrie cuvintele. Cât de fericiţi vor fi când sunt domniţi de Păstorul cel Bun? Deoarece Isus Hristos este Mirele bunătăţii absolute, şi domnia Sa va fi de o bunătate şi perfecţi absolută. El va domni peste Împărăţia Cerurilor.
 
 
Singura evanghelia care te va califica pentru Cer
 
Pentru a primi Duhul Sfânt şi a intra în Cer, trebuie să crezi doar în botezul şi sângele lui Isus. Deoarece Domnul nostrum a venit pe acest pământ pentru a-i mântui pe păcătoşi de toate păcatele, luând asupra Sa toate păcatele omenirii, a trebuit să fie botezat de Ioan Botezătorul. Isus Hristos a fost apoi crucificat pe Cruce în locul nostrum, a fost judecat de toate păcatele, a înviat din morţi şi a devenit Domnul mântuirii veşnice pentru cei care cred.
Acest Domn Se va întoarce pe pământ, îi va îmbrăţişa pe oameni care au devenit mireasa Sa prin credinţă şi vor trăi cu ei pentru totdeauna. Cei care au devenit mireasa Sa, vor trăi acum cu Domnul pe un pământ nou, o binecuvântare glorioasă şi glorificată pentru mirese. Copii mântuiţi ai lui Dumnezeu Îi vor da astfel slavă lui isus Hristos, lăudându-L pentru totdeauna. Aceşti oameni care trebuie să fie domniţi de Dumnezeu, se vor bucura în fericirea lor. Şi pentru această bucurie, ei Îi vor da Mirelui toată gloria.
Întreaga omenire a aşteptat acest eveniment încă de la creaţie. Acest eveniment se împlineşte când Se întoarce Isus, îi va ridica pe cei care au primit Duhul Sfânt şi trăieşte cu ei. Dumnezeu a făcut o lume nouă pentru omenire şi ne aşteaptă. Noi existăm pentru aceasta şi pentru aceasta ne-am născut în această lume.
Deoarece pasajul principal ne spune: “Soţia Lui s-a pregătit - şi i s-a dat să se îmbrace cu o haină de in strălucitoare şi curată.” Dumnezeu i-a îmbrăcat pe cei care cred în Isus Hristos, în in curat şi strălucitor. Cu alte cuvinte, cei care cred în acest Cuvânt, au primit ştergerea păcatului, iar inimile lor s-au făcut albe ca zăpada.
În felul acesta, mireasa lui Isus Hristos este pregătită deja dinainte, cu evanghelia apei şi a Duhului. Auzind şi crezând în evanghelia apei şi a Duhului pe acest pământ, te poţi naşte din nou ca mireasă a lui isus Hristos. Această credinţă este ceea ce te face mireasa lui Hristos şi această credinţă este ceea ce te califică să intri în Cer.
 
 
Cei care aşteaptă în speranţă
 
Pasajul principal ne spune: “Fericiţi sunt cei chemaţi la masa de la nunta Mielului!” Cu ce fel de credinţă ar trebui să trăiască cei care au primit ştergerea păcatelor lor? Miresele care L-au întâlnit pe Mirele lor Isus şi care trăiesc în glorie, trebuie să-şi trăiască vieţile în credinţă şi speranţă, aşteptând cu nerăbdare ziua unirii lor cu acest Mire.
Cu cât lumea se face tot mai întunecată, este totuşi speranţă pentru mireasa mântuită. Această speranţă nu este alta decât ziua când Isus Hristos, pregâtind Noul Cer şi PĂmânt pentru aceste mirese, Se va întoarce pentru a o lua. Mirele Ăşi va învia mireasa, şi-i va da viaţă veşnică. Lumea în care Mirele şi mireasa trebuie sătrăiască veşnic este un loc fără rău, nu are păcat şi nu duce lipsă de nimic. Mireasa nu aşteaptă decât acea zi. De aceea, aceia dintre noi care au primit ştergerea tuturor păcatelor noastre, trăiesc cu o astfel de credinţă şi speranţă.
Mireasa care acum trăieşte în era prezentă, în mod deosebit, are şi multe greşeli ale cărnii. Dar aşa cum ne spune 1 Corinteni 13:13: “Acum, deci, rămân acestea trei: credinţa, speranţa şi dragostea, însă cea mai mare dintre ele este dragostea”, deoarece Mirele a iubit-o astfel pe mireasă, El îi va curăţi păcatele cu botezul Său şi o va accepta ca mireasa Sa perfectă.
Această lume înainte înspre finalul său şi nu mai are speranţă. Dar chiar dacă totul merge tot mai aproape înspre distrugere, mireasa trebuie să-şi trăiască viaţa, cu speranţa sa specială. Se apropie de noi timpul împlinirii acestei speranţe. Întreaga lume riscă acum să se fărâmiţeze prin cutremure. S-a apropia ziua ca fiecare din această lume să dispară ca dinozaurii din vremruile străvechi. Dintr-o dată, această lume simplu va cădea.
Totuşi, mireasa are speranţă, deoarece când vine timpul, trupul ei va fi transformat într-un trup perfect şi va locui cu Domnul, care a devenit Mirele ei, pentru totdeauna. De aceea, mireasa trebuie să predice evanghelia apei şi a Duhului şi mai credincios, oamenilor lumeşti din această eră.
 
 
Să credem în Cuvântul adevărat al lui Dumnezeu!
 
Isus ne spune în Ioan 3:5: “Isus i-a răspuns: “Îţi spun că, într-adevăr, nimeni nu poate să intre în Împărăţia lui Dumnezeu decât dacă se naşte din apă şi din Duh!” Atunci, ce este evanghelia apei şi a Duhului? Biblia ne spune, înainte de toate, că “apa” se referă clar la botezul lui Isus şi este antiteza mântuirii (1 Petru 3:21).
Când Isus a împlinit 30 de ani, S-a dus la Ioan, care îi botezaseră pe oamenii din Israel, în Râul Iordan. Isus ne spune că Ioan Botezătorul era reprezentantul omenirii şi ultimul Preot din Vechiul Testament. Întâlnindu-l pe acest Ioan, Isus a primit botezul Său de la el, care a împlinit toată neprihănirea lui Dumnezeu (Matei 3:15, 11:11-14). Botezul pe care astfel l-a primit Isus a fost jertfa veşnică prin care toate păcatele lumii au fost trecute asupra lui Hristos Însuşi.
Încarnarea lui Isus prin Duhul Sfânt, otezul Său, sângele Său şi moartea de pe Cruce, învierea şi ridicarea Sa la Cer—toate aceste lucruri au fost lucrările Duhului Sfânt. Când crezi că Isus a venit pe acest pământ şi a făcut, prin apă şi Duh ca toate păcatele să dispară totul o singură dată, poţi deveni o persoană neprihănită, eliberată de păcat şi o mireasă a lui Hristos. Aceasta nu este ceva realizat de gândurile omului, ci vine din gândurile lui Dumnezeu Însuşi.
Adevărul este că, apa, sângele şi Duhul Sfânt sunt trei componente esenţiale pentru mântuirea oemnirii din păcat şi nici una din ele nu poate fi absentă vreodată, deloc. Biblia discută despre aceasta clar şi exact în capitolul 5 din 1 Ioan. Ne spune că aceste trei elemente ale apei, a sângelui şi a Duhul Sfânt sunt una şi că mântuirea noastră de păcat nu poate fi întreagă şi aprobată dacă lipseşte vreuna din ele.
Când cunoaştem şi credem în acest adevăr, că mântuirea perfectă este de a crede în acestea trei—apa, sângele şi Duhul Sfânt—putem realiza atunci şi accepta dragostea lui Isus care ne-a mântuit şi astfel inimile noastre pot deveni complet fără păcat. Biblia ne promite în Faptele Apostolilor 2:38: “Să vă pocăiţi şi fiecare dintre voi să fie botezat în Numele lui Isus Cristos, aşa încât păcatele voastre să fie iertate şi veţi primi darul lui Dumnezeu: Duhul Sfânt!”
Atunci ce este acest Cuvânt care ne face capabili să primim Duhul Sfânt? Nu este altul decât botezul Cuvântului lui Isus (apa) a morţii Sale de pe Cruce (sângele) şi a faptului că este Dumnezeu, învierea şi ridicarea la Cer (Duhul Sfânt). Acest Cuvânt al mântuirii fusese de fapt profeţit în scrierile lui Moise şi a altor profeţi din Vechiul Testament şi a fost împlinit şi mărturisit în toate cele patru evanghelii din Noul Testament. De asemenea, “mântuirea veşnică a ispăşirii compete”, detaliată în cartea Evrei, mărturiseşte în mod repetat neprihănirea lui Dumnezeu, pe care am primit-o prin credinţă.
Deşi fiecare din această lume păcătoasă trăieşte o viaţă a cărnii care este lipsită de slava lui Dumnezeu, el/ea trebuie să primească ştergerea păcatului oferită de Dumnezeu şi să-şi trăiască viaţa, punându-şi speranţa în Cer. Acesta este darul lui Dumnezeu pe care l-a dat omenirii. Noi trebuie să primi acest hard at nou în mod gratuit. Crezând în Cuvânt, că Domnul nostrum Se va întoarce, Îşi va construe noua Împărăţie şi ne va face să trăim în ea, este speranţa noastră adevărată. Trebuie să trăim cu această speranţă şi aceasta este ceea ce cred cel mai fervent.
Ştii tu cât de larg răspândit în această lume este păcatul? Comparat cu timpul potopului lui Noe, păcatele din această eră sunt cu mult mai răspândite. În timpul lui Noe, văzând gândurile omenirii că sunt atât de rele, Dumnezeu S-a decis să distrugă prima lume, cu potop, i-a spus lui Noe să construiască o arcă şi i-a salvat pe cei care au intrat în această arcă, crezând în Cuvântul Său.
Deşi Dumnezeu spusese că va judeca cu siguranţă lumea, cu apă, doar familia lui Noe compusă din opt, a crezut în Cuvântul Său. Astfel, ei au făcut arca, într-o perioadă de peste o sută de ani şi au intrat în ea pentru a scăpa de potop. Când ei au făcut astfel, Dumnezeu a început să-şi aducă judecata asupra primei lumi. Cerul s-a întunecat dintr-o dată şi a început să plouă torenţial. Probabil că doar într-o oră, apa ajunsese până la etajul trei. Astfel, a plouat timp de 40 de zile, scufundând întreaga lume sub apă.
La fel cum Noe şi familia sa intraseră în arcă, crezând că noua lume este pe punctul să se deschidă, tu şi eu trebuie să credem această eră, în speranţă. La fel cum ei au putut construe arca timp de o sută de ani, deoarece crezuseră în Dumnezeu, şi noi credem că trebuie să perseverăm şi să predicăm evanghelia. Dumnezeu i-a spus lui Noe: “Construieşte o arcă” (Geneza 6:14). Acest Cuvânt ne spune că “pentru a ne apăra propiria credinţă”, trebuie să ne devotăm Domnului şi a predica evanghelia.
Deşi cei născuşi din nou au speranţă, nu este nici o speranţă pentru cei care nu cred în evanghelie. Nu este decât disperare pentru cei necredincioşi evangheliei. Indiferent dacă oamenii cred în evanghelia apei şi a Duhilui, sau nu, nou totuşi trebuie să le predicăm evanghelia, cu credinţă. Era prezentă este acel fel de timp când oamenii trebuie să creadă în această evanghelie adevărată, cât de curând posibil. Cei care cred în evanghelia pe care o predicăm, vor găsi fericire, dar cei care nu cred în ea, vor fi doar blestemaţi. Cei din urmă—adică acei care nu cred în evanghelie—sunt nebunii care vor primi judecata veşnică şi vor fi aruncaţi în iad.
Nu-ţi pierde speranţa. Dacă cei neprihăniţi şi-ar pierde speranţa vreodată, doar moartea i-ar aştepta. Dacă nu avem nici o speranţă, nu am avea nici dorinţă, nici nu am avea dorinţă, nici interes, nici un alt motiv pentru care să trăim. De aceea, să trăim cu speranţă.
În era din ziua de azi, cei care cred în Isus şi astfel s-au născut din nou, sunt cu adevărat cei fericiţi. Pentru omenire, singura sa speranţă este de a primi ştergerea păcatului—adică, nu este altă speranţă decât să primească Duhul Sfânt. Când oamenii sunt iertaţi de toate păcatele, ei pot avea speranţă şi să trăiască fericiţi pentru totdeauna, dar dacă nu, doar distrugerea i-ar aştepta, deoarece nu ar fi fost primit Duhul Sfânt.
Este deoarece am primit ştergerea tuturor păcatelor mele, faptul că pot trăi în lumea din ziua de azi, cu speranţă. Speranţa şi rugăciunea mea este să-ţi trăieşti şi tu viaţa cu această speranţă. Mă rog să nu te ataşezi de gândurile trecătoare ale lumii, ci în schimb să-ţi trăieşti viaţa ca o mireasă înţeleaptă, iubindu-şi fraţii şi surorile neprihănite, ajutându-i să stea ferm în Hristos şi să-L întâlnească atunci când vine în final pentru a te lua.
Îi mulţumesc lui Dumnezeu că ne-a făcut capabili să trăim în Gloria Sa.