- All e-books and audiobooks on The New Life Mission website are free
- Explore multilingual sermons in global languages
- Two new revised editions in English have been released
- Check out our website translated into 27 languages
Due to COVID-19 and disruption to international mail service
we have temporally suspended our ‘Free Print Book service’.
In the light of this situation we are not able to mail you the books at this time.
Pray that this pandemic will end soon and the resumption of the postal service.
Pray that this pandemic will end soon and the resumption of the postal service.
Temă 10: Apocalipsa (Comentarii asupra Apocalipsei)
[20-1] Dragonul va fi legat în adânc (Apocalipsa 20:1-15)
(Apocalipsa 20:1-15)
“Am văzut un înger care cobora din cer şi care avea cheia Adâncului şi un lanţ mare în mână. A prins balaurul - şarpele cel vechi, care este Diavolul şi Satan, l-a legat pentru o mie de ani şi l-a aruncat în Adânc, apoi a încuiat şi a pus un sigiliu deasupra, ca să nu mai înşele naţiunile până când se vor fi sfârşit cei o mie de ani. După aceea trebuie să fie eliberat pentru puţin timp. Am văzut tronuri, iar celor care stăteau pe ele li s-a dat autoritatea să judece. Am văzut, de asemenea, sufletele celor care au fost decapitaţi din cauza mărturiei lui Isus şi a Cuvântului lui Dumnezeu, care nu i s-au închinat fiarei, nici imaginii ei şi care n-au primit semnul ei pe frunte şi pe mână. Ei au înviat şi au domnit cu Cristos o mie de ani. Ceilalţi morţi n-au înviat până când nu s-au încheiat cei o mie de ani. Aceasta a fost prima înviere. Fericiţi şi sfinţi sunt cei care au parte de prima înviere! Asupra lor a doua moarte nu are autoritate, ci vor fi preoţi ai lui Dumnezeu şi ai lui Cristos şi vor domni cu El timp de o mie de ani. Când se vor fi încheiat cei o mie de ani, Satan va fi eliberat din închisoarea lui. Va veni să înşele naţiunile de pe tot pământul – Gog şi Magog - şi să le adune pentru război. La număr, ele sunt ca nisipul de pe ţărmul mării. S-au ridicat la orizontul pământului, au înconjurat tabăra sfinţilor şi cetatea iubită. Atunci a coborât foc din cer şi i-a mistuit. Diavolul, care-i înşela, a fost aruncat în lacul de foc şi pucioasă, unde erau fiara şi profetul fals. Ei vor fi chinuiţi zi şi noapte, pentru totdeauna.
Am văzut un tron mare şi alb, şi pe Cel care stătea pe el. Pământul şi cerul au dispărut din prezenţa Lui şi nu s-a mai găsit loc pentru ele. I-am văzut pe morţii mari şi mici stând în faţa tronului - şi au fost deschise cărţile. A fost deschisă şi o altă carte - cartea vieţii.
Morţii au fost judecaţi potrivit cu faptele lor, aşa cum erau ele scrise în cărţi. Marea i-a dat pe morţii care erau în ea, moartea şi locuiaţa morţilor i-au dat pe morţii care erau în ele - şi fiecare a fost judecat după faptele lui. Moartea şi locuinţa morţilor au fost aruncate în lacul de foc. Aceasta este a doua moarte: lacul de foc. Cel al cărui nume n-a fost găsit scris în cartea vieţii a fost aruncat în lacul de foc.”
Exegeză
Versetul 1: Am văzut un înger care cobora din cer şi care avea cheia Adâncului şi un lanţ mare în mână
Pentru a-i compensa pe sfinţii care au lucrat pentru evanghelie, cu răsplăţile Sale, Domnul Dumnezeul nostru le va da darul Împărăţiei lui Hristos, timp de o mie de ani. Pentru a face astfel, Dumnezeu trebuie mai întâi să poruncească unuia dintre îngerii să-l prindă pe Dragon şi să-l lege în adânc, timp de o mie de ani. Dumnezeu trebuie să facă această lucrare mai întâi, deoarece Dragonul trebuie să prins şi legat în Abis dinainte, pentru a face posibil sfinţilor să trăiască în Împărăţia de o mie de ani a lui Hristos. Astfel Dumnezeu îi va da îngerului cheia adâncului şi un lanţ mare şi-i va porunci să înceapă lucrarea de prindere şi legare a Dragonului, în Abis.
Versetul 2: A prins balaurul - şarpele cel vechi, care este Diavolul şi Satan, l-a legat pentru o mie de ani;
Cel care îî ispitise şi-i făcuse pe Adam şi Ema să cadă, este chiar şarpele. Biblia îl numeţte pe acest şarpe, Dragonul şi Satan. Dumnezeu îl va prinde pe acest Dragon şi-l va lega în adânc, timp de o mie de ani, pentru ca sfinţii să poată locui cu Hristos în Împărăţia de o mie de ani în pace.
Versetul 3: “şi l-a aruncat în Adânc, apoi a încuiat şi a pus un sigiliu deasupra, ca să nu mai înşele naţiunile până când se vor fi sfârşit cei o mie de ani. După aceea trebuie să fie eliberat pentru puţin timp.”
Pentru a construe Împărăţia lui Hristos pe acest pământ şi pentru a-i face pe sfinţi să domnească Domnul timp de o mie de ani, Dumnezeu îl va leg ape Dragon în Abis, timp de o mie de ani şi-l va preveni să-i înşele pe sfinţi.
Pasajul spune aici: “După aceea trebuie să fie eliberat pentru puţin timp.” Când se sfârşesc cei o mie de ani, Dumnezeu ăl va dezlega pe Dragon pentru puţin timp, astfel când el a începe să-i chinuie din nou pe sfinţi, El îl va trimite în iad atunci pentru totdeauna, nefiind văzut vreodată.
Versetul 4: Am văzut tronuri, iar celor care stăteau pe ele li s-a dat autoritatea să judece. Am văzut, de asemenea, sufletele celor care au fost decapitaţi din cauza mărturiei lui Isus şi a Cuvântului lui Dumnezeu, care nu i s-au închinat fiarei, nici imaginii ei şi care n-au primit semnul ei pe frunte şi pe mână. Ei au înviat şi au domnit cu Cristos o mie de ani.
În Împărăţia lui Hristos, creştinii născuţi din nou vor primi autoritatea să judece. Sfinţii, fiind trasnformaţi în preoţi ai lui Hristos, vor domni în Împărăţia de o mie de ani, cu Domnul. Locuitorii Săi sunt cei care au fost martirizaţi pentru a purta mărturie lui Isus şi petnru a-şi apăra credinţa, cei care nici nu au primit semnul Bestiei, nici nu au slujit imaginii sale.
Ei sunt acei care au fost martirizaţi în timpul necazurilor aduse de Anticrist, iar Dumnezeu îi va învia pentru a trăi din nou şi a-i face să domnească în Împărăţia lui Hristos, timp de o mie de ani care vin. Bineînţeles că toţi cei care au participat la prima înviere li se va acorda aceeaşi binecuvântare.
Există două învieri date de Domnul: prima înviere şi cea de-a doua înviere. Sfinţii care vor trăi în Împărăţia de o mie de ani sunt cei care vor participa şi aparţin primei învieri. Toţi cei care fac parte din prima înviere, vor face parte şi din gloria de a trăi în Împărăţia de o mie de ani, Împărăţia lui Hristos. Prima înviere va avea loc când Se întoarce Isus Hristos pentru a-i răpi pe toţi sfinţii (1 Tesalonicei 4:15-17). Dar cea de-a doua va avea loc la sfârşitul Împărăţiei de o mie de ani, deoarece este pregătită pentru păcătoşi, pentru a le da sentinţa cu moartea veşnică.
Autoritatea sfinţilor de a domni timp de o mie de ani este dată de Domnul Atotputernic. Împărăţia lui Hristos le este dată deoarece au crezut în evanghelia Domnului a apei şi a Duhului şi au renunţat la vieţile lor pentru a-şi apăra credinţa în ea.
Versetul 5: Ceilalţi morţi n-au înviat până când nu s-au încheiat cei o mie de ani.
Cei care, neprinind de la Domnul ştergerea pătelor lor, merg la El după ce au trăit pe acest pământ, ca păcătoşi, nu vor putea participa la prima înviere pe care Domnul o va da sfinţilor. Astfel, chiar în timp ce sfinţii trăiesc timp de o mie de ani în Împărăţia lui Hristos în festivitate, ei nu vor primi prima înviere, ci în schimb vor lua parte la cea de-a doua. Motivul este deoarece sfinţii care vor primi binecuvântarea primei învieri, vor fi primit şi autoritatea de a trăi în Împărăţia lui Hristos, în bogăţie şi glorie, timp de o mie de ani.
Totuşi, Dumnezeu va permite păcătoşilor “cea de-a doua înviere”. De ce? Deoarece în timpul celei de-a doua învieri, Dumnezeu îi va învia pentru a-i judeca de păcatele lor. Soartea lor este astfel că trebuie să fie înviaţi pentru a fi judecaţi de păcatele lor. De aceea învierea păcătoşilor diferă de cea sfinţilor, atât în ordinea sa, cât şi în consecinţe.
În afara celor care participă la prima înviere, datorită credinţei lor în evanghelia apei şi a Duhului, Domnul nu va permite altcuiva să trăiască din nou , până când se termină cei mie de ani. Astfel, învierea celor neprihăniţi vine cu o mie de ani înaintea învierii păcătoşilor. Învierea neprihăniţilor este ca ei să primească viaţa şi binecuvântările veşnice, dar învierea păcătoşilor este pentru ca eisă primească pedeapsa veşnică pentru păcatele lor.
Versetul 6: Fericiţi şi sfinţi sunt cei care au parte de prima înviere! Asupra lor a doua moarte nu are autoritate, ci vor fi preoţi ai lui Dumnezeu şi ai lui Cristos şi vor domni cu El timp de o mie de ani.
Biblia ne spune c cea de-a doua moarte nu are putere peste cei care fac parte din prima înviere. Astfel, aceasta ne spune că aceşti participanţi ai primei învieri sunt binecuvântaţi, deoarece vor domni şi în Împărăţia de o mie de ani.
Versetul 7-8: Când se vor fi încheiat cei o mie de ani, Satan va fi eliberat din închisoarea lui. Va veni să înşele naţiunile de pe tot pământul – Gog şi Magog - şi să le adune pentru război. La număr, ele sunt ca nisipul de pe ţărmul mării.
Eliberat după ce a fost închis în adânc timp de o mie de ani, Dragonul va încerca să stea din nou împotriva sfinţilor şi astfel Dumnezeu îl va arunca în focul pucioasei pentru ca să nu mai poată ieşi. Cu această judecată, Dragonul va fi văzut doar în iad.
Ne putem atunci întreba: “Înseamnă aceasta că cei care nu sunt născuţi din nou, încă vor exista în Împărăţia de o mie de ani?” Răspunsul este: “Da”. În Apocalipsa 20:8 sunt mulţi oameni ai pământului, în Împărăţia lui Hristos. Noi nu ştim sigur dacă sunt oameni nou creaţi de Dumnezeu sau cei care trăiseră pe acest pământ înainte. Dar ceea ce ştim este că Dumnezeu ştie cine sunt ei, iar sfinţii care domnesc vor fi o mulţime ca nisipul mării.
Adevărul este că atunci când sfinţii trăiesc în Împărăţia lui Hristos, ei tot îi vor vedea pe oamenii de pe pământ. Ei vor exista pentru a le sluji sfinţilor, iar numărul lor va fi mare ca cel al nisipului mării. Deşi ei se vor uni cu Dragonul pentru a sta din nou împotriva sfinţilor, ei vor fi distruşi de focul adus de Dumnezeu, vor primi judecata veşnică a tronului Său alb şi vor fi aruncaţi în focul care arde veşnic. Cu aceasta, Împărăţia de o mie ani se va sfârşi şi de atunci încolo sfinţii se vor muta în Noul Cer şi Pământ unde trebuie să trăiască pentru totdeauna.
Versetul 9: S-au ridicat la orizontul pământului, au înconjurat tabăra sfinţilor şi cetatea iubită. Atunci a coborât foc din cer şi i-a mistuit.
Dragonul este Satan care a stat constant împotriva lui Dumnezeu şi a sfinţilor Săi. Deşi îi va înşela pe oamenii pământului care locuiesc în Împărăţia lui Hristos şi-i va ameninţa pe sfinţi, deorece Dumnezeu este Atotputernic, El va face să coboare foc din Cer şi îi va mistui pe toţi şi-l va arunca pe Dragon în focul veşnic pentru a nu mai sta împotriva Lui şi a sfinţilor lor.
Versetul 10: Diavolul, care-i înşela, a fost aruncat în lacul de foc şi pucioasă, unde erau fiara şi profetul fals. Ei vor fi chinuiţi zi şi noapte, pentru totdeauna. I-am văzut pe morţii mari şi mici stând în faţa tronului - şi au fost deschise cărţile. A fost deschisă şi o altă carte - cartea vieţii.
Aruncându-l pe Dragon în lacul de foc şi pucioasă, Dumnezeu Se va asigura că este chinuit zi şi noapte. Aceasta este judecata neprihănită a lui Dumnezeu, suferinţa pe care Dragonul şi acoliţii săi o merită.
Versetul 11: Am văzut un tron mare şi alb, şi pe Cel care stătea pe el. Pământul şi cerul au dispărut din prezenţa Lui şi nu s-a mai găsit loc pentru ele.
Sfârşind cu răsplăţile pentru sfinţi timp de o mie de ani, Dumnezeu va crea acum Noul Cer şi Pământ şi vor trăi pentru totdeauna în acest loc. Pentru a realiza aceasta, Dumnezeu va trebui să aducă toate lucrările pe care le făcuse pentru finalul şi încheierea lor. Acest fapt ultim de încheiere este ca Domnul să stea pe tronul alb ca Judecător şi pentru a-Şi oferi judecata finală asupra tuturor păcătoşilor, ale căror fapte sunt înregistrate în Cartea Faptelor, cu excepţia acelor ale căror nume sunt scrise în Cartea Vieţii.
Judecata lui Dumnezeu asupra păcătoşilor se va sfârşi cu aceasta şi de atunci încolo se va deschide domeniul Noului Cer şi Pământ. Domnul nostrum va face ca primul cer şi pământ să dispară şi le va permite sfinţilor să locuiască în această Împărăţie cerească. Potrivit cu ceea ce este scris în Cartea Vieţii şi a Cărţilor Judecăţii, Dumnezeu va da Noul Cer şi Pământ unui grup de oameni, iar pedeapsa iadului, altui grup.
Versetul 12: I-am văzut pe morţii mari şi mici stând în faţa tronului - şi au fost deschise cărţile. A fost deschisă şi o altă carte - cartea vieţii. Morţii au fost judecaţi potrivit cu faptele lor, aşa cum erau ele scrise în cărţi.
Judecata lui Hristos în acest timp va determina pedeapsa finală—adică, El Îşi va oferi sentinţa finală asupra păcătoşilor, cu pedeapsa iadului. Vor fi judecaţi potrivit lucrărilor lor, după cum este înregistrat în Cartea Judecăţii. Păcătoşii vor muri astfel de două ori. Cea de-a doua moarte este suferinţa iadului, pe care Biblia o descrie ca moarte veşnică. Păcătoşii nu pot scăpa de pedeapsa iadului. De aceea, ei trebuie să caute să înveţe Cuvântul evangheliei apei şi a Duhului chiar acum, în timp ce locuiesc pe acest pământ, să creadă în el şi astfel să primească binecuvântarea de a avea numele scrise în Cartea Vieţii.
Versetul 13: Marea i-a dat pe morţii care erau în ea, moartea şi locuinţa morţilor i-au dat pe morţii care erau în ele - şi fiecare a fost judecat după faptele lui.
“Marea i-a dat pe morţii care erau în ea, moartea şi locuiaţa morţilor i-au dat pe morţii care erau în ele,” deoarece toţi păcătoşii trebuie să primescă condamnarea fnală pentru păcatele lor. Locul descris din acest pasaj—Moartea şi Hades, adică—mă refer în mod deosebit la locurile unde slujitorii lui Satan care, înşelaţi de el şi fiind sub controlul lui în timp ce trăiesc, au stat împotriva lui Dumnezeu şi au păcătuit împotriva Lui, vor fi închişi. Acest verset ne spune că, în timp ce Dumnezeu le judecase păcatele pentru un timp, acum a venit timpul judecăţii lor finale.
Astfel, oriunde ar locui oamenii, trebuie să realizeze că este critic de important cui îi aparţin. Cei care lucraseră ca şi slujitori ai lui Satan, încă de pe acest pământ, vor fi înviaţi cu învierea pedepsei, pentru a-şi primi judecata finală, dar cei care slujiseră evangheliei apei şi a Duhului, vor aparţine învierii vieţii şi a binecuvântărilor veşnice.
De aceea, oamenii trebuie să realizeze încă de pe acest pământ, că evanghelia apei şi a Duhului, cu care Domnul a şters toate păcatele omenirii, este importanţa cea mai mare. Cei care lucraseră ca şi slujitori ai lui Satan pe acest pământ, vor fi înviaţi cu învierea pedepsei, dar cei care slujiseră lucrările neprihănite ale Domnului nostru, vor fi înviaţi cu viaţa şi binecuvântările veşnice. Toţi păcătoşii vor fi judecaţi pentru nelegiuirile lor şi îşi vor primi pedeapsa finală în iad. Aici găsim motivul precis pentru care noi, încă de pe acest pământ, să credem în evanghelia apei şi a Duhului, evanghelia cu care Domnul ne-a şters toate păcatele.
Versetul 14: Moartea şi locuinţa morţilor au fost aruncate în lacul de foc. Aceasta este a doua moarte: lacul de foc.
Aceasta ne spune despre judecata păcatelor omenirii înaintea lui Dumnezeu, pe care le-a comis stând de partea lui Satan. Pedeapsa rezervată celor răi care îi conduseră pe oameni spre Satan, este de a fi aruncat în lacul de foc. Aceasta este cea de-a doua moarte pe care Dumnezeu o va adduce păcătoşilor şi este pedeapsa lacului de foc. Moartea despre care vorbeşte Biblia aici, nu dispare pur şi simplu, ci este pedeapsa suferinţei veşnice din iadul fioros.
Mântuirea despre care se vorbeşte în Scriptură nu este temporară, ci veşnică. Cei care cred în evanghelia apei şi a Duhului pe acest pământ, vor intra în Împărăţia veşnică a Cerului şi vor trăi veşnic fericiţi. Diferenţa dintre răsplata credincioşilor evangheliei apei şi a Duhului şi pedeapsa necredincioşilor este la fel de mare ca diferenţa dintre cer şi pământ.
Versetul 15: Cel al cărui nume n-a fost găsit scris în cartea vieţii a fost aruncat în lacul de foc.
Aici, “cel al cărui” ne spune că indiferent dacă sunt scrise numele oamenilor sau nu, în Cartea Vieţii depinde în întregime dacă cred în Cuvântul evangheliei apei şi a Duhului, prin care toate păcatele lor sunt iertate, albe ca zăpada, indiferent dacă frecventează biserica cu credincioşie, sau dacă bisericile lor aparţin denominaţiunilor ortodoxe. De aceea, cei ale căror nume nu sunt scrise în Cartea Vieţii Domnului vor fi aruncaţi în lacul de foc, fără excepţie.
Oamenii religioşi din această lume au o tendinţă marcată de a pune mai multă importanţă pe ritualurile religioase, decât pe răscumpărarea lor din păcat. Dar când stăm înaintea lui Dumnezeu, dacă evanghelia apei şi a Duhului dată de Isus nu se găseşte în inimă, numele acestei persoane nu va fi scris în Cartea Vieţii şi astfel va fi aruncată în lacul de foc, chiar dacă ar fi un creştin rafinat.
De aceea, încă de pe acest pământ, trebuie să auzi cu urechile evanghelia Domnului a apei şi a Duhului care a făcut ca toate păcatele noastre să dispară şi trebuie să crezi în ea din toată inima. Atunci vei primi gloria de a avea numele tău scris în Cartea Vieţii.
