- All e-books and audiobooks on The New Life Mission website are free
- Explore multilingual sermons in global languages
- Two new revised editions in English have been released
- Check out our website translated into 27 languages
Temă 9: Romani (Comentarii asupra Cărții Romani)
[7-6] Lăudat fie Domnul, Mântuitorul păcătoşilor (Romani 7:14-8:2)
(Romani 7:14-8:2)
“Ştim, în adevãr, cã Legea este duhovniceascã: dar eu sînt pãmîntesc, vîndut rob pãcatului. Cãci nu ştiu ce fac: nu fac ce vreau, ci fac ce urãsc. Acum, dacã fac ce nu vreau, mãrturisesc prin aceasta cã Legea este bunã şi atunci, nu mai sînt eu cel ce face lucrul acesta, ci pãcatul care locuieşte în mine ştiu, în adevãr, cã nimic bun nu locuieşte în mine, adicã în firea mea pãmînteascã, pentrucã, ce-i drept, am voinţa sã fac binele, dar n-am puterea sã-l fac. Cãci binele, pe care vreau sã-l fac, nu-l fac, ci rãul, pe care nu vreau sã-l fac, iacã ce fac! şi dacã fac ce nu vreau sã fac, nu mai sînt eu cel ce face lucrul acesta, ci pãcatul care locuieşte în mine.Gãsesc dar în mine legea aceasta: cînd vreau sã fac binele, rãul este lipit de mine. Fiindcã, dupã omul din lãuntru îmi place Legea lui Dumnezeu; dar vãd în mãdularele mele o altã lege, care se luptã împotriva legii primite de mintea mea, şi mã ţine rob legii pãcatului, care este în mãdularele mele. O, nenorocitul de mine! Cine mã va izbãvi de acest trup de moarte? ...Mulţamiri fie aduse lui Dumnezeu, prin Isus Hristos, Domnul nostru! ... Astfel dar, cu mintea, eu slujesc legii lui Dumnezeu; dar cu firea pãmînteascã, slujesc legii pãcatului.Acum dar nu este nici o osîndire pentru ceice sînt în Hristos Isus, cari nu trãiesc dupã îndemnurile firii pãmînteşti, ci dupã îndemnurile Duhului. În adevãr, legea Duhului de viaţa în Hristos Isus, m-a izbãvit de Legea pãcatului şi a morţii…”
“Ştim, în adevãr, cã Legea este duhovniceascã: dar eu sînt pãmîntesc, vîndut rob pãcatului. Cãci nu ştiu ce fac: nu fac ce vreau, ci fac ce urãsc. Acum, dacã fac ce nu vreau, mãrturisesc prin aceasta cã Legea este bunã şi atunci, nu mai sînt eu cel ce face lucrul acesta, ci pãcatul care locuieşte în mine ştiu, în adevãr, cã nimic bun nu locuieşte în mine, adicã în firea mea pãmînteascã, pentrucã, ce-i drept, am voinţa sã fac binele, dar n-am puterea sã-l fac. Cãci binele, pe care vreau sã-l fac, nu-l fac, ci rãul, pe care nu vreau sã-l fac, iacã ce fac! şi dacã fac ce nu vreau sã fac, nu mai sînt eu cel ce face lucrul acesta, ci pãcatul care locuieşte în mine.Gãsesc dar în mine legea aceasta: cînd vreau sã fac binele, rãul este lipit de mine. Fiindcã, dupã omul din lãuntru îmi place Legea lui Dumnezeu; dar vãd în mãdularele mele o altã lege, care se luptã împotriva legii primite de mintea mea, şi mã ţine rob legii pãcatului, care este în mãdularele mele. O, nenorocitul de mine! Cine mã va izbãvi de acest trup de moarte? ...Mulţamiri fie aduse lui Dumnezeu, prin Isus Hristos, Domnul nostru! ... Astfel dar, cu mintea, eu slujesc legii lui Dumnezeu; dar cu firea pãmînteascã, slujesc legii pãcatului.Acum dar nu este nici o osîndire pentru ceice sînt în Hristos Isus, cari nu trãiesc dupã îndemnurile firii pãmînteşti, ci dupã îndemnurile Duhului. În adevãr, legea Duhului de viaţa în Hristos Isus, m-a izbãvit de Legea pãcatului şi a morţii…”
Omul este un păcătos care a moştenit păcatul
Toate fiinţele umane au moştenit păcatul de la Adam şi Eva şi au devenit seminţele păcatului. Astfel noi sunt născuţi în mod original ca vlăstare ale păcatului şi inevitabil fiinţe păcătoase. Toţi oamenii din lume nu pot decât să devină păcătoşi datorită unui înaintas, Adam, deşi nici unul din ei nu doreşte să fie un păcătos.
Care este originea păcatului?. Este moştenit de la părinţii noştri. Noi ne-am născut în păcat în inimile noastre. Aceasta este natura moştenită a păcătoşilor. Noi avem 12 feluri de păcate care sunt moştenite de la Adam şi Eva. Aceste păcate—adulterul, păcatele trupeşti, crimele, hoţiile, poftele, răutatea, înselaciunea, obscenitatea, ochiul rău, blasfemia—sunt intrinsece în inimile noastre chiar de la început când ne-am născut. Natura de bază a omului este păcatul.
Astfel, noi ne-am născut cu douăsprezece feluri de păcate. Noi nu putem decât să mărturisim că suntem păcătoşi, deoarece suntem născuţi cu păcat în inimile noastre. O fiinţă umană se naşte un păcătos şi este inevitabil un păcătos deoarece în mod original el/ea are păcat în interior, chiar dacă nu păcătuieşte toată viaţa sa. devii un păcătos deoarece te naşti cu păcat în inimă. Chiar dacă nu păcătuim cu carnea, noi nu putem evita să devenim păcătoşi, deoarece Dumnezeu se uită la inimă. Astfel, toate fiinţele umane sunt păcătoase înaintea lui Dumnezeu.
Omul comite păcatul călcării
Şi o fiinţă umană comite păcatul încalcarii. El/ea comite păcatele cu carnea, încoltind din interior păcatul. Noi numim aceste păcate “nelegiuiri” sau “încălcări”. Ele sunt jignirile comportamentelor exterioare care originează din cele douăsprezece feluri de păcate în inimile noastre. Păcatul cel rău din interior face o finţă umană să comită fapte nelegiuite şi astfel îi face păcătoase pe fiinţele umane, fără excepţie. O fiinţă umană nu pare a fi păcătoasă când este foarte tânără. Păcatul nu iese în mod remarcabil dintr-un copil mic, când este foarte tânăr, la fel cum un curmal japonez tânăr nu mai produce curmale. Dar păcatul începe să iasă tot mai mult din interior cu cât îmbatrânim şi ajungem să ştim că suntem păcătoşi. Noi numim aceste păcate nelegiuiri sau încalcari, iar ele sunt păcate comise prin comportament.
Dumnezeu spune că acestestea amândouă sunt păcate. Păcatul din inimă şi faptele nelegiuite ale cărnii sunt ambele păcate. Dumnezeu numeşte o fiinţă umană un păcătos. Toate păcatele sunt incluse în păcatele inimii şi în păcatele comportamentului. Astfel, toţi oamenii sunt născuţi păcătoşi în faţa lui Dumnezeu, indiferent că păcătuiesc prin comportamentul lor sau nu.
Necredincioşii insistă că omul se naşte bun în mod original şi că nimeni nu se naşte rău. Dar David I-a mărturisit lui Dumnezeu: “Împotriva Ta, numai împotriva Ta, am pãcãtuit şi am fãcut ce este rãu înaintea Ta; aşa cã vei fi drept în hotãrîrea Ta, şi fãrã vinã în judecata Ta. Iatã cã sînt nãscut în nelegiuire,şi în pãcat m-a zãmislit mama mea” (Psalmi 51:4-5). Acest pasaj înseamna: “Nu pot decât să comit păcat în felul acesta, deoarece sunt în mod original o sămânţă a păcatului. Eu sunt un grav păcătos. Astfel, dacă-mi iei păcatele, pot fi răscumpărat de toate păcatele şi devin neprihănit. Dar dacă nu le iei, trebuie să merg în iad. Eu am păcat, dacă zici că am păcat. Dar nu am nici un păcat, dacă zici că nu am nici un păcat. Totul depinde de Tine, Dumnezeule, şi judecata Ta.”
Strict vorbind, în faţa lui Dumnezeu, toate fiinţele umane nu pot decât să fie păcătoase, deoarece au moştenit păcatul de la părinţii lor. Ei sunt păcătoşi născuţi, indiferent de comportamentul lor. Singura cale de a scăpa din păcat este de a crede în mântuirea lui Isus. Educaţia publică îi învata pe copiii noştri o pretindere falsă, al cărei mesaj cheie poate fi sumarizat în umrătorul fel: “Toţi oamenii sunt născuţi cu natură bună. Astfel, trăieşte virtuos potrivit naturi umane bune ale fiinţelor umane. Poţi face bine dacă încerci.” Ei spun doar lucruri pozitive. Fiinţele umane trăiesc sub învataturile principiilor morale. Dar de ce comit ei păcat în inimile sau cu carnea lor în societate sau acasă?. Fac astfel deoarece s-au născut în mod original cu păcat. Fiinţele umane s-au născut ca seminţe ale păcatului. O fiinţă umană nu poate decât să cimită păcate, deşi doreşte să facă bine. Aceasta dovedeşte că suntem născuţi cu păcat.
Trebuie să te cunoşti
Oamenii nu pot decât să comită păcat cu carnea, în tot restul vieţii lor, deoarece se nasc cu păcat. Aceasta este starea originală a omenirii—trebuie să ne cunoaştem pe noi însine mai întâi. Socrate a spus: “Cunoaşte-te pe tine însuti!”. Iar Isus a spus: “Eşti un păcătos deoarece ai fost conceput în păcat şi adus în nelegiurire. Astfel trebuie să primeşti iertarea păcatelor tale.” Cunoaşte-te. Cei mai mulţi oameni se înteleg greşit. Aproape toţi oamenii trăiesc şi mor fără să se cunoască pe ei însisi. Doar oamenii întelepti se cunosc. Cei care percep şi cred în adevărul lui Isus după ce au cunoscut că sunt seminţele păcatului şi cred în adevărul lui Isus după ce au cunoscut că sunt seminţe de rău făcători, sunt cei întelepti. Ei au dreptul să intre în Împaratia Cerurilor.
Cei care nu se cunosc pe ei însisi, îi învata pe oameni să fie ipocriţi şi să nu mai păcătuiască. Îi învata pe oameni să nu-şi exprime păcatele din interior. Educatorii religioşi îi antrenează să nu păcătuiască şi să îsi suprime păcatele oridecâte ori încearca să le scoată afară. Cu toţii sunt pe cale spre iad. Cine sunt ei?. Sunt slujitorii lui Satan, păstorul fals. Ceea ce ei învata nu este ceea ce ne-a învatat Domnul. Bineînţeles, Domnul nostru nu ne-a spus să comitem păcat. Dar El ne spune: “Ai păcat, eşti un păcătos, iar plata pcăatului este moartea. Eşti pe cale spre distrugere datorită păcatelor tale. Astfel, trebuie să fii răscumpărat de păcatele. Primeşte darul mântuirii care te mântuie de taote păcatele. Atunci, toate păcatele vor fi iertate şi vei primi viaţa veşnică. Vei deveni un neprihănit, un sfânt preţios şi copilul lui Dumnezeu?
De ce le-a dat Dumnezeu fiinţelor umane legea?
Pavel a spus: “Ba încã şi Legea a venit pentruca sã se înmulteascã gresala; dar unde s-a înmultit pãcatul, acolo harul s-a înmultit şi mai mult.” (Romani 5:20). Dumnezeu ne-a dat Legea pentru ca prin ea păcatele noastre să fie revelate chiar şi mai păcătos. (Romani 7:13). El le-a dat pcătoşilor Legea Sa pentru ca ei să-şi recunoască serios păcatele.
Dumnezeu a dat Legea israeliţilor atunci când descendenţii lui Iacov au trăit în sălbăticiune după Exod. El a dat 613 feluri de porunci. De ce le-a dat Dumnezeu fiinţelor umane Legea?. Dumnezeu le-a dat Legea, mai întâi pentru că a dorit ca ei să-şi recunoască păcatele, deoarece ei nu ştiau de păcatele lor, şi în al doilea rând, deoarece sunt născuţi cu păcat.
Cele zece porunci ale Legii arată cât de grav păcătoase sunt fiinţele umane. “Sã nu ai alţi dumnezei afarã de Mine. Sã nu-ţi faci chip cioplit, nici vreo înfãtisare a lucrurilor cari sînt sus în ceruri, sau jos pe pãmînt, sau în apele mai de jos de cît pãmîntul. Sã nu te închini înaintea lor, şi sã nu le slujeşti; cãci Eu, Domnul, Dumnezeul tãu, sînt un Dumnezeu gelos, care pedepsesc nelegiuirea pãrinţilor în copii pînã la al treilea şi la al patrulea neam al celor ce Mã urãsc, şi Mã îndur pînã la al miilea neam de cei ce Mã iubesc şi pãzesc poruncile Mele. Sã nu iei în deşert Numele Domnului, Dumnezeului tãu; cãci Domnul nu va lãsa nepedepsit pe cel ce va lua în deşert Numele Lui. Adu-ţi aminte de ziua de odihnã, ca s-o sfinţeşti. Sã lucrezi şase zile, şi sã-ţi faci lucrul tãu. Dar ziua a saptea este ziua de odihnã închinatã Domnului, Dumnezeului tãu: sã nu faci nicio lucrare în ea, nici tu, nici fiul tãu, nici fiica ta, nici robul tãu, nici roaba ta, nici vita ta, nici strãinul care este în casa ta. Cãci în sase zile a fãcut Domnul cerurile, pãmîntul si marea, şi tot ce este în ele, iar în ziua a şaptea S-a odihnit: de aceea a binecuvîntat Domnul ziua de odihnã şi a sfinţit-o. Cinsteste pe tatãl tãu şi pe mama ta, pentruca sã ţi se lungeascã zilele în ţara, pe care ţi-o dã Domnul, Dumnezeul tãu. Sã nu ucizi. Sã nu preacurvesti. Sã nu furi. Sã nu mãrturisesti strîmb împotriva aproapelui tãu. Sã nu pofteşti casa aproapelui tãu; sã nu pofteşti nevasta aproapelui tãu, nici robul lui, nici roaba lui, nici boul lui, nici mãgarul lui, nici vreun alt lucru, care este al aproapelui tãu” (Exod 20:3-17).
Dumnezeu ne-a dat tuturor legea şi prin ea El ne-a învatat exact ce fel de păcat avem în inimile noastre. Dumnezeu ne-a învatat că suntem păcătoşi totali înaintea lui Dumnezeu, iar El ne-a luminat cu privire la adevărul că noi suntem păcătoşi deoarece nu putem ţine Legea.
Este posibil ca o fiinţă umană să ţină Legea lui Dumnezeu? Când Dumnezeu le-a spus israeliţilor şi neamurilor să nu aibă alţi dumnezei înaintea Lui, El a dorit să-i lumineze că sunt păcătoşi care, chiar de la început, nu au putut ţine nici măcar prima poruncă. Prin porunci, ei au ajuns să ştie că au iubit alte creaturi, mai mult decât Creatorul. Ei au realizat că au luat numele Domnului în deşert, că au făcut şi au slujit idoli pe care i-a urât Dumnezeu şi că nici măcar nu s-au odihnit când Dumnezeu le-a dat odihna de dragul lor. De asemenea, ei au aflat că nu şi-au respectat păcrinţii, au ucis, au comis adulter şi că au făcut toate faptele nelegiuite pe care Dumnezeu le-a spus să nu le facă. Ei nu au putut, pe scurt să ţină Legea lui Dumnezeu.
Legea are stăpânire asupra celor ale căror păcate nu sunt iertate înca
Întelegi de ce Dumnezeu ne-a dat Legea?. Dumnezeu a dat Legea mai întâi celor care nu sunt nsăcuţi din nou. “Nu ştiţi, fraţilor, - cãci vorbesc unor oameni cari cunosc Legea - cã Legea are stãpînire asupra omului cîtã vreme trãieşte el?” (Romani 7:1) Dumnezeu a dat Legea celor care au moştenit păcatul de la înaintasii lor şi nu s-au născut înca, totuşi pentru a-i face să se jelească sub păcat. Legea are stăpânire asupra unei persoane atâta timp cât ea trăieşte. Fiecare descendent al lui Adam are douăsprezece feluri de păcate în inima sa. Dumnezeu a dat Legea celor care au păcat în inima lor şi le-a spus că au păcate fatale. Astfel, oridecâte ori ies din noi păcatele de crimă şi adulter şi ne fac să păcătuim, Legea ne spune: “Dumnezeu ţi-a spus să nu comiţi adulter. Dar ai comis din nou adulter. Astfel, eşti un păcătos. Dumnezeu ţi-a spus să nu ucizi, dar tu ai omorât cu ura ta. Eşti un păcătos care ucide şi comite adulter. Dumnezeu ţi-a spus să nu furi, dar tu ai furat din nou. Deci eşti un hoţ: “În felul acesta, păcatul vine în existenţă unde există Legea.
De aceea Pavel a spus: “Nu ştiţi, fraţilor, - cãci vorbesc unor oameni cari cunosc Legea - cã Legea are stãpînire asupra omului cîtã vreme trãieşte el?” Legea are stăpânire asupra celor ale căror păcate nu sunt iertate înca. Neamurilor, care nu cunosc Legea lui Dumnezeu, conştiinţa lor devine Lege pentru ei. Când ei fac rău, conştiinţa le spune că au păcătuit. La fel, conştiinţa necredincioşilor funcţionează ca Lege pentru ei şi recunosc păcatele prin conştiinţa lor (Romani 2:15).
De ce nu slujeşti Creatorului, când chiar şi conştiinţa ta îti spune că este Creatorul?. De ce nu-L cauţi pe Dumnezeu?. De ce îti înseli inima?. Ar trebui să-ţi fie ruşine de păcatele tale şi teamă că alţi oameni vor afla despre păcatele tale. Dar păcătoşii care nu-L recunosc pe Dumnezeu şi care îsi însala inimile, nu au nici o ruşine.
Ne este ruşine de noi însine atunci când la uităm la cer, la pământ, la alţi oameni, sau la orice creatură, dacă avem păcat. Dumnezeu le-a dat conştiinţă fiinţelor umane şi legea conştiinţei scoate în evidenţă păcatul. Dar cei mai mulţi dintre ei trăiesc fără Dumnezeu, fiind ipocriţi în faţa lui Dumnezeu şi trăind aşa cum le place. Ei sunt destinaţi iadului. Aşa cum le aminteşte Pavel să fie atenţi la Lege: “Nu ştiţi, fraţilor, - cãci vorbesc unor oameni cari cunosc Legea - cã Legea are stãpînire asupra omului cîtã vreme trãieşte el?” O fiinţă umană trebuie să se nască de două ori—odată ca păcătos şi apoi să se nască din nou prin harul răscumpărării lui Dumnezeu pentru a trăi ca un neprihănit.
Pavel a explicat cum ne-a mântuit Domnul din blestemul legii păcatului, în următorul fel: “Cãci femeia mãritatã este legatã prin Lege de bãrbatul ei cîtã vreme trãieşte el;dar dacã-i moare bãrbatul, este deslegatã de legea bãrbatului ei. Dacã deci, cînd îi trãieşte bãrbatul, ea se mãritã dupã altul, se va chema preacurvã; dar dacã-i moare bãrbatul, este deslegatã de Lege, asa cã nu mai este preacurvã, dacã se mãritã dupã altul.” (Romani 7:2-3).
Dacă o femeie căsătorită are o aventură, se numeşte preacurvă. Dar dacă soţul ei este mort iar ea atunci se căsătoreşte cu un al bărbat, nu este nimic greşit în aceasta. Aceeaşi logică se aplică eliberarea ta din legea păcatului. Legea are stăpânire asupradescendenţilor lui Adam ale cărui păcate nu sunt iertare înca. La spune: “Sunteţi păcătoşi”. Astfel ei ajung să-şi mărturisească sub Lege păcătoşenia, spunând: “Trebuie să merg în iad. Sunt un păcătos. Este natural să merg în iad datorită plăţii păcatelor mele.” Dar dacă mor faţă de Lege prin corpul lui Hristos, Legea nu mai poate avea stăpânire asupra noastră, deoarece noi însine am fost crucificaţi cu Hristos, fiind botezaţi în El.
Noi, cei vechi suntem morţi
Domnul nostru a avut grijă de soţii noştri bătrâni şi ne-a făcut posibil să ne căsătorim cu El. “Tot astfel, fraţii mei, prin trupul lui Hristos, şi voi aţi murit în ce priveşte Legea, ca sã fiţi ai altuia, adicã ai Celuice a înviat din morţi; şi aceasta, ca sã aducem roadã pentru Dumnezeu” (Romans 7:4). Dumnezeu a dat Legea tuturor fiinţelor umane care s-au născut cu păcat, datorită înaintasului lor obişnuit, Adam, astfel păcatul, prin poruncă poate fi revelat şi mai mult. El i-a făcut să trăiască sub judecata lui Dumnezeu, dar El i-a mântuit prin trupul lui Hristos. Isus Hristos a murit în locul nostru. Nu e corect să mergem în iad, potrivit legii lui Dumnezeu? Este corect. Totuşi, Domnul a fost trimis în lume, a luat asupra Sa toate păcatele cu botezul Său, în Râul Iordan, a fost crucificat, judecat şi blestemat de mânia Legii, în locul nostru. Prin aceasta şi doar aceasta putem fi mântuiţi şi să ne naştem din nou, crezând în ea.
Cei care sunt născuţi din nou trebuie să meargă în iad. Ar trebui să creadă în Isus şi să fie mântuiţi. Noi trebuie să murim cu Isus Hristos. Dacă omul nostru cel vechi nu moare o dată, nu putem deveni noi creaturi şi să intrăm în Împaratia Cerurilor. Dacă omul nostru cel vechi nu a fost judecat potrivit Legii, prin credinţa naostră unită în Isus, trebuie să fim judecaţi şi să fim trimişi iadului. Toţi cei care sunt născuţi din nou ar trebui să meargă în iad.
Necredincioşii trăiesc bine, se bucură de ceea ce poate oferi o viaţă bună, dar nu le pasă de pedepsele lor veşnice. Toate fiinţele umane ar trebui să primească iertarea păcatelor, prin Domnul Isus în timp ce trăiesc pe acest pământ. Fiecare om vechi trebuie să moară o singură dată în unire cu Isus, prin credinţă, deoarece noi nu putem să ne naştem din nou, după plecarea noastră din această lume. Noi trebuie să murim o singură dată şi să fim eliberaţi de păcatele noastre prin credinţa noastră în Isus Hristos. prin cine?. Prin trupul lui Isus Hristos. Cum?. Crezând că Isus a venit în această lume şi ne-a luat toate păcatele. Eşti mort?. Este cineva care să nu fie înca mort?. Poate te întrebi: “Cum să devin mort?. Cum sunt acum în viaţă, dacă am fost mort?”. Acesta este secretul; este misterul pe care nici o religie nu o poate rezolva.
Doar cel născut din nou poate spune că omul lor cel vechi este deja mort cu Isus. Păcătoşii se pot naşte din nou, iar omul lor cel vechi poate fi mort doar când ascultă de Cuvântul lui Dumnezeu de la cel născut din nou. Şi prin aceasta ei pot deveni slujitorii lui Dumnezeu. Toate fiinţele umane trebuie să asculte de Cuvântul lui Dumnezeu de la sfinţii născuţi din nou. Tu nu te poţi naşte din nou când le ignori învataturile. Nici Pavel nu s-a putut naşte din nou fără Hristos, deşi el învatase Cuvântul lui Dumnezeu de la Gamaliel, unul dintre cei mai proeminenţi învatatori ai Legii din acel timp. Cât de mulţumitori suntem!. Putem produce roadele neprihănirii lui Dumnezeu crezând în Isus Hristos care a înviat din morţi, când murim prin trupul lui Isus Hristos, prin credinţă. Noi putem produce nouă feluri de roade ale Duhului Sfânt.
Pasiunile păcătoase din membrele noastre produceau roada păcatului
“Cãci, cînd trãiam supt firea noastrã pãmînteascã, patimile pãcatelor, aţîţate de Lege, lucrau în mãdularele noastre, şi ne fãceau sã aducem roade pentru moarte.” (Romani 7:5). “Cînd trãiam supt firea noastrã pãmînteascã” înseamna “înainte să ne naştem din nou”. Pasiunile păcătoase din mădularele noastre au produs roada morţii atunci când nu am avut credinţă prin trupul lui Isus Hristos. Pasiunile păcătoase au lucrat constant în mădularele noastre în acel timp. Există douăsprezece feluri de păcate în inimă. Spus altfel, aceasta înseamna că sunt în inimile noastre douăsprezece feluri de receptacole ale păcatului. De exemplu, astăzi, păcatul adulterului poate ieşi din receptacolul şi să agite inima. Atunci, inima porunceşte capului: “Adulterul iese din gaură şi îmi spune să comit adulter.” Atunci, capul răspunde: “Bine. Voi porunci braţelor şi picioarelor să execute. Ascultaţi braţelor şi picioarelor, faceţi cum doriţi. Grăbiţi-vă!”. Capul porunceşte mădularelor să meargă unde carnea comite adulter. Atunci, trupul merge şi face ceea ce porunceşte capul. La fel, când pcăatul crimei iese din gaura sa, agită inima, iar inima face capul să se mânie pe cineva. Apoi, capul porunceşte trupului să se pregătească aceasta. Păcatul lucrează în mădularele sale în felul acesta.
Acesta este motivul pentru care ar trebui să primim iertarea de păcatele noastre. Dacă nu avem iertarea de păcat, nu putem decât de facem ceea ce porunceşte inima, deşi nu este ceea ce dorim să facem. Fiecare ar trebui să se nască din nou prin evanghelia adevărată. Devii întreg atunci când eşti născut din nou, la fel cum un curmal devine o cicadă Pastorii slujesc cu adevărat Domnului doar după ce s-au născut din nou. Înainte să se nască din nou, tot ceea ce pot spune este: “Dragi sfinţi, trebuie să faceţi bine”. Aceasta este asemănător cu a spune celui bolnav să se vindece. Ei îsi îndeamna congregaţiile să-şi cureţe singuri inima, deşi ei însisi nu ştiu cum să-şi cureţe propriile lor inimi păcătoase.
Pasuinile păcătoase din mădularele noastre produce roada morţii. O persoană nu comite păcat deoarece doreşte să păcătuiască?. Noi comitem păcat ca slujitori ai păcatului, deoarece ne-am născut cu păcat, deoarece toate păcatele noastre nu au fost şterse înca, şi deoarece trebuie înca să murim prin trupul lui Isus Hristos. Noi păcătuim, deşi urâm să facem aceasta. De aceea, fiecare trebuie să primească iertarea de păcat.
Este mai bine ca pastorii ale căror păcate nu le-au fost luate înca, să renunţe la slujirea Domnului. Ar fi mai bine să vândă varză chinzească. Eu le recomand să facă astfel. Ar fi mai bine să facă astfel decât să-i însele pe oameni, spunându-le minciuni pentru a face mulţi bani şi să-şi însuseasca ofertele, îngrasându-se ca porcii.
Dacă n-ai fost mântuit de păcatele tale, păcatul şi pasiunile din mădularele tale produc fructul morţii. Noi Îi putem sluji Domnuluisub harul Său, primind Duhul Sfânt după ce toate păcatele ne sunt luate. Dar noi nu putem să-I slujim Domnului, sub Lege. Astfel Domnul ne spune: “Dar acum, am fost izbãviţi de Lege, şi sîntem morţi faţa de Legea aceasta, care ne ţinea robi, pentruca sã slujim lui Dumnezeu într-un duh nou, iar nu dupã vechea slovã.” (Romani 7:6).
Legea face ca păcatele noastre să devină peste măsură de păcătoase
“Deci ce vom zice? Legea este ceva pãcãtos?Nici de cum! Dimpotrivã, pãcatul nu l-am cunoscut decît prin Lege. De pildã, n-aş fi cunoscut pofta, dacã Legea nu mi-ar fi spus: Sã nu pofteşti!"Apoi pãcatul a luat prilejul, şi a fãcut sã se nascã în mine prin porunca tot felul de pofte; cãci fãrã Lege, pãcatul este mort. Odinioarã, fiindcã eram fãrã Lege, trãiam; dar cînd a venit porunca, pãcatul a înviat, şi eu am murit şi porunca, ea, care trebuia sã-mi dea viaţă, mi-a pricinuit moartea. Pentrucã pãcatul a luat prilejul prin ea m-a amãgit, şi prin însãs, porunca aceasta m-a lovit cu moartea. Asa cã Legea, negreşit, este sfîntã, şi porunca este sfîntã, dreaptã şi bunã. Atunci, un lucru bun mi-a dat moartea? Nicidecum. Dar pãcatul, tocmai ca sã iasã la ivealã ca pãcat, mi-a dat moartea printr-un lucru bun, pentruca pãcatul sã se arate afarã din cale de pãcãtos, prin faptul cã se slujea de aceeaş poruncã.” (Romani 7:7-13).
Pavel a spus că Dumnezeu ne-a dat legea pentru a face păcatele noastre să devină peste măsură de păcătoase. De asemenea el a spus: “Cãci nimeni nu va fi socotit neprihãnit înaintea Lui, prin faptele Legii, deoarece prin Lege vine cunoştinta deplinã a pãcatului. Iertarea prin credinţă.” (Romani 3:20). Totuşi, cei mai mulţi creştini încearca să trăiască prin Lege, în timp ce urmăresc neprihănirea Legii. Astfel, atât de mulţi pastori, care nu sunt născuţi din nou, sunt siguri că oamenii se îmbolnavesc datorită neascultării lor de Lege şi că se pot însanatosi dacă vor trăi doar prin Lege.
Putem conclude cu adevărat că neascultarea noastră de Lege ne cauzează toate aceste boli?. Mulţi creştini, pastori, precum şi credincioşii, cred că lucrurile nu merg bine deoarece nu au trăit potrivit Cuvântului lui Dumnezeu. Ei cred că sunt bolnavi datorită păcatelor lor. Le este frică de păcat. Plâng în fiecare zi. Mai bine ar adăuga un pasaj din Biblie care spune: “Plângeţi de-a pururi. Plângeţi fără încetare. În orice lucru, plângeţi.” chiar dacă Biblia ne spune să: “Bucuraţi-vã întotdeauna. Rugaţi-vã neîncetat. Multãmiţi lui Dumnezeu pentru toate lucrurile; cãci aceasta este voia lui Dumnezeu, în Hristos Isus, cu privire la voi.” (1 Tesaloniceni 5:16-18) Dar pastorii falşi îi învata pe oameni să plângă mereu, să plângă fără încetare, ca şi cum ridurile de la atâta plâns sunt indicatoarele credinţei lor.
Cei cu credinţa legalistică pretind că cei care plâng au credinţă bună. Pastorii falşi, care nu sunt născuţi din nou, desemnează o femeie care plânge bine, să fie diaconiţă şi un bărbat care stârneşte plânsul, ca bătrân. Nu plânge în biserică; plângi acasă, dacă chiar vrei să plângi. De ce a fost Isus crucificat?. Ca să ne facă bebeluşi care plâng?. Bineînţeles că nu!. Isus ne-a luat toată tristeţea, blestemele, bolile şi durerile noastre odată şi pentru totdeauna, pentru ca crucificarea Sa să ne facă să nu mai plângem, ci în schimb să trăim fericiţi. Atunci de ce plâng ei?. Trebuie să fie trimişi înapoi acasă dacă încearca să plângă în biserica nou născută a lui Dumnezeu.
Care este diferenţa dintre cel născut din nou şi cei care nu sunt născuţi din nou?
Legea nu greşeşte niciodată. Legea este sfântă. Este cu adevărat neprihănită în timp ce noi nu suntem neprihăniţi deloc. Noi suntem opusul Legii, deoarece suntem nsăcuţi cu păcat, ca descendenţi ai lui Adam. Noi facem ceea ce nu ar trebui să facem, în timp ce nu putem face ceea ce ar trebui să facem. Astfel, Legea ne face să devenim peste măsură de păcătoşi.
“Ştim, în adevãr, cã Legea este duhovniceascã: dar eu sînt pãmîntesc, vîndut rob pãcatului.Cãci nu ştiu ce fac: nu fac ce vreau, ci fac ce urãsc. Acum, dacã fac ce nu vreau, mãrturisesc prin aceasta cã Legea este bunã şi atunci, nu mai sînt eu cel ce face lucrul acesta, ci pãcatul care locuieşte în mine ştiu, în adevãr, cã nimic bun nu locuieşte în mine, adicã în firea mea pãmînteascã, pentrucã, ce-i drept, am voinţa sã fac binele, dar n-am puterea sã-l fac. Cãci binele, pe care vreau sã-l fac, nu-l fac, ci rãul, pe care nu vreau sã-l fac, iacã ce fac! şi dacã fac ce nu vreau sã fac, nu mai sînt eu cel ce face lucrul acesta, ci pãcatul care locuieşte în mine.Gãsesc dar în mine legea aceasta: cînd vreau sã fac binele, rãul este lipit de mine. Fiindcã, dupã omul din lãuntru îmi place Legea lui Dumnezeu; dar vãd în mãdularele mele o altã lege, care se luptã împotriva legii primite de mintea mea, şi mã ţine rob legii pãcatului, care este în mãdularele mele. O, nenorocitul de mine! Cine mã va izbãvi de acest trup de moarte?” (Romani 7:14-24)
Înainte de acest pasaj, Pavel spune că toţi, inclusiv eu, ar trebui să fim judecaţi o dată de către Lege. El spune că doar cei care au primit toată mânia şi judecăţile Legii, prin trupul lui Isus Hristos, pot produce roadele neprihănirii lui Dumnezeu. De asemenea el spune că nimic bun nu locuieşte în el şi că cel care nu se naşte din nou nu poate decât să păcătuiască. La fel şi cel care este născut din nou. Dar există o diferenţă între cei doi. Cei care sunt născuţi din nou, au atât carnea, cât şi Duhul, astfel că există două feluri de dorinţe în ei. Dar cei care nu sunt născuţi din nou totuşi, nu au decât pofta cărnii, iar nu doresc decât să păcătuiască. Aceste este scopul lor în viaţă, obişnuit pentru cei care nu sunt născuţi din nou.
Păcatul îi face pe oameni să păcătuiască. Romani 7:20 spune. “şi dacã fac ce nu vreau sã fac, nu mai sînt eu cel ce face lucrul acesta, ci pãcatul care locuieşte în mine”. Nu. Atunci este păcat în inimile celor care nu sunt născuţi din nou?. Da!. Dacă ai păcat în inima ta, păcatul lucrează în carne şi te face să comiţi chiar şi mai multe păcate. . Cãci binele, pe care vreau sã-l fac, nu-l fac, ci rãul, pe care nu vreau sã-l fac, iacã ce fac! şi dacã fac ce nu vreau sã fac, nu mai sînt eu cel ce face lucrul acesta, ci pãcatul care locuieşte în mine”. Fiinţele umane nu pot decât să păcătuiască toată viaţa, deoarece sunt născuţi cu păcat.
Cel născut din nou poate produce roadele Duhului în mod spontan. Dar cei care nu sunt născuţi din nou nu pot produce astfel de roade. Ei nu au milă de alţii. Unii dintre ei chiar îsi omoară proprii lor copii, dacă copiii lor nu-i ascultă. Cruzimile ies din inimile lor şi-şi omoară copii în inimile lor atunci când copiii nu-i ascultă. Deşi de fapt nu-şi omoară copiii, cu inimile lor îi omoară de nenumărate de ori.
Întelegi ce încerc să spun aici?. Dar cel neprihănit nu poate face un astfel de lucru. poate intră în certuri, dar nu pot şi nu vor să aibă inimi atât de crude, umplute de o astfel de amărăciune şi mânie, ca alţii.
În schimb, cel neprihănit doreşte să aibă milă de oameni cu inimile lor, chiar şi de cei cu care poate se ceartă cu privire la opiniilor lor diferite. “Gãsesc dar în mine legea aceasta: cînd vreau sã fac binele, rãul este lipit de mine.” Fiinţele umane doresc să facă bine deoarece au fost create după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu. Dar în timp ce păcatele lor există în inimile lor, doar lucruri rele ies din ei Creştini care nu sunt născuţi din nou vorbesc unul cu altul, plângându-se: “Doresc cu adevărat să fac bine, dar nu pot. Nu ştiu de ce nu pot.” Ei trebuie să ştie că nu pot, deoarece sunt păcătoşi care nu au fost înca mântuiţi. Ei nu pot face bine deoarece au păcat în inimile lor. Cei născuţi din nou au dorinţele Duhului, precum şi poftele cărnii, dar cei nu sunt născuţi din nou înca, nu au Duhul. Aceasta este diferenţa-cheie care îi distinge pe cei născuţi din nou, de cei care nu sunt.
Pavel vorbeşte despre starea sa că nu este născut din nou, în capitolul 7. Explcând Legea din capitolul 7:1 şi mai departe, El spune că nu poate face binele pe care doreşte să-l facă, dar că face răul pe care nu doreşte să-l facă. Cu alte cuvinte, Pavel nu a avut nici o dorinţă să păcătuiască, şi dorea să facă binele doar şi totuşi putea face exact doar ceea ce nu dorea să facă, în timp ce, ceea ce a dorit cu adevărat să facă în inima sa găsea imposibil de făcut. “O, nenorocitul de mine, cine mă va izbăvi de acest trup de moarte?”. El îsi plânge această soartă tristă a sa, dar imediat Îl laudă pe Domnul, spunând: “Îi mulţumesc lui Dumnezeu—prin Isus Hristos, Domnul nostru!”.
Întelegi ceea ce înseamna aceasta?. Noi, cei născuţi din nou, putem întelege aceasta, dar cei care nuc sunt născuţi din nou nu o pot întelege niciodată. Un curmal care nu a devenit niciodată o cicada, nu poate întelege niciodată ceea ce spune o cicada: “Uau!. Cânt cântece câteva ore pe zi pe un copac. Cât de răcoros este vântul!”. Un curmal ar replica de jos: “Chiar?. Ce este vântul!”. Acesta nu poate întelege niciodată ceea ce spune cicadaua, dar cicadaua ştie ce este vântul.
Deoarece Pavel a fost născut din nou, el a putut explica exact care este diferenţa dintre cei care sunt născuţi din nou şi cei care nu sunt. El spune că Mântuitorul care l-a mântuit este Isus Hristos. Ne-a mântuit Isus Hristos?. Bineînţeles că da!. “Astfel dar, cu mintea, eu slujesc legii lui Dumnezeu; dar cu firea pãmînteascã, slujesc legii pãcatului.”
Cei ale căror păcate au fost luate pot sluji legii lui Dumnezeu cu inimile. Atunci, ce slujesc ei cu carnea?. Ei slujesc legea păcatului cu carnea lor. Carnii îi place să păcătuiască deoarece nu s-a schimbat deloc. Carnea doreşte lucrurile cărnii, iar Duhul doreşte lucrurile Duhului. Astfel, cei ale căror păcate au fost luate, pot şi doresc să-L urmeze pe Domnul, deoarece Duhul Sfânt locuieşte acum în ei. Dar cei ale cărăr păcate nu au fost luate, nu pot decât să urmeze păcatul, atât cu minţile lor, cât şi carnea. Cei născuţi din nou, ale căror păcate nu au fost luate, Îl pot urma pe Dumnezeu cu minţile lor, deşi carnea lor umrează păcatul.
Legea Duhului vieţii din Hristos Isus ne-a făcut liberi de legea păcatului şi a morţii
Să sărim la Romani 8:1 acum. Cei ale căror păcate au fost luate, crezând în mântuirea lui Isus, nu mai sunt judecaţi de Lege, deşi s-au născut păcătoşi. “Acum dar nu este nici o osîndire pentru ceice sînt în Hristos Isus, cari nu trãiesc dupã îndemnurile firii pãmînteşti, ci dupã îndemnurile Duhului .În adevãr, legea Duhului de viaţa în Hristos Isus, m-a izbãvit de Legea pãcatului şi a morţii.” (Romani 8:1-2).
De aceea, nu mai există nici o condamnare pentru cei care sunt în Hristos Isus. Nu este nici o condamnare!. Cei care sunt născuţi din nou nu au nici un păcat şi nu poate fi nici o judecată asupra lor. Nici un păcat nu rămâne în inimile lor deoarece legea Duhului vieţii din Hristos Isus i-a făcut liberi de legea păcatului şi a morţii. Domnul nostru este originea vieţii. El a devenit Mielul lui Dumnezeu, fiind conceput prin Duhul Sfânt şi a luat asupra Sa toate păcatele lumii, la Râul Iordan, prin botezul Său de la Ioan. Judecat în locul nostru, a fost crucificat pentru noi. Prin aceasta, El a luat păcatele noastre asupra Sa în mod complet.
Atunci, trebuie să murim din ou datorită păcatelor noastre?. Avem ceva petnru care să fim judecaţi?. Avem păcat în noi, dacă toate păcatele au fost trecute asupra lui Isus Hristos prin botezul Său?. Bineînţeles că nu!. Nu trebuie să fim judecaţi, deoarece Domnul a fost judecat în Râul Iordan, crucificat în locul nostru şi a înviat din nou din morţi a treia zi, pentru a-I mântui pe toţi păcătoşii.
Mântuirea lui Dumnezeu ne eliberează de judecata Sa, în timp ce Legea aduce mânie. “Legea Duhului de viaţa în Hristos Isus, m-a izbãvit de Legea pãcatului şi a morţii.” Mânia lui Dumnezeu este revelată celor care au păcat. Dumnezeu îi trimite în iad. Dar Domnul ne-a eliberat de legea păcatului şi a morţii, luând asupra Sa toate păcatele din inima naostră. El ne-a făcut credincioşi, care sunt în Isus Hristos, ne-a eliberat de păcat. Au fost luate păcatele tale?.
“Cãci - lucru cu neputinţa Legii, întrucît firea pãmînteascã (Greceşte: carnea, aici şi peste tot unde e firea pãmînteascã.) o fãcea fãrã putere - Dumnezeu a osîndit pãcatul în firea pãmînteascã, trimeţînd, din pricina pãcatului, pe însus Fiul Sãu într-o fire asemãnãtoare cu a pãcatului, pentruca porunca Legii sã fie împlinitã în noi, cari trãim nu dupã îndemnurile firii pãmînteşti, ci dupã îndemnurile Duhului.” (Romani 8:3-4).
Domnul nostru ne spune clar aici, carnea este slabă şi nu poate respecta cerinţa neprihănită a Legii. Legea lui Dumnezeu este cu siguranţă bună şi frumoasă, dar nu putem trăi prin ea deoarece carnea noastră este atât de slabă. Legea lui Dumnezeu ne cere să fim perfecţi. Ne cere să atingem ascultarea complată de Legea lui Dumnezeu, dar carnea naostră nu poate trăi prin toate cerinţele Legii, datorită slăbiciunii sale. Astfel, Legea aduce mânia asupra noastră. Dar petnru ce este Isus, dacă tot vom fi judecaţi până la urmă?.
Dumnezeu L-a trimis pe unicul Său Fiu pentru a ne mântui. Dumnezeu ne-a dat neprihănirea Sa, trimiţându-L pe Fiul Său, în asemănarea cărnii păcătoase: “A condamnat păcatul în carne?. Dumnezeu a trecut toate păcatele noastre asupra lui Isus, pentru ca cerinţa neprihănită a Legii să se împlineasca în nou, care umblăm nu după carne, ci după Duhul.” Păcatele noastre ne sunt luate prin credinţa noastră în Isus Hristos, cu inimile noastre. Păcatele ne sunt şterse când recunoaştem ceea ce a făcut Isus Hristos pentru noi.
Cei care trăiesc potrivit Duhului şi cei care trăiesc potrivit cărnii
Există două feluri de creştini: “cei care îsi urmează propriile gânduri şi cei care urmează Cuvântul adevărului. Cei din urmă pot fi mântuiţi şi devin neprihăniţi, în timp ce primii vor pieri.
“În adevãr, ceice trãiesc dupã îndemnurile firii pãmîntesti, umblã dupã lucrurile firii pãmînteşti; pe cînd cei ce trãiesc dupã îndemnurile Duhului, umblã dupã lucrurile Duhului şi umblarea dupã lucrurile firii pãmînteşti, este moarte, pe cînd umblarea dupã lucrurile Duhului este viaţa şi pace.” (Romani 8:5-6). Cei care cred că a crede în Dumnezeu este a trăi potrivit Legii, nu pot fi niciodată perfecţi. “ceice trãiesc dupã îndemnurile firii pãmîntesti, umblã dupã lucrurile firii pãmînteşti.”
Lucrurile cărnii curăţă doar lucrurile din exterior. Cei care fac astfel, curăţă praful de pe Biblie şi merg la biserică în fiecare duminică cu mersul lor sfânt, deşi se luptă cu soţiile lor şi sunt răi acasă. Devin îngeri duminica.
“Bună, ce faci?”
“Bucuros să te întâlnesc din nou.”
Ei spun “Amin” de multe ori, oridecâte ori pastorul lor predică cu o voce sfântă şi într-o manieră plină de milă. Uşor ei ies din biserică după serviciul de slujire, dar devin diferiţi imediat ce dispare biserica din văzul lor.
“Ce mi-a spus Cuvântul lui Dumnezeu?. Nu-mi amintesc; să mergem să bem ceva?”.
Ei sunt îngeri în biserică, dar devin fiinţe carnale imediat când sunt departe de biserică.
De aceea, păcătoşii trebuie să se roage lui Dumnezeu în felul următor: “Dumnezeule, te rog să mă mântuieşti, pe mine o fiinţă mizerabilă. Nu pot intra în Împaratia Cerurilor şi voi merge în iad dacă nu mă mântuieşti. Dacă îmi speli toate păcatele pe care le comit până mor, pot intra în Împaratia Cerurilor, prin credinţă.” Ei trebuie să se sprijine în întregime pe Dumnezeu.
Fiecare credincios poate primi răscumpărarea de păcatele sale şi pot duce o viaţă religioasă atunci când urmează Cuvântul lui Dumnezeu. “Cei ce trãiesc dupã îndemnurile Duhului, umblã dupã lucrurile Duhului şi umblarea dupã lucrurile firii pãmînteşti, este moarte, pe cînd umblarea dupã lucrurile Duhului este viaţa şi pace.” Dacă gândim şi credem potrivit adevărului lui Dumnezeu, pacea va veni la noi. “Fiindcã umblarea dupã lucrurile firii pãmînteşti este vrãjmãşie împotriva lui Dumnezeu, cãci, ea nu se supune Legii lui Dumnezeu, şi nici nu poate sã se supunã.Deci, ceice sînt pãmînteşti, nu pot sã placã lui Dumnezeu.” (Romani 8:7-8). Cei ale căror păcate nu sunt luate înca şi care înca sunt în carne, nu pot să placă niciodată lui Dumnezeu.
“Voi însã nu mai sînteţi pãmînteşti, ci duhovniceşti, dacã Duhul lui Dumnezeu locuieşte în adevãr în voi. Dacã n-are cineva Duhul lui Hristos, nu este al Lui.” (Romani 8:9). Oamenii sunt confuzi cu aceste pasaje, deoarece Pavel vorbeşte cu cuvinte profund spirituale. Cei care nu sunt născuţi din nou sunt confuzi cu Romani capitolul 7 şi 8. Ei nu pot întelege niciodată această parte din Biblie. Dar noi, cei născuţi din nou, nu sunt în carne şi nu trăiesc doar pentru carne.
Citeşte cu atenţia ce spune Pavel în pasajul de mai sus. Locuieşte Duhul Sfânt în tine?. Dacă cineva nu are Duhul lui Hristos, persoana nu este a Sa. Dacă nu este a aSa, atunci înseamna că această persoană este a Satanei şi este un păcătos destinat iadului.
“Şi dacã Hristos este în voi, trupul vostru, da, este supus morţii, din pricina pãcatului; dar duhul vostru este viu, din pricina neprihãnirii. Şi dacã Duhul Celui ce a înviat pe Isus dintre cei morţi locuieşte în voi, Cel ce a înviat pe Hristos Isus din morţi, va învia şi trupurile voastre muritoare, din pricina Duhului Sãu, care locuieşte în voi. Creştinul traieşte in aşteptarea mintuirii.” (Romani 8:10-11). Amin.
Domnul nostru a fost conceput de Duuhul Sfânt, a fost trimis în lume , în carne şi ne-a luat toate păcatele. Domnul a venit în inimile credincioşilor, care cred în răscumpărarea păcatelor, şi locuieşte în fiecare din inimile lor. Duhul Sfânt vine în inimă şi dovedeşte că Domnul nostru Isus ne-a spălat toate păcatele, albe ca zăpada. Dumnezeu va da viaţă şi cărnii tale, când Isus Se reîntoarce în lume. “Cel ce a înviat pe Hristos Isus din morţi, va învia şi trupurile voastre muritoare, din pricina Duhului Sãu, care locuieşte în voi.”
Duhul mărturiseşte cu duhurile noastre că suntem copiii lui Dumnezeu
Noi trebuie să trăim prin credinţă şi prin Duhul Sfânt, după ce ne-am născut din nou. “Aşa dar, fraţilor, noi nu mai datorãm nimic firii pãmînteşti, ca sã trãim dupã îndemnurile ei. Dacã trãiţi dupã îndemnurile ei, veţi muri; dar dacã, prin Duhul, faceţi sã moarã faptele trupului, veţi trãi. Cãci toţi ceice sînt cãlãuziţi de Duhul lui Dumnezeu sînt fii ai lui Dumnezeu şi voi n-aţi primit un duh de robie, ca sã mai aveţi fricã; ci aţi primit un duh de înfiere, care ne face sã strigãm: Ava! adicã: Tatã! Însus Duhul adevereşte împreunã cu duhul nostru cã sîntem copii ai lui Dumnezeu şi, dacã sîntem copii, sîntem şi moştenitori: moştenitori ai lui Dumnezeu, şi împreunã moştenitori cu Hristos, dacã suferim cu adevãrat împreunã cu El, ca sã fim şi proslãviţi împreunã cu El.” (Romani 8:12-17). Noi strigăm: “Abba, Tată”, deoarece am primit Duhul Sfânt de înfiere, nu duhul de legătură şi frică.
“Însus Duhul adevereşte împreunã cu duhul nostru cã sîntem copii ai lui Dumnezeu.” Mai întâi de toate, Duhul Sfânt mărturiseşte că am primit ştergerea păcatelor prin Cuvântul concret al lui Dumnezeu. A doua mărturisire este că nu avem nici un păcat. Duhul mărturiseşte că suntem mântuiţi. Duhul Sfânt a făcut astfel în inimile celor ale căror păcate au fost luate. “Dupã cum este scris: Nu este nici un om neprihãnit, niciunul mãcar.” (Romani 3:10). Adevărat, dar aceasta este înainte ca Dumnezeu să ne elibereze. Dedesubtul acelui pasaj, este scris că suntem justificaţi liber prin harul Său prin răscumpărarea care este în Hristos Isus. (Romani 3:24). De asemenea este scris că Însusi Duhul mărturiseşte că suntem copiii lui Dumnezeu. Duhul vine la noi atunci când recunoaştem în inimile noastre ceea ce a făcut Dumnezeu pentru noi, dar dacă nu credem aceasta, Duhul nu se găseşte nicăieri în noi. Dacă primim ceea ce Dumnezeu a făcut pentru noi în inimile noastre, Duhul mărturiseşte: “Sunteţi neprihăniţi. Sunteţi copiii mei. Sunteţi drepţi. Sunteţi poporul meu.” “Sîntem şi moştenitori: moştenitori ai lui Dumnezeu, şi împreunã moştenitori cu Hristos, dacã suferim cu adevãrat împreunã cu El, ca sã fim şi proslãviţi împreunã cu El.” Este în întregime potrivit, copiii lui Dumnezeu să sufere cu Domnul, precum şi si fie glorificaţi cu El. Cei care au DuhulSfânt, fiind conduşi de Duhul, îsi pun speranţa pe intrarea în Împaratia Cerurilor.
Noi trăim în speranţa Împaratiei de o mie de ani şi Împaratia Cerurilor în ciuda suferinţelor din prezent
Să ne întoarcem la Romani 8:18-25. “Eu socotesc cã suferinţele din vremea de acum nu sînt vrednice sã fie puse alãturi cu slava viitoare, care are sã fie descoperitã faţa de noi. De asemenea, şi firea aşteaptã cu o dorinţa înfocatã descoperirea fiilor lui Dumnezeu. Cãci firea a fost supusã deşertãciunii - nu de voie, ci din pricina celui ce a supus-o - cu nãdejdea însã, cã şi ea va fi izbãvitã din robia stricãciunii, ca sã aibã parte de slobozenia slavei copiilor lui Dumnezeu. Dar ştim cã pînã în ziua de azi, toatã firea suspinã şi sufere durerile naşterii şi nu numai ea, dar şi noi, cari avem cele dintîi roade ale Duhului, suspinãm în noi, şi asteptãm înfierea, adicã rãscumpãrarea trupului nostru. Cãci în nãdejdea aceasta am fost mîntuiţi. Dar o nãdejde care se vede, nu mai este nãdejde: pentrucã ce se vede, se mai poate nãdãjdui? Pe cînd, dacã nãdãjduim ce nu vedem, aşteptãm cu rãbdare.”
Noi suntem primele roade ale Duhului. Noi, care suntem născuţi din nou, suntem primele roade ale învierii. Noi vom face parte din prima înviere. Isus Hristos este prima roadă a învierii şi suntem cei care stăm lângă El. cei care sunt ai lui Hristos au parte de prima înviere; apoi vine sfârşitul. Cei fără Dumnezeu vor avea parte de cea de-a doua înviere pentru a fi judecaţi. De aceea Pavel spune: “Eu socotesc cã suferinţele din vremea de acum nu sînt vrednice sã fie puse alãturi cu slava viitoare, care are sã fie descoperitã faţa de noi.” Prin “slavă” el se referă la Milenium şi Împaratia Cerurilor. Noi vom fi cu toţii schimbaţi când vine acel timp binecuvântat. Copiii lui Dumnezeu vor învia din nou în întregime şi fiecare va primi viaţa veşnică a Domnului. Carnea va învia din morţi (sufletele noastre au fost deja înviate din morţi). Dumnezeu va reînnoi toate lucrurile, iar cei neprihăniţi vor trăi fericiţi ca regi, timp de o mie de ani.
Toate creaturiule universului aşteaptă manifestarea copiilor lui Dumnezeu. Creaţia va fi schimbată, deoarece noi ne vom schimba. Nu va mai fi durere, suferinţă sau moarte, în timpul Milenium-ului. Dar acum gemem. De ce?. Deoarece carnea este înca slabă. De ce gem sufletele noastre?. Gem după răscumpărarea trupurilor noastre.
“Şi nu numai ea, dar si noi, cari avem cele dintîi roade ale Duhului, suspinãm în noi, si asteptãm înfierea, adicã rãscumpãrarea trupului nostru. Cãci în nãdejdea aceasta am fost mîntuiţi. Dar o nãdejde care se vede, nu mai este nãdejde: pentrucã ce se vede, se mai poate nãdãjdui? Pe cînd, dacã nãdãjduim ce nu vedem, aşteptãm cu rãbdare.” (Romani 8:23-25).
Noi aşteptăm cu nerăbdare înfierea, deoarece am fost mântuiţi în această speranţă. Noi, cei ale căror păcate au fost complet luate, vom intra în Milenium şi Împaratia Cerurilor. Noi nu vom pieri, chiar dacă lumea se termină dintr-o dată. Domnul nostru va reveni în această lume la sfârşitul lumii. El va face noi toate lucrurile şi va ridica carnea reînnoită a celor neprihăniţi. El îi va face să domnească o mie de ani.
Sfârşitul acestei lumi este disper pentru păcătoşi, dar o nouă speranţă pentru cel neprihănit. Pavel a sperat aceasta. Gemi şi aştepţi răscumpărarea trupului tău?. Şi Duhul aşteaptă?. Noi vom fi schimbaţi în trupuri spirituale, la fel ca trupul înviat al lui Isus Hristos, fără să simţim nici durere, nici slăbiciune.
Duhul Sfânt îl ajută pe neprihănit să aibă credinţă
Duhul Sfânt ne ajută să avem credinţă. Sperăm noi în ceea ce vedem?. Nu, sperăm în ceea ce înca nu putem vedea.
“Şi tot astfel şi Duhul ne ajutã în slãbiciunea noastrã: cãci nu ştim cum trebuie sã ne rugãm. Dar însus Duhul mijlocesşte pentru noi cu suspine negrãite şi Cel ce cerceteazã inimile, ştie care este nãzuinţa Duhului; pentrucã El mijloceşte pentru sfinţi dupã voia lui Dumnezeu.Pe creştin nimic nu-l poate despărţi de dragostea lui Dumnezeu” (Romani 8:26-27).
Ce doreşte Duhul cu adevărat în noi?. Ce ne ajută să facem?. Tu în ce speri?. Noi sperăm ceruri noi şi un pământ nou (2 Petru 3:13), Împaratia Cerurilor. Noi nu dorim să trăim în această lume pieritoare. Suntem obosiţi, şi astfel sperăm în Ziua Domnului nostru. Dorim să trăim veşnic fără nici un păcat, nici o boală, nici un duh rău; dorim să trăim acolo fericiţi cu bucurie, pace, iubire şi blândeţe, în deplină părtăşie cu Domnul Isus şi unul cu altul.
Astfel, Duhul geme şi mijloceşte pentru noi, aşteptând ceruri şi pământ nou. Sincer vorbind, noi neprihăniţii nu avem nici o plăcere în această lume, probabil cu excepţia de a juca fotbal din când în când, cu slujitorii lui Dumnezeu. Noi trăim pe pământ deoarece ne interesează predicarea evangheliei. Dar dacă n-ar fi această mare Comisie, cel neprihănit nu ar avea nici un motiv să nu fie în această lume.
Dumnezeu lasă toate lucrurile să lucreze împreuna pentru binele celori născuţi din nou care-L iubesc
Să citim Romani 8:28-30: “De altã parte, ştim cã toate lucrurile lucreazã împreunã spre binele celorce iubesc pe Dumnezeu, şi anume, spre binele celorce sînt chemaţi dupã planul Sãu. Cãci pe aceia, pe cari i-a cunoscut mai dinainte, i-a şi hotãrît mai dinainte sã fie asemenea chipului Fiului Sãu, pentruca El sã fie cel întîi nãscut dintre mai mulţi fraţi şi pe aceia pe cari i-a hotãrît mai dinainte, i-a şi chemat; şi pe aceia pe cari i-a chemat, i-a şi socotit neprihãniţi; iar pe aceia pe cari i-a socotit neprihãniţi, i-a şi proslãvit.”
În Romani 8:28 Paul spune: “ştim cã toate lucrurile lucreazã împreunã spre binele celorce iubesc pe Dumnezeu, şi anume, spre binele celorce sînt chemaţi dupã planul Sãu.” Acest pasaj este foarte important. Mulţi oameni se gândesc: “De ce m-am născut?. Dumnezeu ar fi trebuit să mă facă într-un loc unde Satan nu există şi ar fi trebuit să-mi permită de la început să trăiesc în Împaratia Cerurilor. De ce m-a făcut astfel?.” Unii oameni care s-au născut în situaţii rele ţin mânie, mai întâi împotriva părinţilor lor şi apoi împotriva lui Dumnezeu. “De ce m-ai făcut să mă nasc cu aşa o suferinţă?”.
Acest pasaj ne oferă răspunsul corect la o astfel de nelegiuire. Noi ne-am născut creaturi ale lui Dumnezeu. Este bine?. Noi suntem creaţia Sa. Dumnezeu ne-a creat după chipul Său, potrivit asemănării lui Dumnezeu, dar totuşi suntem creaţia Sa. Este un scop pentru care Dumnezeu ne-a pus în această lume. Scriptura spune: “ştim cã toate lucrurile lucreazã împreunã spre binele celorce iubesc pe Dumnezeu, şi anume, spre binele celorce sînt chemaţi dupã planul Sãu.” Datorită păcatului original moştenit de la Adam şi Eva, înaintasii noştri, care au fost ispitiţi de Diavol, ne-am născut păcătoşi şi am suferit. Dar Dumnezeu L-a trimis pe Isus Hristos pentru noi, pentru a ne face copiii Săi prin credinţă. Aceasta este scopul cu care ne-a creat. De asemenea El doreşte să ne ofere vieţi fericite şi veşnice de dumnezei, cu Isus Hristos şi Dumnezeu Tatăl, în Împaratia de o mie de ani şi Împaratia Cerurilor.
“Ştim cã toate lucrurile lucreazã împreunã spre binele celorce iubesc pe Dumnezeu, şi anume, spre binele celorce sînt chemaţi dupã planul Sãu.” Voia lui Dumnezeu pentru noi a fost toată realizată când păcatele noastre au fost luate. Nu este aceasta bine?: Nu ar trebui să fim fericiţi că ne-am născut în această lume?: Când ne gândim la gloria de care ne vom bucura în viitor, nu putem decât să fim fericiţi că ne-am născut. Dar cei mai mulţi oameni nu sunt fericiţi şi aceasta e deoarece resping dragostea lui Dumnezeu.
Ştii de ce sunt păcate şi boli şi de ce totul pare să meargă bine oamenilor răi, în timp ce acei care fac bine par să sufere doar?. Aceasta este deoarece doar când suferim vom ajunge să-L căutăm pe Dumnezeu, să-L întâlnim şi să devenim copiii Săi, primind iertarea păcatelor noastre. Dumnezeu îi lasă pe oamenii răi să trăiască în această lume pentru a face toate lucrurile să lucreze împreuna spre binele celor care Îl iubesc.
Gândeşti în felul acesta?: “Nu ştiu de ce m-a făcut Dumnezeu aşa. De ce m-a lăsat Dumnezeu să mă nasc într-o familie aşa de săracă şi să sufăr?”. Dumnezeu ne-a lăsat să ne naştem în această lume sub domnia lui Satan şi Legea, petnru a ne face copiii Săi şi să ne facă să trăim veşnic ca regi, cu Domnul nostru, în Împaratia Sa. Toate lucrurile au lucrat împreuna spre mai bine, iar Dumnezeu ne-a făcut copiii Săi. Acesta este scopul lui Dumnezeu de a ne face în felul acesta. Noi nu avem nimic de ce să ne plângem şi să murmurăm împotriva lui Dumnezeu. “De ce am fost făcut aşa?. De ce sunt aşa?”. Binele lui Dumnezeu este realizat prin aceste greutăţi.
Nu te plânge în legătură cu suferinţele tale. Nu mai cânta cântece atât de pesimiste cu privire la viaţa ta. “Şi, dupã cum oamenilor le este rînduit sã moarã o singurã datã, iar dupã aceea vine judecata” (Evrei 9:27). Este harul mântuirii lui Dumnezeu între naşterea cuiva şi judecată. Noi credem în Isus Hristos, toate păcatele noastre au fost luate prin harul lui Dumnezeu şi vom domni veşnic în Împaratia de o mie de ani şi Împaratia Cerurilor. De asemenea, vom fi numiţi “domnul întregii creaţii”. Întelegi de ce Dumnezeu te-a făcut să suferi?. Noi ne-am dat suferinţele şi greutăţile pentru ca El să ne binecuvânteze ca şi copii ai Săi, făcându-ne să ne întoarcem la Dumnezeu.
Dumnezeu ne-a predestinat să ne conformăm cu imaginea Fiului Său
Nu durează mult ca noi să primim ştergerea păcatelor, să fim mântuiţi de judecata lui Dumnezeu şi să devenim neprihăniţi. Noi suntem făcuţi neprihăniţi odată pentru totdeauna şi putem deveni în mod instantaneu copiii lui Dumnezeu prin credinţă. Mântuirea lui Dumnezeu nu este rezultatul unui proces de lungă durată a propriei noastre neprihăniri. Dumnezeu ne-a mântuit odată pentru totdeauna şi ne-a făcut neprihăniţi o singură dată.
“Cãci pe aceia, pe cari i-a cunoscut mai dinainte, i-a şi hotãrît mai dinainte sã fie asemenea chipului Fiului Sãu, pentruca El sã fie cel întîi nãscut dintre mai mulţi fraţi şi pe aceia pe cari i-a hotãrît mai dinainte, i-a şi chemat; şi pe aceia pe cari i-a chemat, i-a şi socotit neprihãniţi; iar pe aceia pe cari i-a socotit neprihãniţi, i-a şi proslãvit.” (Romani 8:29-30).
Mulţi oameni se bazează pe “cele zece doctrine ale calvinismului” din aceste pasaje. Dar sunt greşiţi. Aici Pavel spune: “pe aceia, pe cari i-a cunoscut mai dinainte, i-a şi hotãrît mai dinainte sã fie asemenea chipului Fiului Sãu”. Dumnezeu ne-a predestinat să fim copiii Săi, în Isus. Dumnezeu ne-a prestinat să ne naştem în această lume sub planul Său. El ne-a făcut. Să fim conformaţi cu care imagine?. Să fim conformaţi cu imaginea lui Dumnezeu, imaginea Fiului Său.
Dumnezeu ne-a permis să ne naştem şi a stabilit să ne înfieze ca şi copii ai Săi, prin Isus Hristos, potrivit bunei Sale plăceri a voii Sale. El a promis să-l trimită pe Fiul Său pentru a ne face copiii Săi, care s-au conformat cu imaginea Fiului Său. Dumnezeu ne-a chemat prin Isus Hristos când eram păcătoşi, ca descendenţi ai lui Adam. “Veniţi la Mine, toti cei trudiţi si împovãrati, şi Eu vã voi da odihnã” (Matei 11:28). El ne-a chemat pentru a ne face neprihăniţi prin credinţă.
El ne-a făcut neprihăniţi şi ne-a glorificat
Dumnezeu I-a chemat pe păcătoşi să-i facă neprihăniţi odată pentru totdeauna. Noi suntem făcuţi să fim neprihăniţi odată pentru totdeauna, crezând în Isus Hristos ca Mântuitor al nostru, nu pentru fiind sfinţiţi incremental, aşa cum insistă teologii. Dumnezeu îi cheamă pe păcătoşi şi-i face neprihăniţi—acesta este motivul pentru care El îi cheamă pe păcătoşi.
“Pe aceia pe cari i-a chemat, i-a şi socotit neprihãniţi”. Cei care sunt chemaţi de Dumnezeu şi care cred în ceea ce a făcut Isus Hristos, devin neprihăniţi. Cu siguranţă că noi am avut păcat la fel ca descendenţii lui Adam înainte, dar păcatele noastre au fost luate când am crezut în adevărul că Isus le-a luat într-adevăr. Atunci, ai păcat, sau nu?. Bineînţeles că nu!. Noi nu mai avem nici un păcat rămas în noi. “Pe aceia pe cari i-a chemat, i-a şi socotit neprihãniţi”.
Cei neprihăniţi sunt cei care devin copiii lui Dumnezeu. Nu este adevărat că devenim copiii Săi, în stadii, pas cu pas. În schimb, noi suntem glorificaţi o singură dată ca şi copii ai lui Dumnezeu, prin răscumpărarea Sa.
“Pe aceia pe cari i-a socotit neprihãniţi, i-a şi proslãvit.” Dumnezeu ne-a făcut copiii Săi. Eu nu pot întelege de ce atât de mulţi creştini cred în aşa-numiţii “cinci paşi spre mântuire”. Mântuirea şi a deveni copii ai lui Dumnezeu sunt făcute odată pentru totdeauna. Durează puţin timp să luăm parte la învierea trupurilor noastre, eoarece trebuie să aşteptăm cea de-a doua venire a Domnului nostru, dar eliberarea de păcat este obţinută o singură dată, într-o clipită a ochiului. Noi putem avea răscumpărare în mod instant atunci când răspundem la Cuvântul ştergerii păcatelor noastre pe care Dumnezeu, Cel care ne cheamă, ni l-a oferit şi când acceptăm ceea ce a făcut pentru a ne mântui. “Îţi mulţumesc, Doamne. Aleluia!. Sunt mântuit deoarece Tu m-ai mântuit. Nu aş fi putut să fiu răscumpărat dacă nu mi-ai fi spălat toate păcatele. Mulţumesc, Domnul meu!. Aleluia!”. Păcatele noastre sunt şterse în felul acesta.
Răscumpărarea nu ne cere nici fapte, nici timpul nostru. Faptele noastre nu nu joacă nici un rol, nici chiar 0.1% în răscumpărarea noastră. Calviniştii spun că trebuie să fii justificat pas cu pas pentru a fi răscumpărat şi a intra în Împaratia Cerurilor. La fel cum un vierme nu poate alerga 100 de metri/secundă, indiferent cât de greu încearca, oamenii nu pot deveni neprihăniţi prin propriul effort, indiferent cât de buni pot fi, sau cât de greu încearca să ţină Legea. Un vierme este tot un vierme, indifernt cât de mult de spală şi se machiază cu cosmetice scumpe. La fel, atâta timp cât păcătoşii au păcat în inima lor, ei sunt tot nişte simpli păcătoşi, indiferent cât de buni par.
Cum poate un păcătos să fie complet neprihănit, fiind sfinţit pas cu pas?. Se face carnea mai bine, pe parcurs ce trece timpul?. Nu. carnea se nesfinţeşte şi devine tot mai rea, cu cât îmbatrâneste. Dar Biblia spune: “Şi pe aceia pe cari i-a chemat, i-a şi socotit neprihãniţi; iar pe aceia pe cari i-a socotit neprihãniţi, i-a şi proslãvit”. Acest pasaj aranjază într-un şir ce se întâmpla o singură dată, prin harul lui Dumnezeu, nu spune că răscumpărarea şi justificarea sunt realizate pe stadii. Poţi fi făcut neprihănit o dată şi pentru totdeauna, având credinţă în Domnul, nu în mod incremental.
Mulţi teologi, neştiind ce fac, insistă asupra teoriilor nerezonabile şi-i trimit pe oameni în iad. Dumnezeu ne-a promis răscumpărarea şi ne-a chemat prin Isus Hristos, ne-a făcut neprihăniţi şi i-a glorificat pe acei care au venit la El pentru a-I răspunde la chemare. “Dar tuturor celor ce L-au primit, adicã celorce cred în Numele Lui, le-a dat dreptul sã se facã copii ai lui Dumnezeu.” (Ioan 1:12). Ne-a glorificat Dumnezeu?. Bineînţeles!. Am putut fi glorificaţi, făcând fapte bune şi prin încercari?. Trebuie să încercam mai mult să devenim neprihăniţi?. Bineînţeles că nu!. Noi deja am devenit neprihăniţi.
Nimeni nu ne poate despărţi de dragostea lui Dumnezeu
Cine poate fi împotriva noastră dacă Dumnezeu este pentru noi?. Nimeni. “Deci, ce vom zice noi în faţa tuturor acestor lucruri? Dacã Dumnezeu este pentru noi, cine va fi împotriva noastrã? El, care n-a cruţat nici chiar pe Fiul Sãu, ci L-a dat pentru noi toţi, cum nu ne va da fãrã platã, împreunã cu El, toate lucrurile? Cine va ridica pîrã împotriva alesilor lui Dumnezeu? Dumnezeu este Acela, care-i socoteşte neprihãniţi! Cine-i va osîndi? Hristos a murit! Ba mai mult, El a şi înviat, stã la dreapta lui Dumnezeu, şi mijloceşte pentru noi! Cine ne va despãrţi pe noi de dragostea lui Hristos? Necazul, sau strîmtorarea, sau prigonirea, sau foametea, sau lipsa de îmbrãcãminte, sau primejdia sau sabia? Dupã cum este scris: Din pricina Ta sîntem daţi morţii toatã ziua; sîntem socotiţi ca nişte oi de tãiat. Totuş în toate aceste lucruri noi sîntem mai mult decît biruitori, prin Acela care ne-a iubit. Cãci sînt bine încredinţat cã nici moartea, nici viaţa, nici îngerii, nici stãpînirile, nici puterile, nici lucrurile de acum, nici cele viitoare,nici înãltimea, nici adîncimea, nici o altã fãpturã (Sau: zidire.), nu vor fi în stare sã ne despartã de dragostea lui Dumnezeu, care este în Isus Hristos, Domnul nostru.” (Romani 8:31-39).
Nimeni nu ne poate separa de dragostea lui Dumnezeu. Nimeni nu ne poate face păcătoşi din nou, pe noi, cei neprihăniţi. Nimeni nu-i poate impiedica pe aceia care au devenit copiii lui Dumnezeu şi care vor trăi în Împaratia de o mie de ani şi Împaratia Cerurilor. Ne necazurile să ne facă păcătoşi?. Pot încercarile să ne facă păcătoşi?. Poate persecuţia să ne facă păcătoşi?. Poate foametea, goliciunea, pericolul sau sabia ne fac din nou păcătoşi?. “El, care n-a cruţat nici chiar pe Fiul Sãu, ci L-a dat pentru noi toţi, cum nu ne va da fãrã platã, împreunã cu El, toate lucrurile?” Dumnezeu ne dă Împaratia Cerurilor. El ne dă liber toate lucrurile, deoarece nu Şi-a cruţat singurul Său Fiu, pentru a ne mântui. Când Dumnezeu a dorit să facă marele sacrificiu pentru noi, atunci de ce nu ne-ar face copiii Săi?.
Răscumpărarea pecare Dumnezeu ne-o acordă este…
Dumnezeu spune că, a fi răscumpărat de păcatele naostre, trebuie mai întâi să recunoaştem că Isus Hristos a fost trimis în carne, potrivit voii lui Dumnezeu, Tatăl. În al doilea rând, trebuie să recunoaştem că Isus a luat asupra Sa toate păcatele noastre, prin botezul Său din Râul Iordan. În al treilea rând, trebuie să mărturisim că Isus a fost crucificat pentru noi şi în final, că a fost înviat. Noi nu putem fi mântuiţi dacă nu credem în fiecare dintre cerinţele de mai sus.
Cei care nu cred că Isus este Fiul lui Dumnezeu, sau că este Dumnezeu şi Craetorul, sunt excluşi de la mântuirea lui Dumnezeu. dacă o persoană neagă divinitatea lui Isus Hristos, devine copilul lui Satan. Nici cei care neagă faptul că Isus a luat asupra Sa toate păcatele noastre când a fost botezat de Ioan Botezătorul, nu pot fi mântuiţi. Isus nu poate deveni Mântuitorul lor. Nu pot fi mântuiţi în inimile lor, deşi ei cred în Isus cu gândurile. Ei merg în iad, deşi Îl cunosc pe Isus. Isus Hristos a murit în locul nostru, deoarece a luat asupra Sa toate păcatele noastre, cu botezul Său. Isus a murit datorită păcatelor noastre, nu datorită păcatelor Sale. Apoi El a înviat din morţi pentru a-i îndreptati pe toţi cei care cred şi pentru a-i învia.
Noi suntem mântuiţi prin credinţa în botezul Său
Până acum am predicat capitolul 7 în legăturã cu capitolul 8. Capitolul 7 spune că dacă ai păcat nu poţi face bine. Dar capitolul 8 spune că acum nu este nici o condamnare penttru acei care sunt în Isus Hristos şi că, credinţa naostră în Isus Hristos ne face fără păcat. Noi suntem slabi şi nu putem trăi potrivit voii lui Dumnezeu, astfel Dumnezeu Tatăl L-a trimis pe Isus Hrists ca Mântuitor al noastru şi ne-a luat toate păcatele cu botezul Său atunci când înca eram păcătoşi. Noi suntem mântuiţi de toate păcatele noastre şi făcuţi neprihăniţi prin Isus Hristos. Acesta este adevărul pe care-l predică Pavel prin capitolul 7 şi 8.
“Acum dar nu este nici o osîndire pentru ceice sînt în Hristos Isus, cari nu trãiesc dupã îndemnurile firii pãmîntesti, ci dupã îndemnurile Duhului.” Acum noi nu avem nici un păcat. Eşti în Isus Hristos?. Recunoşti ce-a făcut Isus Hristos pentru tine?. Aşa cum Pavel a fost răscumpărat de păcatele sale, şi toate păcatele noastre au fost şterse, prin credinţa noastră în botezul lui Isus şi sângele Său de pe Cruce. Noi am fost răscumpăraţi crezând în botez, sângele şi învierea lui Isus. Dacă o persoană refuză în mod arogant să creadă în botezul lui Isus Hristos şi dacă persoana insistă că Isus a fost botezat doar pentru a ne arăta modestia Sa, Dumnezeu va trimite aceas persoană în iad. Nu fi arogant înaintea Cuvântului lui Dumnezeu. Cum pot pastorii şi misionarii să ignore botezul lui Isus când Pavel însusi a vorbit atât de mult despre el?. Cum au putut ignora credinţa a nici unui altul a lui Pavel, unul dintre cei mai mari părinţi ai credinţei?. Cum au putut ignora învataturile slujitorului lui Dumnezeu, pe care Dumnezeu Însusi l-a făcut apostol?.
Dacă dorim să predicăm despre Isus Hristos, trebuie să predicăm aşa cum este scris în Biblie şi trebuie să credem potrivit Bibliei. Domnul ne spune: “şi a zis Iudeilor, cari crezuserã în El: Dacã rãmîneţi în cuvîntul Meu, sînteţi în adevãr ucenicii Mei; veţi cunoaşte adevãrul, şi adevãrul vã va face slobozi.” (Ioan 8:31-32). Tu şi eu am ajuns să credem în botezul lui Isus, la fel ca Pavel.
Când au fost păcatele tale trecute asupra trupului lui Isus Hristos?. Toate păcatele tale au fost trecute asupra lui Isus Hristos atunci ând am fost botezat de Ioan Botezătorul. Isus i-a spus lui Ioan: “Lasă-Mă căci aşa se cuvine, pentru a împlini toată neprihănirea”. Aici “caci aşa” este “hoo’-tos gar” în limba greacă, care înseamna “în felul acesta”, “cel mai potrivit”, sau “nu este altă cale în afară de aceasta”. Acet cuvânt arată că Isus a luat asupra Sa păcatele omenirii în mod ireversibil, prin botezul pe care l-a primit de la Ioan. Botezul înseamna “a fi spălat”. Pentru ca toate păcatele din inima ta să fie spălate, păcatele noastre ar trebui să fie trecute asupra lui Isus Hristos.
Isus Hristos a luat asupra Sa păcatele noastre, a fost crucificat în locul nostru şi a fost înmormântat în unire cu noi. Astfel, Pavel a declarat: “Am fost rãstignit împreunã cu Hristos” (Galateni 2:20). Cum putem fi crucificaţi, când de fapt Isus a fost Cel care a fost omorât pe Cruce?. Noi am fost crucificaţi cu Hristos deoarece credem că Isus a luat asupra Sa toate păcatele noastre şi a fost crucificat pentru aceste păcate.
Îl laud pe Domnul care m-a mântuit de toate păcatele. Noi putem predica cu îndrazneala deoarece Isus a fost făcut neprihănit. Îi mulţumesc Domnului nostru că ne-a mântuit, a cărui carne este atât de slabă şi care Şi-a lăsat gloria, pentru toate păcatele noastre.
Copyright © 2021 by The New Life Mission
